Resuscitări

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* La spovedanie vine o tipă super frumoasă și cu un decolteu generos. Părintele, privind-o, exclamă:
– O, Doamne!
De sus se aude o voce:
– În sfârșit m-ai chemat pentru ceva ce merită!

* La un restaurant chinezesc vine OPC-ul:
– Bună ziua! Am auzit că aveți șobolani…
– Daaaa… dar și orezul este foarte bun!

* – Când te îneci cu mâncare, trebuie să te ia cineva în brațe și să te strângă. Asta e manevra Heimlich.
– Eu când mă înec, beau o bere.
– Asta e manevra Haineken!

* – John?
– Yes, sir!
– Adu-mi, te rog, pianul.
– Vreți să cântați la pian, Sir?
– Nu, John… dar mi-am uitat țigările pe el și mă gândeam să nu te deranjez pentru un fleac!

* I-am spus iubitei că un bărbat e ca un vin scump: se face mai bun odată cu trecerea timpului. Și m-a închis în pivniță.

* Mi-ar plăcea să mănânc din propria grădină, dar nu găsesc nicăieri semințe de șuncă de porc.

* Bulă întorcându-se beat, în zori, către Bubulina:
– Unde mi-ai fost, femeie? Toată noaptea te-am căutat prin cârciumi!

* Ora de anatomie:
– Bulă, cum se numesc ultimii dinți care ne apar în gură?
– Proteză, domnule profesor.

* Ea și el la magazin:
– Iubitule, nu-mi pot dezlipi ochii de pe rochia asta superbă! Este grandioasă! Este magnifică! Este…
– Bine, bine dragă! M-ai convins! Stai să-i fac o poză și te mai uiți și acasă la ea!

* La prezentarea unui detergent nou:
– Uitați-vă doamnă, cât de albă vă este cămașa acum, zice agentul comercial.
– Frumos, foarte frumos, dar mie îmi plăceau mai mult carourile!

* Aflându-se într-o excursie în afara orașului, soțul și soția ajung într-un loc mai izolat, care le trezește amintiri…
– Ia te uită, dragă, spune soția, gardul lângă care am făcut noi doi dragoste prima dată…
– Au trecut atâția ani, dar ce-ar fi să o facem din nou aici?, propune soțul.
A urmat o partidă de sex sălbatic, în care soția l-a surprins foarte plăcut pe soț cu mișcările ei pasionale, cu țipetele și mușcăturile… iar în final, soția a leșinat. După circa 30 de minute, când și-a revenit, soțul i-a spus:
– Ai fost perfectă astăzi, nici când eram noi tineri nu am făcut dragoste atât de bine…
– da, dragă… Dar nici gardul nu era electrificat când eram noi tineri!!!

* Scrisoare către postul de televiziune: ”Vă rog să terminați cu știrile difuzate în josul ecranului! Soacra-mea crede că e karaoke!”

* – Bulă, care este opusul râsului?
– Sexul, doamnă!
– Cum adică?
– La râs e HA-HA-HA, iar la sex e AH-AH-AH!

* – De ce există soacre pe pământ?
– Pentru că dracu nu are timp să facă rău la toată lumea!

* Am găsit un portofel cu 500 de lei înăuntru. Și ca bun creștin mi-am zis:
– Ce ar face Iisus?…, așa că i-am transformat în vin.

* – Care e diferența dintre un nevrotic, psihotic și un psihiatru?
– Nevroticul construiește castele în aer, psihoticul locuiește în ele, iar psihiatrul cere chiria.

* Fantezia soției mele este să fie din când în când și cu alt bărbat.
Pentru că a fost corectă cu mine și mi-a spus ce-și dorește, am recunoscut că fantezia mea este să am două fete în același timp.
Probabil nu m-a înțeles bine, pentru că… Acum avem două fete gemene, făcute cu poștașul…

* Un zgârcit sună la 89.89.89… La celălalt capăt al firului se aude:
– Iubire, bine ai venit, fac tot ce vrei, cum vrei, când vrei!
Zgârcitul întreabă:
– Chiar faci tot ce vreau?
– Da, iubire, tot ce vrei, când vrei, cum vrei.
– Atunci eu închid și sună-mă tu.

Lică la dezalcoolizare

Nu știa cum a ajuns pe patul acela, legat la mâini și cu o durere de cap îngrozitoare. Își amintea doar cum se distra vizionând meciul naționalei de fotbal, pe ecranul televizorului din restaurant, dar și cum patronul făcea cinste tuturor cu câte o halbă de bere la fiecare gol marcat de ai noștri. Probabil că fuseseră multe goluri, din moment ce pierduse numărul lor. Încercă să se ridice, dar curelele de la mâini îi provocau alte dureri, fapt ce-l făcu să strige după oricine l-ar auzi.Într-un târziu, văzu capul unei femei ce se strecura pe ușa întredeschisă, dar care dispăru la fel de repede precum apăruse. După alte câteva minute, apăru un bărbat mărunțel, zâmbitor și îmbrăcat într-un halat alb. Imediat, îl bombardă cu întrebări răstite:

– Ce mi s-a întâmplat? Unde sunt? De ce-s legat la mâini?

Mărunțelul își trase un scaun și se așeză în apropierea lui Lică.

– Chiar nu mai știi ce ai făcut? Vezi dacă ți-ai băut mințile?

– Ce-am făcut!? Am fost la meci…

– Iar la sfârșit ai devenit violent, ai împărțit pumni și scaune în stânga și-n dreapta. De aceea te-au legat și te-au adus în Sighet, la dezalcoolizare.

– Asta Dorina mi-a făcut-o!…

– Așa e! Dacă nu era nevastă-ta, acum erai în pușcărie, nu în spital. Ea ne-a sunat și ne-a povestit despre problema ta cu băutura.

– N-am nicio problemă.

– S-a văzut… Eu sunt doctorul Pricop și am să te dezleg, dacă te calmezi și vrei să cooperezi.

– Dezleagă-mă. Mă dor toate și mi-e sete.

Doctorul îi desfăcu legăturile și apoi veni cu un pahar. Lică îl apucă și gustă cu lăcomie din băutură, dar se opri cu greață:

– Dar asta e… apă!, exclamă el strâmbându-se.

– Dar ce-ai fi vrut să fie?

– Ceva cu alcool! Nu așa faceți dezalcoolizarea?

– Nu, nu așa o facem, ci prin pastile și ședințe de terapie. Cine ți-a băgat în cap alte idei? Și cum ai ajuns dependent?, întrebă Pricop, așezându-se pe scaun și scoțând din buzunar un pix și un carnețel.

– Nu sunt dependent, cum zici matale. Pot oricând să mă las, da’ nu vreau. Așa era și bunicul, om bun la suflet, de aceea îmi plăcea să-l vizitez în fiecare zi, dar mai ales seara. Eram doar un copil, însă știam că-și aduce câte un sfert de albușcă, iar atunci avea drag să-mi povestească multe lucruri interesante. Țin minte cum odată, după ce aflase că am limbrici, mi-a pus și mie un deget de băutură și mi-a zis: „Dă-l peste cap și nu mai trebuie să iei prafuri de la farmacie. Cu ăsta scapi de toți viermii”. Mi s-a părut grețos, dar a avut dreptate: de atunci n-am mai avut limbrici. E drept că a început să-mi placă efectul, iar bunicul și-a făcut un obicei din a-mi da să gust mereu din băutură. Doar uneori îmi amintea: „Mă, nepoate, ai grijă când ai să crești! Să nu ajungi ca Fleandură, ăla ce umblă toată ziua cu hainele rupte. Atâta a băut, până l-au dus la dezalcoolizare. Acolo l-au forțat să bea numai tărie, fără pic de apă, până i s-a făcut greață și nu mai poate să vadă băutură în fața lui. Uită-te la el, că parcă și-a pierdut mințile!”

Doctorul zâmbi amar, notând ceva în carnețel.

– Hmm… Cred că cineva te-a informat greșit. Nu țin minte să fi existat un astfel de tratament, dar m-ai făcut să râd, ceea ce e bine. Și umorul e bun pentru tratament. O să te ținem aici o lună, după care sperăm să te vindeci. Altfel nu putem să te ajutăm, depinde doar de tine.

– Dar eu nu sunt bonav, doctore!

– Atunci n-ai nimic de pierdut dacă iei o vacanță și stai cu noi. Avem activități distractive, doar că n-ai dreptul la vizite. Fă-ți prieteni printre pacienți și timpul va trece mai repede.

Mărunțelul îi zâmbi încă o dată și ieși din salon. Lică se uită chiorâș la paharul de alături, iar după un timp își făcu curaj și îl goli. Amară i se părea apa, dar mai ales cele treizeci de zile care urmau. Asistenta se prezentă curând cu câteva pastile, amare și alea.

Zilele treceau din ce în ce mai ușor, iar Lică părea alt om peste o lună. Dorina a venit după el și s-au bucurat amândoi de revedere. Speranțele într-o benefică schimbare au ținut doar două săptămâni. Bărbatul n-a mai putut rezista ispitei, mai ales când își vedea prietenii la terasă, cu paharele în față și un rânjet batjocoritor pe chip. Doar nu era dependent, a dovedit asta timp de 45 de zile. Acum putea să reintre cu fruntea sus în rândul prietenilor de pahar.

Cele mai importante categorii ale gândirii umane

Gândirea nu funcționează la fel la toți oamenii, ea ne modelează caracterul, ne controlează viața, ba chiar ne formează și destinul. Vă prezentăm mai jos câteva tipuri de gândire în care fiecare se poate regăsi:

1. Gândirea algoritmică

Gândirea algoritmică este bazată pe operații prefigurate, conservative, habituale, pe treceri riguroase de la o stare la alta în succesiunea obligatorie a evenimentelor în timp, efectuarea corectă a unui „pas” conducând în mod necesar la soluționarea integrală și sigură a problemei.

2. Gândirea euristică

Gândirea euristică presupune operații în curs de elaborare care abia urmează a fi descoperite, desfășurarea ei având un caracter arborescent, din fiecare „nod” subiectul trebuind să aleagă o stare (cale) din mai multe posibile.

3. Gândirea inductivă

În gândirea inductivă mișcarea cunoașterii se realizează de la particular la general, de la multitudinea trăsăturilor, atributelor la concepte, relații, legi. Gândirea inductivă surprinde regularitatea, ceea ce este comun, constant, invariant. Pornind de la stimuli, subiectul construiește o schemă de răspuns căruia i se adaptează.

4. Gândirea deductivă

Gândirea deductivă se caracterizează prin mișcarea cunoașterii în sens invers celei inductive, adică de la general la particular. Deducția constă „în a extrage un adevăr particular dintr-un principiu foarte general, ceea ce necesită ca principiul general să fie el însuși adevărat; adevărul particular fiind el însuși conținut în principiul general” (Goguelin, 1988, vol. II, p. 248). Prin gândirea deductivă, pornind de la o serie de reguli și legalități deja stabilite, omul tinde spre obținerea unor noi informații.

5. Gândirea analogică

Surprinderea unor similitudini între obiective, fenomene, concepte, idei, acolo unde aparent ele nu există sau transferul unor cunoștințe asimilate anterior în situații necunoscute. Acest transfer depinde de cunoștințele conceptuale (sărăcia acestora creează dificultăți în realizarea unor analogii).

6. Gândirea pozitivă

Stil activ, ofensiv, constructiv în situații ambigue, stresante, prezența atitudinilor pozitive, care stimulează găsirea unor soluții, stabilirea scopurilor în funcție de propriile posibilități. Aceasta este corelată cu o imagine de sine pozitivă. Oamenii cu gândirea pozitivă au o toleranță ridicată față de stres, se concentrează asupra aspectelor pozitive, succeselor obținute, trecând ușor peste eventualele eșecuri.

7. Gândirea negativă

Stil defensiv, pasiv, neconstructiv, demobilizare sau blocaj în fața dificultăților mărite, anxietate, nefericire, ostilitate, conflict cu propria persoană, imagine de sine negativă, autoprogramare mentală pentru eșec, complexe de inferioritate, valorificare scăzută a propriului potențial și concentrare asupra defectelor.

8. Gândirea divergentă

Gândirea divergentă reclamă din partea subiecților căutarea cât mai multor soluții sau îndepărtarea în cât mai multe direcții în raport cu punctul inițial de plecare. Ea se mișcă de la unitate la diversitate, de la sintetic la analitic.

9.Gândirea laterală

Gândirea laterală înseamnă: a vedea și a interpreta în moduri expresii diferite lucruri și idei care erau văzute și interpretate în același fel; a restructura vechile tipare, a evada din obișnuit și a construi noi modele; a genera nu numai noi idei, ci a declanșa conflicte între ideile opuse, între cele vechi și cele noi; a lucra prin salturi, nu prin „pași mărunți”; a ajunge la o soluție concretă nouă, interesantă chiar dacă pașii au fost eronați; a schimba încadrarea în clase și sisteme (ceea ce a fost introdus la un moment dat într-un sistem poate fi introdus la un moment dat în într-altul); a opera nu doar cu elemente relevante, ci și cu cele irelevante; a permite ca elementele spontane ale gândirii să influențeze gândirea planificată, sistematică sau invers.

10. Gândirea eficientă

Gândirea eficientă ar trebui să satisfacă două criterii: a) urmărirea, într-un mod rezonabil, a procedeelor stabilite; b) utilizarea, așa cum este de așteptat, a informației complete (Moore et al., 1985, p. 15). Când aceste două criterii nu sunt luate în considerare, ci dimpotrivă, ele sunt încălcate, avem de-a face cu o gândire ineficientă.

Sursa: „Graiul Maramureșului”

 

Cum putem schimba ideile cuiva fără să-l contrazicem?

Cercetătorii au observat, cu ajutorul unui studiu, că deseori putem schimba convingerile oamenilor fiind de acord cu ei și ducând ideile lor la extrem, deci fără să-i contrazicem.

negocieri

Tehnica prin care o persoană ia contact cu o versiune extremă a propriilor idei, în loc să fie contrazisă cu argumente, este mult mai eficientă dacă vrem să schimbăm opinia acesteia, susține o echipă de cercetători.

Dacă nu sunt contraziși, oamenii devin mai deschiși la alte puncte de vedere, se arată într-un studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Asta deoarece prin această metodă de comunicare ei își dau seama mai repede că ideile lor sunt absurde sau greșite.

De obicei, conflictele sunt generate de bariere psihologice, nu de probleme reale, spune Eran Halperin, psiholog la Interdisciplinary Center Herzliya din Israel.

În cadrul studiului, 150 de israelieni au participat ca voluntari. Jumătate dintre ei a vizionat imagini despre conflictul cu palestinienii, iar cealaltă a văzut reclame tv neutre.

Ulterior, cei care au vizionat imagini despre conflict au fost încurajați în convingerile lor, cercetătorii ducând la limită ideile fiecărui participant. De exemplu, ei au pus accent pe ideea, populară în rândul evreilor, că Israelul este un stat foarte moral și că trebuie să continue conflictul armat, pentru ca locuitorii să poată trăi mai departe într-o societate morală.

Subiecții au reacționat agresiv când li s-a expus această idee, pe care au considerat-o absurdă, deși corespundea de fapt cu propriile lor idei.

Voluntarii care au luat parte la experiment s-au declarat cu 30% mai dispuși să renecocieze poziția în conflict, în comparație cu voluntarii care au vizionat imagini neutre. Schimbarea lor de atitudine a persistat un an de zile după acest experiment. Ei au votat cu partide politice mai moderate, dispuse la măsuri de reconciliere, deci metoda a dus și la schimbări de comportament, nu doar de gândire.

Această tehnică se numește gândire paradoxală, iar efectul foarte puternic pe care îl are poate fi explicat prin faptul că îi provoacă pe oameni să gândească fără să îi pună în gardă prin argumente contradictorii.

Există însă și un risc. Unii dintre subiecții care au participat la experiment au asimilat ideile extreme prezentate, care au devenit apoi propriile convingeri, prin urmare metoda poate fi folosită și pentru manipulare.

Sursa: Los Angeles Times

Cu umor punctual

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un bărbat abordează o femeie într-un bar:
– Domnișoară, dacă ți-aș oferi un milion de euro, ai accepta să faci sex cu mine?
– Da, bineînțeles.
– Dar dacă aș spune că îți dau doar 10 lei?
– Mă jignești! Ce fel de femeie crezi că sunt?
– Asta am stabilit mai devreme, acum încerc să negociez prețul.

* Femeile sunt ca fructele. Au forme și culori diferite, aroma și gustul diferă de la una la alta…
Problema apare când îți dai seama că îți place salata de fructe…

* Un băiat și o fată și-au făcut planuri să iasă în oraș de 8 martie. Fata s-a pregătit și îl aștepta pe tip să vină să o ia de acasă. După ce a așteptat o oră, s-a gândit că nu mai vine. S-a dezbrăcat, s-a demachiat, s-a îmbrăcat în pijama, și-a făcut niște floricele și s-a băgat în pat la televizor. Deodată se aude soneria. Era tipul, venise să o ia. O privește din cap până în picioare și zice:
– Serios? Am întârziat o oră și tot nu ești gata?

* Poliția a bătut la ușa mea astăzi:
– Unde ai fost azi-noapte la ora 8:05?, mă întreabă ofițerul
– E oarecum jenant să vă spun, dar la ora 8 am urcat cu soția mea în cameră să facem dragoste, i-am zis.
– Asta e adevărat, strigă soția mea din hol, dar dracu’ știe unde a fost la 8:05!

* Prezervativul nu oferă siguranță în sex totdeauna. Un prieten de-al meu îl purta când a fost înjunghiat de soțul femeii…

* Soția în casă cu un amant, un tip bine făcut, când la ușă sună soțul, un prăpădit, vai de el. Amantul deschide și îl întreabă ce vrea.
– Păi, știi… locuiesc aici și… am venit să mănânc.
– Ciorbă făcută de o zi mănânci?
– Da!
– Ok, vino mâine!

* De câte feluri sunt conducătorii români?
Little boss, big boss și scarBoss.

* În România se zice că cine n-a murit în iarna asta va regreta în iarna viitoare. Mulți oameni sunt în dilemă, neștiind ce-i mai bine: să moară în iarna asta de frig sau să moară la vară de foame. Taxa de înhumare se plătește de acum în valută, fiindcă decesul se consideră părăsirea definitivă a țării.

* – Care-i treaba la Suceava?
– Bei, mănânci și stai dijeaba.

* Șeful poliției își trimite subordonații să prindă homosexualii din parcul Cișmigiu.
La ora 1:00, șeful vine în inspecție. Îi găsește pe polițiști în fundul gol ieșind din câte un tufiș. Curios, îi întreabă:
– Ce faceți, băi, aici?
– Întindem o cursă, șefu!

* Un ascultător: – Ce poți face când doctorul îți interzice să te apropii de băutură?
Radio Erevan: – Încercați de la distanță… cu paiul.

* Natura nu a înzestrat femeia cu putere fizică. Din acest motiv ea stăpânește la perfecție arta violenței psihologice!

* O blondină în avion se adresează stewardesei:
– Vă rog să-i spuneți pilotului să nu depășească viteza sunetului. Eu și prietenul meu dorim să facem conversație.

* – Vezi că inspectorul care a fost luna trecută a dispus să fie marcate toate viețuitoarele din fermă. Ai terminat?
– De ieri. Dar a fost taaaaare greu.
– Cu taurii, nu?
– Taurii ca taurii, dar să vedeți cu albinele!

* E-mail de la soție către soț:
”Trimite-mi bani, că altfel încep să calc strâmb”!”
E-mail de răspuns, de la soț către soție:
”Calcă strâmb, și trimite-mi și mie niște bani!”

* Test cu întrebări, la care răspunsul este ”da” sau ”nu”. Unul dintre elevi aruncă o monedă în sus și notează rezultatele. Profesorul se gândește: ”Acesta va termina primul”.
Se termină examenul, toți pleacă, în afară de tânărul cu moneda, care stă și o tot aruncă. Profesorul se apropie și întreabă:
– Ai răspuns la întrebări?
– Da.
– Și ce faci acum?
– Verific răspunsurile!

* Bărbatul își chestionează soția:
– Iubito, când o să mor, o să plângi mult după mine?
– Bineînțeles, iubitule. Doar știi că eu plâng pentru orice fleac…

Sfaturile unei doamne de 90 de ani

De recitit o dată pe săptămână

„Când am dorit să sărbătoresc 45 de ani împliniți, am publicat 45 de lecții din viață. Acum împlinesc 90 de ani, și public din nou această listă.” (Annemarie Anne Marie)

  1. Viața nu este sinceră și corectă cu noi, dar totuși e bine să o trăiești.
  2. Dacă te îndoiești, mai fă un pas înainte.
  3. Viața e prea scurtă pentru a o cheltui pe ură.
  4. Munca nu va veni să te ajute când vei fi bolnav, asta o pot face părinții, copiii și prietenii. Păzește aceste relații.
  5. Dacă ai datorii sau credite, achită-le regulat în fiecare lună.
  6. Nu este important să câștigi în fiecare dialog. Poți alege a fi sau a nu fi de acord.
  7. Plânge alături de cineva, asta mai bine tratează decât când plângi în singurătate.
  8. Uneori se întâmplă să te superi pe Dumnezeu, dar el te poate ierta.
  9. Economisește bani pentru bătrânețe din primul salariu.
  10. Te poți opune la orice, dar când vine vorba de ciocolată, nu se merită.
  11. Smerește-te cu trecutul tău, și el nu te va mai ține în urmă.
  12. Este în regulă să îți dai voie să plângi în preajma copiilor tăi.
  13. Nu compara viața ta cu a altuia, nu ai de unde să știi prin ce experiențe trece cineva.
  14. Dacă relațiile trebuie să fie tainice, atunci tu, în astfel de relații, nu trebuie să participi.
  15. Totul se poate schimba cât ai zice pește. Dar nu te îngrijora: Dumnezeu va avea grijă de tine.
  16. Respirați adânc. Asta calmează creierul (liniștește-ți gândurile).
  17. Scapă de toate, care nu pot fi utile, frumoase sau amuzante.
  18. Ceea ce nu te omoară, te face mai puternică.
  19. Niciodată nu este târziu să ai o copilărie frumoasă. Dar a doua copilărie depinde doar de tine.
  20. Când vine momentul să mergi pe calea pe care într-adevăr o iubești în această viață, să nu spui NU.
  21. Aprinde lumânări, folosește lenjerie de pat calitativă, poartă lenjerie intimă frumoasă. Nu păstra nimic pentru ocazii speciale. Ocazia specială este azi.
  22. Pregătește-te mai bine decât este nevoie, dar pe urmă fie ce-o fi.
  23. Fii excentrică acum. Nu aștepta bătrânețea ca să porți haine în culori aprinse.
  24. Cel mai important organ sexual este creierul.
  25. Nimeni, în afară de tine, nu este responsabil pentru fericirea ta.
  26. Orice s-ar întâmpla, oricât de urât te-ai simți – întreabă-te: Va fi oare asta important peste 5 ani?
  27. Întotdeauna alege viața.
  28. Iartă-le pe toate și pe toți.
  29. Nu trebuie să te preocupe ce cred alții despre tine.
  30. Timpul le vindecă pe toate, oferă-i timpului timp.
  31. Indiferent dacă situația e bună sau rea, ea se va schimba.
  32. Nu te lua în serios. Nimeni nu o face.
  33. Crede în minuni.
  34. Dumnezeu te iubește pentru că El e Dumnezeu și nu pentru că ai făcut ceva ori nu.
  35. Nu este nevoie să studiezi viața. Tu apari în ea și faci atât cât reușești.
  36. Să îmbătrânești e cea mai bună alternativă decât să mori tânăr.
  37. Copiii tăi au un singur viitor.
  38. Numai acele lucruri/oameni/experiențe pentru care ai simțit iubire au sens în cele din urmă.
  39. Mergi la plimbare în fiecare zi, minunile se întâmplă oriunde.
  40. Dacă am aduna toate problemele noastre și le-am compara cu ale altcuiva, le-am prefera, totuși, pe ale noastre.
  41. Invidia e risipă de timp, tu ai deja tot ce ai nevoie.
  42. De fapt, tot ce e mai bun ne așteaptă în viitor.
  43. Nu contează cum te simți, ridică-te, îmbracă-te și ieși în lume.
  44. Cedează.
  45. Cu toate că viața nu e ambalată într-o cutiuță frumoasă, e totuși un cadou.

Sursa: eustiu.com

 

Maistrul Hut

Subțirel și potrivit de înălțime, mereu îmbrăcat elegant, cu nelipsita-i cravată – chiar și sub halatul albastru -, strecurându-se subtil printre elevi și alți profesori, maistrul Hut putea fi recunoscut de departe și datorită ticului de a ridica brusc și des din umărul drept. Aveai timp să te pregătești sufletește pentru privirea-i de vultur ce răzbătea de după ochelarii subțiri și cu ramă aurită. Te sfredelea temeinic înainte de a te descoase ca un inchizitor în fața căruia trebuia să mărturiseși și cât lapte ai supt de la țâța mamei. Așa am simțit din prima clipă în care l-am văzut, la începutul unui nou an de școală profesională. N-am avut curajul să-l privesc în ochi mai mult de o clipă, iar el a intuit că sunt o pradă ușoară, cu care se poate juca înainte de a o răpune.

– Tu de unde ai apărut?!, a fost întrebarea care mi-a dat și mai mulți fiori.

– Sunt repartizat în clasa dv-stră, după ce am făcut primul an la Gura Ocniței, am îngăimat eu cu ochii în pământ.

– Asta-mi mai lipsea, că oricum am prea mulți elevi. Deja unii dorm câte doi într-un pat. De unde ești?

– Din Maramureș, dom’ profesor…

– Dom’ maistru!, mă corectă el. Deci ai ceva de mers până acasă. Când ai tren?

– Dom’ maistru, eu nu mă duc acasă, am rostit eu cu larimi în ochi. Am venit să învăț.

– Băiete, Bucureștiul nu-i de tine și nici meseria asta nu e. Du-te și învață ceva în Baia Mare, aproape de mămica și de tăticu’.

– Ei vor să rămân aici, dom’ maistru. Vă rog…

– Bineee… Să vedem de ce ești în stare. Vezi dormitorul ăsta cu 24 de paturi?

Am dat afirmativ din cap, cu ceva speranță în mine.

– După-amiază, între orele de la clasă și meditații, te prezinți aici și faci șmotru pe jos. Vreau să fie mai curat decât în spital. Ai înțeles, moroșene?

– Da, dom’ maistru, am răspuns eu din reflex.

Pe furiș, vedeam zâmbetele batjocoritoare ale viitorilor colegi. Eram „cel nou”, bobocul care trebuia umilit o perioadă, iar semnalul l-a dat șeful cel mare. A doua zi dimineață am așteptat cu sufletul la gură inspecția maistrului. A fost punctual și s-a prezentat înainte de micul dejun. Primul lucru a fost să întrebe:

– A plecat acasă moroșanul ăla?

– Sunt aici, dom’ maistru, am răspuns eu chiar din spatele lui.

– Aha!, se întoarse el și mă fixă din nou cu privirea.

Abia apoi cercetă cu atenție fiecare colțișor de linoleu, căutând un motiv să mă critice. Probabil n-o fi găsit, așa că a plecat fără să mai zică nimic. De atunci am rămas mereu în vizorul lui, iar practica din atelier, când era prin apropiere, mi se păreau un chin. Doar cei care făceau ore suplimentare sau îl ajutau la întreținerea autoturismului aveau parte de un tratament privilegiat, primind chiar și câte un cuvânt de laudă. Eu număram minutele și așteptam cu sufletul la gură să mă refugiez în clasă, iar după aceea să ies în oraș. Cișmigiul, cinematografele și anticariatele din Capitală erau locurile pe care le căutam la fiecare evadare, iar uneori plecam fără bilet de voie. Asta l-a făcut pe maistrul Hut să mă certe urât în fața colegilor. M-am simțit atât de umilit încât am plâns aproape o jumătate de oră. Vorbele lui dureau rău, de parcă te lovea continuu un ciocan pneumatic. Printre altele, îmi zicea răstit:

– Mă uit la tine și văd un ratat! În loc să te zbați și în timpul liber ca să înveți cât mai multă meserie, tu pierzi vremea jucând șah în Cișmigiu. Din aia nu se trăiește, nu poți pune o pâine pe masă, zevzecule! Ar fi trebuit să te urc eu în trenul către Baia Mare, să scap de o pramatie care nu face altceva decât să citească literatură nefolositoare, să cheltuie bani pe filme și pe cărți poștale cu șah prin corespondență. Spune-le alor tăi că vreau să discut cu ei între patru ochi.

Desigur că nu le-am spus, iar ei n-au venit niciodată în București. Până la absolvire, am avut parte de multe șicane asemănătoare, dar am strâns din dinți mergând pe drumul meu. Noroc că îmi făcusem doi prieteni, din profesorul de limba română și cel de sport. Cu ei am ținut legătura câțiva ani după absolvire, dar pe maistrul Hut nu l-am mai văzut decât o dată, când m-am dus să-mi ridic diploma. Mi-a zâmbit în premieră și mi-a strâns puternic mâna, de parcă uitase toate prevestirile făcute în ce mă privește. S-a bucurat când i-am spus că am un loc de muncă bun și mi-a urat mult succes. Eram derutat de noua lui atitudine, dar tot nu puteam să uit coșmarurile în care el a avut mereu rolul principal.