Arome din cămară

 

Îmbietoare
gutui atemporale,
stârnesc amintiri.

Pe urmele tatălui (24)

Bărbatul arăta jalnic, iar înfățișarea lui primitivă nu lăsa să i se ghicească vârsta, decât cu mare marjă de eroare. Părul negru și lung îi cădea dezordonat pe umeri, acoperindu-i o bună parte din chip. De parcă nu era suficientă barba încâlcită, care-i ascundea fața și se cobora o palmă mai jos de bărbie, precum o tufă de buruieni. Pleoapele lăsate, ca niște jaluzele în fața lumii exterioare, i se deslușeau cu greu printre șuvițele unsuroase din claia nespălată de multă vreme. În ciuda acestei înfățișări de om al străzii, care ignora total curățenia și felul cum arată, stătea în șezut pe salteaua veche, cu picioarele încrucișate, îndoite de la genunchi spre corp, și mâinile întinse peste ele, ca un yoghin în plină meditație. La vederea lui, Delia simți cum sentimentul de milă se alia cu cel de dezgust involuntar, în ciuda faptului că mai zărise persoane în această stare de decădere, însă niciodată în aceeași încăpere. Când ușa blindată s-a închis cu zgomot în spatele ei, văzu cum ochii deținutului se deschid și exprimă o cu totul altă imagine. Deși erau negri ca doi cărbuni șlefuiți, din adâncul lor răzbătea o flacără jucăușă și caldă, de parcă ți-ar provoca gândurile la un dans în jurul unui astru minuscul care strălucește precum luna plină în miezul unei nopți de abanos.

– Meditai?, a fost întrebarea pe care Delia a găsit-o cea mai potrivită pentru a-l incita la discuție.

– Ascultam muzică, se auzi o voce tinerească, însoțită de un zâmbet pe care cu greu îl puteai desluși.

– Probabil că ai uitat să-ți pui căștile, surâse amar polițista. Nu aud nicio melodie în această celulă.

– Melodia e aici, răspunse bărbatul, arătând cu degetul spre capul său. Ai cumva o țigară?

Tânăra negă din cap și sesiză cum dezamăgirea îl făcu pe interlocutor să-și coboare din nou pleoapele.

– Am înțeles că te cheamă Florin… Mai precis, Mureșan Florin. Un nume frumos… prea frumos pentru un ucigaș de polițiști.

Nicio reacție, de data aceasta. Delia stătea în picioare, neavând altă alternativă în acea încăpere strâmtă și insalubră. Trebuia să nimerească vreun subiect prin care să-l readucă la realitate pe acest individ ciudat.

– Și mie îmi place muzica bună, i se destăinui ea. De care asculți acum?

Înțeleaptă alegere, pentru că ochii înflăcărați și-au arătat din nou lumina, iar glasul plăcut prinse din nou viață.

– Cea compusă de…cineva și de mine. Cred că e cea mai potrivită în aceste condiții, dar ție n-o să-ți placă. Muzica sună altfel pentru fiecare ureche, însă omul poate fi educat să îndrăgească un stil sau altul, doar prin perseverență.

– Asta n-o să știm, până nu-mi cânți ceva. Poate voi fi impresionată plăcut.

Bărbatul zâmbi la fel de subtil și neîncrezător.

– Văd că ești polițistă, deci nu se poate să nu fi trecut prin gară. Dacă nu m-ai remarcat când cântam pe peron, nu văd de ce ai face-o acum.

– E drept, recunoscu Delia. Dar, în apărarea mea, pot să-ți spun că nici cei mai mari instrumentiști nu au fost remarcați atunci când au cântat sub anonimat, în mulțime. Oamenii se grăbesc și nu sunt atenți la multe lucruri frumoase din jurul lor.

– Se poate, încuviință aproape convins Florin. Adu-mi chitara mea și o să-ți cânt.

– Stai în același bloc cu Tivi, dar nu văd de ce l-ai fi atacat, riscă polițista să schimbe vorba. Știi că ai voie la un avocat din oficiu.

– N-am nevoie de avocat!, se răsti pe brusc bărbatul. Nu știi de ce sunt în stare atunci când sunt beat, și nici eu nu-mi dau seama. Am fost torpilat bine în acea noapte și poate am făcut un gest necugetat. Altfel nu se găsea telefonul asupra mea. Așa că merit să fiu închis, fără să mai am grija zilei de mâine, fără să fiu un pericol pentru alții. Doar chitara îmi lipsește și de aceea te rog să faci ceva în această privință.

– Ești tânăr și ai putea să-ți petreci toată viața după gratii, omule, insistă Delia să-l convingă. Cred că nu ești vinovat și sunt dispusă să dovedesc asta. Cineva ți-a ”plantat” dovada, tocmai pentru că te crede o persoană slabă și neajutorată. Dar sunt dispusă să fac lumină și să-l găsesc pe adevăratul criminal, numai dacă ai încredere în mine și îmi spui tot ce-ți amintești.

Ochii negri se ascunseră din nou după pleoape, timp de aproape un minut. Posibil că în mintea lui Florin se dădea o luptă între dorințe, prejudecăți și logică, o bătălie care se dovedi câștigată de ultima combatantă.

– Ok, poate că nu-s un om atât de groaznic cum se arată. Dar tot n-am nevoie de avocat, dacă mă poți ajuta tu. Îți amintesc că trebuie să începi prin a-mi aduce chitara mea și câteva pachete de țigări.

– E un început, se arătă mulțumită polițista. Deocamdată vei fi condamnat la treizeci de zile de detenție, până la judecată, dar nu mai recunoaște o vină nedovedită. Sper ca la viitoarea vizită să nu arăți ca o maimuță vorbitoare, ci mai degrabă ca un om normal.

Roade spirituale

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Iubi, pe unde umbli?
– Iubito, nu fi geloasă! Ți-am spus, la biserică.
– Nu sunt geloasă, dă-mi-l pe popă la telefon!

* La angajare:
– În CV-ul dumneavoastră scrie că faceți, foarte rapid, calcule matematice foarte complicate. Cât fac 374X859?
– 52.
– N-ați dat răspunsul corect.
– Da, dar l-am dat rapid!

* Sintagma zilei:
Cine-i harnic și muncește, multe lucruri îi lipsește, cine fură de la stat, este putred de bogat!

* Bărbatul, această ființă unică!
Pentru el toate rochiile sunt la fel, dar șurubelnițele sunt diferite!

* ”Carul Mic și Carul Mare,
Le-ai pus, Doamne, la loc sfânt,
Sus pe cer, dar – din eroare-,
Ai pus boii pe Pământ!”

* – Domnule doctor, mă doare rău spatele, când mă trezesc dimineața!
– Atunci, treziți-vă după-amiază.

* Dacă justiția română lucra la Nuremberg, Hitler lua 6 ani cu suspendare, Himmler 2, iar Goering primea despăgubiri.

* Când ești copil, îți place să te strâmbi în oglindă…
După o vârstă, oglinda se răzbună!

* O babă a fost la poliție să declare că a fost violată în pădure.
A doua zi, pădurea era plină de babe.

* Eu am GPS pentru pensionari. În afară că-mi arată cum să ajung la destinație, îmi spune și de ce am vrut să merg acolo…

* Ăștia care migrează de la PSD la PNL cică erau de mult timp liberali asimptomatic..

* Toată panica asta cu masca nu vine oare de la politicienii speriați că îi scuipă poporul?

* Cică 100 de ml de pălincă înainte de culcare ajută. Ieri seară m-am culcat de șase ori.

* Urare de actualitate:
Să trăiești, să fii sănătos, să ai gust, să ai miros!

* Român, speriat că are COVID după ce a mâncat roșii din supermarket:
– Nu simt niciun gust!

* Dacă șeful are COVID, trebuie testați cei care l-au pupat în fund? Întreb pentru niște colegi…

* Imaginați-vă pe Tăriceanu primar, citind mirilor: ”Căsătoria este un eveniment unic în viața oricărui om!”

* Citat motivațional: ”Capul veșnic plecat, la un moment dat începe să pască!”

* Apa cu lămâie slăbește doar dacă lămâiul este pe un deal aflat la 15 km de casă.

* – Tată, am pană, ce să fac?
– Sună-l pe soțul tău!
– Nu răspunde!
– Rezerva unde e?
– Nici el nu răspunde!

* Dacă, întâmplător, un bărbat gol pușcă nimerește în vestiarul femeilor, acestea vor face mare zarvă, vor țipa, vor încerca să-l ude cu apă rece pentru a-l alunga afară.
Dacă, însă, o femeie goală pușcă nimerește, în mod întâmplător, în vestiarul bărbaților, aceștia vor fi bucuroși, prietenoși și ospitalieri.
Asta demonstrează, încă o dată, bunătatea și frumusețea sufletului bărbaților…

* Dacă vrei să uiți de toate problemele pe care le ai, poartă o pereche de pantofi care te strâng!

* ”Femeile care ie frumoase, ie leneșe. Care ie deștepte, ie rele. Iar alea care ie și harnice și bune la suflet, ie grase” (Gică zidaru’)

* Deoarece bicicliștii au propria lor pistă, bețivii solicită și ei cele ”trei cărări” care li se cuvin!

* Știe cineva când se vor redeschide barurile?
Am rămas înăuntru…

* – Iubitule, la anul avem 25 de ani de căsnicie… Sărbătorim ”Nunta de argint!”
– Dragă, mai așteptăm 5 ani și putem sărbători ”Războiul de treizeci de ani”.

* Dacă tu știi să gătești și io să mănânc, înseamnă că suntem făcuți unul pentru altul?

* Ai observat că miezul de la nucă are forma creierului? Bine, mai sunt și nuci seci!

* Felicitări celor care știu să glumească! Pe ceilalți îi compătimesc, nu știu ce pierd!

* În octombrie tre’ să dăm ceasurile înapoi…
Să fiu al naibii dacă mai știu de unde l-am cumpărat.

* Să ai tupeu înseamnă să întârzii dimineața la muncă, iar când dai ochii cu șeful furios, să-l întrebi dacă a făcut cafea și pentru tine.

* Vasile îl întreabă pe un expert japonez:
– Cum de voi, japonezii, sunteți așa de dezvoltați?!
Japonezul: – Noi avem un deștept din 10, iar voi, Vasile, aveți 9 deștepți din 10!
Vasile: – Și?!
Japonezul: – Noi îl punem pe ăla deștept să-i conducă pe cei 9 proști, în schimb voi îl puneți pe ăla prost să-i conducă pe cei 9 deștepți!

* Înainte de a te lăuda pe facebook că o duci bine și ai o viață perfectă, blochează-i pe ăia care te cunosc!

* ”Timpul le rezolvă pe toate”
Pe înțelesul tuturor, adică după un timp, ți se fâlfâie dacă s-au rezolvat sau nu!

* Ea: – Plângeai după mine, dar te-ai dus la alta…
El: – Da, dar m-am dus trist!

* Am văzut doi copii de la mine din cartier care se jucau cu o minge. Îngrijorat, i-am întrebat:
– V-a furat cineva telefoanele?

 

Călătorii în trecut

 

Mașina Timpului există de milenii,
E inoculată în fiecare dintre noi
Și o folosim călătorind în trecut,
Îmboldiți de nostalgii îmbietoare.

Ne reîntâlnim cu natura de altădată,
Duium de pești saltă în ape neprihănite,
Pădurile ne îmbrățișează cu prospețime,
Iar marea respiră cu plămâni nealterați.

Tu îmi apari mai frumoasă ca niciodată,
Văd în ochii tăi fericirea incomensurabilă,
Chipul îți e luminos ca floarea soarelui,
Iar mângâierile tale mă euforizează.

Mă întorc în timp ca un dependent,
Și îl perfecționez cu fiecare vizită,
Fără riscul de a-l schimba pentru ceilalți,
Pentru că o fac doar cu gândul.

Vârstele ploii

Ploaia-i o minune clară,
Fără trucuri sau vreo taină,
Ea-nflorește-n primăvară
Și încărunțește-n iarnă.

E miracolul ce crește
Din atingerea ușoară,
În aversa ce lovește
Și cu gheață, când e vară.

Toamna o maturizează
Și-i provoacă nostalgie,
Iar atunci realizează
Că mai are energie.

Este perioada-n care
Va turna fără de milă,
Uneori cu apăsare,
Alteori, mai mult de silă.

Simte că îmbătrânește,
De căldură parcă-i stoarsă,
Iarna, părul îi albește
Și-n fulgi de nea se revarsă.

 

Pe urmele tatălui (23)

Raportul despre ”cazul Tivi” a fost prezentat a doua zi, după ce Ivanciuc și Labo au făcut o ultimă descindere la locul crimei, fără a o anunța și pe Delia. În biroul Marelui Mic era prezentă și cea din urmă, intrigată de această omitere, dar așteptând răbdătoare să afle ce se afla în dosarul expus pe biroul șefului. Acesta nu se obosi nici de această dată să-l deschidă în fața lor, ci își luă tacticos o gumă de mestecat, invitându-i și pe ceilalți să facă la fel.

– Știți că nu-mi place să frunzăresc file neînsuflețite, atunci când îi am în față pe cei care le-au scris, a început el, în timp ce-și îndulcea papilele gustative . De aceea sunteți aici: să-mi expuneți cu cuvinte clare rezultatul investigației, care am înțeles că-i finalizată.

Ivanciuc își drese glasul, lăsând pe mai târziu plăcerea de a savura aroma biluței colorate.

– E clar ca lumina zilei că e vorba de o crimă în scopul jafului, din moment ce toate probele duc la această concluzie. Ca să fiu succint, criminalul a spart pur și simplu încuietoarea ușii, în jurul orei trei din noapte. Și-a surprins victima în pat, iar aceasta nu a mai putut reacționa, fiind înjunghiat mortal cu o armă albă, foarte posibil un cuțit. Apoi a devastat garsoniera în căutarea unor valori, din care nu știm să fi dispărut decât telefonul mobil.

A fost momentul în care calmul aparent al Deliei a cedat, lăsând să-i iasă la iveală frustrarea.

– Știu că am fost acceptată doar în calitate de asistentă, și nici așa cu normă întreagă, după cum am observat. Dar am văzut și auzit unele lucruri care nu se potrivesc cu această deducție.

Ivanciuc o privi nemulțumit pe deasupra ochelarilor, Labo părea impasibil, în timp ce Marele Mic ridică din sprâncene a curiozitate.

– Chiar așa? Să auzim ce are de spus tineretul, să nu se spună că suntem refractari la opiniile lor. Te rog să ne luminezi!

– După o discuție cu vecina care a auzit totul și a sunat…

– Ți-am spus să nu iei în serios spusele unei bătrâne cu mintea ruginită, se oțărî la ea bătrânul polițist.

– Nu mi s-a părut deloc senilă, dacă asta vrei să insinuezi, replică hotărâtă tânăra. Iar declarația ei a fost cât se poate de precisă: făptașul a fugit imediat după ce s-a auzit spargerea ușii, deci n-ar mai fi avut timp să-l omoare pe Tivi, iar apoi să răvășească locuința. Consider că-i un aspect foarte important, din care se poate bănui că era cineva cunoscut de victimă, fiind invitat înăuntru.

– Asta e tot?, întrebă ironic Ivanciuc. Nu poți răsturna o investigație amănunțită printr-o impresie venită din partea unei persoane fără credibilitate. Dar îți înțeleg avântul tău de începător, prin care m-ai întrerupt tocmai când trebuia să fac anunțul cel mai important. În urmă cu câteva ore, l-am prins pe criminal și e deja în arest.

Mirarea Deliei a fost atât de mare, încât nu a putut rosti decât o silabă:

– Cum?!

– Șeful știe acest lucru, dar te-a lăsat să-ți expui punctul de vedere, din politețe bănuiesc, continuă la fel de sarcastic liderul echipei. E un cerșetor care locuiește în aceeași clădire cu victima, iar telefonul acesteia a fost găsit asupra sa. Nu s-a opus, nu a negat fapta, iar condamnarea lui e doar o formalitate. De aceea consider cazul închis și sper ca acest nenorocit să primească detenția pe viață.

Tânăra părea înfrântă, dar ceva din interiorul ei se împotrivea încă evidențelor, se revolta folosind ca resursă teoria în care crezuse până atunci, amintindu-i de piesele care nu se potriveau, dar insuficiente pentru a forma o imagine completă. Dacă mai punea în cântar și instinctul moștenit de la tatăl ei și completat cu cel de femeie, putea să ridice fruntea și să meargă mai departe cu curaj și încredere. Marele Mic o privea cu îngăduință, în timp ce-și mesteca pe îndelete guma revigorantă. Stârnită de această căutătură, energia îi reveni și se manifestă prin alte întrebări.

– Cine e acest acuzat și de ce nu mi s-a spus nimic? S-a găsit arma crimei asupra lui? S-au găsit amprentele lui la locul crimei? Iar dacă a fost atât de grijuliu să poarte mănuși, de ce a mai păstrat telefonul care-l incrimina?

– E greu de deslușit cum funcționează mintea unor astfel de indivizi fără căpătâi, fără mamă, fără tată și fără niciun Dumnezeu, răspunse imperturbabil Ivanciuc. Mai ales dacă sunt drogați sau beți, cum e cazul de față. Uneori au sclipiri de inteligență, iar alteori fac cele mai mari prostii. Mai bine mergi să-l întrebi pe el și poate ne spui după aceea ce dezvăluiri ți-a făcut, așa cum s-a întâmplat după ce ai vorbit cu bătrâna. Arma nu i-a mai fost de trebuință și o fi aruncat-o la canal, dar noroc că a păstrat mobilul și a răspuns la apel. L-am găsit în gară, acceptând bani în schimbul cântecelor acompaniate de propria chitară și zâmbind lumii cu o figură tâmpă.

 

Banca de bancuri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Băiete, nu-mi arăta limba, că ai să te îmbolnăvești!
– Cu ce?
– Cu fractură la mandibulă și contuzie cerebrală.

* – Salut, am aflat că tu ai o relație cu nevasta mea și vreau să stau de vorbă.
– Salut, cine ești?
– Sunt soțul Adinei și, dacă tot o împărțim, eu zic să te muți la noi, așa împărțim și cheltuielile.
– – Nu-i rea ideea, dar tu cât porți la picior?
– Eu, 42, tu?
– Wooow, super, și eu la fel. Dă-mi adresa, că mă mut în seara asta.

* M-am oprit în fața hotelului și am strigat: ”Vine nevastă-ta!”
22 de bărbați au sărit pe geam.
Mă duc și mâine, că-i distractiv…

* – Bă, Stelică, acu pe bune, mă-ta îți mai face scandal și la vârsta asta dacă aduci o gagică acasă?
– Băăă, asta nu-i nimic, s-o vezi pe isterica de nevastă-mea ce panaramă face!

* Doi vasluieni:
– La voi în sat cum se numesc femeie ale căror bărbați nu beau?
– Păi, ca și oriunde: văduve!

* Definiția fidelității: lipsa ocaziilor favorabile!

* Am 24 de ore la dispoziție să-mi găsesc un nou loc de muncă, să mă pregătesc de o călătorie, naiba știe unde, și să mă și căsătoresc…
O clipă nu mă slăbește nenorocitul ăsta de horoscop! Și mai e și luni…

* Cearta cu o femeie e ca și o întâlnire cu ursul…
Ideal ar fi să faci pe mortul… până se îndepărtează.

* Einstein despre durerea de cap la femei: este relativă. Într-un pat le doare, în altul nu…

* Se zice că femeile își iubesc mai mult copiii, decât pe soț.
Și totuși, pe copii îi lasă uneori cu vecina, dar pe soț, niciodată!

* O pereche de pensionari s-a dus la restaurantul unde au avut prima întâlnire.
– Îți aduci aminte cum ne-am cunoscut acum 50 de ani? Seara am ieși din restaurant fericiți și am luat-o pe străduța aia întunecoasă, iar apoi…
– Bineînțeles că-mi aduc aminte, zice bătrâna, și-i face cu ochiul chicotind.
– În amintirea acelor vremuri trecute, hai să mai încercăm o dată să repetăm figura aia care-ți plăcea ție!
Plătesc ei nota și se îndreaptă sprinteni spre străduța întunecoasă. O pereche de tineri, de la o masă vecină, auzind conversația, își propun să-i urmărească. Ies după cei doi bunici și-i țin sub observație de la colțul străduței. Ajunși lângă un gard de plasă, bătrâna și-a ridicat rochia, bătrânul și-a dat jos pantalonii, apoi o îndoaie pe bătrână de mijloc, în timp ce ea se ținea de plasa de la gard.
Au urmat 40 de minute de nebunie. Tinerii urmăritori au rămas mască, de jur împrejur zburau picioare și mâini, mai ceva ca la circ. Așa sex nu mai văzuseră niciodată!
La urmă, bătrânii picară lați în iarbă.
Hotărât să afle cum fac ăștia de rezistă așa la 70 de ani, s-a apropiat unul mai curios și a întrebat:
– Domnule, în viața mea n-am văzut așa ceva, sunteți extraordinari! Cum ați făcut de sunteți și la bătrânețe atât de activi? La tinerețe cum erați?
Lungit în iarbă, cu părul vâlvoi, în timp ce-i ieșea fum din urechi, bătrânul răspunde gâfâind:
– … acum 50 de ani, în împuțitul ăsta de gard, nu era curent electric…

* Mirele, în noaptea nunții:
– Iubito, trebuie să-ți mărturisesc ceva: până acum, cred că ”am ars” peste 100 de prostituate.
Mireasa:
– Știam eu că te cunosc de undeva.

* Spaima copilăriei era propoziția: ”Hai, scoateți o foaie de hârtie!…”

* Cea mai bună alarmă din lume e maică-ta.
Dacă o rogi să te trezească la 7, ea te trezește la 6 și îți zice că e 8!

* Matematica e simplă: adunarea se face cu goarna, scăderea cu popa, împărțirea cu polonicul, iar înmulțirea cu femeia…

* Diferența dintre un bărbat și o femeie este că ea vrea sex, dar nu prea spune, iar el spune prea mult, dar nu-l prea duce atât cât cere…

* Doi amici discută la o bere:
– Bă, tu ți-ai măsurat vreodată ”cucul”?
– Da!
– Cât are?
– 14. Tu?
– 37.
– Da’ cu ce dracu ai măsurat?
– Cu termometrul!

* – De ce latră câinii la roțile mașinilor?
– ?!
– Tu ce ai face dacă WC-ul ți s-ar învârti?

* La femei totul e simplu:
păr lung – trebuie scurtat
păr scurt – trebuie lăsat să crească
păr drept – cârlionțat
păr cârlionțat – îndreptat!

* Unde ai fost, nemernicule?
– La pescuit, iubito.
– Cred că ai fost la pescuit în Atlantic, de ai venit acasă cu macrou congelat.

* El și ea, pe o bancă:
– Uite, dragule, frunzele ruginite curg parcă din copaci, vântul creează o atmosferă feerică, cerul plin de nori parcă ar fi puf, totul este ca un basm.
El, trăgând adânc dintr-o țigară:
– Ce vrei, fă, e toamnă!

 

 

Racolțisme (4)

* Omul se crede mereu nedreptățit, încât ar face recurs și la Judecata lui Dumnezeu.
* Să nu crezi ceea ce vezi doar o dată sau auzi doar dintr-o singură sursă. Adevărul se cere confirmat.
* Doamne ferește-ne de politicienii corupți, că de tâlhari mai putem scăpa și singuri!
* Suspansul e un rău necesar, ca un exercițiu pentru imaginație și o trambulină pentru speranțe.
* Răsăritul și apusul soarelui sau al vieții sunt esențiale. Restul e o aventură.
* Drumul spre normalitate trece prin multe răscruci care ne pot devia. Doar după ce le deslușim, putem ajunge pe calea cea bună.
* Cei mai mulți scriu pentru că știu să o facă, alții pentru că au ceva de spus, dar puțini sunt aceia care știu să scrie și au și ceva interesant de împărtășit.
* Cele mai fericite evenimente nu le poți programa dinainte, ci le contabilizezi după.
* Oricât de mare ți-ar fi credința în Dumnezeu, tot e mai sigur dacă te asiguri înainte de a traversa drumul.
* Cine nu a pierdut niciodată, nu poate cunoaște adevărata valoare a victoriei.
* Poate fi foarte greu să trăiești singur, dar e aproape insuportabil să te simți singur.
* Iubirea poate fi o binecuvântare, dar nu întotdeauna pentru ambii parteneri.
* Am trecut printr-o viață, dar acum stau și mă întreb dacă am trăit-o cu adevărat.
* Cine nu știe să piardă, nu merită nici să câștige.
* Pentru fiecare iubire se naște o Muză care se exprimă prin artă.

 

Epigrama care mușcă (CCXCVI)

NOSTALGIA MARILOR NUNȚI

NECAZUL EI

Ana nu se mai mărită,
Câtă vreme-i pandemie,
Fără o nuntă lărgită,
Nu vrea s-ajungă soție.

 

DORINȚA LUI

Ion ar vrea să se însoare,
Dar numai cu nuntă mare
Și daruri nenumărate,
Să vadă lumea ce poate.

Pe urmele tatălui (22)

Permisiunea de a-i asista pe cei însărcinați cu găsirea ucigașului, nu era de natură să-i dea mari speranțe Deliei. Ivanciuc și Labo formau cea mai veche echipă a secției, pregătindu-se amândoi pentru pensionare. Primul era de statură medie, o constituție echilibrată și un chip în care se remarca barba pe jumătate căruntă și prea puțin îngrijită. Abia după ce-l cunoșteai, puteai adăuga la descriere faptul că era un om ursuz și veșnic nemulțumit de comportamentul celor cu care venea în contact. Poate de aceea l-a putut suporta aproape două decenii numai pe partenerul său, Labo, un rotofei tăcut și prea comod pentru a deranja pe cineva prin cuvinte nepotrivite sau gesturi imprevizibile. Amândoi, însă, erau apreciați pentru numeroase cazuri de omoruri, în care, după o muncă migăloasă – și de durată, am putea adăuga aici -, făptașii au fost prinși și deferiți Justiției.Tânăra polițistă era întâmpinată cu răceală de bărbos, cel care vorbea și în numele colegului său:

– Nu ne întoarcem acum la locul faptei, ce naiba! N-am dormit toată noaptea și am luat toate probele care se puteau găsi. O să revenim după-amiază, cu forțe noi și mintea mai odihnită.

– Măcar să-mi dai adresa bătrânei care a anunțat omorul, îl rugă Delia cu o mină de copilă inocentă. Poate își mai amintește vreun amănunt dacă discutăm în timpul zilei, după ce șocul evenimentului s-a mai estompat.

Ivanciuc ridică din umeri a nepăsare și îi întinse un dosar cu câteva file.

– Ai aici tot ce ar trebui să știi, dar mă mir că nu cunoști adresa colegului tău. Credeam că sunteți o echipă sudată.

– N-am avut timp să ne sudăm atât de bine, replică tânăra cu o oarecare iritare.

– Mă rog, își arătă indiferența veteranul polițist. Să nu pui mare bază pe ce spune femeia aia, că pare senilă și preocupată mai mult de câinele ei. Care, apropo, ne-a contaminat locul crimei.

Ultimele cuvinte au răsunat ca un ecou în urechile Deliei, prea grăbită să le mai judece sau să le ia măcar în seamă. Gândurile o asaltau din mai multe perspective și nu au slăbit-o până la destinație, ca un stol de ciori gălăgioase care prevesteau ceva sumbru. Nu a trebuit să insiste la ușa bătrânei, pentru că aceasta a deschis după prima serie de bătăi. Arăta către optzeci de ani, cu părul alb și despletit, un capot uzat aruncat neglijent peste trupul firav, plus un cățel blănos și neastâmpărat în brațe.

– Bună ziua, doamnă, îi zâmbi politicos Delia. Sunt de la poliție și mi-ar plăcea să stăm puțin de vorbă… despre ce s-a întâmplat alături.

Femeia o pofti cu bucurie în dormitor, unde persista un aer stătut, cu mai multe izuri incomode și ușor de contabilizat.

– Eu am sunat la 112, ținu să reamintească gazda, în timp ce-și eliberă bibeloul viu din brațe. Poate doriți o cafea sau un ceai…

– Nu, mulțumesc, se grăbi tânăra să refuze. Aș vrea să știu ce ați auzit și ce ați văzut până la venirea colegilor. Știu că le-ați spus și lor, dar mi-ar plăcea să reluați cu calm tot ce vă amintiți.

– Păi, o bușitură puternică m-a trezit, iar apoi Linda a început să latre, începu bătrâna să-și expună aventura. M-am dus imediat la vizor, dar n-am văzut decât ușa larg deschisă. Atunci, am prins curaj și am ieșit pe hol, iar apoi am intrat la vecinul Tivi…

– Stați așa, o întrerupse Delia. Precis ați ieșit imediat? Nu a trecut o vreme…, să zicem vreo zece minute?

– Credeți că aș fi rezistat mai mult de un minut, la cât de tare lătra micuța mea prietenă?, o asigură gazda în timp ce-și privea cu dragoste cățelușa.

Aceasta își făcea de lucru cu o mică jucărie , obiect care o făcu pe bătrână să devieze de la subiect.

– Îi place să se joace cu ceva nou, până se plictisește sau găsește altceva, mai provocator. Nu știu de unde a găsit bijuteria asta, dar n-am văzut-o până dimineață.

Delia deveni curioasă și se apropie cu blândețe de micuța Linda. O mângâie câteva secunde și profită de un moment când reuși să-i ia jucăria.

– Ia te uite ce a găsit cățelușa dumneavoastră, exclamă tânăra în timp ce examina captura. Pare să fie un breloc sub forma unui delfin frumos. Ați fost cu ”prietena” în dormitorul vecinului?

Doamna Ana ridică din umeri, arătând că face un efort să retrăiască acele clipe îngrozitoare.

– Poate că a venit după mine, că-i tare grijulie și nu mă lasă o clipă singură… Dar stați puțin… acum, parcă-mi amintesc că trăgea cu dinții ceva din mâna bietului om. A trebuit să o iau cu forța, însă n-am observat dacă avea atunci ceva în gură. Doamne ferește, ce ai făcut Linda! Să furi de la morți?!

– Nu vă faceți probleme, doamnă. Poate că așa a vrut Dumnezeu să ne ajute. Totuși, ar fi mai bine să nu spuneți nimănui ce a făcut cățelușa, cel puțin deocamdată. S-ar putea să-i aparțină criminalului, iar acesta ar fi în stare de orice ca să-și recupereze obiectul pierdut.