Te iubesc mereu altfel

Ți-am spus de mii de ori că te iubesc,
De fiecare dată ca o revelație
Însoțită de o atmosferă diferită,
Cu o altă căldură și exprimare,
Nuanțe pe care numai noi doi
Puteam să le descifrăm.
Primul „te iubesc” a fost timid,
Al doilea, plin de speranțe,
Iar următoarele tot mai încrezătoare.
De atunci ți-o spun în fiecare zi de câteva ori,
Dimineața, în șoapte recunoscătoare,
La amiază, plin de entuziasm,
Seara, într-un mod incandescent,
Iar noaptea, printre suspine de amor.

Te iubesc mereu altfel ,
Cu proaspete simțăminte,
Și nu mă repet defel,
Când spun aceleași cuvinte.

Citindu-l pe Petru Racolţa. Cartea “Metamorfoza”

Vorbe pentru suflet...

  Petru Racolța și-a început activitatea sa literară încă din 2011, când și-a deschis primul blog. Prima carte a fost pentru copii: „Revolta din ogradă”, publicată în 2014. Au urmat „Povestirile unui maramureșean” vol. I și II la Editura Eurotip, Baia Mare, 2016; apoi „Planeta Paradis”, publicată în 2016, primul său roman de ficțiune. În paralel, a publicat constant pe blogul dumnealui cât și în ziarul Graiul Maramureșului, epigrame, cugetări, poezii. Recenta cartea citită a autorului “Versuri pentru suflet și cuget” m-a impresionat enorm, prin închegarea versului cu firescul existențial, artisticul și natura lăuntrice din spatele unei coperți ce atrage atenția.

Următoarea carte cu care mi-am delectat câteva seri e “Metamorfoza”, un conținut de 4 povestiri fantastice superbe, care demonstrează încă o dată că operele SF românești, scrise de oameni talentați, sunt la fel de bune ca cele ale scriitorilor mediatizați din străinătate. Când l-am întrebat pe…

View original post 437 more words

Fetița care visa pentru alții (35)

continuare

Fetița blondă îl luă pe Sentimente de mână și se cutremură la atingerea lui, de parcă ar fi fost străbătută de un fior. Inima începu să-i bată mai puternic, sângele i se înfierbântă în vine, iar frica pe care o simțise până atunci dispăru ca prin minune. Întinse celălalt braț spre Șoc, zâmbindu-i încurajator și îndemnându-l:

– Hai, dă-mi și tu mâna pentru a-mi susține sarcina prea grea pentru puterile mele.

Șoc o privi cu mirare, se uită la trupele amenințătoare din jur, la privirea dură a comandantului și la celelalte figuri derutate, după care întinse brațul de sprijin. Fața lui se lumină vizibil dintr-o dată, iar ochii îi deveniră mai blânzi și mai luminoși.

– Hei, ce se întâmplă acolo?, se arătă iritat bărbatul cu cioc. Vreți să plecați dintre cei vii înlănțuiți, în speranța că moartea e mai ușoară dacă vă simțiți alături unul de altul? N-am nimic împotrivă, ba chiar pot să vă ajut în lungimea lanțului de sacrificiu. Rotarule, ia treci tu aici și prinde-te în această horă. Ți-am promis că nu te iert pentru lașitatea ta, iar acum e momentul să te alături celor de care-ți era atât de frică. O ceată jalnică de copii încrezuți și fără judecată.

Rotaru se ridică îmboldit din spate de o armă amenințătoare și se apropie de mijlocul cercului celor vizați.

– Vă rog să înțelegeți că am fost amenințat și luat ostatic, se scuză el cu umilință. Îmi cer iertare și promit să fac totul pentru a mă revanșa față de dumneavoastră… și țară.

Cuvintele lui nu aveau niciun efect asupra superiorului, care îl privea cu dispreț și neîndurare. Omul se apropie de Șoc, iar acesta îl prinse cu hotărâre de brațul stâng, provocându-i o vizibilă tresărire. Capul i se ridică brusc, iar vocea îi deveni puternică atunci când vorbele au început să-i curgă năvalnic din gură:

– De fapt, de ce să-mi cer scuze în fața dumneavoastră, domnule Panait? Pentru că v-am slujit ca un câine ori de câte ori aveați interese personale? Pentru că mi-am pus oamenii să vă urmărească soția atunci când o bănuiați de infidelitate? Pentru că v-am acoperit aventurile amoroase și orgiile sexuale la care ați luat parte în timp ce susțineați că sunteți în misiune? Pentru că am luat parte la înscenări prin care ați discreditat o bună parte din adversarii politici? Pentru că v-am ajutat să subtilizați milioane de euro din bugetul statului și chiar al partidului? Pentru că am sechestrat o fetiță inocentă și am purtat-o prin toată țara, doar ca oamenii ca dumneavoastră să beneficieze de pe urmele harului cu care este înzestrată? Să știți că multe din aceste călugărițe o consideră o sfântă, nicidecum o bolnavă la cap sau o satanistă. Am aflat aici că unele ar fi vrut să i se închine, dacă nu au făcut-o de frica maicii starețe Filofteia.

– Taci din gură, ticălosule, șuieră plin de furie Panait! Ai spune orice ca să te scuzi, dar uiți că viața îți atârnă de un fir de păr.

Însă Rotaru nu se lăsa deloc intimidat, ci continuă de parcă nu ar fi auzit nimic.

– Pentru toate acestea îmi asum partea mea de vină și accept să-mi primesc pedeapsa, dar nu mai vreau să rabd și nici să tac. Puteți să mă împușcați acum sau să mă aruncați în cea mai răcoroasă celulă. Copiii ăștia merită să fie ascultați și răsplătiți cu dreptatea pe care o cer. Le simt sufletele curate și bine intenționate, simt în ei puterea de care eu nu am avut parte. Mai simt bunătatea de care noi am uitat de atâta vreme și pe care o consideram o dovadă de slăbiciune. Adevărul pe care-l ascundeam cu eforturi și cheltuieli mari, doar pentru a ne scălda în minciuni la fel de costisitoare, ca într-un carusel al amăgirilor. Lăsați copii să vă ajungă la inimă și vă veți da seama cât de multe am pierdut, câte avem de învățat.

– Destul!, strigă comandantul, roșu la față de indignare.

Era mai mult decât putea răbda, mai ales când sesiză privirile intrigate din suita sa. Aceștia puteau să intre la idei, auzind atâtea acuzații concrete, iar de aici se puteau naște bârfe și suspiciuni serioase. Obraznicul acesta trebuia să tacă pentru totdeauna, iar pentru ordinul decisiv avea nevoie de un pretext cât de mic. De aceea făcu câțiva pași până în imediata lui apropiere, îl privi adânc în ochi și îi șopti la ureche:

– Grijania mă-tii de scârbă nerecunoscătoare! Te pui cu mine, mă nenorocitule? Eu te-am făcut om, eu o să te dau viermilor, așa să știi înainte de a muri. Vrei dreptate?, dreptate o să ai… pe lumea ailaltă. Să te gândești la asta după ce vei avea implantat un glonț în creierul ăla minuscul.

Panait ridică mâna ca și cum ar vrea să-l pălmuiască sau poate pentru a-și pune în aplicare amenințarea finală. Atunci își ridică și Rotaru brațul liber și-l prinse pe cel al comandantului său. Surprinderea celui din urmă a fost totală, expresia feței schimbându-i-se radical.

va urma

Fortuite

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Cum să ceri Viagra de la farmacie, dacă ești mai rușinos:
– Vă rog să-mi dați o cutie de Albăstrica Cucului.

* Odată, bărbații, înainte să intre în casă, își curățau încălțările.
Acum, își curăță telefonul de mesaje.

* Un ceh merge la oftalmolog, care îi arată pe tablă literele CZWNOSTAXCZ.
– Poți să citești asta?, îl întreabă doctorul.
– Dacă pot să citesc? Chiar îl cunosc pe tip… spuse cehul.

* Profesoara:
– Să scrieți cu majuscule!
Eleva:
– Dacă nu avem majuscule, putem să scriem cu pixul…???

* – Ieri m-am certat cu șeful meu, zice Mimi către Fifi.
– Și cine a câștigat?
– Bijutierul.

* Băiatul se duce la tatăl lui și îi zice:
– Tata, tata! Ai zis că dacă iau un zece mă lași să mă joc toată ziua pe-afară.
– Așa e!, zise tatăl plin de speranțe.
– Buun. Mă duc să mă joc o jumătate de zi.

* Soacra: – Am trecut ieri pe lângă casa voastră.
Ginerele: – Mulțumesc frumos!

* La școala de șoferi:
– Claxonul se folosește pentru a evita un pericol iminent.
Bulă:
– Aaaa… De aia la nunți se claxonează așa mult… și tot degeaba.

* Un tip își asistă soția la naștere. Începe travaliu, începe dilatația, tipul se uită și leșină. Îl trezesc doctorii, îl pun pe picioare, ăsta năucit, vede capul copilului cum apare, și leșină iar. Toți fug la el, îl ridică, copilul iese, ăsta leșină din nou. Până la urmă, tipul se trezește pe un pat, vine medicul și îl felicită:
– Bravo, nașterea a fost bine, aveți o fetiță, să vă trăiască!
– Doamne-ajută!!! Bine că-i fetiță! Bine că nu-i băiat, să ajungă să se chinuie ca mine!

* Un șef de tren ajunge după 3 zile acasă și face o glumă cu soția:
– Bună dimineața, biletele la control!
Unu’ de sub pat:
– Abonament…

* O blondă supraviețuiește unui accident cumplit petrecut pe Autostrada Soarelui. Iese cu chiu cu vai (din fericire nevătămată) din grămada de fiare contorsionate și declară organului:
– Mergeam liniștită când, deodată, în fața mea apare un brad. Cotesc stânga, acolo un alt brad, cotesc dreapta, ce credeți?… încă un brad. Din cauza manevrelor bruște, m-am dat peste cap de vreo 15 ori.
– Stimată doamnă, suntem pe autostradă și nu este niciun copac pe o distanță de zeci de kilometri. Ceea ce ați văzut dumneavoastră e odorizantul!

* Știți de ce nu există manele în țările civilizate?
Pentru că acolo dacă te lauzi că ai bani nu ”moare dujmanii”, ci vine fiscul!

* În vizită la cimitir…
– Băiete, nu te supăra, unde este mormântul cu numărul 176?
– Nu știu maică, de ce ieși afară dacă nu știi să te întorci?

* În medie, o femeie petrece în baie 6 ani din viață.
Un bărbat petrece 3 ani la ușa băii întrebând: ”Mai stai?”

* O femeie îi dă sfaturi casnice fiicei sale, care tocmai s-a măritat.
– Știi, pentru a nu se încurca prosoapele, eu le însemnez… cele pentru față sunt marcate cu litera C, de la chip, iar cele pentru dos sunt marcate cu litera F, de la fund. Așa, eu și tatăl tău, nu le-am încurcat niciodată.
Tatăl fetei aude conversația și exclamă șocat:
– Și eu care atâția ani am crezut că F vine de la față și C de la cur!!!

* – Tată, vrei să-ți povestesc cum a fost prima mea cursă cu mașina ta sau aștepți știrile de la ora 5?

 

* – Domnule, îi spune medicul pacientului, nu aveți nimic, sunteți sănătos tun.
– Ah, atunci m-am speriat degeaba…
– Ei, nu chiar degeaba, vă costă 300 lei.

* M-am interesat: ”Supramax articulații” au toate farmaciile din țară!
Cum naiba n-a găsit speriatu’ ăla pentru soacră-sa?

* Când n-am cu cine vorbi, îi sun pe ăștia de la Telekom și le spun că vreau să închid abonamentul.
Să vezi ce chef de vorbă au…

* Am fost să-mi încarc cartela telefonică și vânzătorul mi-a cerut numărul. I-am dat unul fals, că io am bărbat și îl iubesc!

Citindu-l pe Petru Racolța. Cartea “Versuri pentru suflet și cuget”

Vorbe pentru suflet...

Autorul Petru Racolța a publicat deja câteva cărți în palmaresul său, fiind un nume în literatura noastră. A început să scrie încă din 2011, când și-a deschis primul blog. Prima carte a fost pentru copii: „Revolta din ogradă”, publicată în 2014. Au urmat „Povestirile unui maramureșean” vol. I și II la Editura Eurotip, Baia Mare, 2016; apoi „Planeta Paradis”, publicată în 2016, primul său roman de ficțiune. În paralel, a publicat constant pe blogul dumnealui cât și în ziarul Graiul Maramureșului, epigrame, cugetări, poezii…

Deviza sa este: „Ce nu te omoară, te întărește”. După spusele autorului, anul acesta speră să publice romanul (încă în lucru) „Fetița care visa pentru alții”, tot din seria ficțiune. Petru Racolța face parte din cercul literar „Mihai Eminescu” din Seini, orașul în care s-a născut și trăiește la momentul actual. 

Pentru început călătoria mea literară a pornit cu cartea “Versuri pentru…

View original post 414 more words

Ipostaze de la lansarea cărții „Metamorfoza”

Apăsați pe imagine pentru mărire

Lansare de carte: „METAMORFOZA”

Azi e lansare în Seini,
Nu de rachetă, ci de carte,
Și nu vor veni doar vecini,
Ci și prieteni de departe.

Vă așteptăm cu brațele deschise!

Fetița care visa pentru alții (35)

Dimineața a venit ca o binecuvântare, după o noapte tumultuoasă și obositoare pentru toate personajele din sala cea mare a mănăstirii. Soarele se ridica semeț și încrezător la orizont, iar martori la acest fenomen emoționant erau doi îndrăgostiți cu inimile bătând alături și brațele strânse în jurul celuilalt. Stanca și Bogdan priveau fermecați acest răsărit, în timp ce își șopteau cuvinte tandre, numai de ei auzite. Priveliștea părea prea frumoasă ca să mai permită nori sau probleme de orice fel, cel puțin așa li se dădea de înțeles. Și totuși…

Din acel senin perfect, apărură brusc și amenințător două elicoptere militare care se apropiau cu viteză de pașnica așezare creștină. Pentru cei doi martori era clar că urma un asalt în forță, iar acest lucru a fost confirmat imediat ce aparatele au ajuns deasupra lor, iar o voce îi anunța printr-un megafon:

– Voi, cei care țineți ostatici în mănăstire, ieșiți cu mâinile ridicate. Toată lumea afară, altfel intrăm în forță.

Mesajul se repetă de mai multe ori, în timp ce unul din elicoptere își găsi loc de aterizare, iar celălalt dădea târcoale zonei. Zgomotul puternic i-a trezit din amorțeală pe toți locatarii așezării, determinându-i pe cei vizați să iasă pentru a analiza și comenta situația.

– Eu zic că-i mai bine să stăm înăuntru, își dădu cu părerea doamna Popan. În curte suntem prea expuși și s-ar putea să ne împuște la grămadă, dar în sală nu cred că vor avea curajul.

Sfatul era în asentimentul tuturor, astfel că nu au mai stat pe gânduri, ci s-au grupat în apropierea lui Rotaru și însoțitorilor săi. În timp ce dincolo de ușa deschisă se auzea aceeași somație, urmată de comenzi tot mai apropiate, cei din interior treceau prin emoții nemaiîntâlnite și temeri justificate. Intrarea trupelor speciale s-a făcut ca la o descindere într-un cuib de mafioți, cu armele la ochi și amenințări către orice persoană care nu se supunea indicaților:

– Culcat! Toată lumea culcat și cu mâinile la vedere! Nimeni nu mișcă!

Era firesc să-ți înghețe sângele în vine când simți că oricând poți fi ținta unui glonț, doar pentru că nu ai înțeles ce ți se cere sau cum să răspunzi corect ordinului. În câteva secunde, toată lumea se aruncă în genunchi sau pe burtă, având mâinile ridicate în aer sau depărtate de corp, precum niște aripi care se lasă în voia curentului de aer. Grupul celor dintâi, neobedienți întru totul și cu privirile ațintite înainte, era compus tocmai de cei din cauza cărora a fost necesară această desfășurare de forțe: Violeta, Nelu, Bogdan, Stanca, Anița și cei doi băieți, Șoc și Sentimente. Înspre ei erau îndreptate o duzină de puști automate, fiecare dintre ele cu câte un deget hotărât de a declanșa proiectilul ucigaș. În această atmosferă își făcu intrarea o echipă din care se distingea comandantul operațiunii – un bărbat înalt și solid, îmbrăcat într-un costum remarcabil și purtând un barbișon bine îngrijit -, urmat de o fetiță blondă și timorată.

– Poligraf!!!, exclamă doamna Popan la vederea ei.

Bărbatul masiv îi auzi mirarea și se apropie cu pași mari, urmat de suita de subordonați care o încadrau pe copilă. Avea o expresie a feței întunecată și se citea pe el că face eforturi să nu erupă precum un vulcan plin de lavă. Ajuns foarte aproape, o privi pe femeie în ochi și îi spuse răspicat:

– Trebuia să-ți aduc și pruncul, ca să vezi unde te-a dus capul ăsta sec.

– Constantin!!!, strigă din nou Violeta. Unde mi-e copilul?

Omul nu-i mai răspunse, ocupat fiind să-i examineze pe fiecare dintre reținuți în parte. Din marginea grupului se auzi atunci o voce tânguită:

– Șefu’, eu i-am avertizat și uite că n-au mai avut curajul să se opună. Bine că s-a terminat cu bine.

– Taci, Rotarule, că încă nu s-a terminat nici măcar în ce te privește, rosti șeful cu silă.

Apoi, privindu-i cu atenție pe cei doi adolescenți, lăsă să-i scape un zâmbet sarcastic:

– Deci voi sunteți cavaleria, băieții pe cai albi care au venit să o salveze pe prințesă. Tu trebuie să fii copilul care scoate fulgere, arătă el cu degetul către Șoc. Gata? Ți s-au terminat bateriile? Dă-mi un motiv să scap de tine într-o secundă, tinere, că prea mi-ai făcut zile fripte. Uite-o aici pe prietena voastră, adăugă el împingând-o pe Poligraf între ei. Destinația voastră va fi oricum comună și în niciun caz într-un loc plăcut, doar nu am făcut degeaba atâta drum. Hai, dați-vă mâna și plecați într-o lume mai bună pentru voi, una cu cai verzi pe pereți, cu câini care poartă covrigi în coadă și plouă cu lapte și miere. O lume pe care să o conduceți voi, copiii, iar noi, adulții să ne jucăm de-a mama și tata. Hei, tu! Nu lăsa mâna în jos!

Observația îi era făcută lui Sentimente, care încerca să-și sprijine brațul bolnav de Poligraf. Șoc interveni și explică:

– Lăsați-l să-și odihnească mâna, că-i slăbit după operație. Ce-ar putea face cu ea beteagă și fără vreo armă?

va urma

Poziții

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Seara, soțul și soția vizionează un film de groază. La un moment dat, apare un monstru. Soția:
– Oh, mamă!
Soțul:
– Da, seamănă…

* El: – Te mai gândești vreodată la noi doi?
Ea: – Care voi doi???

* Ora de biologie:
– Bulă, întreabă profesoara, ce conțin celulele?
– Infractori!

* La școală, învățătoarea a observat că Bulă începuse să lipsească. Când acesta se întoarce, învățătoarea îl întreabă:
– Bulă, ce s-a întâmplat?
– A călcat-o pe mama buldozerul.
Aceleași scuze le are și în următoarele două săptămâni, că l-a călcat buldozerul pe tata și apoi pe soră. Dar într-o zi, învățătoarea îl întreabă pe Bulă:
– Dar tu ce faci toată ziua?
– Mă plimb cu buldozerul!

* – Ce faci, mă?
– Desenez femeia perfectă!
– Lipsește gura!
– Am zis perfectă!

* Bulă, la doctor, este întrebat:
– În ce loc vă doare mai tare?
– La serviciu, domnule doctor.

* – Vecine, când te însori și tu?
– Nu pot, vecine, că mi-e gândul numai la nevastă-ta…
– Te-ai îndrăgostit de ea?
– Nuuuu!!! Mi-e frică să nu nimeresc una ca ea…

* – Bună ziua, mi-am pierdut fiul în magazinul dumneavoastră. Pot să fac un anunț la microfon?
– Da, sigur!
– Adio, căcat cu ochi!

* Soțul și soția la muncă de două zile în Germania:
– Bărbate, cum ai cumpărat costiță fără să știi limba?!
– Am ridicat tricoul și i-am arătat coastele.
– Bine că nu te-am trimis după ouă…

* Se purtau de multă vreme negocieri între patronul unei fabrici și sindicate, pe marginea asistenței medicale pentru angajați și a absențelor din motive medicale. La un moment dat, unul dintre patroni scoate un ziar și spune:
– Uite aici fotografia unui angajat de-al nostru care ieri a lipsit pe motiv că e bolnav. Articolul spune că a realizat un scor impresionant la concursul de popice. Oare cât de bolnav putea fi?
La care unul dintre sindicaliști răspunde, după câteva momente de stupoare:
– Dar dacă nu era bolnav, n-ar fi făcut un scor și mai mare?

* Bulă împrumută bani de la oamenii din sat ca să se înroleze în armata lui Sadam, în războiul din Golf.
După 6 luni se întoarce Bulă bandajat, cu mâinile și picioarele în gips. Oamenii din sat:
– Dar ce ai pățit, măi Bulă? Să ne dai banii înapoi.
– Păi, am fost un pluton care mergeam spre Bagdad, când deodată a apărut un avion cu multe steluțe pe el și a început să tragă în noi și să ne bombardeze. Am rămas cam jumătate din noi, ne-am adunat și am pornit mai departe. După un timp, iar a apărut același avion cu steluțe și iar a început să ne toace…, iar ne-am adunat ăștia care am rămas. Pe scurt, avionul a venit de câteva ori și a omorât toți soldații care erau cu mine, numai eu am scăpat. După aia, iar a venit avionul și a început să tragă și să mă bombardeze, dar nu m-a nimerit, când deodată avionul aterizează lângă mine, coboară pilotul cu o manivelă în mână, bă și mi-a dat o bătaieee…

* Discută doi profesori:
– Nu, așa este imposibil de lucrat. Profesorii se tem de director, directorul de inspector, inspectorul de ministru, ministrul de părinți, părinții de copii și doar copiii nu se tem de nimeni.

* Un bețiv își sună soția:
– Iubito, vino repede, am făcut un accident, sunt foarte mulți morți!
– Dumnezeule, te-ai lovit de un autobuz?
– Nu, nu! Am dărâmat gardul cimitirului.

* – Ce limbi străine vorbiți la școală?
– Engleza, franceza, chimia și matematica!

* – Tu muiere, în seara asta ies și io cu băieții la o bere.
– Să nu te prind că vii beat acasă!
– No bine, tu! O să vin… poimâine!

* – Doamnă, vă deranjează fumul?
– Fumul, nu…, fumurile, da.

* – Bulă, în propoziția „Hoțul a furat un televizor”, unde este subiectul?
– În închisoare!

* – Iubitule, spune-mi adevărul, tu mai ai una?
– Nu, iubită, cu aceeași merg la toate…

* – Dragă, tu ce o să faci pe 14 februarie?
– Pe ce zi pică?
– Pe vineri.
– Varză a la Cluj!

* – Cum v-ați dat seama că ursul o să vă atace?
– Simplu, avea privirea soției mele!

* Sunt fericită dacă tu ești fericit cu alta. Să mori tu și ea dacă te mint!

* Mi-a zis iubi aseară că sunt răpitoare.
Nu mi-a zis chiar așa… o zis „ce stai pe întuneric ca o cucuvea?

* Cumpăr costițe și pulpă de porc, iar vânzătoarea mă întreabă „Faci grătar?”
Nuuuu, fac puzzle, vreau să refac porcul.

O leapșă cu cântec

Am văzut-o și m-am delectat cu ea pe mai multe pagini de blog, însă de fiecare dată mă uitam cu inima strânsă la finalul articolului, când se dădea mai departe. Speram să scap, pentru că nu mă puteam ridica la înălțimea alegerilor muzicale făcute de cei care o preluaseră. Dar cum de ce ți-e frică…, iată că a venit și rândul meu să-mi dau examenul, iar asta grație Inei , care mi-a făcut o surpriză de An Nou. Dacă-i de bun sau rău augur, rămâne să vedem după ce ascultați piesa muzicală care constituie piatra de încercare a acestei lepșe. Dar să vedem și de data asta care sunt regulile:

”1. Postați o piesă muzicală care să nu facă parte din ceea ce numim în mod comun muzică și ascultăm de obicei la radio sau prin alte părți. Adică, să nu se încadreze nici la muzică ușoară românească, nici la muzică ușoară străină, nici la muzică populară românească, nici la muzică populară străină, nici la muzică clasică, nici la jazz, nici la rock, nici la house, nici la pop, nici manea să nu fie etc. O muzică non-standard, care v-a plăcut și pe care o recomandați și altora.

2. Dați leapșa mai departe la exact 3 blogări, pe care va trebui să-i menționați explicit, prin nume sau pseudonim. Deci fără „această leapșă poate fi preluată de X, Y, Z și de toți cei care mai doresc”, trebuie să alegeți în mod clar și explicit 3.”

Prima regulă e cea care dă personalitate acestei încercări, e musai să o respect întocmai și sper că mi-a reușit. După cum mă cunoașteți, sunt o fire glumeață, iar acest nărav m-a făcut să apelez la o melodie veselă, în care vedetele sunt animale surprinse în ipostaze amuzante și acompaniate de o muzică pe măsură. Asta am găsit și asta vă ofer din toată inima, cu riscul de a mă face de râs. 🙂

Cea de-a doua regulă o voi încălca în mod conștient, astfel că nu o să nominalizez pe nimeni. Vreau să văd cine are curajul să se implice voluntar, tocmai pentru că-i o încercare aparte și e nevoie de ceva inspirație. Aștept și de această dată să-i citesc pe cei care acceptă această provocare. Mult succes!