CEI MAI DORIȚI
În jur, vedem multe femei
Care visează doar la lei,
Dar nu din cei cu coamă mare,
Ci din hârtie lucitoare.
Echilibru
Știi că mereu îți ceream brațul,
chipurile să te sprijin,
dar de fapt tu îmi ofereai echilibru,
așa cum ai făcut-o toată viața,
poate fără să-ți dai seama,
sau nu ai vrut să recunoști,
pentru că ești o Mare Doamnă,
Doamna care îmi dă mereu tărie
și încurajări puternice de susținere.
Fetița care visa pentru alții (29)
continuare
„Dragul meu Jurnal
Cel mai mult m-au uimit frații Horoscop. Am scris Horoscop, dar mai corect ar fost să le spun Horror-Scop, și o să afli imediat de ce. Sunt gemeni, au treisprezece ani și nu prea seamănă unul cu celălalt. Primul cu care am schimbat câteva cuvinte a fost Horror, un băiat cu părul negru ca ochii săi întunecați și un chip mereu încrâncenat. Mi-a povestit că sunt orfani, după ce părinții lor au murit când erau mici, în urma unei confruntări macabre la care a fost și el martor. Tatăl a înjunghiat-o pe mamă, iar apoi și-a tăiat gâtul cu același cuțit. Au rămas amândoi printre cadavre și sânge, până a doua zi, când i-a găsit un vecin și a anunțat autoritățile. De atunci au fost înfiați de mai multe familii, dar niciuna nu a rezistat cu ei mai mult de câteva luni. Mi-am zis atunci că sunt și copii mai oropsiți ca mine, iar asta mi-a stârnit milă și admirație pentru tăria de a rezista și a putea povesti această grozăvie.”
„Azi m-am apropiat și de fratele lui, căruia i se spune Scop, fără să-mi dau seama din ce cauză. Avea părul blond, ochi albaștri și un zâmbet care-i lumina mereu fața, iar asta m-a atras, stârnindu-mi interesul. Cuvintele lui mi-au răspuns unor întrebări, dar au generat alte mistere, greu de dezlegat. Băiatul susținea că părinții lor trăiesc, doar că sunt plecați într-o misiune peste hotare și or să revină după ce aceasta e încheiată. Nici vorbă de crimă și sinucidere, așa cum îi place lui Horror să creadă lumea. Ei sunt copii obișnuiți, cu o viață normală și cu un scop bine definit, așa cum îi este dat fiecărei ființe de pe Pământ, fiecărui corp din Univers. Atunci am înțeles semnificația numelui său, iar compania lui mi-a devenit plăcută. Partea cea mai ciudată, abia apoi mi-a fost dat să o aflu…”
„Am căutat din nou să intru în vorbă cu Scop și să-i spun că-s de acord cu părerea lui: cu toții avem un destin pe care trebuie să-l împlinim pentru a fi fericiți și iubiți de oameni. Doar că ochii băiatului erau întunecați de această dată, zâmbetul îi dispăruse de pe chip, iar vocea îi devenise gravă. Uluirea mi-a fost și mai mare când a afirmat că el este de fapt Horror și a început să-mi vorbească de Apocalipsa iminentă care ne așteaptă în curând. Mi-am mutat privirea către fratele său și am constatat cu mirare că el preluase trăsăturile lui Scop, iradiind de optimism și fiind marcat de un zâmbet cuceritor. Doar părul îi rămăsese negru, dar și acesta parcă strălucea în felul lui. Mă simțeam ca într-un film fantastic, din care nu înțelegeam încă aproape nimic, dar curiozitatea îmi era crescută la maxim.”
„Cu timpul și cu ajutorul lui Poligraf, am aflat care este misterul celor doi frați atât de înșelători. Periodic și inexplicabil, își schimbau personalitatea între ei. E drept că, de obicei, Scop rămânea cel care avea speranțe în viitor și bucurie în suflet, dar caracterul lui Horror îi pătrundea uneori în minte, iar al lui în fratele său, cu tot ce gândeau și știau fiecare. Am auzit că nici doctorii nu-și explicau acest fenomen, de aceea le făceau periodic analize complicate și îi supuneau la numeroase experimente. Poligraf zice că-i închideau în camere separate și îi puneau să învețe diferite lucruri. Îi țineau despărțiți până intervenea schimbarea de personalitate și se convingeau că informațiile însușite de fiecare din ei se transferaseră automat în celălalt, fără să fi avut vreo posibilitate concretă de contact. Sarcina specialiștilor era să afle modul în care se face acest schimb și să-l poată aplica altor subiecți. Nu știu cu ce i-ar ajuta asta pe frații Horoscop, dar doctorii sunt profesioniști și or fi având un plan. Altfel, Horror și Scop au o memorie foarte bună și sunt primii la învățătură, dacă nu-l punem la socoteală pe Adormitul. Noi ne-am obișnuit cu ei și le ascultăm aproape zilnic predicțiile, chiar și pe cele sumbre ale lui Horror. Firește că le preferăm pe ale lui Scop, care ne promite un viitor plăcut și sigur. Pe mine mă asigură că-l voi vedea pe tata, iar pe Poligraf că o să-și găsească părinți iubitori. A…, și că prietenii noștri de departe or să ne găsească în curând, după care nu ne vom mai despărți.”
„Azi am primit câte o prăjitură cu răvaș. Pe bilețelul lui Poligraf scria: „Adevărul te va elibera”, iar pe al meu am citit urarea: „Să ai parte de vise plăcute!” Am râs amândouă de întâmplare și ne-am spus că probabil Scop a făcut această glumă, ca să ne înveselească înainte de culcare. Chiar i-am mulțumit a doua zi dimineață, dar el s-a arătat nedumerit, iar Poligraf a confirmat că nu se preface. O fi încă una din ciudățeniile fraților Horoscop, pe care nu putem noi să o înțelegem.
va urma
Contre
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Mi-am luat un credit și mi-am pus doi giranți.
Acum, are cine să se roage pentru sănătatea mea!
* Știați că oțetul, stafidele și brânza cu mucegai au fost inventate de poșta română?
* Muierea mi-o făcut cafeaua de dimineață și, după ce m-a servit cu ea, mi-o zâmbit, apoi mi-o făcut cu ochiul!
No, niciodată în viața mea nu am băut o cafea cu atâta frică ca amu!
* Voi ăștia care fugiți după avere, ați observat că sicriul nu are buzunare?
* Fuego s-a împrietenit cu Guță. S-au hotărât să scoată împreună o piesă: „Mi-au furat dușmanii bradul!”
* Pe bărbatu-meu l-o interzis Facebook-ul pe o lună de zile. Amu îi fericit și satisfăcut…
Se joacă cu copiii, chiar dacă a fost surprins când o văzut că are trei!
* Sunt foarte confuz când sunt la volan, câteodată nici nu mai știu care-i nevastă-mea și care-i GPS-ul. Amândoi îmi spun ce să fac la fiecare sută de metri.
* El: – Iubito, dacă mă superi, te desfigurez!
Ea: – Cum, ai fi în stare să mă lovești?
El: – Nu e nevoie, îți ascund fardurile!
* Doar un român se poate întoarce din concediu medical bronzat!
* – Apăi mă Gheorghe, mă! După atâtea nopți împreună, noi doi ce suntem, mă?
– Paznici de noapte, cretinule!
* – Tu, Rozi! Am aflat că și-o găsât Gheorghe de lucru!
– Unde?
– La o fabrică de bere! Are deja tri luni acolo…
– No, și ce zâce, cum îi?
– Iooai, habar n-am! De atunci n-o mai dat p-acasă!
* – Nu vreau să merg la școală! Nimeni nu mă ascultă, unii mă calcă, unii mă trag de păr, alții țipă și în pauze mă dau afară din clasă. NU VREAU!
– Trebuie să te duci! Nu te-am pus eu să te faci profesoară…
* Un avocat nu oprește cu mașina la semnul STOP și este tras pe dreapta de un polițist.
– Actele dumneavoastră, vă rog.
– Pentru ce?
– N-ați oprit la semnul STOP.
– Am încetinit și era liber, nu venea nimeni.
– Dar n-ați oprit mașina pe loc… Actele, vă rog!
– Care-i diferența?
– Diferența este că la semnalul STOP trebuie să opriți mașina pe loc. Asta e legea… Actele, vă rog!
– Dacă îmi poți arăta care este diferența legală între a încetini și a opri, îți dau actele și te las să-mi dai amendă, dacă nu, mă lași să plec și nu mă amendezi.
– De acord, dar coborâți, vă rog, din mașină!
Avocatul coboară liniștit, iar între timp polițistul scoate pulanul și începe să-i dea vârtos avocatului, spunându-i: „Vrei să mă opresc sau doar să încetinesc?”
* Bulă primește o invitație la o petrecere. Pe invitație scria că se intră doar cu cravată neagră. Când a ajuns însă, spre surprinderea lui, ceilalți mai purtau și cămașă, și pantaloni…
* – Fumezi?
– Da.
– Rău. Fumatul reduce viața cu 20 de ani. Câți ani ai?
– 50.
– Vezi? Dacă nu fumai, acum ai fi avut 70!
* Ea: – E de prisos, domnule, inima mea nu e liberă!
El: – Dar, duduie, pretențiile mele nu urcă atât de sus…
* Liviu Dragnea, la restaurant:
– Chelner, în supa mea plutește o bucată de rahat!
– Asta-i reflexie, domnule!
* -Care-i deosebirea diferența dintre un bărbat îndrăgostit și unul căsătorit?
– Ăla îndrăgostit nu-și găsește vorbele, iar ăla însurat nu apucă să vorbească!
* Cică „nu te culca niciodată pe-o ureche”. Toată noaptea nu am închis un ochi, gândindu-mă cum naiba să dorm pe amândouă!
* Dacă muierea are o zi proastă, crede-mă că și a ta va fi la fel!
* M-am hotărât să țin două diete! Cu una îmi era prea foame…
* Cică dragostea plutește în aer!
Așa că… cei singuri luați o gură de aer!
* – Ți-e dor de fostul tău?
– Nu.
– Atunci ce cauți prin fața casei lui?
– Încă mai am parola de la Wi-Fi…
Ultimul Gheorghe
Mi-e teamă că în acești ani de restriște
Se naște, undeva în țara asta tot mai părăsită,
Românul care peste un veac, ce pare inaccesibil,
O să fie ultimul care va rămâne în România,
Ar putea să-l cheme Gheorghe.
Atunci o să se adune lume străină în jurul lui,
Deși o sută de ani pentru un om va fi o bagatelă,
Dar el va face senzație prin numele greu de pronunțat
Și faptul că vorbește o limbă dispărută pe aici,
Căreia i se spune română.
Va fi întrebat cum de a rezistat de unul singur,
Iar el o să răspundă că speranța revenirii românilor
I-a dat putere să poarte dorurile pe umeri,
Pentru fiii, nepoții, prietenii și vecinii,
Precum și vremurile de altădată.
Mulți au să dea din cap neîncrezători,
Și vor crede că bătrânul vorbește aiurea,
Căci români nu au trăit niciodată pe aici,
Doar Gheorghe a ajuns cumva prin zonă,
Venind din alte zări.
Curând se va odihni și el sub o cruce ieftină,
Înhumat de câțiva vecini miloși,
Care vor scrie pe lemn doar câteva cuvinte
Lăsate de bătrân, dar neînțelese de ei:
„Aici e îngropat ultimul român din România,
Cu numele de Gheorghe”.
Omagiu poeziei
Viața fără poezie
Ar fi tristă și pustie,
Ca soțul fără soție
Sau mândra fără de ie.
Poezia se găsește
În bobocul ce-nflorește,
În omul care iubește
Și-n cartea ce se citește.
Poezia e în toate,
De la ziuă până-n noapte,
Prin rămurișuri bogate,
Ori în frunzele uscate.
Versurile te tratează
De dorurile ce oftează,
Iar inima ți-o pansează
Cu emoții ce rimează.
Poezia e o stare
Ce te-ndeamnă la visare
Și-ți aduce alinare
Cât o fi rana de mare.
Fetița care visa pentru alții (29)
Următoarele fragmente din jurnalul Lenei au fost selectate de comun acord între mama fetiței și jurnalista Stanca. Ele cuprind doar perioada de după despărțirea de copilă, de altfel cea mai zbuciumată și dramatică.
„Dragul meu Jurnal
Am rămas doar noi doi și trebuie să fiu foarte atentă dacă vreau să nu te pierd și pe tine. Acum sunt singură în cameră, iar pe Poligraf o văd doar când ne întâlnim la masă și la ore. Atunci îmi povestește o mulțime de lucruri, din care nu rețin mare lucru, pentru că mintea mi-e acasă și la prietenii pe care i-am pierdut. Dar îmi face bine să o aud cum vorbește întruna, după atâtea ore de singurătate și gânduri care nu duc nicăieri. O profesoară, care-și spune dirigintă, i-a propus să-și însușească numele de „Avalanșă”, tocmai din cauza potopului de cuvinte pe care-l sloboade atunci când prinde ocazia. Mie mi-a dat porecla de „Bunica”, probabil fiindcă am părul alb și vorbesc mai puțin. Așa am fost sfătuite să ne semnăm și lucrările, doar că nouă ne plac vechile denumiri, deci nu ne-am supus chiar dacă am fost avertizate că vom avea probleme din cauza oamenilor răi care ne caută. Sunt sigură că Poligraf știe de tine, dragul meu Jurnal, doar nu pot să-i ascund nimic. Totuși e o prietenă bună dacă nu dezvăluie nimănui și nici între noi două nu aduce vorba. Pe ea nu o pot minți ca pe profesori, dar mi-e frică să nu-i pună ei întrebarea potrivită, pentru că-i în caracterul ei să spună adevărul despre orice.”
„Trăiesc într-o lume rece și necunoscută, în care un zâmbet îl prețuiesc ca pe o rază de soare printre norii persistenți. Nimeni nu mă întreabă cum mă simt și ce-mi doresc, dar sunt consultată aproape în fiecare zi de doctori fără halat care îmi spun ce ar trebui să visez și apoi sunt curioși să afle dacă mi-a reușit. Ei mă asigură că acesta e cel mai bun tratament, prin controlarea viselor și memorarea fiecărui amănunt, dar asta mă obosește și mi se face frică atunci când nu reușesc. Înseamnă că vindecarea e departe, la fel și revederea celor de lângă care am fost luate amândouă. Mă întreb adesea de ce se spune că și Poligraf e bolnavă, din moment ce ea nu spune decât adevărul. Apoi îmi vine să cred că Adevărul e o boală ca și a mea, deci trebuie tratat ca să poți minți fără să clipești.”
„Astăzi am fost foarte fericită, când am văzut că prietena mea a fost mutată cu mine. Deși va trebui să fiu mai atentă când scriu în paginile tale, tot e mai bine că putem să ne împărtășim amintirile frumoase de la școala domnului Bogdan și să ne facem speranțe pentru viitor. Poligraf mă întreabă despre mama, despre tata și Anița, iar eu îi povestesc cât de dor îmi este de toți. Dar asta doar pe scurt, până își trage răsuflarea și începe iar să vorbească despre trecutul ei diferit, dar la fel de trist ca al meu. Profesorii de aici se schimbă foarte des, la fel și unii dintre doctori. Probabil fiindcă ne mutăm cam o dată pe trimestru, de nici nu știm unde suntem. Uneori vedem cerul doar de la ferestrele cu gratii, dar alteori suntem lăsate să ieșim în curtea împrejmuită cu gard înalt și fără pic de vedere spre exterior. Atunci ne bucurăm de aerul liber, de iarba verde sau de zăpada atât de albă și de soarele scump la vedere.”
„Nu am scris încă nimic despre colegi, pentru că nu-i cunosc bine și nici nu-mi plac, așa cum nu-mi plac nici profesorii aceștia severi. Doar unul de limba română ne-a predat altfel, cu cuvinte care ne-au mers adesea la suflet, făcându-ne să-l îndrăgim ca pe un prieten mai în vârstă, aproape ca și pe profesorul Bogdan. Îl chema Costaș și, pe lângă materia predată, ne vorbea despre problemele vieții, începând de la relațiile dintre oameni și continuând cu sfaturi din te miri ce domeniu: cum să avem un regim alimentar sănătos, în ce fel de persoane să avem încredere, cât e bine să ne jucăm pe calculator și ce jocuri sunt cele mai indicate, precum și alte subiecte prin care ne făcea să-i așteptăm nerăbdători orele. Din păcate l-am pierdut și pe el, când ne-am schimbat iarăși locația”
„Colegi avem puțini, dar foarte ciudați și ei. Celui mai ieșit din comun i se spune „Adormitul”, pentru că doarme aproape mereu. Am aflat de la el că suferă de o formă foarte rară de narcolepsie. Interesant e atunci când se trezește, la fel de brusc precum adoarme, și răspunde exact la toate întrebările puse în timpul cât se părea că dormise. Cam o jumătate de oră părea total absent, cu ochii închiși și răsuflarea abia perceptibilă, dar apoi recupera în vreo șapte minute cu o viteză uluitoare, rezolvând oral sau pe monitor probleme atât de dificile încât îi corecta chiar și pe profesorii de matematică, fizică sau chimie. La fel se întâmplă și când ne jucăm împreună pe calculator sau în aer liber, îi bate pe toți la orice joc de logică sau viteză.”
va urma
Cu destinații
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Știați că: „Dacă dragostea e oarbă, vine căsătoria și restaurează vederea imediat”?
* Te plângi că nu te salută nimeni pe stradă?
Păi cum naiba, dacă în poze semeni cu Angelina Jolie, iar pe stradă cu Floricica dansatoarea?
* Cei care zic că Bill Gates a abandonat școala și a reușit în viață, ar trebui să știe totuși că el a abandonat Harvard, nu clasa a noua la Liceul Agricol!
* Ce face o focă atunci când se uită insistent la tine?
Te focalizează.
* Abia după ce te îngrași realizezi că „prăjiturelele” nu este diminutiv, ci prescurtarea de la „prăjituri rele”.
* Lăsați copii să creadă în Moș Crăciun!
Voi credeți în produse pentru slăbit și nimeni nu vă strică magia!
* Dacă am un prieten care nu se spală înseamnă că sunt prieten cu necuratul?
* Anunț în megafon:
– Rugăm blonda în costum de baie roz să plece de pe nisip… acesta este un șantier!
* -Uite ce scrie în ziar: Cele mai multe accidente se petrec în bucătărie.
– Da, știu… eu le mănânc.
* O blondă intră în farmacie și întreabă:
– Aveți ochelari?
– Pentru soare?
– Nu, pentru mine!
* Doi automobiliști se ciocnesc:
– Ascultă! Tu n-ai dat examen de conducere?
– Ba da! Și chiar de mai multe ori decât tine!
* Un polițist trecut în rezervă, care se cam plictisea, a hotărât să se ocupe cu pescuitul. Și-a cumpărat manuale, undițe, și-a făcut rost de momeală și s-a dus la baltă. După 4 ore de așteptare, el reușește să prindă un pește mic. Furios, polițistul îl scoate din cârlig, îl apucă de coadă și începe să-i tragă palme:
– Spune unde sunt ceilalți! Spune unde sunt ceilalți…
* – De când am divorțat nu mai pot dormi.
– Îți lipsește mult, nu-i așa?
– Nu… a luat patul.
* – Iubire, dă-mi-l puțin pe bebe.
– Așteaptă să plângă.
– Să plângă? De ce?
– Pentru că nu-l găsesc!
* Tu îți setezi alarma pentru dimineață… tot tu o înjuri dimineață…
Păi nu ți-o faci cu mâna ta?
* Programul meu de sală:
Luni: piept;
Marți: spate;
Miercuri: brațe;
Joi: picioare;
Vineri: abdomen;
Weekend: ceafă și cotlet. 😉
* Sunt la bancă de azi-dimineață și tot aștept.
Mi-au spus la Horoscop că îmi intră niște bani în cont!
* Nu contează că ești de la țară sau de la oraș. Poți fi prost oriunde.
* Caut relație la distanță, de aproape nu mă suportă nimeni!
* Am întrebat 100 de femei ce părere au despre fostul.
Am învățat 50 de înjurături noi și 30 de animale necunoscute.
* Un chelner ardelean trecea pe nota de plată cam așa:
pâine – 2 lei, ciorbă – 10 lei, grătar – 14 lei, salată – 5 lei, mere – 25 de lei.
Unii clienți, neatenți, plăteau totalul fără să consulte nota de plată. Alții, ceva mai atenți, spuneau că nu au mâncat mere. Chelnerul lua un pix și cu mișcări supărate tăia merele de pe nota de plată și spunea:
– Dacă nu mere, nu mere…
* – De ce să te căsătorești cu o femeie mai mică la înălțime?
– Când un bărbat alege dintr-o grămadă de răutăți, o alege pe cea mai mică!
* În America rulează „Om bogat, om sărac”
În Rusia rulează „Om sărac, om sărac”.
În România rulează „Om trăi și om vedea”.
* Să fumezi e nociv, să bei, e urât. Dar să mori sănătos… nu-i păcat?
* Când te urci pe cântar, înțelegi în final că vaca de pe ciocolată e avertizare, nu reclamă.
* Ea: – De ce e sticla de vodcă pe jumătate goală?
El: – Pentru că ești pesimistă, în plm.
* Luni începe școala. Ocazie cu care guvernul Dăncilă vrea să relanseze campania ”Fără penar în funcții publice”.
* Apropo! Știți care-i culmea veseliei?
Când vine soțul vesel acasă, îi spune un banc bun soției și… începe să râdă unul din dulap.
Epigrama care mușcă (CCLXXII)
LĂCOMIE PÂNĂ LA MOARTE
Nu-i sătul omul de-avere,
Oricât ar fi agonisit,
Își dă și ultima putere,
Doar ca să moară-mbogățit.
Femeia-Femeie
Am crezut că sunt topit după Femeia-Bibelou,
A cărei strălucire atrăgea multe priviri,
Iar pe mine m-a fermecat din prima clipă,
Dar ne plictisim repede de bibelouri,
Nu le mai ștergem de praf, ci căutăm altele.
Apoi m-a atras Femeia-Mister,
Pe care am încercat să o descopăr,
Însă era prea complicată pentru mine
Și m-am declarat depășit de problemă,
Lăsând altora să o dezlege.
M-a intrigat Femeia-Bărbat,
Care își spunea feministă,
Neclintită, puternică și luptătoare,
Doar că m-am simțit prea slab în fața ei
Și m-am declarat învins.
Femeia-Enciclopedie a fost o altă experiență,
Cu atâtea informații interesante,
Doar cu practica stătea mai rău,
Iar viața cere multe aplicații,
Așa că am mers mai departe.
Poate sunt eu prea pretențios
Sau ghinionul se ține de mine,
Dar aștept să întâlnesc Femeia-Femeie,
Cu ceva din frumusețea bibeloului,
Un mister care să mă incite,
O putere care să nu epateze
Și cunoștințe cu care să mă completeze.
