Pe urmele tatălui (15)

– Echipajul cel mai apropiat de clubul ”Amore” să intervină. S-a produs un incident în fața localului.

Anunțul dispecerei îi luă prin surprindere, iar Tivi răspunse impulsiv:

– Suntem echipa opt și ajungem în două minute.

Delia nu a mai apucat să intervină, dar izbucni imediat după ce colegul ei închise stația:

– Ești țăcănit la cap? Dacă mă recunoaște cineva de la club?, după câte seri am petrecut acolo…

Abia acum realiză tânărul că n-a fost o idee bună să se ofere, dar căută imediat să dreagă busuiocul.

– Cine să te recunoască în uniformă și cu părul ăsta bogat? Mai ales că-i întuneric și lumea nu se prea uită la chipurile polițiștilor.

Fata continuă să bombănească, arătându-și astfel nemulțumirea, în timp ce Tivi consideră că-i momentul să abordeze un subiect mai fierbinte.

– Lămurește-mă și pe mine de ce ni s-a luat cazul și la ce o să lucrăm de mâine? Ni s-au adus critici sau laude, și care ar fi acestea?

Întrebările lui s-au pierdut degeaba în atmosferă, partenera lui neavând starea de spirit să dea explicații pentru o măsură care i-a mai provocat o rană spirituală, de parcă celelalte nu au fost destule. În ultimele zile se simțea atacată din toate părțile, iar instinctul o făcea să nu mai aibă încredere în nimeni, să fie cinică până și cu colegul ei inocent, ba chiar să se descarce pe el, de câte ori avea ocazia. Știa că nu-i corect, dar își repeta întruna, ca o scuză, că nici viața nu a fost corectă cu ea. Să sufere și alții, să simtă cât de dureros și umilitor este, și să se călească așa cum trebuie s-o facă și ea.

Cu aceste gânduri a coborât din mașina de serviciu, evaluând dintr-o privire mulțimea adunată în jurul unui autobuz. Părea un accident de circulație și nu înțelegea de ce trebuie să se amestece ea în treaba celor de la Rutieră, mai ales că tocmai sosise și Ambulanța. Dar, dacă tot erau acolo, socoti că putea da ajutor în degajarea zonei și în a afla concret despre ce e vorba. Astfel că își făcură amândoi sesizată prezența, iar lumea curioasă se dădea pe rând la o parte, lăsându-i să ajungă în fața autobuzului, ale cărui faruri luminau toată scena. Victima era un tânăr blond, mic de înălțime și slab în constituția fizică, zăcând nemișcat cu fața în sus și lăsând să i se prelingă din gură un firicel de sânge. Un cadru medical îi cerceta capul, după ce, în prealabil, s-a convins că nu avea puls, iar apoi a declarat decesul. Alături de femeia în halat alb se agitau doi brancardieri, un bărbat în vârstă care părea șoferul mașinii, în timp ce o damă îmbrăcată sumar plângea printre cuvinte neînțelese.

– Agent Delia Iuga și partenerul meu, Tivi Stoica, se prezentă tânăra polițistă. Poate cineva să-mi spună ce s-a întâmplat aici?

– Doamnă, să știți că mi s-a aruncat pur și simplu în fața, iar eu n-am avut cum să-l evit, a fost prima explicație, venită din partea șoferului.

Dama în haine provocatoare făcu un efort și rosti câteva cuvinte mai clare:

– Să știți că nu s-a aruncat. I-a venit…, i s-a făcut rău…, și-a dus mâna la gât și a căzut pe carosabil.

– Îmi dați voie?, se adresă polițista medicului, în timp ce se aplecă peste victimă.

La lumina farurilor nu se putea distinge vreo leziune în zona indicată de martoră, dar Delia socoti de cuviință să stabilească identitatea persoanei decedate. I-a găsit portmoneul și telefonul mobil în buzunarul interior al gecii. Numele și adresa din cartea de identitate nu păreau relevante, dar câteva fotografii de pe mobil i-au atras atenția Deliei. Aveau ca subiect autoturismul lui nea Matei, imortalizat atât în exterior cât și în interior! Cine era oare tânărul și ce rol aveau aceste instantanee? Oare accidentul a fost doar o coincidență? Întrebările se aliniau din nou în mintea tinerei polițiste, readucând-o în starea ei naturală și alungându-i gândurile negre.

– Îl cunoșteai de mult?, o întrebă precipitat pe dama de companie, ocolindu-i privirea.

– Nu prea…, doar de câteva zile…, două săptămâni…, maxim o lună, două. Dar de unde vă știu?, că parcă v-am mai văzut, deveni femeia interesată

– Nu cred, dacă nu ai fost pe la secția mea, negă cu tărie Delia.

– Și totuși, aș putea să jur. Vocea asta nu se uită, iar ochii îmi aduc aminte de cineva.

– Mai bine mi-ai spune numele tău și unde te găsesc pentru alte detalii, i-o reteză polițista.

– Lucrez aici, la Amore, în fiecare seară. Întrebați numai de Lili, toată lumea mă știe.

– Ok, uite că tocmai a sosit și poliția rutieră. După ce se vor lămuri cauzele accidentului, vă rog să duceți corpul la IML, pentru autopsie.

Ultimele indicații au fost pentru personalul de pe Ambulanță, după care Delia i-a făcut semn lui Tivi că-i cazul să se retragă. În urma lor se mai auzi vocea în revenire a damei de companie:

– Nu știu cum îl chema…, dar toată lumea îi spunea ”Piciul”.

 

Crima la Timisoara! Om de afaceri ucis de o femeie! FOTO! | Opinia

 

Poftiți de zâmbiți!

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Învățătoarea:
– Bulișor, cum ai reușit ca în ultima săptămână să nu mai faci nicio greșeală de ortografie în temele de acasă?
– Mama e plecată din localitate!

* Bulă și Ștrulă la ora de istorie:
– Cine este autorul grec care a spus: ”Tot ceea ce știu e că nu știu nimic”?
– Doamnă profesoară, acum să nu-mi spuneți, că nu pot să cred că Bulă ar fi grec!

* Vine polițistul acasă, deschide ușa frigiderului, care este gol. Îi dă o palmă soției.
– Știi de ce?
– Știu, îi răspunde soția.
A doua zi, frigiderul era plin cu mâncare. Din nou, polițistul își atinge soția.
– Știi de ce?
– Știu, îi răspunde din nou soția.
A treia zi, frigiderul era plin cu mâncare și băutură. Din nou, soția este pălmuită.
– Știi de ce?
– Nu.
– Altă dată nu mai lăsa lumina aprinsă în frigider!

* – Dați-mi o pâine integrală de secară, vă rog!
– Poftim. De ce țineți masca și peste ochi?
– Să nu văd scârbele alea de eclere!

* Canicula nu există! Sunt interese mari ale producătorilor de bere.

* – Cum se numește atunci când îți merge totul bine?
– Halucinații!

* În ultima vreme, așa de sensibilă este lumea, că nu mai pot face ”mișto” nici de mine, că se supără ceilalți…

* – Unde mergi, Ioane, cu toporul?
– La Primărie.
– Băă, să nu faci vreo prostie.
– Prostia am făcut-o la alegeri. Acu’ mă duc s-o repar!

* – Doamnă, vreți să depuneți o plângere de viol?
– Nu, o cerere.

* 5 minute de furie ne blochează sistemul imunitar pentru minim 6 ore. Așa că fii dracului calm!

* Cel mai periculos virus din România este ajutorul social. Se transmite din putoare în putoare.

* Am fost la farmacie să cumpăr ceva pentru gât și mi-au dat o funie.

* – Iubita mea, o să te fac să-ți pierzi mințile!
– Lasă mințile, că nu le mai am, cu kilogramele poți să faci ceva?

* Mulțumesc din suflet celui care a inventat mașina de spălat rufe, vase și uscătorul de păr. Cel cu fierul de călcat și-a bătut joc!

* Pistolul ăla de temperatură de la Kaufland îți șterge memoria! Am fost după orez și m-am întors cu bere!

* Părea o seară reușită… în doi. Nimerisem și filmul potrivit, eram captivată, ca toți ceilalți din sală. La un moment dat, cuprinsă de emoție și văzând că mă ia de mână, îl aud că îmi șoptește:
– Fă… mai lasă și mie floricele!

* – Alo, iubi, ce ai pus în tort?
– Nu-ți spun, e rețetă secretă.
– Măi, femeie, spune-mi… Sunt la terapie intensivă și doctorii întreabă.

* – Mamă, tata are părinți?
– Sigur că are… bunica Olga și bunicul George.
– Dar de ce l-au lăsat la noi?

* Anul ăsta nu mi-l adaug la vârstă, că nu l-am folosit aproape deloc!

* Mi-a scris cineva că, dacă tot fac glume, să le fac mai de bun gust!
Credeți că voia să le mănânce?

* În sfârșit am învățat să spun ”NU” și mă simt mult mai bine.
– Vrei o bere?
– De ce NU?

* Copilul meu m-a întrebat ce este impozitul?
Ca urmare i-am mâncat 45% din ciocolată.
Acum plânge… cred că a înțeles.

* La curtea lui Ștefan cel Mare vine un străjer:
– Măria ta, este la tine Măria mea?

* Cineva a mâncat un măr și așa ne-am născut; cineva a mâncat un liliac și așa murim.
Vedeți voi, mâncatul e problema, nu băutul.

* Sâmbătă am fost la o pomană… sau, cum ar spune influencerii, la un giveaway.

* Deschid congelatorul, caserola de înghețată.
Deschid caserola, pătrunjel!

* Când părăsesc casa…
2019: chei, telefon, portofel.
2020: chei, telefon, portofel, mască, dezinfectant, sabie samurai, usturoi, testament, cruce argint, picior de iepure, minge anti-stres, abilități arte marțiale, apă sfințită.

* Am întrebat 100 de femei când au făcut ultima oară sex.
Am primit 72 de întrebări:
– Cu soțul meu?

* – Domnule, vă recomand să vă tundeți chel!
– Și asta ajută la oprirea căderii părului?
– Nu, dar te ajută să te obișnuiești!

* Poartă-te frumos cu soția, în această perioadă, fiindcă te poate otrăvi, iar doctorii o să spună că ai murit de Covid!

* – Vrei să facem sex?
– Îmi pare rău, dar eu vreau ceva serios.
– Ok, promit că nu o să râd.

* Spui că iubești puiul, dar l-ai mâncat.
Spui că iubești florile, dar le-ai rupt.
Spui că-ți iubești pisoiul, dar l-ai castrat.
Spui că mă iubești, iar eu acum nu reușesc să dorm de frică.

* Sfat de la Busu, pentru toți bărbații: dacă femeia tună și fulgeră, fă-te că plouă.

Primele imagini cu Florin Busuioc după ce a fost operat! Actorul a

 

 

Iubirea ca o pasăre

Iubirea e o pasăre migratoare
Care își face cuibul în inimile oamenilor,
Puii ei își iau apoi zborul
Către alte inimi primitoare.

O pasăre pe cale de dispariție,
Tot mai multe inimi fiind ferecate
Sau prea reci pentru un cuib,
Iar aripile-i cedează obosite.

Ar trebui gândită o lege
Pentru protejarea acestei specii,
Iar cei care o vor alunga sau răni
Să fie condamnați la îngrijirea ei.

Lacătele și gratiile să fie topite,
Cuiburi calde să ofere găzduire,
Chipurile oamenilor să fie o invitație
Pentru orice iubire care-i în așteptare.

Ouăle să scoată pui sănătoși
Care să să migreze către alte inimi,
Pentru că sunt atâția oameni de iubit
Și foarte multe păsări de trimis.

 

Bari, stormo di uccelli colpisce l'aereo: volo in ritardo - La ...

 

Pe urmele tatălui (14)

continuare

Răbdarea | Live your life!

”Răbdarea e o strategie cu care câștigi aproape întotdeauna”, era un crez pe care nea Matei îl împărtășea uneori celor care aveau urechi de auzit și minte de gândit. Această virtute și-o însușise de-a lungul anilor, iar acum n-avea nevoie de vreo substanță ajutătoare, cum ar fi țigara sau guma de mestecat la care apela prietenul său după ce s-a lăsat de fumat. Totul era în mintea lui, care-i controla emoțiile, mișcările și expresiile feței, precum face un jucător de pocker la masa de joc. Era datoria Marelui Mic să abordeze motivul principal pentru care îl chemase, iar asta nu era un lucru prea ușor, ținând cont de circumstanțe.

– Ai dracului hoții ăștia de mașini, a fost expresia care-i veni în gând gazdei. Și în Germania sunt atât de îndrăzneți?

– În toată lumea e așa, răspunse Nelu fără să clipească. Dar, în cazul acesta, cred că au fost niște novici, din moment ce au ales un autoturism de mică valoare.

– Poate s-au gândit că e ceva prețios în portbagajul acela negru, pe care-l porți mereu deasupra. Are un aspect neobișnuit pentru români, emanând un aer occidental, misterios și provocator. Iar la asta se adaugă computerul de la bord, foarte incitant pentru cei care au înclinații spre tehnologia de ultima oră.

Nea Matei zâmbi cu un iz de amărăciune și oftă, înainte să dea lămuririle cuvenite:

– Poate că ai dreptate și îmi pare rău că nu m-am gândit la asta. Cred că ar fi trebuit să scriu pe plasticul acela negru: ”Congelator de uz medical”, pentru că ăsta e rolul lui. E inventat și construit în Germania, de băiatul meu, pentru a avea mereu la îndemână pungi cu un ser congelat, pe care mi-l pun mereu pe genunche, de felul acesteia. E un anestezic și antiinflamator.

Oaspetele își trase în sus cracul drept al pantalonului, lăsând să se vadă un fel de pansament, prins peste rotulă cu două curelușe. Simi reacționă cu politețe și un pic de jenă:

– Dar nu trebuie să te justifici, Nelule. Doar ne cunoaștem de atâta vreme și încrederea e baza prieteniei noastre. Eu vorbeam din perspectiva nenorociților aceia, care puteau să te lase fără unul din tratamente. Noroc că mașina s-a oprit, iar ei au fost nevoiți s-o abandoneze pe traseu, altfel cine știe unde și când o găseam. O fi rămas fără combustibil…

– Nicidecum. Tot Robert al meu mi-a instalat un sistem antifurt prin care pot opri de la distanță mașina, în astfel de cazuri. Am auzit zgomotul provocat de forțarea porții și nu a trebuit decât să ajung la telecomandă.

– Foarte priceput băiatul ăsta al tău. Ce înseamnă tehnologia vestului și câte avem noi încă de învățat! Bine că hoții, pentru că-s cel puțin doi de obicei, nu au fost la fel de pregătiți, iar mașina n-a suferit decât câteva zgârieturi. Oricum, trebuie să respectăm formalitățile și să semnezi Procesul Verbal de Constatare, după cum știi prea bine. Îți promit că punem cea mai bună echipă pentru prinderea vinovaților.

Marele Mic se ridică să-i aducă foaia de hârtie cu care tot jonglase până atunci, așteptând momentul potrivit. Preventiv, atașă un dosar dedesubt și pixul deasupra, doar că Nelu preferă să-și folosească unealta lui de scris. Firește că întâi lectură cu atenție fiecare rând și apoi își exprimă rugămintea:

– Știu că aveți destule pe cap, iar tentativa de furt a unei mașini ordinare nu aș considera că e o prioritate. De aceea nici nu depun plângere, mulțumind-vă pentru câte ați făcut deja. Semnez, dar insist să nu angrenați nicio echipă în prinderea unor ageamii care cred că s-au învățat minte din acest eșec. Sunt infractori mult mai mari pe care trebuie să vă concentrați.

– Nelule, cum am putea să trecem cu vederea, chiar dacă numai un singur fir de păr din capul tău ar fi smuls cu forța?! E drept că nu avem oameni destui, la câte fărădelegi se întâmplă în urbea noastră, dar tocmai tu mi-ai dat o idee salvatoare.

– Eu?! Ce idee?, se arăt uimit nea Matei.

– Nu mi-ai spus să o scot pe Delia din cazul acela cu interlopii? Ce misiune mai puțin periculoasă și utilă ar fi mai potrivită decât aceea de a-i căuta pe hoții aceștia nepricepuți? Dacă-i găsește, e bine, iar dacă nu reușește, nu mă supăr nici eu și nici dumneata. Crede-mă că așa o pot convinge mai ușor să renunțe la prima misiune, știut fiind cât ține la tine și cât de mult ar vrea să te ajute.

Nelu căzu ceva mai mult timp pe gânduri, căutând un argument mai solid în a-și susține doleanța. Îl mai încercă pe acesta:

– N-aș vrea să mă considere pe mine vinovat pentru pasul înapoi pe care trebuie să-l facă. Țin prea mult la ea ca să risc pierderea sentimentelor pe care mi le poartă de mică și pe care le apreciez, la rândul meu.

– Fii liniștit, îl asigură Simi. O să-i spun că te-ai împotrivit cercetărilor, dar am considerat că-i de datoria noastră să te ajutăm. Te rog să nu mă refuzi, ca să nu mă supăr eu de data asta.

De gustibus

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – De ce ai fugit din închisoare?, întreabă un polițist pe un deținut.
– Am vrut să mă căsătoresc.
– Hmmm… Stranie închipuire despre libertate.

* Inscripție pe ușa unui medic din Vaslui: ”Flori și ciocolată nu beau!”

* N-ai bani de salon de înfrumusețare, nu-i nimic, mergi la muzeu!

* Undeva-n Ardeal:
– Adică cum, mă Vasile, cum? Io, io-s alcoolic? Io care beu doar de două ori pe an? Când îi ziua mea și când nu-i…

* – De ce ai furat mașina asta?
– Mă gândeam că nu are stăpân.
– Cum așa?
– Mașina stătea la poarta cimitirului.

* Întrebare:
– De ce închid femeile ochii când fac dragoste?
Răspuns:
– Pentru că nu suportă să vadă bărbați fericiți.

* În Kaufland
Casiera:
– Nu vă supărați, doriți și o sacoșă cu mânere?
– Nu, dragoste, dă-mi una cu picioare, să alerge după mine!

* În spatele unui elev de succes stă un educator dedicat, un învățător bun, un părinte sever, un bunic blajin și un telefon confiscat!

* Ăștia care mergeți tiptil la altele, aveți grijă că și alții vin pe furiș la ale voastre.

* – Domnule doctor, nu văd la distanță.
– Vezi soarele?
– Da!
– Păi cât de departe vrei să vezi, mă?

* – Vezi, măi Ioane, că soțul meu se întoarce într-o oră!
– Dar, tu Mărie, eu nu-ți fac nimic!
– Păi da… și timpul trece!

* Râsul este cel mai bun medicament. Dar dacă râzi așa, de unul singur, clar îți mai trebuie și alte medicamente.

* Test Covid
Toarnă-ți seara un pahar de vin. Miroase-l și gustă-l. Dacă îi simți mirosul și gustul, FELICITĂRI… nu ai COVID.
Bea restul sticlei în cinstea acestei vești bune.

* Prima formă de credit fără dobândă a fost inventată în România: ”Trece-mă pe caiet”.

* Cu unele persoane aș merge până la capătul lumii… și le-aș lăsa acolo!

* Unul dintre simptomele covidului este lipsa gustului. Deci, dacă nu mă placi, e timpul să te testezi!

* – Ce faci, fată?
– Bine. M-ai prins în mijlocul unei partide de amor!
– Ah, scuză-mă!
– Nu-i nimic, oricum trebuia să schimb bateria!

* Un cetățean beat se duce la un polițist și îi spune:
– Șefu, vreau să-ți spun un banc politic.
– Nu vezi că sunt polițist?
– Nu-i nimic, ți-l spun până-l pricepi.

* Era să fac infarct!
Ca în fiecare seară, iau testu’ Covid din frigider (Ardeal, 54 de grade) și mă testez cu un păhărel. Nu tu gust, nu tu miros, nu tu tărie! Gata!, mă și gândeam cui las sculele de pescuit… Noroc cu iubi: ”Vezi că ți-am pus pălinca în balcon, că nu mai aveam loc în frigider pentru apa plată”.

* – De ce are femeia orgasm?
– Motiv să mai țipe încă o dată la bărbat!

* Avea unu’ o nevastă atât de urâtă, încât o lua peste tot, ca să n-o mai sărute la plecare.

* Doar un român se poate întoarce din concediu medical bronzat!

* – Vreau să mă iei!
– Cum să te iau?
– Nu știu, ia-mă ca antibiotic, din 6 în 6 ore…!

* Astea cuvioase… voi cu sexul cum mai stați: tot în genunchi, tot în genunchi?

* Am avut doi țânțari atât de mari în cameră, noaptea trecută, că unul mă ținea ca să mă-nțepe celălalt.

* Doi ardeleni, pe malul Someșului…
– Mă, așe mă înțeapă ceva la picior!
– Poate îi o piatră…
Își scoate ăsta cizma, o scutură, dă cu ea de pământ.
– Mă, nu este nimic în ea!
– Na, atunci, poate că îi cealaltă cizmă!

* Incendiu în hotel. Toți ies pe hol și strigă:
– Apă! Apă! Apă! Urgent!
În timpul ăsta, iese un rus beat:
– Și în camera 30, o vodkă, vă rog!

* România, pe scurt:
– Vagonul unu e primul?
– Nu. Al treilea.

* Bărbații sunt ca șireturile, trebuie să intre în mai multe găuri, înainte de a fi legați.

* Discuție între două blonde:
– De ce șchiopătezi?
– Am visat că am călcat într-un cui.
– Vezi ce pățești dacă dormi desculță?

* Mii de români sunt concediați din cauza măștii. Nu mai pot să-și pupe șefii în cur!

* – Iubitule, spune-i mamei ce ți-am făcut azi!
– Doamnă, fiica dumneavoastră mi-a făcut un sex oral de excepție!
– Nu aia, idiotule… M-am referit la salata de vinete!
– Aaah…, da, bună și aia…

* O pisică este călcată de o mașină. La scurt timp, pisica se dezlipește de asfalt, își îndreaptă spatele și picioarele, se scutură de praf, apoi spune:
– Eee, altă viață!

* Pentru cei necăsătoriți: să aveți un sfârșit de săptămână nemaipomenit!
Pentru cei căsătoriți: Doamne ajută să fie bine!

45 Best sâmbătă - duminica images in 2020 | Duminică, Bună ...

Petru Racolța: “Citiți poezie bună pentru a vă purifica sufletul, povestiri de ficțiune pentru a vă ascuți imaginația. România are nevoie de prospețime și inventivitate.”

Vorbe pentru suflet...

  Petru Racolța și-a început activitatea sa literară încă din 2011, când și-a conceput blogul. Prima carte a fost pentru copii: „Revolta din ogradă”, publicată în 2014. Au urmat „Povestirile unui maramureșean” vol. I și II la Editura Eurotip, Baia Mare, 2016; apoi „Planeta Paradis”, publicată în 2016, primul său roman de ficțiune. În paralel, a publicat constant pe blogul dumnealui cât și în ziarul Graiul Maramureșului, epigrame, cugetări, poezii. Recenta cartea citită a autorului „Versuri pentru suflet și cuget” m-a impresionat enorm, prin închegarea versului cu firescul existențial, artisticul și natura lăuntrice din spatele unei coperți ce atrage atenția. A urmat apoi cartea„Metamorfoza”, un conținut de 4 povestiri fantastice superbe, care demonstrează încă o dată că operele SF românești, scrise de oameni talentați, sunt la fel de bune ca cele ale scriitorilor mediatizați din străinătate. Astfel mi-am manifestat interesul de a afla autorul în toată…

View original post 992 more words

Dorințe de muritor

Prefă-te dorule în bucurie
Și nu mă apăsa cu osârdie,
Schimbă-te vântule în adiere,
În loc de zbucium, oferă-mi plăcere.

Prefă-te buruiană într-o floare
Cu miros de emoții-mbătătoare
Și îmbieri de fragede petale
Care transmit miresme senzuale.

Prefă-te visule în împlinire,
Ca să-mi aduci în noapte strălucire,
Iar gândurile bune să-nflorească
Ca pe o pajiște dumnezeiască.

Prefă-te răule în bunătate,
Făcând din tot omul o zeitate,
Îl înzestrează cu puteri divine
Și o dorință să facă doar bine.

Prefă-te viață în eternitate,
Dar nu mă transforma-n totalitate,
Mai lasă-mi inima să se-nfioare
La fiecare răsărit de soare.

Herunterladen poze cu rasarit de soare la mare - palanheart

Pe urmele tatălui (14)

 

 

I.P.J. MEHEDINȚI - Structura Inspectoratului de Poliţie Judeţean ...

Prietenia dintre Marele Mic și nea Matei era trainică și veche de când s-au cunoscut. Toată secția știa că, dacă cel din urmă nu ar fi fost rănit și apoi pensionat, el ar fi fost acum pe scaunul din spatele biroului. Dar Matei nu era ranchiunos și nici nu-și învinovățea soarta, păstrând același ton părintesc pentru tinerii agenți și aceleași relații amicale cu cei mai în vârstă. Iar Mic aprecia fiecare întâlnire cu fostul coleg, invitându-l adesea la o cină în familia lui sau la un prânz stropit cu vin în cele mai îmbietoare restaurante din oraș. Sfaturile lui Nelu – cum îi spuneau doar cei foarte apropiați – în profesie și cugetările despre viață erau întotdeauna prețuite și foarte des transpuse în practică. De data aceasta, vizita pensionarului era făcută în biroul secției, iar gazda ținu să-și ceară scuze pentru acest inconvenient:

– Nelule, crede-mă că aș fi preferat să vorbim într-un cadru mai plăcut, dar formalitățile m-au obligat să te chem la secție, doar pentru a completa și semna o constatare de rutină.

Aceste cuvinte amiabile au fost urmate de o călduroasă strângere de mână, zâmbete luminoase din partea amândurora și o invitație pentru oaspete de a lua loc numaidecât.

– N-am uitat că ai probleme cu piciorul, așa că nu se cade să-l soliciți mai mult din cauza mea, continuă să-și exprime regretul Marele Mic.

Nelu i-a făcut un semn clar că nu-i nicio problemă, după care s-a așezat în fotoliul confortabil, pregătit anume pentru el. Și-a păstrat bastonul pe care-și sprijinea ambele mâini, ca pe un prieten de nădejde neînsuflețit.

– Simi, dragule, știi foarte bine că-mi face plăcere să-mi revăd locul de muncă și familia extinsă, ori de câte ori am ocazia, îl asigură nea Matei, cu zâmbetul de pe chip neștirbit. Aici mi-am petrecut cei mai frumoși ani și amintirile plăcute mă copleșesc într-un mod benefic. Iar ocazia asta e încă o bucurie, oricare ar fi motivul, un prilej de a vedea cu ochii mei cum mai merge treaba pe aici și dacă îți pot fi cumva de folos.

– Eu zic că avem motive de mândrie și oameni capabili, așa cum au fost pe vremea ta. Nu degeaba am primit diploma de cea mai bună secție de poliție din județ, trei ani la rând, iar anul trecut am ocupat locul patru pe țară. Însă, întotdeauna e loc de mai bine, pentru că infractorii sunt și ei tot mai inventivi și dotați cu aparatură de ultimă generație.

– Hmmm, am auzit că ați găsit cadavrul unui exploatator de prostituate, veni Nelu cu o concretizare. Știți care-i cauza morții lui?

– La subiect, ca întotdeauna, îl flată Simi. E vorba de unu’ zis Șpilu, găsit pe un câmp de lavandă, lângă niște stupi. Autopsia a stabilit că era alergic la înțepăturile de albine, iar el a avut parte de mai multe. Doar că nu se știe cum și de ce a ajuns el acolo, fiind posibil să fie ”ajutat”.

– Îmi amintesc de șarlatanul ăsta și nici eu nu cred că moartea lui a fost accidentală. Nasul meu de copoi bătrân îmi spune că la mijloc trebuie să fie mâna Jucătorului, pentru care lucra de ceva vreme. Cred că ar trebui să abordați această posibilitate.

– Părerea ta coincide cu cea a Deliei noastre, se entuziasmă Mic. Ea are în rezolvare cazul acela cu mai multe fete însărcinate în mod misterios și încearcă să se apropie de interlop.

Cordialitatea din privirile lui nea Matei dispăru, făcând loc îngrijorării.

– Știi că țin mult la fata prietenului meu și n-aș vrea s-o pierd cum s-a întâmplat cu el. Nici n-ar trebui să intervin în modul cum repartizezi sarcinile, dar nu pot să-mi ascund temerile. Copila asta e la început de drum pe teren, iar dacă se confruntă deja cu cel mai periculos criminal din oraș, există mari șanse să o găsim și pe ea fără viață, asta dacă nu dispare definitiv. În locul tău, aș scoate-o din această misiune și i-aș da un caz mai obișnuit, căci sunt destui hoți și tâlhari de prins și încarcerat. Poți să o înlocuiești cu fiul meu, Cosmin, care a învățat multe de la mine și e capabil să desființeze rapid acel cuib de interlopi.

Marele Mic își luă o gumă, îmbiindu-l și pe oaspete să facă la fel. Gândurile se ordonau parcă mai ușor când mesteca liniștit și savura aroma fină, ca într-un ritual menit să-i impulsioneze logica.

– Și eu o admir pe domnișoara Iuga, tocmai de aceea am vrut să o stimulez cu această ocazie. E drept că nici n-am bănuit atunci câte ramificații va avea și la ce riscuri se va ajunge. Poate că ai dreptate, deși munca ei de până acum m-a impresionat plăcut. Dar n-aș vrea să-mi încarc conștiința cu moartea pe teren a unei tinere care și-a pierdut tatăl tot la datorie. O cunosc bine și știu că o să-i provoc mare supărare, însă, după cum bine zici, viața ei e mai prețioasă decât ambiția pe care a demonstrat-o.

va urma

Dulci și mai amare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Marin, un oltean șugubăț, solicită șefului o mărire de salariu.
– Domnule director, trebuie să mă însor și, întrucât vom avea peste șase luni și un bebeluș, v-aș ruga să-mi măriți salariul, argumentă Marin.
– Marine, tu nu știi că noi nu răspundem decât de accidentele petrecute în timpul orelor de program?
– Să știți că mă încadrez în prevederile regulamentului, domnule director, fiindcă mă însor cu secretara dumneavoastră!

* – Costele, de ce tu și cu soția ta, frecventați numai localuri de noapte?
– Pentru că, până se îmbracă ea, cele de zi se închid!

* Soția se ceartă cu soțul:
– În viața mea au existat numai doi bărbați adevărați?
Soțul curios:
– Și cine-i cel de-al doilea?
– Tu nici pe primul nu-l cunoști.

* – Draga mea, știi cât trăiesc boii?
– Nu, dragul meu. De ce, te simți rău?

* Mișcări noi pe scena politică!
Traian Băsescu și Ludovic Orban anunță fuziunea prin absorbție dintre PMP și PNL. Noua formațiune politică se va numi PLM, sloganul electoral va fi: Vrei să trăiești bine? Du-te-n PLM!

* Să dai 2000 de euro pe botox și să fii obligată să porți mască…
E lipsă totală de respect!

* Cârciumile vor organiza beții online! 😀

* Mi-e dor de știrile de la ora 5. Zilele astea numai virus, virus. Nu tu un scandal, o bătaie ceva…

* – Și zici că te persecută profesorul de matematică?
– Da, tati! M-a pus să fac o piramidă. Dar ce, eu sunt faraon?

* Copilăria se termină atunci când mă-ta nu mai ascunde dulciurile de tine, dar ascunde tac-tu băutura.

* – Bunico, îți deschid un cont de Facebook?
– Nu deschide nimic, că intră muștele!

* 1989 – vom muri, dar vom fi liberi!
2020 – vom muri… de proști ce suntem!

* O femeie trebuie mereu căutată, dă-i atenție, dedicații de dragoste. Dar cel mai mult fă-o să râdă. Va uita că ești urât.

* Femeile cu simțul umorului sunt foarte periculoase.
Râzi, râzi și hopa, ești căsătorit, ai trei copii și două rate.

* Pe mine să mă chemați când se impune starea de ebrietate.

* Bunicu’:
– Băi, când dezbrăcai o femeie, aveai de spălat două mașini. Acuma, dacă dezbraci toate femeile din bloc și tot nu faci de-o mașină…

* – Marcele, ia îmbracă-te în pirat și atacă și tu vasele alea din chiuvetă.

* – Bună dimineața, vecină! Bei cu mine o cafea?
– Du-te omule, că de la ”cafeaua” ta am născut doi copii!

* Uneori e mai bine să fii singur, mai ales când ai eclere. 🙂

* E primul an când nu merg în Dubai din cauza Covid-19.
În ceilalți ani, nu am fost din cauza banilor.

* Fiți mereu gentili!
Dacă cineva vrea să vă trimită undeva, spuneți: după dumneavoastră!

* Sfat pentru bărbați!
Dacă v-ați însurat din greșeală, măcar amanta alegeți-o cu grijă!

* Găsit portofel negru din piele cu suma de 600 euro și 500 lei. Mulțumesc celui ce l-a pierdut, să-i de Dumnezeu sănătate!

* În urmă cu 3 luni, când aveam 20 de cazuri pe zi, rupeam magazinele după hârtie igienică și făină. Acum, la 1000 de cazuri pe zi, rupem granița la greci.
Covid e frate cu românu’!

* La medic, în 2020
– Spune-mi ce simptome ai, fetițo!
– Am grețuri, somnolență, frisoane…
– Covid!
– Dvs. îi spuneți cum vreți. Dar îl cheamă Ion, îl iubesc și vreau să păstrez copilul.

* Supozitoarele se iau cu apă caldă sau rece? Am uitat să întreb medicul și mi s-a lipit de cerul gurii!

* Caut 17 persoane dispuse să vină la mine și să ne uităm la un film.
Am vrut să mă uit singur, dar scria 18+.

* Un român adevărat nu crede în covid, dar crede în noroc când calcă în căcat.

* Dacă o pungă de plastic se descompune în 150 de ani și asfaltul într-o iarnă, de ce dracu nu pun ăștia pungile pe drumuri?

* De câte ori n-ați auzit femeile spunând:
– Exteriorul nu contează atât de mult, important e ce se află în interior!
Tot timpul încerc să îmi dau seama dacă s-au mai gândit și la altceva în afară de portofel…

* Nu înjur!
Vorbesc fluent limba șoferilor de camion în dialect marinăresc și cu accent de șantier.

* Cred că este înfiorător să citești ”Nu atinge! Pericol de electrocutare!”
În Braille…

* Mă bărbate, iar ți-ai lăsat hainele împrăștiate prin casă!
– Nu-s împrăștiate, sunt distanțate social!

* Hoții de buzunare anunță că, dacă mai continuă mult asta cu distanțarea socială, sunt obligați să intre în politică.

* Parcă virusul trăia între 7 și 20 de grade. Al dracu’, s-a răzgândit, acum merge și la plajă!

Staţiunea Mamaia ar putea avea primărie? Cine a lansat ideea şi ce ...