Fetița care visa pentru alții (24)

Terasa cea mare a castelului era locul preferat de relaxare pentru Montezuma și Pablo, înainte de apusul soarelui. Amplasată la nivelul cel mai înalt, punctul acela de observație oferea o perspectivă amplă, nu numai asupra domeniului împrejmuit, ci și al hăului de dincolo de ziduri și apoi a câmpiei ce se întindea departe în zare. Uneori, mărețul suveran își aducea acolo invitații privilegiați, împrumutându-le binoclul personal pentru a-i impresiona cu dotările moderne pe care le adusese clădirii în domeniul securității, în primul rând. Într-adevăr, oaspeții erau frapați de măreția și diversitatea grădinii, de opulența ce emana la fiecare pas și de felul în care se combina vechiul cu noul, structuri ce se doreau medievale cu aparaturi și sisteme din cele mai futuriste. O încercare care nu părea întotdeauna reușită, mai ales pentru cunoscători, dar nimeni nu avea curajul să vină cu critici.

De data aceasta, cei doi stăteau la câte un pahar dintr-un cocteil rece, potrivit pentru o seară călduroasă și o discuție relaxantă. Soarele se colora tot mai intens în roșu, apropiindu-se de momentul în care va părăsi cerul senin, lăsându-l în stăpânirea stelelor. Cam aceasta era și observația făcută de Montezuma, în timp ce sorbea alene din lichidul bicolor. Pablo îi urmă exemplul în această privință, doar că nu-i împărtăși mulțumirea:

– Trebuie să știți că Nino se apropie de noi, rosti el cu privirea pierdută spre orizont.

– Nino?! Mi-ai spus că a murit, reacționă nervos suveranul.

– L-am simțit ca mort, dar acum îl simt foarte viu și tot mai profund.

– Mă dezamăgești, Pablo. Fă ceva, acționează cumva. Băiatul acela mă calcă pe nervi.

– Cipul nu răspunde, deci nu ne rămâne decât să-l înfruntăm.

Montezuma reacționă violent, trântind paharul pe jos și transformându-l în cioburi.

– Pe toți zeii! Uite ce mă mizerie mă obligi să fac. N-are decât să vină, ca să termin o dată pentru totdeauna cu el. Am cea mai bine păzită cetate, cei mai buni ochitori, cele mai bune sisteme de apărare. În plus, te am pe tine, Pablo. Ce poate face un copil în fața unor forțe atât de mari, cu toată puterea lui? Putere la care tot eu mi-am adus contribuția cea mai mare!, țipă din nou omul cel mic de statură.

– Nu ar fi greu de învins, doar că nu vine singur, ținu să complecteze preotul, de sub gluga lui încăpătoare.

– Cine mai e cu el? Prietenele lui din România? Le spulber fără nicio problemă, rosti cu emfază suveranul.

– Nu cine, ci ce. E vorba de o furtună mare, de care mă tem că nu e străin.

– Furtună pe o vreme atât de frumoasă? Ești sigur?

– Aproape sigur. Vedeți norul acela mic, din care parcă ies fulgere? De fapt, fulgerele nu ies, ci intră în el și-i dau proprietatea de a atrage toți vaporii de apă pe o rază foarte mare. Nino ne trimite un adevărat uragan înainte de a-și face apariția.

Montezuma privi cu atenție în direcția arătată, se gândi puțin, după care făcu din mână a lehamite:

– Nici-un uragan nu-mi poate afecta castelul. E făcut din ziduri groase și trainice, avem paratrăsnete din cele mai eficiente și generatoare care pot porni în câteva secunde, dacă se impune. Dar mai presus de toate, avem cei mai puternici zei de partea noastră. Ei ne vor ajuta să trecem cu bine de furtună și apoi să-l pedepsim crunt pe acest păgân fără minte și recunoștință. Voi da ordine ca toți paznicii să fie la posturi și să tragă imediat când văd vreo mișcare în fața zidurilor.

Suveranul vru să plece, dar își dădu seama de mizeria din jurul lui. Apăsă butonul de chemare a valetului, care apăru în câteva secunde și culese cioburile, uscând imediat și gresia afectată.

Imagine similară

Rămas singur, Pablo măsura din ochi dimensiunea tot mai mare a porțiunii de cer care se întuneca. Nu mai văzuse demult un asemenea fenomen, cu o concentrare rapidă și o viteză de deplasare înfricoșătoare. Toate simțurile lui, atât de ascuțite, îi erau inundate de această manifestare grandioasă și înspăimântătoare totodată. Vedea cum întunericul cuprinde tot mai mult pământul, auzea tunetele tot mai puternice, la intervale din ce în ce mai scurte, simțea mirosul aerului umed și răcoritor până în măduva oaselor, iar prin gluga-i largă intrau, cu o frenezie crescândă, rafale de vânt amenințătoare, care i-ar fi înghețat sângele în vine oricărui muritor de rând. Doar că el nu era un om de rând și nu avea cum să se teamă, decât de zeii lui. Iar aceștia erau mai presus de nori, peste această furtună stârnită de mânia unui copil supărat că lumea nu-i cum vrea el. Un copil mai altfel, dar tot un copil, căruia i se cuvenea o lecție. El o să i-o dea de data asta, așa cum se cuvine, pentru că are puterea necesară, pentru că zeii i-o cer și pentru că doar maturii trebuie să conducă o planetă, iar el, Pablo, reprezentatul zeilor și trimisul zeiței Cuatlicue, este cel mai îndreptățit s-o facă. Astfel gândea preotul, când primul trăsnet se abătu asupra castelului, lăsându-l fără curent.

Pur și simplu

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Bulă vizitează secția de nou-născuți.
– Care este al dumneavoastră?, întreabă asistenta.
– Primele două rânduri!

* Doi prieteni merg seara într-un club.
– Cred că toate tipele de aici se uită la „Românii au talent”, zice unul dintre ei.
– De ce zici asta?
– Păi, am primit trei de NU!

* Doi ardeleni se întâlnesc după ce unuia dintre ei îi murise nevasta.
– Ți-a luat-o Dumnezeu pe belea, bade Grigore!
– Lasă-l să vadă și el cu cine am trăit eu!

* Doi polițiști:
– Băi, Vasile, ce tremuri așa, ce-ai pățit?
– Am stat ceva timp în frigider.
– De ce, bă?
– Păi, șefu’ nu ne-ați zis că polițiștii trebuie să aibă sânge rece?

* Soțul se-ntoarce târziu acasă și-ncearcă să se bage-n pat fără să-și trezească nevasta. Din păcate nu ține.
– Ai venit? Cât e ora?
– 10.
– Cum 10, când eu am auzit pendula bătând de 1?
– Păi, și ce? Vrei să bată și zero?

* Cred că liceul absolvit de mine acum 40 de ani este echivalent cu două facultăți particulare din zilele noastre!!

* – Eu știu de ce domn’ primar și-a înrămat diploma de bacalaureat! Am auzit că l-a costat cât un tablou de colecție!

* Toată lumea are un coleg tâmpit la serviciu! Dacă nu ai, atunci poate are el!

* Azi am fost la psihiatru. Mi-a spus că sufăr de dublă personalitate și mi-a cerut 160 de lei.
I-am dat 80 de lei și i-am spus ca restul să-l ceară de la celălalt idiot!

* Muierea mi-o făcut cafeaua de dimineață și după ce m-a servit cu ea, mi-o zâmbit, apoi mi-o făcut cu ochiul!
Na, niciodată în viața mea nu am băut cafea cu atâta frică ca amu!

* I-am spus soțului meu că după ce termină să facă duș, vom vorbi despre ceva ce-am văzut pe telefonul lui, și are deja 3 zile în baie făcându-și duș…

* – Domn’ doctor, când mă operați?
– Peste 5 ani, în septembrie 26!
– No, bine, doctore!… Și la ce oră?
– Dar ce importanță are?
– Păi, la ora 8 îmi vine instalatorul!

* Niciodată să nu recunoști nimic!
Nici dacă ești pe patul de moarte! S-ar putea să te faci bine…

* În ziua de azi, copiilor mici e de ajuns să le dai telefonul în mână, și se liniștesc. Eu, la vârsta lor, nu mă linișteam până nu primeam o bătaie.

* M-am întors dintr-o călătorie de afaceri și acasă totul era în regulă… boilerul reparat…robinetul schimbat…, soția însărcinată…

Imagine similară

* – Doctore, oare cât ar trebui să beau ca să ajung doar la o alcoolemie de 0,8?
– Tu, mă?!? Două zile, nimic!

* Muncesc să fac al doilea milion de euro. La primul am renunțat…

* Nu postați pe rețelele de socializare că plecați în vacanță.
Eu, anul trecut, am postat pe Facebook că plec în Tenerife două săptămâni, și trei indivizi mi-au spart casa. Nici nu vă imaginați ce rușine am tras când m-au găsit ascuns în șifonier…

* Un cunoscut senator a fost supus unei intervenții chirurgicale urgente.
I s-a expediat o telegramă cu următorul text: ”Senatul, adunat în plen, vă urează o cât mai grabnică însănătoșire, cu 178 voturi pentru, 163 contra și 7 abțineri”.

* Pentru weekend s-au anunțat 30 de grade: 15 sâmbătă și 15 duminică.

* Voi, cei care v-ați ghidat toată viața după „Ce-o să zică lumea?!”… Până la urmă, ce-a zis??

* Vă rog eu… încetați să-mi mai trimiteți invitații la nuntă… că oricum nu am bani… și la urma urmei… mai și divorțați.

* – S-ar putea ca la noapte să fie furtună, zice soțul.
– Dacă vii devreme acasă, nu o să fie!

* Stăteam pe facebook liniștit, până mi-am adus aminte că am o grămadă de treabă de făcut.
Acum stau pe facebook, stresat.

* Într-un magazin de articole sportive, soția urcă pe o bandă de alergat și îi spune soțului:
– Dragul meu, dacă-mi cumperi această bandă, voi arăta ca o elevă de liceu.
– Draga mea, aceasta este doar o bandă de alergat, nu mașina timpului.

Fetița care visa pentru alții (23)

Desigur că lipsa lui Șoc era suportată cu greu de Sentimente, nemaiputând să comunice cu vreo ființă umană. Valetul, care-i aducea mâncarea de trei ori pe zi, nu zăbovea mai mult decât era necesar în camera sa. Descărca tava cu vase pline, debarasa masa și, cu privirea mereu aplecată, ieșea grăbit ca și cum s-ar fi temut de ceva. Singura consolare îi rămâneau animăluțele pe care le întâlnea în grădina mereu înfloritoare și animată cu specii din cele mai diferite. Aproape toate îl cunoșteau și se adunau în jurul băncii pe care el le aștepta să le mângâie și să comunice cu ele printr-un limbaj mut, dar foarte eficient. Preferate erau, totuși, căprioara cea blândă și dornică de dragoste, porumbeii albi și neastâmpărați, ba chiar și pitonul amator de căldura mâinilor sale. În preajma lui, niciuna dintre ființe nu se simțea amenințată de alta, de parcă erau pe un teritoriu neutru, în care pacea și înțelegerea predomina.

Imagine similară

Dar Sentimente simțea că acea pace nu avea să țină mult, mai ales în ceea ce-l privește. Această presimțire i-a fost confirmată în ziua când Montezuma și preotul lui credincios s-au așezat alături, făcând să dispară imediat toate animalele cu care se întreținea. Chiar de la început, monologul celui care-și spunea Regele Lumii, îi confirmă că norii negri s-au adunat deasupra capului său:

– Avem o veste proastă pentru tine, Nino Doi. Reprezentantul zeilor și trimisul zeiței Cuatlicue mi-a adus-o chiar acum, iar eu m-am cutremurat, îi zise Montezuma, arătând spre Pablo. Prietenul tău a murit, continuă el, încercând să perceapă emoția de pe chipul băiatului.

Se pare că reacția acestuia nu i-a dat satisfacție, de aceea continuă iritat:

– Nu știu de ce-mi mai pierd vremea cu un handicapat ca tine! Noi doi nu ne-am înțeles niciodată și nici n-o vom face, pentru că nu-mi puteam pierde timpul să învăț limbajul muților, bine măcar că pricepi după buze ce-ți spun. Așa că, privește-mă cu atenție și poate vei înțelege faptele care vor urma. Supărarea mea cea mare nu este pierderea unei tinere speranțe, ci faptul că am fost înșelat. Nino m-a trădat pe mine, dar te-a trădat și pe tine, deși l-am avertizat că vei plăti cu viața dacă va cuteza. În această situație, trebuie să știi că nu am nimic împotriva ta dacă mă voi ține de cuvânt. Din contra, te eliberez de o viață nenorocită, făcând din tine un martir pentru o cauză mult prea nobilă ca să o poți tu percepe. Urmează-ne, și în curând zeii vor fi cu tine.

Bărbații se ridicară deodată, iar Pablo îl îmboldi înainte, prinzându-l pe Sentimente de braț cu mâna înmănușată. Astfel a fost ghidat pe alei, până au ajuns în fața unei clădiri separate, împrejmuită de statui din marmură albă și neagră, reprezentând zeități cu chipuri crunte și corpuri fanteziste. Preotul l-a împins pe băiat în față, introducându-l pe ușa care s-a deschis supusă pentru a-i lăsa să pătrundă într-o încăpere luminată prin sutele de lumânări parfumate înșiruite pe pereți. Tot pe pereți se puteau distinge capete îmbălsămate de oameni, cu chipuri desfigurate de groază, așezate pe tăvi strălucitoare. În mijlocul acelui loc sinistru, se învârteau cei doi lei ai lui Montezuma, mai neliniștiți ca de obicei.

– Acesta e Lăcașul Sfânt, în care ne aducem recunoștință celor care ne-au creat și ne susțin. De aici le trimitem soli de îmbunare, suflete care au greșit în această viață, dar care se purifică prin sacrificiu și ne dau apoi putere de dincolo. Zeii se bucură de ele, îi iartă și îi țin în preajmă, pentru a-i reîncarna uneori în oameni mai buni și mai puternici. Bucură-te și tu, prin moarte te vei schimba și poate te vei întoarce să ne fii alături, cu prietenul tău. Nu trebuie să te temi, căci leii mei, Iisus și Mohamed, sunt foarte eficienți și o să te omoare rapid. Vor și ei să-și termine treaba cât mai repede, pentru că nu le place spațiul ăsta închis.

După aceste „încurajări”, Pablo îl împinse pe băiat cu putere înainte, făcându-l să-și piardă echilibrul și să cadă. Chipul lui devenise la fel de înspăimântat ca și cele expuse, iar mâna lui dreaptă se întinse cerând îndurare celor doi bărbați. Însă ei au făcut câțiva pași înapoi, Montezuma zâmbind satisfăcut, în timp ce preotul rosti comanda de atac adresată fiarelor. Un leu ajunse primul la victimă, retezându-i cu o mușcătură brațul pe care Sentimente îl întinsese spre îndurare. Celălalt făcu la fel cu brațul stâng, dar nu reuși să-l desprindă complet și nici nu-și continuă atacul. Ceva ciudat se întâmplă cu amândouă fiarele, care se domoliră după ce au intrat în contact cu carnea victimei. Mirosiră cu calm porțiunile din corpul lui, sângele care se scurgea din rănile grave, apoi se așezară blânde lângă rănit, lingându-i rănile. Celor doi bărbați nu le venea a crede, iar Montezuma țipa la lei ca ieșit din minți. Când încercă să se apropie, fu întâmpinat cu răgete amenințătoare de ambele animale, așa că își schimbă gândul, amenințând:

– Vă închid aici până se îndeplinește voia zeilor, iar leii nu vor primi mâncare, atâta timp cât trăiești. Într-un fel sau altul tot vei muri, doar că va dura mai mult și suferința îți va fi mai mare.

Mereu altele

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Doamnă, soțul dumneavoastră se zbate între viață și moarte!
– Așa e el, mai nehotărât…

* – Măi, Ioane, cum te aperi tu împotriva SIDA?
– Cu prezervativ, îl port tot timpul.
– Și nu-l dai jos niciodată?
– Ba da, când mă duc la toaletă și când fac sex!

* Un student oltean care s-a mutat în Cluj, le-a scris părinților că nu se mai întoarce niciodată în România.

* Într-un mic orășel sicilian, un negustor a deschis un magazin de trompete și pistoale.
– Ei, vecine, cum îți merg treburile?
– Bine, nu pot să mă plâng. Sunt cât se poate de mulțumit. Dacă vine unul azi și cumpără o trompetă, mâine vine vecinul lui și cumpără un pistol…

* Ați uitat când mergeați cu Dacia 1300 la mare, de făceați patru pene și suflați de trei ori în jiglere până la Constanța și ocupa tac’tu juma de portbagaj cu trusa de scule și scotea ciorapii de nylon de pe mă-ta să-i pună în loc de curea la alternator.
Acu vrei tren de mare viteză, cu aer condiționat?!? Plecați, mă, în Canada, aicea avem tradiții strămoșești de respectat!

* – Doamnă, ce părere avei despre bărbați?
– Sunt cu toți la fel, doar salariile lor diferă…

* Întrebare pentru doamne:
– Cam la cât timp, într-o relație, încep durerile de cap?!

* Mă enervează că la orice nuntă mă duc, mă mângâie băbuțele pe spate și-mi spun zâmbind: „Tu urmezi!”
Așa că am început să le spun același lucru la înmormântări.

* Un rus, un american și un țigan se duc la Popul Nord.
După o vreme, rămân fără mâncare. Ei propun ca în fiecare zi să-și taie câte ceva din corp ca să mănânce. În prima zi, rusul își taie o bucată din picior.
– Azi mâncăm pulpă!
A doua zi, americanul își taie din coaste.
– Azi mâncăm costiță!
A treia zi, vine rândul țiganului. Seara își deschide șlițul. Fericiți, ceilalți exclamă:
– Astă-seară mâncăm cârnăcior.
Țiganul de colo:
– Ce cârnăcior?! Un ceai cald și la culcare!

* Ne-au cucerit romanii, Imperiul Roman s-a prăbușit. Ne-au învins turcii, Imperiul Otoman s-a făcut praf. Ne-au ocupat rușii, URSS s-a destrămat. UE ne-a integrat și e aproape de colaps. Ăștia încă nu și-au dat seama cu cine se pun?!

* – În Maramureș, poți să-ți montezi 5 chiuvete, 4 căzi și 3 cabine de duș. Și tot îți rămâne loc.
– Cum așa?
– E Baia Mare acolo.

* Ce știm despre femeie… că-i bună, iubitoare… n-ai nimic ce-i reproșa și-i nespus de atrăgătoare, mai ales când nu-i a ta!

* Mă uitam azi la postările mai vechi…
Doamne ce nebun eram!
M-am uitat și la postările noi…
Mi-am dat seama că nebunia s-a agravat!

* Profesoara: – Copii, dați-mi exemplu de o pasăre zburătoare.
Alina: – Condorul, doamnă.
Profesoara: – Bravo! Ce e tatăl tău?
Alina: – Avocat!
Profesoara: – Ați văzut, copii, un copil de avocat ce știe?
Gigel: – Vulturul, doamnă.
Profesoara: – Bravo! Ce e tatăl tău?
Gigel: – Om de afaceri!
Profesoara: – Ați văzut, copii…
Bulă: – Crocodilul, doamnă.
Profesoara: – Cum e posibil să spui așa o prostie, cum să zboare crocodilul? Ce e tatăl tău?
Bulă: – Procuror DNA!
Profesoara: – Copii, zboară și crocodilul! Mai jos, dar zboară și el!

Imagine similară

* Femeile sunt niște ființe super-pozitive care niciodată nu privesc înapoi. Nici măcar când parchează…

* El și ea în bucătărie.
Ea își ondulează lasciv șoldurile și-i spune lui că-l așteaptă în dormitor.
El îi promite că mai bea un păhărel și vine. Să-l aștepte.
După jumătate de oră, el doarme cu capul pe masă, alături de sticla goală.
Ea iese pe balcon și strigă disperată:
– Este vreun bărbat adevărat în blocul ăsta?
Răspunde un vecin:
– Da’ ce, ai ceva de băut?

* Îți cumperi mașină de 30.000 de euro ca să impresionezi pe una în colanți de 15 lei. Hai că ești deștept!

* Undeva în Sicilia
– Banca dumneavoastră dă credite doar pe „cuvântul de onoare”?
– Da, desigur.
– Dar dacă eu nu am să pot restitui banii?
– O să vă fie rușine în fața Domnului, atunci când vă veți întâlni cu El.
– Eheheee… păi când va fi asta?…
– Pe data de 5, dacă pe 4 nu restituiți creditul.

* – Tu și soția aveți deseori păreri diferite?
– Da, dar ea nu știe…

Șicane pe baltă

Pe vremea aceea, balta de la Remecioara, din Maramureș, încă nu era amenajată, și nici controale nu se făceau pe malurile ei. M-am îndrăgostit de ea, după prima întâlnire pe care prietenul și colegul de suferință în ale pescuitului, Mitru, mi-a aranjat-o. Cu o vegetație abundentă, ochiuri de apă misterioase și îmbietoare, locuri umbroase și ferite de ochii eventualilor trecători, lacul acesta sălbatic te atrăgea ca un magnet să-ți petreci nopțile în poalele lui blânde, ascultând muzica broaștelor și admirând săriturile peștilor la care visam. Aproape că nu trecea o săptămână fără să-l căutăm, să ne bucurăm intens de reîntâlnire și să sperăm că, de data asta, vom avea parte de marea captură. De fapt, ne-am fi mulțumit și cu una mai mică, în afară de peștișorii cât degetul pe care-i prindeam ca să ne distrăm, buni doar pentru momeală la știucă și biban. Exemplare frumoase erau și le puteam vedea într-o altă zonă a bălții, unde apa era foarte limpede, doar că acolo nici nu se sinchiseau de acul încărcat cu bunătăți, poate tocmai fiindcă și ei ne zăreau pe noi.

Țin minte că, la una din astfel de partide, liniștea pe care o apreciam atât de mult ne-a fost alungată de un grup de țigani care se nimeriseră pe partea opusă a bălții. După cum le e obiceiul, vorbeau aproape țipând, de la puradei cu glas plângăcios, pirande cu accente ascuțite și până la cei maturi sau bătrâni cu barbă albă și voce groasă. Era ora în care soarele avea putere încă, iar bronzații simțeau nevoia să se răcorească, așa că s-au dezbrăcat fără jenă și au intrat în apă. Atunci ne-au văzut și pe noi, două statui anacronice, cu câte un băț nemișcat în mână, în totală discordanță cu exuberanța lor. Și-au dat seama imediat că suntem pescari, deci lacul trebuie să aibă și pește, iar asta le-a dat o nouă idee. Astfel că s-au înarmat cu coșurile din dotare, ba și câteva fuste mai largi pe care le lepădaseră muierile, și au început să brăzdeze cu ele adâncul apei.

Eu și cu Mitru îi priveam cu necaz, știind că partida de pescuit era compromisă în aceste condiții, dar supărarea ne-a fost și mai mare când am văzut că au prins câteva exemplare frumoase pe care le fluturau către noi, adăugând cuvinte din care nu pot reproduce decât pe cele mai puțin jignitoare:

– Amărâților! Uite aici peștii voștri. Proștilor! Mâncați pește de-aici…, strigau ei arătându-ne locul unde li se îmbină picioarele.

Tare mi-ar fi plăcut să le răspund cumva, dar mi-era frică să nu-i întărât mai mult și să se dea la noi, nici distanța și nici adâncimea lacului nefiind o piedică de netrecut. Răspunsul l-a dat, în schimb, norocul care ne-a lovit când ne așteptam mai puțin: bățul meu s-a zguduit puternic, făcându-mi inima să tresalte cu putere. Era momeala pusă pentru răpitori, iar vietatea de la capătul firului promitea să fie ceva deosebit. L-am tras cu grijă la mal și ne-am bucurat să vedem că era vorba de o știucă mare, cum nu prinsesem niciodată până atunci, pe care am sărutat-o cu patimă. Chiar și țiganii amuțiseră, privindu-mă cu invidie cum ridic ditamai trofeul deasupra capului. Dar cuvintele lui Mitru îmi tăiară toată bucuria:

– Mai pupă-l o dată și dă-i drumul înapoi!

Imagine similară

– Cum adică?!, mi-am exprimat eu uluirea. Sperăm de atâta timp să fim răsplătiți pentru răbdarea noastră, iar când aceasta se întâmplă, să renunțăm de bunăvoie? Să nu gustăm din cea mai bună carne de pește, după atâta amar de vreme în care am tot așteptat? Ești nebun, măi Mitrule!

– Aruncă-l în apă, îți spun! Te vei simți răzbunat în fața nesimțiților ăia, care ne-au umilit prea mult.

Atunci mi-am dat și eu seama că are dreptate, iar mândria noastră valora mai mult decât plăcerea gustului la care tânjeam. Cu un gest teatral, pentru a fi cât mai bine observat, am sărutat pentru ultima dată buzele reci ale știucii, după care i-am dat spectaculos drumul în apă. Gloatei de țigani parcă nu-i venea să creadă și ne arătau stupefiați cu degetul. După care și-au dus același deget spre cap, arătând că ne lipsește o doagă. Confirmarea gândurilor care le nutreau a venit apoi și prin cuvinte:

– Nebunilor! Nu sunteți întregi la cap! Cine aruncă așa un pește? Nebuniloooor!

Dar noi zâmbeam acum fericiți. Mai bine să fim considerați nebuni decât amărâți!

Deprindere

Mi-a fost sete și nu am primit apă,
Am răbdat foame și nimeni nu mi-a dat pâine,
Mi-era frig, dar eram ținut departe de foc,
Tânjeam după iubire, dar nimeni nu observa,
Eram închis în întuneric, după lacăte și draperii groase.

Mă mir că nu m-am stins, ci m-am întărâtat,
Adăpându-mă cu speranțe împrospătate,
Hrănindu-mă cu dorința de viață,
Încălzindu-mă cu vise frumoase,
Iubind fecioare din imaginație,
Luminat fiind de spiritul incandescent.

Azi, mi se oferă apă cristalină, dar nu mi-e sete,
Mi se întinde pâine aburindă, însă nu mi-e foame,
Nu pot să zăbovesc în apropierea sobei
Și nici lumina puternică nu mi-e benefică,
Iar iubirea s-a transformat în nostalgie,
Pe care mi-o ofer prin amintiri netrăite.

Imagine similară

Fetița care visa pentru alții (22)

Imagine similară

Recuperarea lui Șoc a durat chiar mai puțin decât prevăzuseră medicii, deși zilele au trecut cu greu pentru însoțitorii care-i stăteau cu rândul la căpătâi. Întâmplarea a făcut ca, în noaptea când tânărul și-a recăpătat cunoștința, alături de el să fie doamna Violeta Popan, poate cea mai nerăbdătoare să-l vadă în putere, să-i spună ce are pe suflet și să-i cunoască intențiile. Ar fi făcut asta imediat, doar că privirea pacientului era prea derutată, gesturile necontrolate și cuvintele i se frângeau înainte de a căpăta o formă inteligibilă. În această situație se impunea intervenția cadrelor medicale care să-l calmeze, timp în care ea își chemă prietenii de la hotelul din apropiere. Până la apariția lor, Șoc a fost liniștit cu un calmant și lămuririle pe care le primea în mod repetat din partea celor două surori medicale și apoi a doctorului, trezit și el din somn.

– Nu cred că-i face bine să vă vadă, ținând cont de starea în care și-a revenit, îi sfătui domnul Robu, după ce-i văzu adunați pe toți la intrarea în salon. E confuz încă și trebuie să-și pună în ordine gândurile. Reveniți dimineață, după ce se va trezi din nou și va fi dispus să vă primească.

– Eu nu mai plec de aici până atunci, mai ales că nu mai e mult până se luminează, iar somnul nu se mai prinde de mine, replică hotărâtă Violeta.

– Rămânem și noi cu tine, adăugă la fel de prompt soțul său, Nelu.

– Vrem să-l liniștim, oferindu-i toate lămuririle de care are nevoie, completă doctorul Bogdan.

– În acest caz, vă rog să așteptați pe hol. O să fiți chemați la timpul potrivit. Eu mă duc să-mi completez somnul, din care n-am apucat decât două ore.

Medicul se retrase morocănos, după ce se convinse că intrușii s-au așezat cuminți pe una din canapelele din apropiere și dădu câteva indicații în șoaptă asistentei și infirmierei. Tot în șoaptă a continuat și dialogul intermitent dintre nerăbdătorii care așteptau ca pe spini un semn că protejatul lor s-a trezit. Iar când au văzut că acel semn întârzie, deși holul era luminat de lumina zilei, răbdarea lor s-a evaporat ca un abur, determinându-i să încalce dispoziția primită. Se poate trage concluzia că această curiozitate a fost cauza pentru care au intrat în salon ca într-o cameră de hotel goală, fără grija de a nu-l trezi pe Șoc din somn, ci dimpotrivă. Iar așteptările le-au fost împlinite, tânărul deschizând din nou ochii și privindu-i mai calm de data asta.

– Cine m-a adus aici?, a fost întrebarea cu care i-a întâmpinat pe vizitatori.

– Noi, a fost răspunsul cel mai scurt și edificator. Ne mai cunoști?

– Sigur că vă cunosc, doar nu-s picat în cap, se învioră tânărul. Dar ce s-a întâmplat acolo? Cum ați știut să mă găsiți?

Violeta se așeză pe o parte a patului, Nelu pe cealaltă, în timp ce doctorul Bogdan rămase în picioare și îl fixa cu privirea din spatele ochelarilor săi fumurii.

– De unde crezi?, rosti cu blândețe femeia. Prietena ta, Lena, ne-a transmis în secret un vis pe care l-a avut, în care tu leșinai în mulțimea care-l aclamau pe Papă. A insistat că ești în mare pericol și trebuie să te scoatem de acolo.

Șoc se pipăi febril pe tot corpul, oprindu-și mâna în dreptul pieptului.

– Nicio grijă, îl liniști Bogdan. Ți-au scos un obiect metalic de acolo, deși nu-și explică nimeni ce rol avea și cum a ajuns în tine.

– Oooo, ce bine! Deci am reușit, răsuflă ușurat băiatul.

– Ce ai reușit?, își exprimă Nelu curiozitatea.

– N-are importanță acum. Mult mai important e să ajung înapoi și să-l salvez pe Sentimente. Nimeni nu mă mai poate opri.

– Eu cred că pe Lena trebuie s-o ajuți prima, doar ți-a salvat viața, interveni apăsat mama fetiței. Și ea e în pericol, e o prizonieră alături de cealaltă colegă a ta, Poligraf. Un adevărat cavaler le salvează întâi pe domnițe.

– Nu am timp de cavalerisme acum, doamnă, se precipită Șoc. E vorba mai degrabă de priorități, iar dacă prietenul meu moare, eu sunt vinovatul. Îi mulțumesc Lenei și promit că o voi căuta, imediat ce-mi termin datoria. Trebuie să-mi faceți imediat externarea, altfel am să ies de aici într-un mod violent.

Replica pregătită de doamna Popan nu se mai putu face auzită, doctorul Robu întrerupând polemica ce risca să degenereze. Directorul era supărat că îi fusese încălcat ordinul, iar pentru a-l împăca a fost nevoie de multă muncă de convingere din partea vinovaților. Profesorul doctor Bogdan a fost mediatorul care și-a argumentat profesionist hotărârea de a-l scoate pe băiat din spital, motivul principal fiind posibilitatea unei crize psihice, cu repercursiuni negative majore în evoluția pacientului. Violeta și Nelu și-au dat seama că temerile doctorului se puteau împlini, astfel că au coalizat cu el până au obținut biletul de externare, pe răspunderea lor. Femeia se resemnă, amintindu-le celor doi prieteni de ultima frază din mesajul fetiței sale: „Spuneți-i lui Șoc să meargă imediat la castelul din Spania. Sentimente e în pericol de moarte”.

Riposte

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Fată, mi-a trimis soțul mesaj să mai las facebook-ul și să fac și eu ceva de mâncare.
– Și tu ce ai făcut?
– L-am blocat…

* Fetele care au impresia că sunt speciale, doar pentru că aleargă 3-4 fraieri după ele, ar trebui să știe că și la fotbal aleargă 11 bărbați după o minge, dar ei vor doar să înscrie, nu să păstreze mingea!

* Aproape toți bărbații se nasc cu aceeași pasiune.
Cei care pun mâna și pe carte, devin ginecologi.

* Jumătate din planetă moare de foame, iar cealaltă jumătate se chinuie să slăbească.

* Un român din trei cântă sub duș.
Ceilalți doi… nu se spală!

* Iubitul meu mă iubește mult de tot!
Ca să nu mor de cald, mi-a făcut vânt.

* În Ardeal, ceasurile nu fac tic-tac, ci „no-tic no-tac”. Iar dimineața, când sună: „no, dacă-i musai, țârrr”.

* Eu tot nu înțeleg…
În viața asta plătesc datoriile din viața anterioară sau plătesc anticipat pentru viața următoare…

* – Cine se opune acestei căsătorii, să vorbească acum sau să tacă pe veci.
– Eu, părinte.
– Taci, idiotule! Mirele nu se pune!

* Ciobanul către măgar:
– Vezi că au anunțat ceață, să nu dispari!

* Femeia nu știe ce fel de bărbat ar vrea.
Bărbatul, ca să nu aibă dubii, le vrea pe toate.

* Știi că nu mai ești copil când ții cu baba care alungă puștii gălăgioși din scară.

* Un oltean intră într-o frizerie și-l întreabă pe frizer:
– Cât face la dumneata un tuns?
– 10 lei, domnule.
– Dar un bărbierit?
– Doar 5 lei.
– Atunci bărbierește-mă în cap!

* Stomatologul întreabă o pacientă:
– De când au început să vă cadă dinții?
– Imediat după nuntă!

* Declarație modernă
Vrei să fii soția mea… până când alta ne va despărți!?

* O blondă vorbește la telefon cu prietena ei cea mai bună:
– M-am îngrășat 3 kg.
– Dar de la ce?, se miră prietena.
– Cred că de la plombe. Magneții de la ușa frigiderului mă tot atrag în bucătărie.

* Există câteva dispozitive care cresc dorința sexuală, în special la femei. Cel mai important dintre acestea este un Mercedes.

* Dietă de slăbit cu lămâie:
Tai lămâia în două, o storci bine și ți-o torni în ochi până nu mai vezi frigiderul.

* Când o să vezi un țigan transpirat de muncă și un popă sau parlamentat care și-a dat demisia, atunci va fi bine în România.

* Am multe în comun cu nevasta. De exemplu, ea miroase a busuioc, eu a busuioacă!

* Ce vecini simpatici am!
Ieri noapte, pe la 3, cântam sub duș, iar ei țineau ritmul cu pumnii în perete. Ce oameni de treabă!

Imagine similară

* Călătorii unui tren care a ajuns la timp în Gara de Nord au mai stat 3 ore în vagoane, din obișnuință!

* – Iubito, să ai o zi minunată!
– Nu-mi zici tu mie ce să fac!

* Trupă de constructori bețivani, căutăm de lucru!
Deviza noastră este: Dacă rămâne în picioare, e perete, dacă se dărâmă, atunci e trotuar!

* Soțul:
– De ce continui să cumperi plante și apoi le lași să moară?
Soția:
– Ca să-ți arăt de ce sunt în stare!

* Dacă mă înfiază o familie din SUA, să nu vă pună dracu’ să faceți miting pentru mine!

* – Nu vă mai uitați, doamnă, așa la mine, am nevastă acasă!
– Nu mă uit, domnule, la tine! Mă uit în gol, că și eu am bărbat acasă!