Fără echivoc

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Soția își bănuiește soțul de infidelitate și el neagă. Ea îi spune să meargă într-un lăcaș sfânt și să jure pe Biblie că nu a înșelat-o cu nicio altă femeie. El este de acord, își vizitează părinții în seara aceea și o roagă pe mama sa:
– Ia-mă, mamă, în brațe, ca în copilărie!
Mama îl ia în brațe ca pe un copil, bărbatul pleacă acasă, la familia lui, iar a doua zi merge la lăcașul sfânt și jură:
– Jur că de când m-a ținut mama în brațe ultima oară, nu m-am culcat cu nimeni altcineva, decât cu soția mea!

Imagini pentru imagini cu umplerea paharelor

* Nu e ușor să zici „te iubesc”. Să zici „iartă-mă” e și mai greu. Dar să zici „mie nu-mi turna” e și mai imposibil!

* Dacă nu poți să-ți faci bărbatul fericit, nu o încurca pe alta!

* Că înșeală cântarul, mai înțeleg, dar amu o început și oglinda să o ia razna!

* Numai bărbații lași se sinucid. Noi, cei adevărați, ne căsătorim și avem parte de o moarte lentă și dureroasă.

* Ironia Vieții (ciudate, dar adevărate)
1. Avocatul speră să intri în necazuri.
2. Doctorul speră să te îmbolnăvești.
3. Profesorul și învățătorul speră să fii prost și să nu știi.
4. Proprietarul și gazda speră să nu îți construiești casă.
5. Prostituata speră să nu te însori.
6. Dentistul speră să ți se strice dinții.
7. Mecanicul speră să ți se strice mașina.
8. Poliția speră să devii infractor.
9. Meșterul de sicrie și groparul speră ca tu să mori.
10. Numai hoțul îți dorește prosperitate și bogăție în viață.

* Caut persoană inteligentă ca să putem râde ca proștii. Mulțumesc!

* „Domnule director,
având în vedere că sunt singura angajată din firmă care nu v-a dat în judecată pentru hărțuire sexuală, vă dau în judecată pentru discriminare.
Cu stimă,
Florica.”

* – Știi cum crește peștele?
– De la pescar la pescar…

* Jur că nu mai beau!
Când ajung beat acasă, totul se întâmplă pe dos!
Câinele mă linge, iar nevasta latră la mine!

* De trei lucruri să te ferești în viață:
– să faci afaceri cu prietenii,
– să lucrezi pentru neamuri,
– să ieși la băut cu șeful.

* Înainte de Facebook, doar familia ta știa că ești prost.

* Ce ghinionist e Richter ăsta!
Toate cutremurele au loc pe scara lui…

* – Ospătar, după ce am băut cafeaua, pe fundul ceștii am găsit o muscă. Ce înseamnă asta?!
– Nu știu, domnule. Cred că ar trebui să o întrebați pe colega mea, ea ne ghicește de obicei în cafea.

* Oaspetele citește cartea de bucate:
– Chelner! De ce sunt trei ouă ochiuri mai scumpe decât trei ouă jumări?
– Ouăle ochiuri le puteți număra…

* – Bunico, scrie-mi o scrisoare către Moș Crăciun!
– De ce nu scrii tu?
– Pentru că nu vreau să risc ca în loc de cadouri să-mi trimită o carte de gramatică!

* Un copil de 9 ani a dispărut după ce a folosit o cremă care te face să arăți cu 10 ani mai tânăr.

* Urăsc când mă îmbăt!
Pentru că, de fiecare dată când beau în exces,mă culc seara cu o tipă muuuult mai drăguță decât cea lângă care mă trezesc a doua zi dimineață!

* Avertisment pentru bărbați:
Dacă are sâni sau roți, o să îți consume toți banii!

* Copilul:
– Ce-i aia de la ușa bisericii?
– Instalație de alarmă.
– Pentru ce?
– Să nu intre hoțul.
– Hoțul nu are voie să se roage?

* Soacra merge în vizită la nora ei și o găsește goală în pat.
– Ce faci, draga mea?
– Îl aștept pe soțul meu în costumul Evei, ca să-i fac o surpriză plăcută.
Se duce soacra acasă și își așteaptă soțul goală, pe pat.
– Ce faci?, zice acesta când o vede.
– Te-aștept în costumul Evei! Nu-ți place?
– Ba da, dar n-ai putea să-l calci puțin?

Cartea și vinul

Cartea și vinul se aseamănă
La degustare, consum și efect;
Ambele se cercetează cu atenție,
Întâi prin felul cum arată, culoare și finețe,
Apoi închizând ochii și inspirând mirosul
De struguri ori de file vechi sau noi.
Prima picătură vine din prefață
Și te poate convinge să o savurezi cu sete
Sau să nu te mai atingi de ea.
Efectul lecturii e de obicei benefic,
Dacă știi ce soi ți se potrivește,
Altfel, s-ar putea să ți se urce la cap
Și să îți provoace mahmureală
Sau anumite idei nesăbuite.

Imagini pentru imagini cu o carte și un pahar cu vin

 

Autobuzul (13)

Comisarul parcurse cu interes cele câteva rânduri, după care cercetă cu atenție hârtia și plicul, pipăind, mirosind și expunându-le la o lumină mai puternică. Se vedea pe chipul lui că ceva îl deranja, iar cuvintele rostite într-un târziu confirmară neîncrederea:

– Scrisoarea asta nu dovedește nimic. Chiar dacă nu-i o farsă, cum tind să cred, nu lămurește ce-i cu autobuzul discordiei, de unde a apărut, al cui e și de ce s-a creat această legendă în jurul lui. În ce mă privește, tot dumneata rămâi suspectul principal, iar dacă nu găsești o explicație pertinentă, riști să plătești cu libertatea.

Bătrânul Grigor își terminase de fumat cea de-a doua porție de tutun și acum ținea pipa strâns în palma stângă, beneficiind încă de căldura ce o transmitea. Observațiile polițistului îl treziră din apatie și-l făcură să scoată din buzunar o altă hârtie. O întinse și pe aceasta, glăsuind cu o voce obosită:

– Această scrisoare am primit-o de vreo trei săptămâni, din străinătate. E mai consistentă și cred că o să aducă mai multe răspunsuri la întrebările dumneavoastră. Vă rog să o citiți singur, pentru că pe mine mă înăbușă emoțiile de fiecare dată când o parcurg.

Imagini pentru imagini cu plicuri vechi

Comisarul Sălăjan preluă noul plic cu aceeași neîncredere, îl examină cu meticulozitate, scoase cu grijă filele scrise cu o caligrafie frumoasă și, după ce le evaluă în mare, începu să lectureze cu glas tare:

– „Dragul meu Vasilică,
sper că ai reușit să te muți la noua adresă și să ai grijă de autobuzul din grădină. Eu am încercat să-ți scriu de mai multe ori, dar condițiile și locurile din care am făcut-o sunt mereu schimbătoare și imprevizibile, astfel că mesajele s-au pierdut probabil în timp și spațiu. Îți amintești când ți-am promis că voi face tot posibilul să vă întâlnesc, pe tine și pe mama ta? Fii sigur că nu am uitat această promisiune și am lucrat la ea în toți anii care au trecut de atunci. Era clar că nu voi fi eliberat niciodată din detenție, singura cale fiind o evadare miraculoasă, posibilă cercetărilor făcute și rezultatelor încurajatoare. Securitatea a aflat câte ceva despre ele și mi-a pus la dispoziție fonduri nelimitate pentru a realiza ceva ce nu au reușit nici americanii: să fac invizibile anumite obiective militare și chiar să le mut instantaneu dintr-un loc în altul. Firește că primele încercări nu au fost mulțumitoare, am înregistrat unele incidente și chiar victime din partea voluntarilor inocenți. De aceea am ajuns să fac experiențe pe ținte ieftine și persoane condamnate la ani grei de pușcărie, cărora nu li se simțea lipsa în caz de dispariție. Un autobuz vechi și însemnat de gloanțe, având o istorie stranie până la confiscarea lui, a fost cel prin care am avut primele reușite. L-am făcut să dispară și apoi să apară de mai multe ori, doar că nu știam dacă și unde e trimis în timp ce nu-l vedeam. Am aprofundat studiul și, după unele îmbunătățiri, mi-am propus să călătoresc odată cu el. Programul cel nou îmi dădea posibilitatea să-i planific locul și timpul unde să ajungă, cu o oarecare marjă de eroare pe care n-am avut timp să o elimin. Nimeni nu trebuia să știe de intenția mea, iar pentru a o pune în practică m-am folosit de multe tertipuri, mai ales pentru a construi o dublură pentru pupitrul de comandă, bine camuflată în interiorul autobuzului. Astfel am reușit să evadez și să-i las cu buzele umflate pe supraveghetori. Nu știu ce s-a întâmplat la centru în continuare, dar nu cred că experimentele au mai putut continua fără mine și fără anumite date lipsă. În ce mă privește, am ajuns cu micul laborator în grădina despre care îți vorbeam în scrisoarea precedentă, deși setasem corect coordonatele. Bănuiam, totuși, că nu sunt departe de voi, urmând să vă caut mergând pe jos. Doar că, de fiecare dată când mă îndepărtam de autobuz, simțeam o moleșeală și o durere cumplită la cap. Toate aceste simptome se atenuau când reveneam în apropierea autovehiculului și dispăreau complet când intram în el. M-am gândit o vreme la asta și mi-a venit răspunsul: autobuzul, în întregime, și ce a venit cu el, constituie un tot ce nu poate fi separat în această dimensiune. Chiar dacă cineva din afară ar lua un șurub, acesta ar reveni în curând la locul lui. Mai mult, apropierea și atingerea autobuzului de către o ființă, poate provoca halucinații și viziuni transmise din trecutul lui și exacerbate de câmpul magnetic care-l protejează și prin care s-a făcut teleportarea. Îți spun asta pentru a avea grijă ca nimeni să nu-i stea prin preajmă, până găsesc o soluție. Unde sunt acum? Am reușit să mă teleportez într-un alt timp, împreună cu aparatura necesară. Poate voi găsi calea prin care să corectez erorile și să găsesc soluția pentru ca evadarea mea să fie încununată de succes, în cele din urmă.
P.S. – Când am auzit că mama s-a stins, am murit pe jumătate. Doar prin tine mai am dorința de a trăi și sper ca în viitorul apropiat să te strâng măcar o dată în brațe.”

Serviți cu încredere!

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Două prietene stau de vorbă:
– Draga mea, am auzit că divorțezi!
– Este adevărat!
– În cazul acesta, ți-aș putea recomanda un avocat bun.
– Îți mulțumesc, draga mea, dar deja mi-am găsit un inginer simpatic!

* Dialog între soți:
– Dragă, cum se numea hotelul unde am fost astă-vară în concediu?
– Nu mai țin minte, dar stai să mă uit pe prosoape.

* Clientul, la fiecare înghițitură de vin, exclamă:
– Delicios, minunat! O să-l recomand și prietenilor mei.
– Vă place atât de mult vinul nostru?, întreabă ospătarul.
– Da, domnule, o spun pe baza întregii mele experiențe.
– Lucrați la Vinalcool:
– Nu. Sunt patronul unei firme de oțet, iar sortimentul dumitale merită toate laudele.

* Dumnezeu și Sfântul Petru se plimbau prin rai.
Vede Dumnezeu porțile raiului zgâriate, rupte, vai de ele. Îl întreabă pe Sf. Petru:
– Ce s-a întâmplat aici?
– Asta se întâmplă deoarece toți cei condamnați și aruncați în iad se agață de porți.
– Asta e mâna necuratului. Spune-i să repare porțile imediat!
Auzind asta, diavolul zice:
– Nu fac nimic! Dă-mă în judecată, dacă găsești vreun avocat!

Imagini pentru imagini cu inghetata la cornet

* Iepurașul se duce la magazin și îi spune vânzătoarei:
– Aveți înghețată care se topește repede și curge pe bluză, pe pantaloni și apoi jos?
– Nu!
A doua zi:
– Aveți înghețată care se topește repede și curge pe bluză, pe pantaloni și apoi jos?
– Nu!
A treia zi:
– Aveți înghețată care se topește repede și curge pe bluză, pe pantaloni și apoi jos?
– Da!
– Ce scârbos!

* O femeie i se plânge unei prietene:
– Chiar nu știu ce să-i mai dăruiesc soțului de ziua lui. Are deja tot ce-mi trebuie!

* A venit frigul…, ești singur/ă și nu are cine să te încălzească?
Caută-mă! Vând izmene.

* Cică două eleve s-au luat la bătaie și iar e scandal național. Păi dacă băieții se pensează și își fac părul cu placa, cine să se mai bată?

* M-au sunat de la Orange pentru o factură neplătită. Le-am zis că apelul lor este foarte important pentru mine, am pus telefonul pe masă și le-am cântat la acordeon 15 minute.

* M-aș duce și anul ăsta cu colindatul, dar mi-e că află ANAF!

* Dacă nu știți cât poate fi de puternică o femeie, atunci nu ați cărat niciodată o poșetă.

* Am căutat pe Google ”vacanțe ieftine de sărbători” și mi-a dat ”nicăieri nu-i ca acasă”.

* – Doamnă, am sunat să vă anunțăm că soțul dumneavoastră a fost lovit de fulger.
– Plouă?!
– Da.
– Aoleu, rufele mele!

* – Copii, care este mai mare, soarele sau luna?
– Luna, fiindcă are voie să iasă noaptea.

* A apărut boala oii nebune. Nu cred că mai durează mult și apare și boala românului prost.

* Oricât te-ai strădui să numeri oi ca să adormi, dacă un berbec doarme lângă tine și sforăie, n-ai nicio șansă!

* – Dezgustător să vii acasă la ora asta. Este trecut de ora trei și eu n-am închis un ochi toată noaptea!, se vaită soția, privind dezaprobator la soțul care tocmai intrase.
– Și crezi că eu am dormit?

* – Mami, te joci cu mine?
– Nu pot, trebuie să fac curat. Întreabă-l pe tati.
– Tati, vrei să faci curat?

* Înțelegi că ai îmbătrânit atunci când cei pe care-i întâlneai în discotecă, îi întâlnești acum în farmacie.

* Fiecare femeie are nevoie de un soț, pentru că zilnic sute de lucruri merg prost și nu poți învinovăți soarta și guvernul tot timpul.

* – Poftim, vecine, intră în curte, poarta e deschisă!
– Da’ câinele nu mușcă?
– Nu știm, asta vrem să vedem și noi, că abia l-am cumpărat.

* Am auzit că după primele zile la sală, ai dureri în tot corpul. Foarte bine! Că eu oricum în primele zile nu mă duc!

* Tu te-ai culcat cu logodnica ta înainte de căsătorie?
– Nu, ce fel de om crezi că sunt? Dar tu?
– Eu da, dar n-am știut că e logodnica ta…

Vremuri

Imagine similară

Din vremea când eram copil,
Mă străduiam să fiu util
La orice lucru, cât de greu,
Voiam să pun mâna și eu.

Pe vremea când eram școlar,
Aveam speranțe-n buzunar,
Dar îmi era atât de clar
Că am s-ajung milionar.

Când am ajuns să m-angajez,
Să-mi dau obolul, să creez,
Am fost somat să mă abțin,
Mi se cerea doar să mă-nclin.

Venit-a vremea să mă-nsor,
Pășind în doi spre viitor,
Și ne-a unit un jurământ
Ce s-a pierdut ca frunza-n vânt.

Prin anii ce s-au adunat,
Credeam că voi fi respectat,
Dar prețuire o găsești
Numai dacă te-mbogățești.

Și-acum, la cel din urmă prag,
Parcă simțim un regret vag:
Viața s-a scurs, gândim altfel,
Doar vremurile sunt la fel.

Autobuzul (12)

Grigor își terminase prima încărcătură din pipă, dar la provocarea lui Sălăjan avea neapărat nevoie de un nou sprijin moral. De aceea întârzie cu răspunsul, punând la încercare răbdarea comisarului, până își curăță alene instrumentul, îl umplu cu o nouă porție de tutun și apoi îl aprinse cu un chibrit din dotare. Noroc că și polițistul mai avea încă țigări suficiente, la care se adăugă și respectul pe care-l simțea față de acest bătrân blajin și pipa lui antică. Un oftat prelung, venit din pieptul acestuia, părea semnul că era dispus să răspundă prin mai multe cuvinte decât de obicei.

– Nu cred că-i interesant cine sunt eu. Un pion banal care a ajuns să fie inclus în această combinație de anvergură, printr-o conjunctură a unui destin cinic. Vedeți dumneavoastră… eu am fost orfan de tată de când m-am născut, în toamna anului 1944. Părintele meu a asistat la naștere, dar după câteva zile a fost luat de valul soldaților, pornit să-l pedepsească pe Hitler. Mama mi-a povestit că era un tânăr frumos, ambițios și foarte inteligent. Îi plăcea să studieze până noaptea târziu, cu convingerea că o să inventeze lucruri extraordinare, care vor schimba total lumea. Din păcate, nu s-a mai întors după terminarea războiului, dar a scris câteva scrisori pe care mama le-a păstrat cu sfințenie și din care citea atunci când dorul de el o copleșea. Îmi pare rău că nu le-am adus cu mine, m-ar fi scutit de atâta vorbărie și ați fi văzut cu ochii dumneavoastră de unde a pornit totul.

Emoția se simțea în vocea lui badea Grigor, dar o potoli cu un fum mai adânc și o pauză de două minute.

– Părinții mei s-au iubit foarte mult, iar rodul binecuvântat al dragostei lor am fost eu. Așa mi s-a spus și nu o să mă îndoiesc niciodată de asta, chiar dacă tata a ales să se afirme în străinătate. A fost internat într-un spital din Germania, iar apoi transferat într-unul din Londra, din cauza unei răni grave, ce-i pusese viața în pericol. Acolo a cunoscut pe cineva cu aceleași înclinații spre știință și invenții, cu care s-a împrietenit și pe care l-a urmat apoi în SUA. Scrisorile veneau din ce în ce mai rar de acolo, prin tot felul de intermediari, și însoțite de bani pentru mama și educația mea. Prin anii ’50, i-a scris mamei cu ce se ocupă și a rugat-o să ardă apoi scrisorile despre acest subiect. Spunea că-i vorba despre un proiect militar colosal, cu indicativul secret de Rainbow, prin care se poate realiza dispariția unor lucruri masive și apariția lor în altă parte. E drept că primele încercări nu reușiseră și ele fuseseră sistate din anul 1943, dar el și cu prietenul lui au intrat în posesia documentelor și au reușit să le îmbunătățească. Cred că ați auzit și dumneavoastră de experimentul Philadelphia…

Imagini pentru imagini cu experimentul philadelphia

O mică stratagemă prin care bătrânul pasă mingea în terenul comisarului, preț de câteva noi fumuri.

– Îmi amintesc că am văzut un film pe acest subiect fantezist, remarcă Sălăjan, cu o umbră de surâs în colțul gurii.

– Firește că nici noi n-am crezut în această fantezie, dar speram ca, într-un fel sau altul, tata va ajunge la final și se va întoarce printre noi. Se pare că aceasta era și intenția lui, doar că a fost prins și închis pentru însușirea unor documente strict secrete, de interes național. Am aflat asta după mai bine de zece ani, timp în care nu ne-a parvenit nicio veste de la el. A fost eliberat în anul 1966 și extrădat în România, unde a ajuns tot în închisoare. Acolo ni s-a permis să-l vedem o singură dată, cu condiția ca el să coopereze cu regimul Ceaușescu și să pună la dispoziție tot ce știa despre experimentul Philadephia. Atunci am văzut că mama avea motive să-l iubească, după cum arăta – în ciuda detenției îndelungate – și optimismul care răzbătea din el, prin fiecare vorbă și expresie a feței. Ne-a dat speranțe și energie cât pentru toată viața de până atunci și cea care va urma. Am înțeles că era în posesia documentelor dispărute și avea de gând să-și pună planul în aplicare în țara noastră. Ne-am întors fericiți acasă și am tot așteptat semnul promis de el. Vremurile s-au schimbat, deținuții au fost eliberați, dar tata nu a mai venit acasă și nici vești nu am primit de la el. Anii au trecut tot mai greu și mama a murit cu dorul în inimă și cu fotografia lui la piept. Așa s-au stins mulți dintre consătenii mei în vârstă, în timp ce tinerii s-au răsfirat înspre locuri pline de viață și oportunități. Părea că-mi voi face singur cruce și voi adormi în somnul de veci, sprijinit de ea, până am primit o scrisoare scurtă. Era de la tata și îmi transmitea să cumpăr terenul pe care se afla acest autobuz, iar apoi să aștept. Anul expedierii corespunde, dar scrisul și hârtia par de câteva decenii. Această dovadă o am la mine, gândindu-mă că-mi va fi de folos. Pe tatăl meu îl cheamă tot Grigor…, Dan Grigor.

Bătrânul scoase plicul din buzunar și îl întinse comisarului Sălăjan.

Un ciorchine… de glume

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Gheorghe: – Bă, Ioane, ție îți plac femeile grase?
Ion: – Nu.
Gheorghe: – Dar îți plac femeile cu fundu’ mare?
Ion: – Nu, mă.
Gheorghe: – Dar femeile cu celulită, așa, pe picioare?
Ion: – Nu, mă.
Gheorghe: – Atunci de ce te culci, mă, cu nevastă-mea?

* Un canibal nu reușea să doarmă. Îl chinuiau gândurile: De ce trăiesc eu pe pământ? Ce-am făcut folositor pe lumea asta? Cum o să-mi trăiesc viața care mi-a rămas?
– De ce nu dormi?, îl întreabă nevasta.
– Mă chinuiesc îndoielile…
– De câte ori ți-am spus să nu mai mănânci intelectuali la cină?

* – Mamă, un bărbat și o femeie aleargă dezbrăcați pe câmp!
– Lasă, fiule, nu te uita, cine știe, or fi niște sălbatici!
– Femeia o fi ea sălbatică, dar bărbatul e chiar tatăl nostru!

* Un tânăr se adresează unei blonde:
– Draga mea, nu sunt frumos ca Apollo, nici voinic ca Hercule, dar te iubesc și te rog să-mi fii soție!
– Înainte de a-ți răspunde, aș vrea să–mi prezinți pe ce doi prieteni de care mi-ai vorbit!

Imagini pentru imagini cu portocale

* – Două kilograme de portocale, vă rog.
– Sacoșă doriți?
– Nu, mă gândeam să le duc în șuturi până acasă!

* Profesorul se străduiește să lămurească elevilor proverbul „Drumul cel mai scurt e cel mai bun”.
– Tata zice că nu-i așa!, spune un elev.
– Zău? Și ce meserie are tatăl tău?
– Șofer de taxi.

* – Tată, cumpără-mi și mie o tobă!
– Ei, dacă-ți cumpăr, n-o să mă lași să lucrez în liniște.
– Ba da, tată. O să bat toba numai când dormi.

* Soțul de 40 de ani, gândește privindu-și soția de 20 de ani:
„Când o văd eu pe ea, întineresc cu 10 ani. Când mă vede ea pe mine, îmbătrânește cu 10 ani. Rezultă deci că avem amândoi câte 30 de ani…”

* – Te-am visat astă-noapte!, spune ea soțului. Ah, ce vis minunat…
– Mi-l povestești și mie?
– Se făcea că tu ai plecat să lucrezi în străinătate pentru doi ani. Îmi scriai câte o scrisoare în fiecare zi. Iar bărbatul care mi le aducea era un bărbat foarte chipeș. Ah, cât era de chipeș!

* Isus se plimba prin Nazaret.
Acolo vede o mulțime de oameni care tocmai voiau să omoare cu pietre un păcătos.
Isus se pune protector în fața condamnatului și zice cu voce de tunet:
– Care din voi e curat de păcate, să arunce primul cu piatra!
Din mulțime vine o piatră care îl lovește pe Isus în cap.
Acesta aruncă o privire la cel care a aruncat-o și zice:
– Mamă, uneori chiar mă calci pe nervi!

* – Ce regim ții?
– Dieta de-a-v-ați ascunselea
– Cum vine asta?
– Mănânc pe furiș.

* – Pari cam obosit, Costele. Care-i treaba?
– Cum să nu fiu? S-a luat unul de soră-mea, tocmai din satul vecin, și m-am dus să-l bat.
– Păi cred și eu că ești obosit. 7 km dus, 7 km întors…
– Nuuu, că înapoi am venit cu Salvarea.

* Viața este ca o oră de matematică: adunăm, scădem, înmulțim, împărțim… greșim.
Când realizăm că am greșit, am vrea să corectăm, să o luăm de la capăt, dar uneori nu mai avem timp.
Sună de ieșire…

* Eu și soția mea ne ținem mereu de mână…
Dacă o las de mână, începe imediat să cheltuiască!

* Pe vremea lui Ceaușescu mă spălam pe cap cu șampon de urzică. He, he… ce-mi strălucea părul!
Acum mă spăl cu șampon special pentru strălucire. Ce-mi mai lucește chelia!

* Când o să bată clopotul de 25 de tone de la Catedrala Mântuirii Neamului, o să se audă și pe cealaltă lume cât de proști suntem.

* Caut persoane care dau animale în adopție (porci, găini, gâște, curcani).
De preferință înainte de Crăciun.

* Am fost la doctor zilele trecute și l-am întrebat: „Aveți să-mi dați ceva pentru vânturi?”
Așa că… mi-a dat un zmeu.