De-ale noastre

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Tati, tati, ce înseamnă sarcasm?, întrebă fiul de șase anișori.
– Fiule, sarcasmul este atunci când mama ta îmi spune că am dreptate.

* Pe marginea unei șosele, într-un copac, un Matiz cu șoferiță blondă. Trece o mașină de poliție, polițistul observă Matizul și oprește:
– Cum ai ajuns în pom cu mașină cu tot?
– Lasă-mă, domnule, în pace, dacă știam că se sperie așa de câini…

Imagini pentru poze cu zambete

* Patru prieteni, în vacanță. La hotel, neavând prea mulți bani, hotărăsc să doarmă câte doi în cameră. Unul din ei se știa că sforăie cumplit, așa că au convenit să doarmă în cameră cu el pe rând, fiecare câte o noapte. A doua zi dimineață, vine primul care a avut ”onoarea”, cu ochii roșii, părul răvășit etc.
– N-am putut dormi toată noaptea, am stat în fotoliu și m-am uitat la el.
A doua zi, următorul, rupt de somn și el:
– Cu sforăitul ăstuia, am stat toată noaptea în fotoliu și m-am uitat la el.
A treia zi, vine al treilea, odihnit și bine dispus. Ceilalți, mirați:
– Cum ai reușit să te odihnești?
– Simplu. Înainte de a intra în pat, l-am strâns în brațe, l-am sărutat dulce și i-am spus noapte bună. N-a închis un ochi toată noaptea…

* – Ce-i lipsește unei fete care are 10.000 de like-uri pe Facebook?
– Hainele.

* Un călugăr și o călugăriță se rătăcesc în timpul unui viscol. După un timp ajung la o cabană. Epuizați, fac pregătirile pentru a dormi. Erau câteva pături și un sac de dormit pe jos, dar un singur pat. Fiind un cavaler, el spune:
– Soră, dormiți dumneavoastră în pat. Eu mă voi culca pe jos în sacul de dormit.
Imediat intră în sac, trage fermoarul în sus și ațipește, când o aude spunând:
– Frate, mi-e frig.
El desface fermoarul sacului, se ridică, caută câteva pături și o învelește. Intră din nou în sac și când închide ochii ea spune din nou:
– Frate, tot mi-e foarte frig.
El deschide iarăși sacul, se ridică, caută alte pături, le pune pe ea și se reîntoarce în sac. Abia închide ochii, când ea spune:
– Frate, aproape îngheț…
De data asta, el rămâne nemișcat și zice:
– Soră, am o idee. Suntem la kilometri de orice ființă omenească, departe de civilizație. De ce nu facem ca bărbatul și nevasta?
– Din partea mea, nicio problemă, răspunde ea cu voce cochetă.
La care el, rostește urlând:
– Atunci, dă-te jos din pat și caută-ți singură pături!

* Un colonel, fumându-și pipa în verandă, strigă la ordonanța sa:
– Ioanee, ia vino încoace!
– Ordonați, don’ colonel!
– Măi Ioane, tu ești băiat de la țară, cu judecată sănătoasă. Ia să-mi spui tu mie, dacă eu fac sex cu nevastă-mea, se consideră o plăcere sau o îndatorire?
– Păi, don’ colonel, io cred că e plăcere.
– De ce crezi asta?
– Păi, don’ colonel, dacă ar fi o îndatorire m-ați pune pe mine să o fac!

* De Crăciun v-ați pupat sub vâsc, de Revelion sub focul de artificii, spuneți mulțumesc că de Paște nu trebuie să vă pupați sub ouă.

* ”O avem pe iubita ta sechestrată, dacă nu plătești 5000 de euro o omorâm”
”Frate, iubita mea e lângă mine… sunt la cinema. Dar sună-mă într-o oră, că mă interesează combinația. Asta a mea a început să cam facă figuri…”

* Drumurile din România sunt ca sexul la beție. Nu ști niciodată în ce gaură nimerești.

* Tocmai am fost blocată 15 minute pe o scară rulantă pentru că s-a luat curentul. Nu îmi vine să cred în ce țară trăim!

* Cei mai buni sunt bărbații care au făcut Conservatorul. Doar ei știu să înțeleagă o sonată!!!

* Mă poate ajuta și pe mine cineva? Dacă mi s-a dezumflat roata în partea de jos… cam cât mai pot să merg până se dezumflă și sus? În km dacă se poate… Vă mulțumesc!!!

* Un român și un țigan sunt condamnați la moarte prin spânzurare. Organizatorii execuției, neavând nimic amenajat, îi duc pe malul unui râu, cu gând să-i spânzure de creanga unui arin care atârna deasupra apei. Îl leagă pe român cu frânghia și-i dau drumul. Dar lanțul se desface, condamnatul cade în apă, înoată până la malul opus, iese și fuge.
Țiganul:
– Mânca-v-aș, pă mine să mă legați bine, că io nu știu să înot.

Noutăţi editoriale – Planeta Paradis

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

(…)

La început au văzut un continent lung, ce se întindea de la un pol la altul. Avea forma unei banane de culoare predominant verde. Erau vizibile şi câteva insule mai răsărite, împrăştiate prin cele două oceane imense. Eiua a ţinut să le arate şi partea întunecată a planetei. Fiindcă planeta era luminată tot de un singur soare, precum Pământul, acolo era noapte, dar au avut plăcuta surpriză să descopere doi sateliţi naturali, care împrăştiau o lumină consistentă. Aşa au reuşit să distingă încă un continent, aproape identic ca primul şi plasat la distanţă apreciabilă. Naveta îşi încheie rapid rotaţia şi reveni în ţinuturile scăldate de soarele darnic.
Era timpul să caute un loc de coborâre şi pentru asta trebuiau să ţină cont de mai mulţi factori. Să nu fie la ecuator şi nici apropiat de polii frigului. Aveau nevoie de o suprafaţă plană, apropiată de ocean, dar şi de…

View original post 759 more words

Banii (VIII): Strategia

– Dumneata trebuie să fii domnișoara…

– Militaru Rodica, domnule avocat…, ochii tinerei se străduiră să deslușească numele scris pe tăblița așezată neglijent pe birou. Nu voia să-l pronunțe greșit, chiar dacă-l văzuse și pe ușa de la intrare.

– Daaa, da, fata colonelului. Mi-a explicat el cam despre ce-i vorba, dar vreau să aud totul din gura matale. Mi se pare o poveste trăsnită și, dacă nu mă ruga frumos, nu m-aș fi implicat într-o astfel de bătălie, indiferent de onorariu. Deci, povestește-mi, ca și cum n-aș ști nimic.

Omul de după birou avea o vârstă apropiată de pensionare și o figură jovială, chiar pitorească. Creștetul capului mic și chel îi era mărginit de un semicerc albit a ceea ce amintea de părul cu care fusese dotat de mult. Statura mică și pirpirie se putea ghici chiar și de pe scaunul din care nu se obosi să se ridice. Ochii îi scăpărau cu vigoare în spatele ochelarilor subțiri și eleganți, iar vocea subțire se făcea remarcată de la primele acorduri. ”Stănășilă Valeriu” era numele pe care îl descifră Rodica înainte de a trece la subiect.

Relată tot ce i se păru că-i necesar, începând cu primele zile din viața de după operație, până în momentul în care a aflat că fusese înșelată. Continuă cu munca de detectiv care a urmat pentru a-l găsi pe studentul mincinos, precum și modul în care l-a făcut să-și recunoască înșelătoria. Victor a mărturisit primirea sumei de 5.000 de euro de la un domn ce s-a dovedit a fi Virgil. Acesta din urmă nu mai răspundea la telefon, și nici la apartamentul lui nu era de găsit. O altă persoană ce părea implicată, Stela, nu recunoștea nicio acuzație, ci se considera o victimă a unor suspiciuni neîntemeiate, drept pentru care nu mai voia nici s-o vadă pe păgubită.

Stănășilă ascultă cu coatele pe masă și capul sprijinit în mâini. Ridică pleoapele doar când pauza prelungită sugera că tânăra își terminase expunerea, respiră adânc cu un zâmbet ironic ce se dorea un preambul al opiniei sale.

– Domnișoară… pățania dumitale mi se pare incredibilă, cu toată bunăvoința de care dispun. Vă închipuiți cum o să pară în fața unor judecători impasibili, reci și raționali. Înainte de orice, cine ar crede că ați dat peste un fraier dispus să renunțe la câteva milioane de euro, pentru o rochie pătată și ochii dumitale senini? Puneți-vă în situația lor. Încă nu s-a mai auzit așa ceva nici măcar în occident. Parcă era un film cu titlul ”Un bacșiș de două milioane de dolari”, dar și acolo povestea era mai credibilă. Pe la noi, ne mirăm dacă cineva îți înapoiază portmoneul cu câteva mii de lei, omul e privit ca un erou… sau mai degrabă un prost.

– Deci… nu mă credeți?, se cătrăni tânăra.

Bătrânul dădu din mâna a lehamite.

– Are vreo importanță ce cred eu? Nu pe mine trebuie să mă convingi, ci pe judecător. Și ascultă-mă bine: nu prea ai șanse, chiar dacă ai avea dreptate.

– Mă sfătuiți s-o las baltă?

– Nici asta nu-mi permit a-ți spune. Deduc că ești o luptătoare ambițioasă și poate vei avea puțin noroc. De fapt… mult noroc. Mergi mai departe, dacă te simți în stare, dar nu-ți pune mari speranțe în mine. Am nevoie de ceva concret pentru a te reprezenta.

– Adică…?

– Vezi dumneata, biletul acela de care vorbești nu era, de fapt, al dumitale. Poate că omul chiar l-a uitat pe masă și nu-și mai amintea unde. E probabil să nici nu fi știut că-i câștigător. Aveai datoria să mergi la poliție și să-l predai, nu?

– Nu știu ce am gândit atunci, dar eram oricum în criză de timp pentru viața mea. Dacă s-ar fi dovedit, într-un târziu, că omul mi l-a oferit cu bună știință, ar fi fost târziu să mai pot beneficia de el.

– E drept, dar în fața legii nu există milă. Ai acționat în interesul tău și ai câștigat viață. Acum vrei să revendici banii și nu te acuz, dacă poți dovedi că ai fost victima unei conspirații. Nici mie nu-mi plac astfel de oameni, dar, înainte de a-i ataca, mă asigur că am armele necesare. Deocamdată, nu le am.

– Ce ar trebui să fac, ce să mai aduc, domnule avocat?

– Nu ce, ci pe cine!

Rodica se uită în ochii expresivi ai bătrânului și simți că i se cere imposibilul.

– Ooo, nuuu! Nu pot să fac asta!

– Am crezut că pentru dumneata nu există expresia ”nu pot”. Doar cel care a jucat biletul poate să emită pretenții asupra câștigului. Doar el poate susține că vi l-a dăruit și, prin urmare, banii vă revin de drept. Aduceți-mi omul în cauză și eu vă promit că-i scuturăm pe vinovați de fiecare bănuț, plus cheltuieli de judecată și daune morale. Altfel nu avem ce discuta.

Imagine similară

Avocatul se ridică în picioare și întinse mâna, semn că audiența se terminase. Tânăra înghiți în sec și se văzu nevoită să facă la fel, deși ar mai fi avut câteva întrebări. Oare trebuia să se resemneze sau era în stare să găsească acul din carul cu fân?

Rețetă universală

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* O blondă se angajează ca profesoară la o școală. Într-o pauză, vede un copil stând deoparte, în timp ce ceilalți se distrau jucându-se împreună cu mingea. Blondei i se face milă și merge la el.
– Ești bine?
– Da.
– Știi, poți să mergi și tu să te joci cu ceilalți.
– Stau aici.
– De ce?
– Pentru că sunt portar la fotbal!

* Un bețiv zace în mijlocul drumului, cu hainele sfâșiate, cu corpul plin de vânătăi și de sânge:
– Doamne Dumnezeule, ce ai pățit?, îl întreabă un trecător. Hai să te ajut, să te duc acasă.
– Nu! Orice, dar numai asta nu! De acolo vin!

* – Doctore, ce-ai zis că am? Balanță, Rac, Gemeni…
– Nu, nu… Cancer!

* – Iubito, plec la sală, ai vrea să vii cu mine?
– Îți par grasă?
– Dacă nu vrei să mergi, nu mergi.
– Acum sunt și leneșă?
– Calmează-te, dragă, nu am insinuat nimic.
– Acum sunt și isterică, nu?
– Nu am spus asta!
– Ok… sunt mincinoasă.
– Ok. Nu mergi!!!
– Stai puțin. Dar de ce vrei să te duci singur?

* O evreică din New York, de vorbă la telefon cu mama sa din Israel…
– Divorțez de David, ce vrea mereu sex anal… și am o gaură a anusului ca o monedă de 50 de cenți… înainte era cât o monedă de 5 cenți… nu mai pot!…
Mă-sa îi răspunde:
– Ești măritată cu un avocat milionar, trăiești într-o vilă cu opt dormitoare, conduci un Mercedes, cheltui pe săptămână 10.000$, ai șase vacanțe pe an… și vrei să renunți la toate astea pentru 45 de cenți?!

Imagini pentru poze cu zambete

* Duminica dimineață sună telefonul la medicul veterinar. O doamnă dorește să știe cum să dea jos câinele de pe cățeaua ei. Medicul îi recomandă:
– Loviți-o cu un băț!
Imediat după aceea sună din nou telefonul. Nu a ajutat cu nimic metoda recomandată. Atunci, veterinarul:
– Turnați o găleată de apă rece peste cele două animale!
După alte 10 minute, iarăși sună telefonul:
– Nici cu apa nu am rezolvat nimic. Ce să mai fac?
Doctorul, puțin iritat:
– Spuneți-i câinelui că e căutat la telefon!
– Credeți că asta ajută?
– Doamnă, cu siguranță, la mine a funcționat de trei ori în ultima jumătate de oră!

* – Ce face pensionarul englez la 7 dimineața?
– Își bea ceaiul și pleacă la cricket.
– Dar pensionarul francez?
– Își bea șampania și merge la amantă.
– Dar cel german?
– Bea o cafea și merge la jogging.
– Dar cel român?
– Își bea medicamentele și merge să lucreze la negru, să își completeze amărâta de pensie…

* Bulă își plimbă feciorul cu trenul:
– Tată, ce sunt sârmele astea din dreapta șinei?
– Sârme de telegraf.
– De ce nu-s sârme și pe stânga?
– Pe-acolo trece telegrafia fără fir!

* Trei prinți vor să se însoare cu o prințesă. Tatăl prințesei le spune:
– Cine găsește bilele de ping-pong cele mai multe va fi soțul prințesei.
Încep prinții să caute prin toată grădina palatului: unul găsește o sută de bile, al doilea două sute de bile, al treilea, un pic mai surd, vine cu două bile, dar enorme. Îl întreabă împăratul:
– Unde ai găsit bilele astea de ping-pong așa mari?
– De ping-pong?! Eu am înțeles de King-Kong!

* Intră Iisus și apostolii într-o cârciumă.
– Bună ziua, am vrea o masă pentru 26 de persoane.
– Păi sunteți doar 13.
– Da, dar stăm doar pe o singură parte.

* Un bărbat îi face cadou iubitei un inel cu un diamant foarte mare. Ea se uită la el atent și vede scris într-o muchie ”Made în China”:
– Îmi faci cadou un diamant fals?!
El zâmbește și îi spune:
– Merge perfect cu genele, sânii și orgasmele tale!

Top 10 lucruri interesante de știut

Am adunat în acest articol niște lucruri interesante pentru cultura dumneavoastră generală.

1. Bărbați vs. Femei

Bărbații pot citi un text cu litere mici mai ușor decât femeile, dar femeile aud mai bine decât bărbații.

2. Gradul de sălbăticie

Procentul din continentul african încă sălbatic este de 28%, iar procentul din continentul nord-american încă sălbatic este de 38%. Surprinzător, nu?

3. Ce ne zic statuile

Atunci când vedeți o statuie ecvestră, iată ce semnifică poziția calului: când are picioarele din față în aer, personajul reprezentat a murit în luptă, când are un picior în aer, personajul a murit ca urmare a rănilor primite în luptă, iar când are toate picioarele pe sol, personajul a murit din cauze naturale.

Imagini pentru poze cu statui ecvestre

4. De unde vine Luna de Miere

Un obicei vechi de 4000 de ani, din Babilon, prevedea ca, timp de o lună după căsătorie, tatăl miresei trebuia să-i dea de băut ginerelui atâta hidromel cât putea bea. Hidromelul era o bere pe bază de miere și cum calendarul era bazat pe ciclurile lunare, această perioadă s-a numit luna se miere, de unde, în zilele noastre, Luna de Miere.

5. Fără relații sexuale

În vechea Anglie, dacă nu erai membru al familiei regale, nu puteai avea relații sexuale în familie fără acordul Regelui. Pentru a avea un bebe, trebuia să ceri audiență la Rege, care trimitea un afiș ce se punea pe ușă în timpul raportului sexual. Pe afiș era scris F.UC.K. (de la Fornication Under Consent of King = Păcat trupesc cu consimțământul regelui). Acum știți originea acestui cuvânt.

6. Cărțile de joc

Pe toate cărțile de joc, cei patru regi reprezintă patru mari regi din istorie: Regele de Pică – Regele David, Regele de Treflă – Alexandru cel Mare, Regele de Cupă – Richard Inimă de Leu, Regele de Caro – Iulius Cezar.

7. Dușmanul rechinului

Există un mic peștișor, înarmat cu un ac ascuțit, care e unul din dușmanii cei mai primejdioși ai rechinului. Fiind înghițit de acest uriaș animal răpitor, peștișorul sparge cu acul pântecele rechinului și iese în libertate. Ca urmare, rechinul moare.

8. Ce-au realizat femeile

Ce anume au în comun vestele antiglonț, scările de incendiu, ștergătoarele de parbriz și imprimantele laser? Faptul că toate au fost inventate de femei.

9. Originea unui joc

Scoțienii au inventat cu mult timp în urmă un joc. Era numit Gentlemen Only, Ladies Forbidden (Rezervat pentru Bărbați, Interzis pentru Femei)… G.O.L.F.! Așa a intrat acest cuvânt în dicționare.

10. O mare fără fund

Recent, o serie de cercetări efectuate în bazinul Mării Adriatice au pus pe oamenii de știință respectivi într-o mare derută. Fără îndoială, nimeni nu ar putea crede că există o mare fără fund. Acest lucru nu este posibil. Ca urmare a cercetărilor intreprinse a fost găsită însă, în Marea Adriatică, o groapă uriașă, care, fiind cercetată la rândul ei, a dus la descoperirea unor fenomene cu totul ciudate. Urmărită timp îndelungat, s-a constatat că în această uriașă deschidere abisală de pe fundul mării dispar zilnic circa 30.000 de tone de apă. Cercetătorii au turnat, în repetate rânduri, în apropierea acestei gropi, mari cantități de vopsea, care, în mod firesc, ar fi trebuit să reapară undeva, mai aproape sau mai departe, în râurile sau lacurile din insulele sau de pe țărmul mării. Dar apa colorată de vopseaua turnată de cercetători nu a reapărut nicăieri. Au fost aruncate în dreptul acestei gropi și mari cantități de material plastic, dar și acestea au dispărut fără urmă. S-a presupus că vopseaua, cât și bucățile de material plastic au fost absorbite de groapă. Până în prezent nu s-a ajuns la nicio concluzie, rămânând doar părerea că pe fundul Mării Adriatice se găsește o groapă abisală uluitor de adâncă.

Sursa: Internet

Întrebări

Te-am întrebat dacă mă iubești
Mi-ai răspuns că îți place să ne ținem de mână
Și să numărăm împreună răsăriturile

Te-am întrebat dacă ești fericită
Mi-ai răspuns că îți place să alergi desculță
Adunând mângâierile cerului și a pământului

Te-am întrebat dacă vrei să fii a mea
Mi-ai răspuns că inimile ni s-au îmbinat
Și niciun chirurg n-ar putea să le separe

M-am întrebat care au fost răspunsurile tale
Și am dedus că trebuie să fie un DA
Împachetat în frumoase cuvinte
Și legat cu o fundiță roșie

Imagini pentru poze cu daruri împachetate

 

Banii (VII): Țeapa

Cafeaua de dimineață și țigara. Doar cu astea a mai rămas? Ah, să nu uite că e sănătoasă, asta pentru a vedea jumătatea plină a paharului. Dar banii au ajuns în posesia studentului Victor, care i-a dorit cash. Pentru asta a venit cu o geantă potrivită și un haidamac pe post de bodyguard. Nici de Virgil nu mai avea parte: relația s-a răcit brusc și ea a trebuit să se mute înapoi, în camera devenită atât de rece și apăsătoare. Noroc, totuși, că nu o înstrăinase. Nu ar fi suportat să stea cu părinții nici măcar o zi, tocmai pentru că nu voia compătimire. Nici cu serviciu nu a avut prea mult succes. Obținuse doar promisiunea șefului că o va anunța când se eliberează un loc. Însă masa de la cafenea era liberă și mereu primitoare. La asta s-a adăugat și privirea bucuroasă a Verei, o picoliță drăguță și mereu zâmbitoare.

– Bună dimineața!, a întâmpinat-o vioi tânăra, la doar un minut după ce s-a așezat la masă. Mă bucur să te revăd, domnișoară elegantă.

Deși diferența de vârstă era de aproape zece ani, Rodicăi nu-i plăcea să i se spună „dumneavoastră”.

– Bucuria e reciprocă, Vera! Chiar m-aș bucura să-mi ții companie la o cafea, mai ales că nu am mai pălăvrăgit de mult.

– Vin imediat, numai să-mi fac un pic de timp, răspunse fata și se roti ca un titirez spre câțiva clienți proaspăt veniți.

Nu a durat mult și a revenit cu cafelele aburinde și cu două țigări.

– Din partea casei, cum s-ar spune, zise ea chicotind.

– Ooo, mulțumesc, dar chiar nu era cazul. Doar eu te-am invitat!

– Nu, nu! De data asta fac eu cinste. Am servit două luni la mare și am făcut bani frumoși. E drept că a fost obositor…

– Mă întrebam eu de ce nu te-am mai văzut în ultima vreme.

– Din ziua în care ți-a fost pătată rochia. Dar văd că o porți chiar acum și nu se observă nici urmă de cafea. Extraordinar! A plătit tipul curățarea sau ți-a luat alta identică?

Rodica oftă și aprinse pe rând țigările amândurora.

– A plătit destul, săracul. Poate am făcut o scenă de isterie, dar cred că eram foarte supărată.

– Eee… de parcă eu n-aș fi făcut la fel. Mă mir că nu a intervenit și doamna Stela, doar era la masa din colț și a văzut tot.

– Ești sigură? Nu țin minte să-mi fi spus… Probabil n-a vrut să mă supere cu asta, din jenă.

Vera chicoti complice și îi trase cu ochiul, semn că se gândea la altceva.

– Dar ia spune-mi, nu ți-a căzut cu tronc tipul? Deduc că v-ați mai întâlnit.

– Care tip?… Aaaa, roșcatul…

– Eu mă refeream la cel care ți-a pătat rochia. Ai cunoscut și un roșcat?

– Nu, nu. Despre el vorbeam și eu…

– Atunci de ce-i zici roșcat?

– Păi nu are părul roșcat? Plus că-i și mai scund decât mine, deci nu-i genul meu.

Fata o privi contrariată.

– Ce tot vorbești acolo? Băiatul ăla avea un păr negru, precum al tău, și era mai înalt cu o palmă decât tine. Doar eu i-am dat cafeaua și l-am cântărit bine. Cam aiurit, dar drăguț.

Imagine similară

Era rândul Rodicăi să rămână ca la dentist, după care să-și acopere gura cu mâna, într-un gest disperat de a-și înăbuși o exclamație zgomotoasă, și nu de durere fizică. A fost un moment din acelea în care simți că atmosfera care te înconjoară se sparge în capul tău, rănindu-te cu mii de cioburi. Momentul în care realizezi că ești un pion insignifiant care tocmai a fost sacrificat pentru mofturile unui rege tiranic. Clipa când îți dai seama că ai fost jucat pe degete, ca un copil inocent ce se credea matur, că ai fost păcălit atât de amarnic, încât îți pierzi de tot încrederea în tine, în oameni, în viață…

– Iartă-mă, Vera… Se vede că eram prea supărată pentru a reține astfel de detalii. Poți, te rog, să-mi descrii cât mai exact persoana în cauză, dar și întâmplarea?

Picolița inspectă cu privirea mesele și se scuză puțin. Se întoarse după câteva minute și îi îndeplini dorința, deși se arătă mirată de solicitare. Cuvintele ei cădeau ca niște pietre în hăul adânc al disperării, resimțit de Rodica până în stomac. Acolo unde ar fi fost de așteptat să simtă fluturii iubirii, acum se zbăteau lilieci cu gheare, ce încercau să-i ajungă până în gât și să o sugrume. Era din ce în ce mai clar că fusese înșelată copios de Stela, de studentul cel roșcat și poate chiar de Virgil. În jurul ei se țesuse un complot în care toți și-au jucat perfect rolul, iar ea a picat ca o muscă cretină în plasă. Se dovedea că Stela văzuse scena cu biletul de loto, iar pentru a pune mâna pe el îl racolase pe Victor, pe care l-o fi plătit să mintă cum că el ar fi fost cel ce și-a uitat biletul. Condiția era să aibă drumuri prin zona în care s-au jucat numerele câștigătoare.

Cum a putut fi atât de naivă și să dea banii fără o cât de mică investigație? Și acum ce trebuia să facă? Să plece capul și să înghită gălușca rușinii sau să încerce recuperarea banilor? Ceea ce însemna și reabilitarea în fața celor care au umilit-o, dar mai mult în sinea ei.