Luate ca atare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Iubito, ce cadou vrei să-ți fac de ziua ta?
– Nu știu.
-Ce îți place cel mai mult?
– Vecinul de la 3!

* Știi de ce femeile iubesc pantofii?
Pentru că, indiferent cât mănâncă, tot intră în ei!

* Niciodată să nu râzi de alegerile nevestei! Și tu ești una dintre ele.

* Cea mai mare frică a românului e micul. Salariul mic, concediul mic, micul fără muștar.

* – Dragă, cum se numea hotelul unde am fost anul trecut în concediu?
– Nu mai țin minte, dar stai să mă uit pe prosoape.

* Trebuie să returnez acești ochelari pe care i-am luat soțului meu. Tot nu vede lucrurile ca mine.

* Statisticile arată că femeile ating maximul de frumusețe pe la 35 de ani, iar bărbații la minimum 50.000 EURO.

* Un bărbat, cu cât este mai inteligent, cu atât mai puțin înșeală…
Vrăjeală, sunt prinși mai rar…

* Cum dracului să o scoți la suc, dacă ea bea bere cot la cot cu tine…

* -Tu și soția aveți uneori păreri diferite?
– Da, dar ea nu știe…

* Și dacă ea nu vine la întâlnire, vezi partea bună a lucrurilor.
Ai făcut duș, ai pe tine chiloți curați și ți-ai tăiat unghiile.

* Nu te îngrijora în legătură cu bătrânețea. Nu ține mult.

* – Ce elegantă ești! De unde ai mereu bani de haine?
– De la soțul meu. Zilnic îl ameninț că plec la mama și el îmi dă bani de tren!

* La psiholog:
– Auziți uneori voci interioare?
(Nu, spune-i că nu…)

* ”Când era benzina 5 lei, mă dădeam o tură să-mi limpezesc gândurile…
Acum am rămas cu ele așa.”

* Azi mi-am petrecut toată ziua cu iubi. A fost super! Până când am citit statusul lui de pe Facebook: ”altă zi de rahat!”

* CFR anunță călătorii care au bilete la geam că vor plăti în plus pentru că au ocazia să se bronzeze timp de trei zile…

* – Ești cea mai proastă blondă cu care am stat!
– ”Pe care”, idiotule!

* Un filozof ajunge la o stână și se adresează ciobanului:
– Păstor ancestral, ale tale sunt aceste mirifice ovine care se autofurajează pe acest mioritic plai?
Ciobanul rezemat pe bâtă și dând din cap cu calm, răspunde:
– Indubitabil!

* Au ăștia de la CATENA niște reclame… de parcă te simți și prost și sănătos!

* Vorba zilei:
”Dacă-i dai prostului prea multă atenție, el va începe să-ți dea sfaturi…”

* Trei semne că ai luat variola maimuței:
– Te cerți cu tine la oglindă
– Furi banane din piață
– Te sui pe șifonier, fără motiv

* Am angajat pe cineva să îmi plimbe mașina prin Mamaia cât sunt eu pe plajă, fiindcă e mai ieftin decât să parchez.

* Bărbatul nu înșală, punct.
El vrea doar să știe care este diferența dintre Ioana și Simona, atât, nimic mai mult.

* Definiția soacrei:
Soacra este un condiment. Se amestecă în orice!

* N-am pomenit bărbat care să se uite după o femeie spunând:
– Uite, tipa asta pare cuminte, muncitoare și la locul ei…

* Canicula continuă… aveți grijă pe unde vă ardeți. 😉

* Soră-mea s-a combinat cu un doctor. Problema e că, de fiecare dată când acesta îi trimite o scrisoare de dragoste, trebuie să meargă la farmacie să i-o citească farmacista.

* Matematica a fost inventată pentru ca femeia să nu fie singurul lucru imposibil de înțeles. 😀

* O recomandare pentru cei care nu au tăți dinții în gură:
Mereți de vi-i puneți, să aveți din ce clănțăni la iarnă!

* – Domnule doctor, cam scumpă lucrarea dentară…
– Doamnă dragă, dumneata hotărăști dacă vrei să muști sau să sugi…

* Dacă cei până în ’89 suntem numiți decreței, cei după ’89 sunt generația Tefal, nu se prinde nimic de ei!

* V-ați dat seama că dacă nimeni nu-și dă seama, imediat cum își dă unu’ seama, își dau toți seama?!? Dați-vă seama…

* Un cuplu este invitat la un bal mascat.
Ea acuză o durere mare de cap și rămâne acasă, soțul își ia costumul și pleacă la petrecere singur.
Soția, după ce a dormit o oră, simțindu-se mai bine, decide să meargă și ea la petrecere, singură. Deoarece soțul nu-i cunoștea costumul, vrea să se distreze urmărindu-l pe acesta. Ajunsă la serbare, își vede soțul mascat dansând și pipăind toate tipele cu care s-a întâlnit. Se decide deci să vadă până în ce punct poate să ajungă soțul ei cu distracția, așa că se așează lângă el, încercând să-l seducă.
În fine, el nu rezistă și o trage într-o cameră întunecoasă, unde fac un amor nebun. Fără să își spună nimic și fără să-și dea jos măștile, cei doi se despart.
Ea fuge acasă șmecherește, își ascunde masca și se bagă în pat ca să vadă cum va comportă el când ajunge acasă. Când bărbatul sosește, ea se preface că abia s-a trezit și îl întreabă cum a fost la petrecere. El îi răspunde: ”ca de obicei, știi că mă distrez foarte bine”.
Cum ea insista, îl întreabă dacă a dansat mult.
El: – îți jur că nu am dansat deloc. Cum am ajuns acolo, m-am întâlnit cu Pietro, Antonio, Giovanni și cu alți prieteni cu care am urcat la mansardă să jucăm cărți, așa că am stat la poker toată noaptea, nici măcar nu am auzit muzica, deși cred că a fost o petrecere specială, pentru că tipul căruia i-am împrumutat costumul meu mi-a spus că s-a distrat la nebunie!

Grădina din mine

În grădina vieții mele
Nu cresc flori și pătlăgele,
Doar gânduri și sentimente
Ce duc spre doruri ardente.

În primul strat am răsădit
Iubire fără de sfârșit,
Însămânțată de demult,
În liniște sau cu tumult.

Răbdarea-și are locul ei
Crescută-n anii cei mai grei
Și îngrijită migălos,
Căci mi-a adus din plin folos.

Cu zâmbete stratu-i mare
Și le-mpart la fiecare,
Iar cel care le primește,
Îndată se-nveselește.

Buruieni când se arată,
Am rețetă garantată
Și dispar ca niște cute
Șterse cu vise plăcute.

Fructul interzis (14)

Spre sfârșitul verii, activitatea din ”atelierul meu de bobinaj” a început să revină la normal, datorită unor noi angajări. În primul rând era vorba de încă un meseriaș cu numele de Istvan, micuț și plinuț la trup, dar priceput în repararea transformatoarelor și convertizoarelor de sudură, domeniu în care eu nu excelam. Apoi au venit două fete cu același nume: Livia, una fiind mai înaltă și mai în vârstă cu doi ani decât cealaltă. Pentru a nu face confuzie, le-am botezat Livia Mare și Livia Mică, dându-le sarcini din cele mai simple, din moment ce nu mai văzuseră în viața lor cum arată un motor pe dinăuntru. Istvan Grasu, cum avea să fie ”botezat” noul meu coleg după ce vor mai fi angajați încă doi cu același nume, venise cu ideea că va prelua șefia echipei, iar de aici și unele divergențe ivite din când în când între noi. Dar treaba mergea bine și eu eram mulțumit că nu mai trebuia să fac zilnic atâtea ore suplimentare.

Timpul liber, apărut ca un bonus de mare preț, mi-a permis astfel să-mi găsesc doi prieteni cu aceleași dizabilități, care locuiau pe străzi alăturate, nu departe de centrul vechi al orașului. Pe primul îl știam din copilărie, fiind din Seini, de meserie pantofar și căsătorit cu o fată frumoasă și sănătoasă, care muncea cot la cot cu el într-un atelier de confecționat încălțăminte. Numele lui era Emeric, pe nevastă o chema Caty și provenea dintr-o familie săracă, orfană de tată, cu mai mulți frați și surori, plus o mamă bețivă. Alegerea să-și trăiască viața alături de un tânăr cu handicap grav la picioare și moderat la brațe a fost pentru ea singura posibilitate la îndemână să scape de foame și bătăile tatălui vitreg. Nu avea decât șase clase, dar cooperativa a acceptat să o angajeze, pentru a face echipă cu soțul ei, pe care îl împingea în scaunul cu rotile până la locul de muncă și înapoi. Văzându-i împreună, mi-am spus că în orașul acesta mare trebuie să existe și pentru mine o fată de acest fel, mai ales că aici nu mai eram dădăcit de părinți.

Celălalt viitor prieten era tot pantofar, dar provenea din localitatea sătmăreană Dumbrava și lucra într-un atelier de reparații încălțăminte. Îi spuneam Mitruț și venea adesea în vizită la Emeric, doar lucrau în aceeași branșă. Spre deosebire de noi, problemele de deplasare îi proveneau de la o cădere groaznică dintr-un pom, pe la paisprezece ani, când s-a lovit puternic la coloana vertebrală și a fost nevoit să apeleze la două cârje pentru deplasare. E dureros când, după ce ai zburdat ușor și liber pe câmpurile satului tău, să ți se taie aripile și să rămâi doar cu amintirile acelor vremuri. Dar Mitruț nu se lăsa nici în această situație, ieșind în natură și colindând malurile apelor, de câte ori avea ocazia. Amândoi au primit în folosință câte un moto-triciclu asemănător cu al meu, iar uneori mă rugam de unul sau de altul să mi-l împrumute pe al lui, căci umblam mult și defecțiunile interveneau când îmi era lumea mai dragă. Senzație mare făceam cu ieșirile noastre în natură, când lumea se minuna văzând trei moto-tricicluri zgomotoase trecând în viteză pe șosea.

Pe Ea am văzut-o de mai multe ori, cu ocazia vizitelor la cei doi prieteni. Plimba mereu un bebeluș într-un cărucior, iar eu n-am avut curajul nici măcar să o salut, în primele zile. Arăta prea bine, ca o fecioară proaspăt înflorită, cu ochi sclipitori, dar timizi, cu părul șaten și lung, frumos răsfirat peste umeri, și un fizic zvelt ca de balerină. Nici nu puteam concepe că o astfel de zână ar putea să-mi acorde o cât de mică atenție. Într-o bună zi, am prins curaj și i-am adresat câteva cuvinte de apreciere a micuțului, însă nu am primit niciun răspuns. În schimb a lăsat să i se vadă un zâmbet discret și o roșeață ușoară prin care m-au făcut să prind curaj. De atunci, aproape în fiecare zi o pândeam când ieșea din curtea împrejmuită de un gard înalt, o urmăream îndeaproape cu motocicleta și îi spuneam câte ceva măgulitor, răsplată fiindu-mi aceleași zâmbete, tot mai luminoase.

Inima mi se perpelea de pasiune și Emeric a observat melancolia de pe chipul meu, așa că a trebuit să mă confesez. A râs cu Caty și mi-a spus care-i secretul fetei cu nume atât de potrivit: Bela. Le era colegă de muncă și s-a născut surdo-mută, a făcut o școală specială și acolo a învățat meserie. Mărturisesc că această dizabilitate, despre care tocmai aflasem, mi-a dat speranțe mari că îi voi cuceri inima și astfel îmi voi găsi și eu perechea. Una minunată, la care nici nu visasem până atunci.

În următoarea zi i-am oferit o floare, pe care încântătoarea Bela a acceptat-o cu sfială, dar și cu primele sunete pe care le-am auzit din gura ei. Am înțeles că voia să-mi zică mulțumesc, mai ales că și-a dus mâna în dreptul inimii. Au urmat alte daruri mici și cu fiecare dintre ele se ridica bariera dintre noi, ajungând să fiu invitat pe banca din curtea ei, când maică-sa sau sora mai mare – al căreia era și bebelușul plimbat zilnic – nu erau acasă. Atunci i-am oferit o curea de ceas, pentru că observasem cât de uzată era cea pe care o avea. Și tot atunci am dialogat mai mult, prin sunetele ei sugestive pe care încercam să le înțeleg, dar și prin semnele tot mai familiare de la o vreme. Handicapul ei nu reprezenta o problemă pentru mine, așa cum nici al meu nu o deranja pe ea. Am căzut de acord să fim prieteni apropiați până ne cunoaștem mai bine, dar m-a asigurat că ”nu o să-mi facă supă” înainte de a deveni soț și soție în fața legii și a lui Dumnezeu.

Nu am știut eu ce vrea să spună cu această expresie, căci numai de supă nu-mi ardea mie când îi priveam ochii strălucitori și îi mângâiam părul mătăsos, însă aveam să aflu tot de la Emeric. Pentru familia Belei, a face supă unui bărbat reprezenta ceva mult mai profund, adică pur și simplu sex. Însăși aducerea în discuție al unui viitor atât de promițător mi-a umplut sufletul de bucurie și speranțe mari, consolidate la fiecare întâlnire de câte un pupic tot mai îndrăzneț care s-a transformat cu timpul în sărut. Aveam o iubită frumoasă și cuminte, iar asta mă făcea să mă simt un om împlinit. Sau măcar cu toate șansele să ajung astfel.

Cele care contează

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Mama mi-a zis: urmează-ți visele. Așa că m-am întors în pat.

* – Zi-mi un animal cu F.
– Fostul!

* – Doamnă, nu vă interesează să cumpărați un sac de dormit?
– Nu, mulțumesc. Sunt căsătorită de mulți ani cu unul.

* Matrimoniale:
– Caut doamnă căreia să îi placă vara la sapă, nu la spa, cum s-a scris greșit în unele anunțuri.

* Dacă m-ar întreba cineva ce miros au banii în străinătate, aș răspunde:
Banii au miros de lacrimi, dor și singurătate.

* Soția și-a privit atât de rece soțul, încât acesta a făcut… viroză!

* – Dragă, mi-am luat costum de baie din trei piese.
– Trei piese?!
– Da, pălărie, ochelari și șlapi.

* La benzinărie:
– Un gol de portofel, vă rog!

* Multă lume se rușinează de corp, dar de minte… nimeni!

* – Cu ce vă ocupați?
– Activități agricole online.
– Cum adică, online?!
– Bat câmpii pe facebook.

* ”Cine are minciuna în sânge, nicio transfuzie totală nu îl poate salva”.

* Soțul se întoarce noaptea pe la ora două. Îmbufnată, soția îi arată ceasul.
– Ei, și… dacă aș fi stat acasă, nu era tot ora două?!

* Vă anunț de pe acum!
Eu la viitoarea pandemie nu mai particip! Mai am și alte treburi!

* Când te ridici, prietenii află cine ești!
Când cazi, tu afli care îți sunt prietenii.

* Mașina mea de spălat e ca ”Insula iubirii”.
Bag șosetele pereche și ies separat.

* Din tot ritualul de anti-deocheat, eu îi știu doar partea cu scuipatul…

* – Știi cumva un magazin cu specific românesc în Germania?
– Adică să dea și pe caiet?

* Știai că, dacă îți pierzi pantoful la miezul nopții, nu ești o prințesă?
Ești o bețivă.

* În timpul sexului, când el mi-a băgat două degete în gură, eu nu știam ce să fac și am șuierat…

* Mă plimbam cu Geta prin Amsterdam și am ajuns în cartierul prostituatelor.
Ea o fi văzut cum îmi curgeau balele după alea, așa că deodată o văd că scoate din poșetă o sută de euro și zice nervoasă:
– Hai… du-te și fă-te de râs!

* La cum evoluează criza și cum ne mint ăștia, înțeleg că Ucraina și Rusia sunt singurele care alimentau planeta cu grâne, gaze și petrol…

* Dacă nu-ți găsești drumul în viață, înseamnă că te-ai născut în România și abia se face studiul de fezabilitate!

* Abia aștept să vă plângeți că v-a căzut o muscă în farfuria cu lăcuste.

* Dacă nu știi să te bucuri de căldură acum, când e vară, nu o să te bucuri nici la iarnă!
-Comisia Europeană-

* Aseară am dus o fată la mine acasă să facem dragoste. După primul număr o întreb:
– Mai merge unul?
– Da, de ce nu…, îmi răspunde zâmbind.
Atunci am strigat:
– Cristi, hai și tu, bă!

* Două babe discută la telefon:
– Moșul meu e în spital, i-au scos apendicele!
– Da?! Ce-i ăla?!
– Ceva mărunt și inutil, în josul burții.
– Aha, înțeleg! Cred că va trebui să-l internez și pe al meu!

* O întreb pe vânzătoare:
– Da’ ce s-a scumpit mierea atât de mult?
– Păi s-a scumpit benzina…
– Aha… și miere de albine electrice nu aveți?

* Dacă un bărbat te înșeală, spală-i chiloții cu ardei iute, și când îi poartă urmărește spectacolul vieții tale.

* Când plec anul ăsta în concediu, îmi iau vreo 5 saci cu cartofi. Nu-i mănânc, da’ așa vin vedetele, cu bagaje multe…

* – Iubito, ce vrei să primești de ziua ta?
– Ah, iubitule, uite, îmi doresc ceva pentru degetele mele fine, ori ceva pentru urechiușele astea mici sau pentru gât.
– Aaaa, e clar, vrei un săpun!

* – Te rog, urlă cât poți tu de tare!, îmi zise dentistul.
– Dar de ce aș face asta?, îl întreb.
– Sala de așteptare e plină, iar peste 10 minute începe meciul…

* Te dai șmecher cu haine de firmă și, când le bagi la spălat, cântă mașina imnu’ Chinei.

* Îți amintești când bunica se trezea la 5, se spăla cu apă micelară, lua mănușile chirurgicale și dădea grăunțe eco la găini?

* Peste 20 de ani, se vor umple bisericile de babe tatuate.

* Românii care își spală mașina singuri vor plăti CAS. Gata cu munca la negru!

* – Azi-noapte, soțul meu m-o strigat ”Veta”, în vis…
– Iooai, tu Rozi! Și ce i-ai zâs când s-o trezit?
– … nu s-o mai trezit!!

* – Alo, unde ești?
– La nuntă.
– La cine?
– Habar n-am, am intrat să mănânc o supă.

* Sexul e la fel ca Șahul!
Trebuie doar să știi în ce poziție să pui Regina!

* Locuitorii din jud. Vaslui au sărit în ajutorul celor din Bacău și le-au trimis 5000 l de țuică! Apă… n-aveau nici ei!

* Cel mai cinstit președinte pe care l-a avut România a fost Mircea Geoană! Nu a apucat să fure nimic în noaptea aia!

* Ion Iliescu explică cum a păcălit moartea: ”De 25 de ani ea mă caută la pușcărie și eu sunt acasă!”

* Am o mare dilemă!
Cei care își iubesc amantele, se simt vinovați când dorm cu nevasta în pat?

* – Mărie, conduci așa de repede, că închid ochii la curbe.
– Sinceră să fiu, și eu fac la fel!

* Cupidon, când trece pe lângă mine îmi zice: ”Nu-nu, tu stai liniștit, că ai deja destule probleme!”

* Nu am pornit aerul condiționat, am pus colinde… să creadă creierul că e frig afară!

Iubirea-i pentru suflete

Mi-ai mărturisit că adori vacanțele
Și iubești la nebunie înghețata cu fulgi de ciocolată;
Mi-ai mai spus că ești îndrăgostită de soare
Și de mămăliguța cu sarmale.

Despre mine ai spus doar că îți plac,
Iar atunci m-am simțit nedreptățit,
În fața atâtor alte obiecte și fenomene
Pentru care ai sentimente mai profunde.

Aș vrea să-ți fiu o vacanță fără sfârșit,
O înghețată mângâiată de limba ta pofticioasă,
Un soare care răsare doar pentru tine
Sau o porție de sarmale aburinde să-ți fiu,
Poate atunci m-ai adora, sau măcar iubi,
Și ai face dragoste doar cu mine,
Nu cu alte lucruri fără de suflet.

Fructul interzis (13)

continuare

Foarte minuțios mi-am verificat și eu motocicleta, imediat după ce tovarășul Brad a plecat, cu promisiunea că o să revină curând. N-am observat nici măcar o mică zgârietură sau alte urme care ar putea sugera un impact, constatare care m-a liniștit întrucâtva, dar în noaptea următoare numai accidente am visat. Îmi repetam în gând că nu era posibil să accidentez mortal pe cineva, mai ales că am condus cu o viteză redusă, dată fiind starea drumului. Și totuși… ofițerul de miliție a revenit a doua zi, cu același calm și folosind tonul blând, prietenos, de parcă discutam despre lucruri mărunte. Însă acum știa toată echipa că sunt ”bănuit” într-un eveniment rutier grav, iar privirile lor îmi sporeau stresul. Bătrânul șef se uita pe furiș și încerca să prindă frânturi din conversație, cei doi meseriași schițau câte un zâmbet semnificativ, iar Rodica și Variu se prefăceau că totul e normal.

– Te-ai mai gândit la cazul acesta nenorocit?, m-a întrebat interlocutorul în timp ce-și împrăștia fumul de țigară în atelier.

– Credeți-mă că numai acolo mi-a stat capul, dar nu găsesc nicio explicație plauzibilă, am răspuns cu obidă. Poate martorul acela nu a văzut bine, și alt autovehicul a fost implicat în impact. Nu pot să-mi închipui cum o motocicletă atât de ușoară poate curma viața cuiva.

Ofițerul a surâs cu un aer de cunoscător și a ținut să mă asigure că viteza e cea care contează cel mai mult într-o coliziune.

– Mai are importanță felul în care e lovită victima și în ce poziție are loc impactul ei cu șoseaua. În acest caz, femeia s-a lovit puternic la cap și nu a mai avut nicio șansă. Îți dai seama că au rămas doi copii fără mamă și un bărbat care așteaptă să-l vadă pe vinovat după gratii. Fiecare zi care trece e cumplită pentru ei, solicitantă pentru mine și o sfidare din partea celui care a fugit ca un laș de la locul accidentului. Dar îți promit că o să-l găsesc, nici-o grijă!

Oare ultima expresia trebuia să o iau ca o amenințare sau o promisiune că voi scăpa de această suspiciune? Nu am aflat răspunsul toată săptămâna de lucru, pentru că tovarășul Brad nu m-a mai vizitat. Începeam să-mi intru în ritm, să mi se răspundă la salut și din partea lui Popicu și a lui Istvan, iar Giussy Baci a început să mă simpatizeze. Mai ales după ce l-am dus de două ori acasă, cu motocicleta din care a coborât mândru de parcă ar fi un taxi. Nu a vrut să rămână dator, de aceea mi-a venit cu o găleată plină de benzină, primită de la un șofer al intreprinderii, cu care mi-am umplut rezervorul. Era tare de treabă bătrânul, însă mai avea doar câteva luni până la pensie, iar asta îl supăra cel mai mult. Gândul că va trebui să-și petreacă ultimii ani din viață alături de nevasta poruncitoare și arțăgoasă i se părea cea mai mare pedeapsă.

Am așteptat cu nerăbdare prima zi de sâmbătă, să merg acasă și să le povestesc alor mei cum m-am descurcat în aceste zile. Mi s-a permis să-mi las motocicleta în magazia cu colete a gării, care era în apropierea Autogării, după care m-am urcat în autobuzul de la ora două către Seini. Aveam emoții evidente și persistente până în momentul când am ajuns în mijlocul celor dragi. Revederea a fost ca și cum aș fi apărut după luni de zile de la internatul școlii, cu îmbrățișări, lacrimi și bucurii zgomotos exprimate. Am fost primit cu mâncarea preferată – cartofi franțuzești -, un desert delicios și un vin de culoare aurie, început cu această ocazie. Discuțiile au fost înflăcărate precum focul zdravăn din sobă, și fiecare venea cu întrebări din cele mai diverse.

Toate răspunsurile mele erau menite să-i încânte: aveam de lucru până peste cap, șeful era bun ca pâinea lui Dumnezeu, colegii îmi dădeau tot sprijinul, iar salariul depășea 1800 de lei net – pe atunci nu se mai trecea impozitul pe statul de plată sau pe plic -, la care se putea să se adauge un procent de depășire a normei. Dintre numeroasele vești, venite dintr-o parte și cealaltă, una m-a șocat foarte mult.

– Îți amintești de bătrânul Hajnal?, m-a întrebat mama ca într-o doară.

– Nu l-am cunoscut personal, dar am auzit că are o motocicletă ca și a mea, a venit răspunsul meu, cu oarece indiferență.

– Ieri l-a săltat miliția de acasă, aruncându-l în dubă ca pe un sac de cartofi. Cică ar fi făcut un accident de circulație în care a murit cineva. Mai multe nu știu, dar lumea zice că umbla băut și pe șosea, de când a ieșit în pensie.

Recunosc că am răsuflat ușurat la gândul că nu voi mai fi cercetat în acest caz, dar parcă mă simțeam vinovat de această bucurie. Oricum, era vorba de un concitadin cu probleme de deplasare ca și ale mele, cu necazuri care l-au dus pe o cale greșită, fără întoarcere. Bătrânul acela nu va mai apuca să iasă din pușcărie, un loc în care se presupunea că aș fi putut ajunge eu. Nu le-am spus părinților de interogatoriile avute la locul de muncă, fiind sigur că s-ar fi îngrijorat peste măsură.

Săptămânile treceau tot mai natural, iar eu învățasem să gătesc în camera de cămin, pe un reșou. La început m-am cam făcut de râs, ciorba de cartofi fiind fără condimentele și verdețurile necesare, deci fără gust, iar cartofii pai se cam ardeau în tigaie. Am perseverat, învățând să folosesc suc de roșii, smântână, pătrunjel, impresionându-mi colegul de cameră. Problema s-a schimbat, deoarece Grigore venea uneori noaptea de pe șantiere și golea toată oala cu ceilalți prieteni, invitați la o ciorbă caldă. Măcar primeam laude și mă mândream cu asta.

A sosit primăvara și apoi vara mult așteptată de constructori. Odată cu ea au intervenit și schimbări majore în echipa de bobinatori ai TRCL Maramureș. Bătrânul Giussy Baci a trebuit să iasă la pensie, nemaifiind capabil să vină la muncă, iar Popicu și Istvan au primit ordin de încorporare în armată. Terminaseră liceul și nu mai puteau evita această datorie. Și parcă n-ar fi fost destul, Variu și-a găsit alt loc de muncă, iar Rodica a reușit să intre ca studentă la Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere, cu bursă integrală.

Așa am rămas singur în atelier, iar Inginerul Șef a venit să mă întrebe dacă pot susține în continuare activitatea și cu ce mă poate ajuta. L-am rugat să-mi transfere un băiat pentru a presta munca necalificată, însă mi-a trimis doi. Nu știau nimic despre această meserie, dar nici nu puteam avea pretenții. Devenisem, în scurt timp, șeful unei echipe mici, cu un atelier plin de motoare care așteptau să fie rebobinate urgent. Le-am arătat colegilor ce trebuie să facă, promițându-le un salariu bun dacă își văd conștiincios de treabă. Eu rămâneam zilnic câte patru ore în plus, pentru a satisface cât mai multe comenzi, iar la sfârșitul lunii depășeam planul și cu 40%. Acum aveam de lucru, aveam salariu mare, dar nu simțeam că trăiesc decât duminica, ziua petrecută în sânul familiei.

Sesiune de umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Deblochează-ți telefonul, vreau să-ți citesc mesajele!
– Măi, femeie, ți-am spus că mi-am uitat amprenta!

* Bulă și Ștrulă la ora de istorie:
– Cine este autorul grec care a spus: ”Tot ceea ce știu e că nu știu nimic”?
– Doamna profesoară, acum să nu-mi spuneți, că nu pot să cred că Bulă era grec!

* În tren:
– Vai! V-a căzut un geamantan în cap! Ați pățit ceva?
– Nimic! Era gol!
– Și în geamantan ce era?

* Un bețiv stă la bar și scrie de zor cifre pe o bucată de hârtie. Barmanul curios îl întreabă ce face acolo:
– Nevastă-mea ține o cură de slăbire și mi-a spus că pierde un kilogram pe săptămână.
– Și?
– Și dacă sunt exacte cifrele, scap de ea în 18 luni!

* În timpul unui curs, profesorul i se adresează unuia dintre studenți:
– Te rog să-l trezești pe colegul tău!
– Treziți-l dumneavoastră, că tot dumneavoastră l-ați adormit!

* Soacra către noră:
– Ai hrănit porcul?
– Nu! Fii-tu încă doarme!

* Doi electricieni într-o cameră de hotel.
Unul observă că celălalt își bagă șireturile de la bocanci în priză și îl întreabă:
– Ce faci, bă, acolo?
La care acesta, mirat, îi răspunde:
– Îmi usuc bocancii.
– Și de ce ai legat bocancii unul de altul?
– I-am pus în serie, să nu se ardă!

* Cineva mi-a trimis un mesaj, din greșeală: ”Șefu, sunt bolnav, nu pot veni la muncă.”
L-am învoit pentru 2 săptămâni!

* A treia lună de când mâncarea se scumpește. Câinele a început să-și ascundă oasele de mine.

* M-am cântărit și eu să văd cum e. E rău, nu vă cântăriți.

* Un inspector vine la o casă de nebuni și le dă acestora un test:
– Cât face 7+7?
Un nebun răspunde:
– 1782!
– NU!
Al nebun:
– Miercuri!
– NUUU!
După care, un alt nebun:
– 14!
– Bravoooo! Cum ai făcut?
– Păi am împărțit pe 1782 la miercuri…

* Ion cu Maria se prezintă la spital. Ion este tare bolnav. Intră singur la doctor în timp ce Maria aștepta afară. Ion iese cu o rețetă în mână.
Maria: – No?
Ion: – Mi-o dat niște supozitoare și mi-o spus să le iau pe cale anală…
Maria: – Anală? Ce-i aia?
Ion: – Da’ nu știu tu Marie…
Maria: – Păi du-te de-l întreabă…
Ion intră să-l întrebe pe doctor și iese imediat afară.
Maria: – No?
Ion: – Păi o zis că-i pe cale rectală…
Maria: – Dar aia ce-i?
Ion: – Nu știu, tu Marie, las că văz acasă…
Maria: – Mă, du-te de-l întreabă acum.
Ion: – Nu mai intru a treia oară…
Maria: – Ba du-te…
Ion se decide să intre și iese și mai repede.
Maria: – No?
Ion: – Vezi, acum s-a enervat și o zis să mi le bag în cur!

* Vecinul meu este un geniu… și-a vândut apartamentul și după 6-7 luni s-a căsătorit cu femeia care la cumpărat.

* – Iubito, vezi că sâmbătă merg la o partidă de vânătoare.
– Nu va fi nicio partidă de vânătoare, i-am spart ieri botul vulpiței.

* Dacă ai vrea să te îndrăgostești sau să mănânci clătite, cu ce ai mânca clătitele?

* Ajunge ardeleanul în țară și întreabă la informații:
– O plecat trinu’ de Cluj?
– Da.
– De când?
– De 3 minute.
– No, n-am întârziat mult.

* Noutatea valului 6 este că nu vi se mai cere să vă spălați des pe mâini, din cauza secetei.
Pentru siguranța lor este suficient să fiți spălați pe creier.

* Țânțarii nu au și ei părinți care să-i certe că stau afară toată noaptea?

* Vremea, astăzi, în Maldive.
Ploi, vânt puternic și temperaturi scăzute. Bine că nu m-am dus!

* Doi ardeleni pe malul Someșului…
– Mă, așe mă înțeapă ceva la picior!
– Poate îi o piatră…
Își scoate ăsta cizma, o scutură, dă cu ea de pământ…
– Mă, nu este nimic în ea!
– Na, atunci poate că îi în cealaltă cizmă!

* Și acum vă zic:
Divelor, dacă e să vă pierdeți în pădure și să vă caute lumea după pozele de pe Facebook, dracu vă mai găsește.

* Când bărbatul are chef să se certe cu tine, te dezbraci!
Bărbații nu se ceartă niciodată cu femei dezbrăcate!

* – Alo, bună ziua, Casa Poporului?
– Da.
– Cu poporul, vă rog!
– Cu cine!?
– Cu poporul!
– Aaaa, nu se poate, reveniți.
– Când să revin, că e urgent…
– Când s-o trezi.

* – Alo… eMag-ul?
– Da. Spuneți cu ce vă putem ajuta.
– Soțul meu a cumpărat de la voi un set complet de bucătărie, dar lipsește sucitorul!
– Nu lipsește, doamnă, doar l-a ascuns!

* Atât de mult ne-am spălat pe mâini în ultimii doi ani, că am provocat secetă la nivel mondial.

* M-am întâlnit cu baba de la parter. Mi-a povestit tot ce mai fac.

* – De ce bei, Costică?
– Am trei băieți, și toți sunt la armată! Dar tu de ce bei?
– Eu am trei fete, și toată armata-i la mine!

* De la atâta căldură a început frigideru’ să-mi bea berea!

* – Te rog să îți iei mâinile de pe sânii mei!
– Dar șefa, mi-ați zis că trebuie să muncim INTIM!
– IN TEAM… IN TEEEAAM!

* – Aveți tratament contra lenei?
– Avem!
– Puneți-mi și mie o pastilă în gură!

* Femeile astea măritate ar trebui, după căsătorie, să poarte batic și să stea cu cratițele în mână, nu cu unghiile făcute și toată ziua pe Facebook! Amin!

* Convorbire telefonică între două blonde:
– Fată, ne întâlnim azi?
– Da. Unde?
– Unde vrei tu!
– La ce oră?
– La ce oră vrei tu!
– Bine… așa rămâne. Paa!!!

* Ea: – Porcule, crezi că n-am aflat că mă înșeli cu unguroaica aia din Jaszfelsoszentgyorg?
El: – Cum poți să spui așa ceva?!?

* Cine sapă groapa altuia… primește 150 de lei, o găină, un rachiu și un pachet de țigări!

Fructul interzis (13)

Prima zi de muncă în noua echipă nu a început sub auspicii bune. Aici aș putea să contrazic una din celebrele legi ale lui Murphy, care spune că tot ce începe rău, se termină și mai rău. La mine, cel puțin, cam tot ce începea rău, se termina cu bine în cele din urmă… și invers. Firește că asta am observat după mulți ani de experiență, însă atunci îmi făceam griji și înclinam să cred în semnele prevestitoare. N-am întârziat, ci dimpotrivă, am ajuns cu aproape o jumătate de oră înainte ca Giusy Baci să deschidă cu mâna tremurândă ușa atelierului. Am fost surprins să văd că lipseau la apel tocmai cei doi meseriași de bază: Popicu și Istvan. Bătrânul era trist, iar asta m-a făcut să cred că problema pornește de la mine, de aceea am îndrăznit să-l întreb. Nu a catadicsit să-mi răspundă, însă m-au lămurit ceilalți colegi, Variu și Rodica. Băieții de bază au anunțat de ieri că nu vor lucra alături de mine, nu-mi vor ridica motoarele pe masă și nici nu vor efectua munci pe care eu nu le pot face. În consecință, astăzi s-au dus să-și caute alt loc de muncă, cu tot regretul pentru colectivul în care au muncit trei ani.

M-am simțit foarte prost când am aflat că sunt pe cale să subminez o echipă și să supăr atât de mult un șef cumsecade, însă mă rugam în gândul meu ca treburile să se rezolve cumva. Cea mai potrivită soluție pe care o aveam la îndemână era să mă pun imediat pe treabă, să demonstrez că pot executa lucrări de calitate. Prima probă de lucru a fost exact la ce mă pricepeam bine, un rotor de la ștergătorul de parbriz al unui camion. Nu știu dacă era un fel de examen, dar mi s-a spus că ei nu au mai făcut așa ceva. L-am terminat în patru ore, exact când s-au întors băieții din căutările lor. Nu m-au salutat nici de această dată, ci s-au echipat tăcut în salopete, semn că nu au avut noroc în tentativa de a ne părăsi, dacă aceasta a existat cu adevărat, ori a fost doar o strategie de intimidare. Giusy Baci s-a înseninat la chip, mai ales când a probat rotorul meu în fața meseriașilor și s-a constatat că funcționează. Un motiv foarte potrivit pentru bătrân să apeleze la rezerva de tărie pe care o ținea în dulap, după care să-și ia pauza de masă.

Am solicitat o altă lucrare, la fel de hotărât să depun tot efortul pentru a-i  convinge pe cei doi rebeli, în speranța că îmi vor trece cu vederea dizabilitățile, apreciind în schimb dăruirea și experiența în muncă. Așa mă gândeam atunci când în ușa atelierului a apărut un ofițer de miliție. Nu îmi mai amintesc ce grad avea, fiind luat prin surprindere la vestea că eu sunt cel căutat. Imediat m-am gândit la merele buclucașe din grădina noastră, însă apoi am aflat că este vorba de cu totul altceva. L-am invitat să ia loc lângă mine, ca să putem discuta fără să-mi întrerup activitatea. Îl chema Brad și era un bărbat între două vârste, amabil și politicos, cum foarte rar am mai cunoscut în profesia asta.

– De cât timp lucrezi în acest atelier?, m-a întrebat după ce am făcut cunoștință.

– Astăzi e prima zi, am răspuns cu o uimire firească. Am greșit ceva cu transferul?

– Nu, fii liniștit în această privință, a vorbit el domol. Înseamnă că ieri ai sosit în Baia Mare pentru angajare. De unde și cu ce ai călătorit?

– Vin din Seini și mi-am folosit moto-triciclu, deși era foarte frig. Trebuia să-mi aduc motorul pentru a mă ajuta la deplasarea între locul de muncă și căminul de nefamiliști.

Milițianul dădea din cap a înțelegere, iar eu am dedus că știa răspunsurile la aceste prime întrebări. Precis era doar o introducere în miezul problemei și un mod de a-mi testa sinceritatea, dar mă liniștea persoana amiabilă pe care o aveam în față și credința în faptul că nu am încălcat legea. Mă privea cu interes în timp ce așezam firele din cupru în canalele motorului și părea că stăm doar la taclale. Când și când, mă iscodea cu o altă curiozitate pe care eram invitat să i-o lămuresc.

– Îți mai amintești cam pe la ce oră ai ajuns în oraș?

– Știu sigur că era nouă fără un sfert, pentru că m-am uitat imediat la ceasul de pe mână, i-am răspuns eu cu plăcere. E un Pobeda pe care mi l-a dăruit tata la începutul școlii profesionale. Aș fi vrut să fiu aici înainte de opt, dar am avut probleme cu bateria și drumul a fost dificil.

Ofițerul a dat din cap din nou, aprobând astfel ultima afirmație, după care a continuat:

– Nu-ți amintești nimic deosebit din timpul drumului? Mai ales în localitatea Tăuții-Măgherăuș?

După câteva secunde de gândire, mai mult pentru a arăta că dau importanța necesară întrebării, răspunsul meu a venit scurt:

– Nu. S-a întâmplat ceva pe traseu?

Tovarășul Brad nu s-a grăbit să mă lămurească, fiind preocupat ca mai întâi să-și aprindă o țigară. Doar după ce a savurat două fumuri sănătoase, și-a amintit unde am rămas cu discuția.

– S-a întâmplat că pe la aceeași oră în care treceai dumneata pe acolo, o femeie să fie accidentată mortal pe șosea.

Cred că am rămas cu gura căscată, până mi-am mai revenit cu o replică justificată.

– Doar nu credeți că am lovit-o eu?!

Preț de alte două fumuri nu a reacționat în vreun fel, dar apoi a venit și răspunsul.

– Un martor a văzut prin ceață o motocicletă exact ca aceea pe care o ai aici, în fața atelierului. Am examinat-o atent și nu se văd urme de lovituri pe ea, deci nu pot să te acuz. Totuși, trebuie să recunoști că-i o coincidență bizară ca victima să fie accidentată de către un astfel de autovehicul, exact la ora în care treceai pe acolo. Nu sunt multe autovehicule de acest fel care să circule în plină iarnă, de dimineață bună.

Ultimele cuvinte mi-au risipit siguranța pe care mă bazam și m-au făcut să mă întreb dacă nu cumva am omorât pe cineva fără să-mi dau seama.

va urma

Ecouri după lansarea cărții ”Pe urmele tatălui”

Pot spune din nou că sâmbătă 16 iulie a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. E foarte probabil să mai fi afirmat acest lucru, dar de fiecare dată parcă s-a mai adăugat ceva la ea, bucurii mai mari sau mai mici pe care le-am simțit cum îmi inundă sufletul și mă fac să simt euforia unor împliniri prețioase. Cea mai importantă a fost reușita unei lansări de carte în orășelul meu natal, Seini. A opta, în opt ani de zile, toate prin efortul și sprijinul esențial al primăriei, a doamnei primar Gabriela Tulbure, a neobositului moderator, domnul Dan Skorka și a mult prețuitei noastre președinte al cenaclului literar ”Sub semnul lui Eminescu”, doamna Betty Kirchmajer. E vorba de lansarea ultimului meu roman: ”Pe urmele tatălui”, un thriller polițist apărut la Editura SIONO.

Acum, după ce impresiile mi s-au mai sedimentat, pot să-mi amintesc cu dulce nostalgie de această frumoasă manifestare, cu distinși oaspeți și invitați. Mă refer la reprezentantul editurii bucureștene, domnul Radu Prodan, care e la cea de-a doua lansare seineană a cărților mele. M-a impresionat vizita distinsului deputat, Gabriel Zetea, care, pe lângă aprecierile călduroase despre cultura și susținerea pe care o are ea în orașul nostru, m-a surprins foarte plăcut cu un dar de excepție: o sticlă frumoasă cu horincă din cea mai bună calitate. Cel puțin la fel de prețios a fost și cadoul oferit de îndrăgita noastră primăriță: un tablou cu membrii cenaclului nostru, pe care l-am așezat deja în centrul vitrinei cu cele mai îndrăgite amintiri.

Toți invitații au fost prețioși și mi-au transmis căldura și susținerea lor pentru scrierile mele, la microfon sau când ne-am strâns mâinile. Îmi răsună încă în minte cuvintele emoționante ale doamnei Ioana Kadar, inspector școlar, scriitor, poet și pictor; ale doamnei Betty Kirchmajer, care este și membru USR; ale vecinului și prietenului meu, preot și poet, Gheorghe Pop; ale simpaticei doamne prof. Lola Cosma; ale doamnei prof. Camelia Bogdan și, nu în ultimul rând, ale prietenei și colegei de condei, poeta Maria Filipaș, care mi-a oferit și o floare minunată. Le-am mulțumit tuturor la microfon, o fac și pe această cale, deși simt că prezența lor a valorat mai mult decât recunoștința mea din tot sufletul. Prin ei mi-am încărcat spiritul cu energie și inspirație pentru încă un an, când sper să ne reîntâlnim la o altă lansare, după care să pot zice iarăși cu mâna pe inimă că a fost ”cea mai frumoasă zi din viața mea”.

Nu pot să omit că la reușita zilei a contribuit și câștigarea Cupei Seini la șah, după trei ani în care am dus dorul concursului. Sunt foarte mândru de acest succes, mai ales că am avut parte de competitori tineri, cu mult potențial, veniți din Viile Apei. Îmi place să cred că vom avea șahiști buni și peste câțiva ani, așa cum s-a dovedit și până acum. Le trebuie doar antrenament, perseverență și multă răbdare. Frumoasa cupă și medalia este alături de tabloul pomenit mai sus, în vitrina pe care o am toată ziua înaintea ochilor. Ele reprezintă stimulente care îmi demonstrează că nu sunt singur și merită să muncesc zi de zi pentru a nu-mi dezamăgi seinenii.

 

Spuse cu tupeu

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – De ce pacienții internați la psihiatrie sunt ținuți separat?
– Ca să nu formeze un guvern…

* Rusia ne-a trecut pe lista țărilor ”neprietenoase”.
Păi, pe lista cu cele prietenoase am rămas fără tezaur.

* Femeia, nervoasă prin casă. Bărbatul stă liniștit la masă.
– Și iar mă contrazici?, zise femeia
– Dar n-am zis niciun cuvânt!
– N-ai zis, dar asculți agresiv!!!

* – Mamă, mă lași să-mi fac un tatuaj?
– Nici să-ți treacă prin cap…
– Da’ și tu ai pe picioare…
– Alea-s varice, tâmpitule…

* – Să trăiți, domnule doctor, mi-ați zis că dacă îi legați trompele uterine lu’ nevastă-mea, nu mai avem copii.
– Așa este, de ce? Ce s-a întâmplat?
– Păi după operație ne-am dus acasă și copiii erau acolo. Să ne dați banii înapoi!

* – Mie îmi face rău beutura! Mi se umflă sub ochi după ce beau!
– De la ficat?
– Nu! De la făcăleț!

* Un politician care își renova casa s-a aruncat pe geam când muncitorii au sunat la ușă să-i spună că a venit parchetul.

* – Monica, treci la tablă și explică; Ce lungime are penisul?
– 30 cm, doamna profesoară.
– Tu ești proastă ori ai avut noroc!

* ”Iubi, răspundemi! Te iubesc, nu pot trăi fără tine! Zimi ceva, pui frumos, te implor! Ești veața mea, aierul meu, rinichi mei, oci mei din cap! Âmi pare rău pentru tot, am fost un andicapat mental! Ântoarcete ânapoi, vrăghiuță dulce! Pernili e pline de lăcrimi care curge PIC-PIC ca un duș stricat, iar ocii mie iji de atâta amar de bocet! Pliz căm bec, mon amurg!”

* E o perioadă tristă pentru amante.
Au început concediile în familie.

* – Mamaie, ai încercat vreodată 69?
– Doar 53, maică, satu’ nostru e mic.

* Ieși și tu la întâlnire cu o fată. Dimineața, când te trezești lângă ea, arată de zici că-i Cătălin Moroșanu. Măriți prețul la machiaje la 500 de lei, vă rog frumos!

* Astăzi, la terasă, am văzut o femeie ce dirija o altă femeie care parca cu spatele. Au fost cele mai frumoase zece beri din ultimii ani…

* – Ai grijă, ăla vrea doar să se culce cu tine.
– Ce m-am speriat, credeam că vrea să-i fac sarmale.

* Nimic nu e mai puternic decât dragostea.
Bine, în afară de pânza de păianjen pe care se legănau elefanții. Aia chiar era puternică!

* Am vrut să mă rad în zona intimă și am folosit, pe post de oglindă, camera selfie de la telefon. Totul a decurs perfect, până ce au început să vină primele like-uri.

* Cercetătorii elvețieni au descoperit că ciocolata îmbunătățește starea de spirit…
Ei, probabil, nu au încercat țuica noastră!

* Am scris o poezie despre trezitul de dimineață:
Nu, nu, nu
Nu, nu!
Nu, nu, nu, nu
Nu!

* Soția, după un incident neplăcut cu soțul, îi scrie unui avocat pentru a-i cere un sfat.
”Mult stimate domnule avocat! Acesta este cazul meu:
Dimineață la 8:30h am plecat la serviciu cu mașina, ca de obicei, lăsându-l pe soțul meu în pat, uitându-se la televizor. Am mers circa un kilometru și motorul s-a oprit brusc, fără a mai porni deloc. M-am întors acasă pe jos ca să-i cer ajutor soțului meu. Când intru în dormitor, stupoare, soțul meu în pat cu fiica vecinei. Îmi mărturisește că au această relație de 6 luni. Eu am 35 de ani, soțul 37, iar fata 23. Suntem căsătoriți de 12 ani. Ce pot să fac? Ce proces trebuie să inițiez? Aștept răspunsul dumneavoastră. Mulțumesc! Patricia”
”Stimată doamnă Patricia, când motorul unei mașini se oprește fără motiv poate fi din mai multe cauze. Prima dată verificați dacă nu s-a terminat benzina. Poate filtrul de combustibil să fie înfundat sau injecția electronică să nu mai funcționeze. Dacă niciuna nu rezolvă problema, atunci cu siguranță s-a stricat pompa de benzină. Persoana ideală pentru rezolvarea acestei situații este un mecanic. Dumneavoastră în niciun caz, sub nicio formă nu trebuia să vă întoarceți acasă ca să cereți ajutorul soțului. El nu este mecanic! Așa că asumați-vă greșeala! Sperăm că v-am fost de ajutor.

* Doresc să mă angajez ca șofer.
Menționez că nu am permis.

* Un preot în timpul slujbei:
– Ce poate fi mai rău decât băutura?
O voce puțin cam ”dreasă” din rândul din spate îi răspunde:
– Setea, părinte!

* Vorbesc doi prieteni:
– Ar trebui să ne întâlnim măcar o dată treji.
– Da. Și să ne apucăm de băut.

* Trei lucruri îmi plac la muncă: mersul acasă, concediul și ziua de salariu!

* Nevastă-mea:
– Iubitule, în seara asta vreau să mă duci într-un loc scump.
Așa că ne-am îmbrăcat frumos și am dus-o la benzinărie.

* Se investighează un caz de viol. Anchetatorul:
– Cum s-a întâmplat?
Reclamanta:
– M-a dezbrăcat cu nesimțire și a început să mă violeze…
– Cum?
– Păi eu deasupra și mototolul sub mine…

* Cele care au amant sunt rugate să pună o poză cu el, că mi-a dispărut bărbatul de 2 zile și nu dau de el.

* – Ieșim și noi la o cafea?
– Păi nu ești însurat?
– Ba da, dar vin singur.

* Când alimentați la pompă, scuturați bine pistolul, să nu cumva să rămână ajutorul de la guvern pe furtun. #50 bani!

* ”Sunt căsătorit de vreo 4 ani în Cluj, cu o femeie cu 6 ani mai în vârstă și de fiecare dată când greșesc cu ceva sau nu ne înțelegem, ea îmi fură portofelul, trimite bani fraților ei din Sibiu să vină să mă bată. După ce îmi iau cafteala de la ei, trebuie să le dau iarăși bani de drum, să se întoarcă la Sibiu. Ce ziceți, ar trebui să mă mut la Sibiu și eu cu nevasta? Vreau să ies din situația asta că e tare scump drumul Sibiu-Cluj. Mulțumesc!”