La preluarea șefiei Consiliului Uniunii Europene, invitații au avut cuvinte de laudă și încurajare la adresa României
EUROPA POATE SĂ ȘI MUȘTE
Politicienii grei,
S-au purtat ca niște miei,
Dar o să ne-arate colții,
Dacă mai susținem cu hoții.
Fetița care visa pentru alții (7)
Ningea mărunt și des, ca într-o poezie tristă. Ambulanța înainta precaut pe drumuri tot mai înguste, îndepărtându-se de așezările cunoscute și luând cu asalt pantele acoperite de zăpadă. Noroc că șoferul dotase roțile cu lanțuri, iar îndemânarea îl ajuta să mențină o viteză constantă și sigură. Îi ținea de urât domnișoara Țompa, cu care schimba câte un cuvânt, la intervale lungi de timp. Doamna Popan și Lena se așezaseră pe targa din spate, iar pe scaun, în fața lor, stătea doctorul Oșan. Cea dintâi îi luase mâinile fetiței între ale ei și i le strângea periodic în semn de încurajare. Ochii îi rătăceau îngrijorați peste pustietățile ce se perindau, încercând să răzbată dincolo de fulgii albi și să înțeleagă ceva din locurile acelea. Poate că ar fi ajutat-o să mai verse niște lacrimi, dar nu voia să-și demoralizeze copila, așa că își înghițea lacrimile înainte de a ajunge la ochi.
Oșan părea detașat, dar privirile i se abăteau adesea către cele două persoane, încercând să ghicească dacă au resentimente față de el. Ar fi vrut să le antreneze într-o discuție, doar avea o profesie care-l pregătise pentru asta, însă nu voia să riște o respingere sau chiar reproșuri. De aceea a răsuflat ușurat când femeia i s-a adresat prima, cu o întrebare:
– La ce spital mergem? Din câte văd eu, ne afundăm în pădure, pe un traseu care nu duce nicăieri.
– De fapt, asta e și frumusețea. Nu mergem la un spital, ci la un centru privat de îngrijire și recuperare, care aparține profesorului Bogdan. E situat într-un cadru feeric, liniștit și departe de noxele civilizației moderne. Fiți fără grijă, locația are toate dotările unei stațiuni de recreere, locuri de joacă pentru copii, școală inclusă și personal de cea mai înaltă calificare. Sunt sigur că Lena o să-l placă și o să-și facă prieteni acolo.
– Cine este acest profesor și cum de-și pune la dispoziție proprietatea?, se intrigă doamna Popan. Nu cumva e ceva ilegal? Vedeți că pe dumneavoastră vă trag la răspundere dacă fetița mea pățește ceva.
– Nu aveți motive de îngrijorare, doamnă. Clădirea a fost construită recent, din fonduri europene, după ce profesorului i-a fost restituit terenul confiscat de la bunicul lui. Totul e legal și verificat de cele mai înalte foruri internaționale, mai ales că aici sunt găzduiți și copii din alte țări. Tocmai fiindcă profesorul e recunoscut ca un bun specialist în deficiențele emoționale ale celor cu vârstă fragedă. Eu aș zice că-i cel mai bun în acest domeniu, plus că e și un om deosebit. Vă garantez că o să-mi mulțumiți.
Femeia nu se arăta convinsă, iar dialogul se întrerupse aici. Poate că ar fi fost redeschis de psiholog, dacă ambulanța nu s-ar fi oprit în fața unei porți de fier. După un claxon și câteva secunde de așteptare, obstacolul masiv din metal rulă pe șină, lăsând cale liberă oaspeților. Străbătură o alee apreciabil de lungă, după care mașina parcă în fața unei vile impresionante, înconjurată de mai multe rânduri de brazi, ca niște străjeri îmbrăcați în costume de camuflaj. Clădirea era evident nouă, întinsă în mai multe aripi și cu majoritatea geamurilor asigurate de gratii. Un bărbat înfofolit mâna o mașină de curățat zăpada, fără să le dea atenție. Primirea le-a fost făcută de o femeie bine făcută și la fel de bine dispusă, care ieși pe ușa largă a clădirii și coborî în fugă treptele.
– Haide-ți, dragilor, că domnul profesor vă așteaptă de ceva vreme, le spuse ea cu un glas bucuros și plin de energie.
Se aplecă spre fetiță și îi întinse mâna:
– Eu sunt tanti Emilia, dar poți să-mi spui Mili, cum îmi zic și ceilalți. Tu trebuie să fii frumoasa Lena, nu-i așa?
Nu se supără că fetița nu-i răspunse la salut, ci o mângâie ușor peste căciula din lână, de sub care se ițeau șuvițele părului ei alb. Cu aceeași voce prietenoasă, îi invită pe toți să o urmeze înăuntru și apoi spre biroul în care îi aștepta vestitul terapeut. Acesta era un om înalt și uscățiv, cu părul cărunt, contrastând izbitor cu ochelarii negri ce-i ascundeau ochii. În schimb, zâmbetul larg sau mai discret, după caz, nu-i dispărea nicio clipă de pe chip, iar vorbele îi erau domoale și plăcute auzului. La capitolul bună impresie se putea adăuga și strânsoarea temeinică a mâinilor, prin care se scurgea parcă o căldură benefică sufletului.
– Bine ați venit în sanctuarul meu îndepărtat, dar primitor!, le ură el când se ridică să-i întâmpine. Sau, cum îmi place să-i zic eu, pepiniera mea de talente pentru viitor. Vai, dar cu ce fetiță drăguță am onoarea să fac cunoștință!, se adresă el Lenei. Se pare că avem aceeași înțelepciune, dacă ar fi să ne luăm după culoarea părului.
Copila îl săgetă cu o privire scurtă, dar parcă ceva mai pătrunzătoare decât cum îi era obiceiul. Profesorul nu insistă, ci se adresă mamei:
– Doamnă Popan, am înțeles că sunteți îngrijorată, și e firesc să gândiți astfel. Eu sper că, după ce Mili vă va arăta stațiunea noastră și veți vedea ce condiții avem, să aveți mai multă încredere în noi, iar, cu timpul, să fiți mulțumită de progresele făcute de fetița dumneavoastră.
Femeia încercă să-i adreseze un surâs, mai puțin reușit, și apoi continuă cu un șir de întrebări pe care le pregătise pe drum. Domnul Bogdan o pofti să ia loc, la fel ca și ceilalți însoțitori, și răspunse cu calm la orice nelămurire.
Infuzie de voie bună
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Intră o doamnă într-o farmacie din Botoșani:
– Bună ziua, aș dori o cutie cu Aspirină.
Intră farmacistul pe ușa din spatele lui și apare cu o cutie cu aspirine mare cât un televizor. Văzând privirile mirate ale doamnei, farmacistul spune:
– He-he, se vede că nu sunteți din Botoșani… La noi lucrurile se fac în stil mare! Nu vă faceți probleme, costă la fel ca și cutiile mici.
Doamna cere și o sticluță cu dezinfectant. Farmacistul îi aduce o damigeană de 10 litri:
– V-am spus, doamnă, că la Botoșani se face totul în stil mare… Nu vă faceți probleme, costă la fel ca o sticlă mică. Mai doriți ceva?
– Voiam și niște supozitoare, dar o să cumpăr de la Suceava!
* – Ce zici nevastă, noi mai avem feeling?
– Habar n-am, vezi și tu în sertarul cu medicamente!
* Un ardelean intră într-un bar la New York. Barmanul îl ia tare, din prima, și îi spune că în acest bar se bea numai pe pariu.
– Domnule, pun pariu cu tine că nu poți să bei o sticlă de whisky în 30 de minute.
Ardeleanul își cere scuze, iese din bar și apare peste 10 minute înapoi, pune banii pe tejghea și acceptă provocarea. Barmanul îi dă sticla și ardeleanul o termină în 10 de minute.
Barmanul, stupefiat:
– Domnule, dar n-am crezut că așa ceva este posibil. Nimeni nu a mai reușit!
Ardeleanul:
– Nici io n-am crezut, da’ m-am dus la barul de vis-a-vis să verific!
* Directorul, după o noapte de beție, vizibil răvășit, vorbește cu secretara sa:
– Maricica, nu știi un leac pentru mahmureală?
– Domn’ director, știți… eu nu mă pricep la de-astea, știți… nu iau, dar puteți să-l întrebați pe Vasile…portarul, el are mai multă experiență.
– Adu-l încoace!
Vine portarul la director…
– M-ați chemat?
– Vasile, am fost aseară la un chef și acum nu mai pot de rău ce-mi este…
– Domn’ director, e simplu, ce-ați băut?
– Whisky.
– Mergeți la magazinul din colț, cereți 200 ml de whisky și ați rezolvat problema.
– Dar mâine nu mă simt rău?
– Mâine mai luați 200…
– Păi… și până când tot așa?
– Până ajungeți portar ca și mine, că și eu am fost director, ca dvs!
* – Cât costă rochia aia albastră?
– 700, doamnă.
– Vai!… dar cea roșie?
– Vai+vai!
* S-a stins din viață proprietarul cinematografului orășenesc. Funeraliile vor avea loc mâine, la orele 10:20, 12:45, 15:30 și 18:45!
* Făt-Frumos și recompensa regală
Făt-Frumos vine la rege:
– Mi-am îndeplinit promisiunea, uite aici capul zmeului.
– Da, ok, și eu îmi țin promisiunea. Uite aici mâna prințesei!
* În Sicilia nu există ”Martorii lui Iehova”. Sicilienilor nu le plac martorii.
* Bărbați, țineți minte: dacă vreți ca soția să nu vă înșele, trebuie să aibă șifonierul burdușit de haine, astfel încât să nu mai aibă nimeni loc acolo!
* Dacă fulgerul lovește mașina ta electrică, oare îi face plinul??
* – Pereții acestei încăperi sunt plini de pete!
– Într-adevăr! Ultimul locatar a fost un arab care născocea tot felul de explozibili.
– Și urmele astea de pe pereți sunt de la explozibili?
– Nu, de la arab.
* La poarta Raiului, un american, un evreu și un român. Iese, într-un final, obosit și transpirat, Sf. Petru:
– Măi băieți, e aglomerație mare azi aici, locuri nu prea sunt… N-ați vrea voi să vă întoarceți? Uite, plătiți o taxă de 100 de dolari și vă trimit înapoi.
Americanul scoate repede banii și în minutul următor se trezește în ambulanță, resuscitat. Povestește ce s-a întâmplat și doctorii îl întreabă:
– Bine, dar evreul și românul unde sunt?
– Păi nu știu, eu i-am lăsat acolo: evreul se tocmea să mai scadă din taxă și românul urla să i-o plătească guvernul…
* Azi i-am zis la fiica mea: „îmi dai dureri de cap!”
Și ea mi-a răspuns: „pentru plângeri și reclamații, adresează-te fabricantului!”
* Dragii mei, m-am îndrăgostit, mi-am găsit o iubită!
Am vrut să fiți primii care află!
Acum, mă duc să-i spun și soției.
* Am fost să cumpăr prezervative și i-am rugat să țină cont că sunt o fată credincioasă…
Mi-au dat cu aromă de busuioc…
* România este o țară deosebit de fertilă: semeni funcționari și cresc impozite.
Drogul uzual
Bărbatul, la vreo treizeci de ani, intră timid în încăperea luxoasă și salută cu exagerată politețe. Omul dolofan, din spatele mesei, se ridică și îl întâmpină cu un zâmbet radios, întinzându-i mâna de departe.
– Bine ai venit, domnule…
– … Cumpănitu, domnule. Cumpănitu Vasile.
– Domnule Cumpănitu, mă bucur că te-ai gândit să apelezi la mine și la pachetele de cea mai bună calitate pe care ți le-ai putea dori vreodată. Numele meu e Ispită Aurel, și am să fac din dumneata un om fericit. Dar ia loc și spune-mi ce preferințe ai, îl invită cu amabilitate gazda, așezându-se înapoi, pe fotoliul larg.
– Știți, eu nu prea voiam să fac pasul ăsta, dar m-a influențat vecinul, care-i clientul dumneavoastră de câțiva ani. Am văzut cât de fericit este de atunci, iar el mi-a explicat că totul a început de la primul pachet luat de aici. A intervenit și nevastă-mea, care dorește să plutim și noi în al nouălea cer, doar nu suntem mai proști ca ei.
– Are perfectă dreptate, nevasta dumitale, domnule… pot să îți spun Vasile? Cumpănitu e un nume care mie, drept să-ți spun, nu-mi prea place. Fără supărare! În schimb, dumneata poți să-mi spui Aurel.
– Desigur, cum vreți. Numele îl am din străbuni, dar în ultima vreme pare cam demodat, după cum mi-au spus prietenii de familie. E bine și Vasile, așa cum îmi spun toți cunoscuții.
– Așadar, domnule Vasile, ce fel de pachet crezi că ar fi pe gustul dumitale? Aveți de unde alege, credeți-mă.
– Încă nu m-am hotărât. E un pas mare și nu aș vrea să fac o greșeală iremediabilă, cum ar fi să cad în dependență.
– Și ce e rău în asta, Vasile?, rosti Aurel cu convingere. Toată lumea e dependentă de ceva, iar dacă prin asta devii fericit, ce mai contează?
– Da, e drept, însă, până la urmă, s-ar putea să nu-mi mai permit. Am văzut oameni care au ajuns pe stradă, alții în ospiciu, iar unii chiar s-au sinucis. N-ar fi mai bine să trăiesc pe picioarele mele, fără să mă avânt într-o euforie înșelătoare?
Grăsuțul oftă dezamăgit și-și ridică brațele a neputință, recunoscând:
– Firește că sunt și astfel de specimene, dar pe dumneata te văd om calculat. Sunt convins că ai să fii rațional și te vei opri atunci când va fi cazul, fără repercursiuni negative.
– Și dacă nu mai pot renunța?, se tângui Vasile. Mai ales cu un anturaj în care sunt încurajat să continui, ba să iau și mai mult, tot mai mult, până când ajung incurabil și irecuperabil. Prietenii, vecinii, colegii de muncă și rudele care procedează la fel, nu sunt un sprijin în moderație, ci într-o escaladare a consumului. Nu prea cunosc oameni care au reușit să-și revină și care să mă ajute atunci când va fi cazul. În concluzie, sunt un om slab și mă tem pentru viitorul familiei mele, cu toată fericirea ce mi se arată la început.
– Ești fricos, iar asta te face și slab, îi răspunse, dezamăgit, Aurel. Pentru a învinge, trebuie să riști, iar dumneata nu ai curajul. Uită-te la mine, crezi că eu n-am riscat? Dar acum am apartament ultracentral, casă la țară, cabană la munte, mașină de lux și nevastă tânără.
– Și dumneata te-ai împrumutat de la bancă?, întrebă Vasile cu mirare.
– Ei, nu chiar. Dar eu risc de fiecare dată când dau împrumuturi unor persoane care ar putea ajunge insolvabile. Risc, dar uite că nu pierd, pentru că am fler.
– În acest caz, e mai bine să nu riscăm niciunul. Mai bine mă retrag și economisesc pentru fericirea dorită, decât să o trăiesc cu bani împrumutați, că mi-ar sta în gât.
Racolțisme (3)
* Să nu regreți trecutul, ci să fii convins că ai ales întotdeauna drumul cel mai bun.
* Cu cât sunt mai grele vremurile, cu atât sunt mai amuzante bancurile ce le generează.
* Mai bine riscăm să murim căzând din zbor, decât să ne stingem tânjind după aripi.
* Alergând după fericire, riști să rămâi mereu nefericit. Te găsește ea, atunci când ești pregătit să o cunoști.
* Omori un om cu bună știință și ispășești douăzeci de ani de închisoare. Ucizi zeci de români, ca politician, și nu faci nicio zi de pușcărie.
* Banii, celebritatea și iubirea obținute cu ușurință nu sunt de durată și pot aduce mai mult rău decât bine.
* Paradele de modă au rolul să ne arate ce ar fi deplasat să îmbrăcăm.
* Doar cei care au suferit de boli știu cu adevărat cât de valoroasă e sănătatea.
* Dacă îți înveți aproapele să lupte, s-ar putea să fii una din viitoarele lui ținte.
* Boala vine mai repede atunci când te tot gândești la ea, fericirea dimpotrivă.
* Deși viața e neprețuită, unii și-o vând pe-o nimica toată.
* Orice om poate ajunge un Superman, dacă găsește ochii potriviți care să-l descopere.
* Nu poți fi numit artist adevărat până nu ești etichetat astfel de un alt artist, recunoscut deja.
* Mai multe biserici, nu înseamnă neapărat și mai multă credință.
* Omul e singura ființă care-și dă seama că va muri, dar numai el speră în nemurire.
Fetița care visa pentru alții
Vacanța nu s-a mai terminat pentru Lena, iar asta nu a fost un lucru îmbucurător, deși așa ar fi trebuit să pară. O vizită neplăcută, de care au avut parte după Anul Nou, a fost pentru restrânsa familie Popan o lovitură crâncenă, la care nu s-ar fi așteptat nici în visele cele mai negre. Mesagerii erau domnul doctor Oșan și o tânără reprezentată a Instituției pentru Protecția Copilului. Primul părea vădit încurcat atunci când a fost întâmpinat de gazdă și poftit să intre, în timp ce domnișoara afișa o ținută rece, specifică oficialităților preocupate să-și facă datoria conform legilor și regulamentelor seci și inflexibile.
– Greu vă mai găsește omul acasă, au fost primele cuvinte ale asistentei, după care s-a prezentat. Sunt Țompa Valeria și am fost însărcinată să evaluez modul în care este educată și crescută fiica dumneavoastră…, aici vocea ei rece se frânse, căutând sprijin.
– … Popan Elena, o salvă la timp medicul de lângă ea. Sau Lena, cum o știe toată lumea.
Doamna Popan presimți că oaspeții nu veneau cu gânduri binevoitoare, dar își struni curiozitatea și îi invită să ia loc la masa din sufragerie. Abia apoi li se adresă, cu o voce amiabilă:
– A fost o perioadă mai aglomerată, așa cum se întâmplă de sărbători, însă acum totul a revenit la normal. Dar de ce vă interesează fiica mea? A făcut ceva la școală sau a lipsit de la ore fără să știu?
– Noi suntem preocupați de toți copiii cu familii disfuncționale sau cu un singur părinte. Cu atât mai mult de Elena, despre care am primit numeroase sesizări și plângeri.
– Plângeri… de la cine?, începu să se irite mama fetei. Și despre ce e vorba?, pentru că sunt unii oameni răi care se ocupă cu plăcere de așa ceva.
Țompa Valeria scoase din geantă un dosar destul de voluminos și începu să-l răsfoiască, ocolind astfel privirile interlocutoarei sale.
– Atunci când mai mulți oameni spun același lucru, e clar că nu sunt născoceli. Nu vă pot da multe nume, dar e suficientă concluzia examenului medical făcută de domnul doctor Oșan, la care se adaugă evaluarea învățătoarei. Amândouă arată că fiica dumneavoastră suferă de o depresie psihică post-traumatică gravă, ce periclitează psihicul copiilor cu care vine în contact.
– Nu pot să cred!, izbucni doamna Popan, ridicându-se în picioare. Ce examen medical a făcut domnul doctor, că nu am fost decât la o ședință, și aceea incompletă? Ce rău le poate face colegilor ei, când ea de-abia scoate câteva cuvinte?
– Am aici o declarație a unui părinte, care spune că Elena i-a amenințat copilul cu moartea. Citez cuvintele fetiței: „Am visat că o să mori”. Acel băiat s-a îngrozit, crezând că e o prezicere reală, după cum s-au dovedit altele.
– Lenaaa!, strigă gazda, în timp ce își scotea instinctiv o țigară. Până la apariția fetiței, avu timp să tragă câteva fumuri adânci, care, cel puțin aparent, o mai liniștiră.
– E adevărat ce spune doamna aceasta? Cum că ai spus unui coleg că i-ai visat moartea?
Lena afirmă din cap, ținând ochii ațintiți spre podea, după ce-și trecuse imperceptibil privirea peste chipurile oaspeților.
– De ce ai făcut asta?, se răsti la ea maică-sa, scuturând-o cu mâinile pe umeri. De ce ai mințit? Ai mințit, nu?
Un nou răspuns afirmativ, tot tacit.
– Ți-au spus ceva înainte? Ți-au făcut ceva? Ai vrut să te răzbuni prin asta?
Fetița continuă să aprobe din cap, fără să apeleze la cuvinte.
– Vedeți dumneavoastră?, zise doamna Popan, întorcându-se spre cei doi. Sunt unii copii care o agasează, iar ea se apără cum poate. Asta nu înseamnă că trebuie exclusă dintr-un mediu normal. De fapt, în ultima vreme, de când am angajat o nouă bonă, parcă e mai puțin introvertită și dă semne de socializare.
– Da, știm despre cine e vorba și nu cred că-i o prezență potrivită pentru fiica dumneavoastră.
– Dar ce are tanti Anița?, se miră gazda. E o femeie decentă și binevoitoare.
– E o femeie bătrână și ciudată, căreia nu i-aș da nici cățelul în grijă, răspunse rece asistenta. Trebuie să recunoașteți că sunteți depășită de situație, fata nu are cu cine să comunice în lipsa dumneavoastră, iar serviciul pe care-l aveți vă ocupă prea mult timp. De fapt, copila se simte intimidată chiar și în fața dumneavoastră, după cum se vede. Să nu mai zic de faptul că fumați în preajma ei. În concluzie, recomand internarea de urgență a Elenei, pentru tratament și recuperare emoțională. Uitați-vă la ea: cum să nu se lege copiii de părul ei cărunt?, fiind ceva neobișnuit pentru ei. Măcar de o vopseați sau îi puneați o perucă decentă.
– Faceți o mare greșeală, doamnă Țompa și domnule Oșan. Nu-mi puteți lua fiica, doar pentru ea trăiesc.
– Trebuie să sosească o ambulanță, în cel mult o oră. Dacă vă opuneți, va fi și mai rău pentru toți. Vă rog să fiți rezonabilă și veți primi dreptul la vizite, o avertiză domnișoara.
Doamna Popan era înecată de lacrimi și nu mai putea decât să-și îmbrățișeze odorul. Timpul era limitat, căci, peste câteva minute, se auzi motorul unei mașini care se oprea în fața casei lor. Trebuiau împachetate câteva lucruri, astfel că mama a fost nevoită să se desprindă și să se ocupe de asta. Eliberată de la pieptul ei, Lena se apropie de doctorul Oșan și îi spuse mai mult în șoaptă:
– Sunt sigură că la noapte o să vă visez!
Omul tresări, se ridică brusc în picioare și făcu un pas în spate. Apoi se uită la asistentă, dar aceasta era prea ocupată cu reașezarea actelor în dosar, deci nu văzuse și nu auzise nimic.
În avangarda noului an
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* – 112, ce urgență aveți?
– Suntem prizonierii unor infractori.
– Păstrați-vă calmul și spuneți-mi unde și câte persoane sunteți.
– În România, aproximativ 16 milioane.
* O femeie deșteaptă știe întotdeauna când trebuie să tacă!
Știe! Dar nu poate!
* Viclenia femeilor nu are limite. Deseori, se întâmplă să faci cunoștință cu o femeie și să te trezești cu alta!
* Când a văzut-o întinsă pe jos, cum țipa în agonie din cauza arsurilor de gradul IV, Superman a știut că aceasta a fost prima și ultima dată când a încercat să dezbrace o femeie din priviri…
* Când și-a luat Mercedesul ăla scump, cu cutie automată, Patriarhul Daniel a mers pe principiul ”Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n viteză.”
* – Bărbate, când ți-am spus să-mi fii credincios, n-am vrut să spun că trebuie să-ți faci cruce înainte să te duci cu aia…
* Dacă nu-ți iese din prima, saltul acrobatic cu parașuta nu e pentru tine.
* Am fost și rămânem o țară preponderent agrară. Semănăm vânt, culegem furtună… Cultivăm prostia și incompetența, iar când nu mai avem ce face acasă, dăm cu grebla în curtea vecinilor noștri europeni.
* 99% dintre femei sărută cu ochii închiși. De aceea e atât de greu să identifice un violator.
* Numai o femeie poate introduce greșit parola într-un computer de atâtea ori încât computerul să admită, în final, că el greșește!
* Se zice că frumusețea va salva lumea. Mergeam azi în autobuz, mă uitam la fețele oamenilor… cred că mai degrabă va începe războiul.
* Fetița mea spunea că vrea să fie prințesă. I-am arătat fotografia prințului Charles. Acuma vrea să fie doctoriță.
* Poveste de la începutul lumii: cum a creat Dumnezeu blondele. Întâi a făcut gâsca, apoi a făcut găina… apoi s-au terminat penele!
* Dacă vrei să schimbi lumea, fă-o când ești burlac. După căsătorie nu vei mai schimba nici canalul tv.
* Ajung acasă după ora 00:00 și-i zic nevestei: – Ce te uiți, fă, la ceas?! Tata când venea acasă, mama se uita la calendar.
* Preocupat că pensionarii se înmulțesc pe zi ce trece, Guvernul a hotărât să împartă prezervative…
* Undeva, pe o plajă de nudiști:
El: – Te iubesc!
Ea: – Nu văd!
* Fata: – Însoară-te cu mine!
Băiatul: – Dar eu nu am o casă, o mașină, un job elegant de birou sau vreun cont gras în bancă…
Fata: – Eu te vreau de soț, nu ca bancomat!
* – Mă’, Gigele, ce e aia pe nasul tău?
– Cocaină, mamă, ce să fie?
– Aaa, bine puiu’ lu’ mama, credeam că ți-ai băgat nasul în cornulețele pentru masa de Anul Nou, că te luau toți dracii, auzi?
* James Bond se întâlnește cu un melc pe stradă. Se uită la el și îl salută:
– Eu sunt James…, James Bond!
– Eu sunt melc…, melc codobelc…
* Departe, peste 10 mări, peste 10 țări, peste 10 oceane, peste 10 munți, peste 10 văi, peste 10 dealuri, peste 10 turme de oi, era o insulă mică, mică în mijlocul căreia se afla o cocioabă, iar în cocioabă locuia un pustnic.
Într-o dimineață, se trezește, iese din cocioabă, privește soarele răsărind deasupra oceanului, se îndiiindeeee și spune căscând:
– Aaaaaaah, bă, dar ce departe stau!
* Bulă cade în apă și dă să se înece.
Un om sare în lac și îl scoate la mal:
– Dacă nu știi să înoți, ce ai căutat în apă?
– Eu știu să înot foarte bine, dar acolo scria pe o tablă ”Înotul interzis!”
* Un domn în vârstă se căsătorește cu o tânără de 18 ani.
Inutil să mai spunem că fata este foarte sănătoasă din punct de vedere sexual.
În seara nunții ea întreabă:
– O să putem să ne distrăm cu o bună doză de sex astă-seară?
Bărbatul, așezat pe pat, răspunde ridicând mâna și arătându-i 5 degete întinse. Neîncrezătoare, tânăra întreabă:
– Cum? De 5 ori?
– Nuuuu… alege-ți un deget!
* – Fiule, unde te duci cu lanterna aia?
– Merg la întâlnire, tată!
– Eu, la vârsta ta, nu aveam nevoie de lanternă.
– Da… și uite ce ai adus acasă!
Ancestrala hrană
Omul e plămădit din apă de mare,
De aceea simte nevoia să meargă anual în pelerinaj
Spre o plajă care să-l revitalizeze,
De unde se întoarce mai energic,
Mai bun, mai sărat și mai sănătos,
Mai fericit, mai generos și mai iubitor,
Precum un prunc ce a supt de la sânul mamei,
Hrănindu-și ancestrala genă
Și subconștientul avid de dor,
Până la o nouă chemare
Ce e urmată cu aripi neștiute,
Ori domolită de aerul respirat cu nesaț
Prin nări lacome, aidoma celor de lup;
Marea are hrană pentru toate ființele pământene,
Le-o transmite pe diferite căi, în orice anotimp
Și oriunde s-ar afla ele.
Tradiții românești de Anul Nou
Selecție de pe Google
Sorcova 2019
Sorcova nu s-ar preta
Să ureze altceva,
Decât noi guvernatori,
Mai buni și mai creatori;
Românii să vin-acasă,
La o viață luminoasă,
Copiii să aibă școli,
Noi să fim tratați de boli;
Să avem autostrăzi,
Nu poimâine, ci astăzi,
Să trăim cu cumpătare
Și să n-aruncăm mâncare;
Să fim drepți și iubitori,
Învățați și muncitori;
Pe corupți să-i pedepsim,
De hoți să ne mântuim.
Sorcova originară,
Ce v-o spun în astă seară,
E temeinică urare
Pentru omul care are
Conștiință în dotare
Și se vrea semnal de-alarmă,
Ca românii să n-adoarmă
La promisiuni absurde,
Ce ne transformă în ciurde.
N-o să vă rețin prea mult
Cu o sorcovă de-adult,
Ci mi-ar plăcea să vă spun
C-o s-aveți un an mai bun,
Cu fericire non-stop,
Precum e în horoscop,
Dar eu sunt mai circumspect
Și v-o spun, așa, direct:
Dacă vreți de toate cele,
Luptați-vă pentru ele,
La anul și la mulți ani!
