Sedative

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Matrimoniale:
”Tânără atractivă, inteligentă și săracă, dorește să cunoască un bărbat care posedă calități opuse…”

* Când merg în piață și văd ce prețuri sunt… abia acum îmi dau seama de ce Creangă mergea la furat de cireșe…

* Soțul cu soția la pescuit.
– Mărie, te uiți de trei ceasuri cum pescuiesc…, vrei să încerci și tu?
– N-aș avea răbdare…

* – Cum cunoști că vine primăvara?
– A început să curgă apa în râuri, nasul la copii, saliva la bărbați…

* Un bărbat merge la pescuit. Soția îl sfătuiește:
– Dacă e prea scump crapul, încearcă să prinzi macrou.

* Nevastă-mea, după ce a văzut câteva ucrainence prin oraș, a început să gătească, să facă curățenie, să-mi cumpere bere și să se plimbe provocator prin dormitor.

* – Iubitule, așa-i că insectele nu prea au minte?
– Da, buburuza mea…

* Nu toți ne tragem din Adam și Eva… mulți se trag din viermele care era în măr!

* Partea bună după ce chelești e că nu-ți mai cade părul.

* Doctorul mi-a recomandat aerul de mare. După ce m-am uitat mai atent în portofel, am atârnat o hamsie pe ventilator.

* Eu și soția mea am decis că nu vrem să mai avem copii!
O să le spunem diseară la cină…

* Intră Gheorghe la farmacie…
– Dați-mi vă rog ceva soluție pentru anestezie locală!
– Dar pentru ce aveți nevoie de așa ceva?
– Păi, de tri zâle n-am dat pe acasă!

* – Miroase a vară din nou!
– Unde?
– În toate mijloacele de transport în comun.

* Unele femei cu 2 facultăți plâng după un hăndrălău care are doar certificat de naștere!

* Observând adevărata față a presei, înțelegem de ce bunicii noștri se ștergeau la fund cu ziare…

* O vedetă TV se scuză:
– Dacă par că m-am îngrășat, să știți că o cameră de filmat te îngrașe cu 5 kilograme.
Un telespectator o întreabă:
– Și cu câte camere filmați? 7-8?

– Gheorghe, da’ nevastă-ta unde-i?
– În spate, taie lemne!
– Și ție nu ți-e rușine, bărbat în toată firea, ea taie lemne , iar tu stai să cânți la acordeon?
– Na, ce să-i fac dacă ea nu știe să cânte?!

* – Cât costă parfumul Antonio Banderas?
– 450 lei!
– Scump… prea scump! Nu aveți ceva mai ieftin… gen… Fuego?

* O blondă s-a dus la piață să cumpere miere. O întreabă pe vânzătoare:
– Bună ziua, aveți miere de albine?
– Da, am, de salcâm, de trandafir etc.
Stă blonda pe gânduri și până la urmă întreabă:
– Dar de albine nu aveți?

* Profesoara către Bulă:
– Când spun ”Bărbatul este fericit”, unde se află subiectul?
– În bar, bea o bere cu amicii.

* – Vasile, de ce nu cântă cocoșul tău dimineața?
– E modern, mă Gheo, al meu e pus pe vibrații…

* Știți cum se îndrăgostesc oamenii deștepți?
Fix ca proștii!

* – Doctore, nu știu ce să mă mai fac…
– Ce simptome aveți?
– Nu pot să mănânc friptură, nu pot să beau șampanie… Ce am?
– Un salariu de mizerie!

* – Mamă, unde ești?
– Tocmai am ieșit din mall. Vin spre casă. De ce întrebi?
– Pentru că m-ai luat cu tine în mall…

* O amețită sună la 112 fiindcă s-a pierdut în rapiță! 🙂

* Proverb american:
Deasupra fiecărui zăcământ de petrol se află un stat terorist!

* Un preot stătea lângă un om pe patul de moarte:
– Spune fiule că te lepezi de Satana.
Niciun răspuns.
– Spune fiule că te lepezi de Satana, să știe că nu ți-e frică!
Liniște…
– De ce nu vrei să spui că te lepezi de Satana?
– Părinte, am făcut cam multe la viața mea. Până nu aflu sigur în ce direcție mă duc, nu vreau să supăr pe nimeni!

* Dacă viața ți-a tras-o de mai multe ori, înseamnă că ești sexi!

* Ea: – Cum am parcat?
Instructorul: – Foarte bine, acum hai să ieșim prin portbagaj.

* Doi olteni, într-un elicopter:
– Auzi, bă! La ce folosește elicea aia de deasupra?
– Bă, eu cred că e de la ventilație, că de când s-a oprit, uite cum transpiră pilotul!

* Apropo de bătrânețe:
Am vrut să-i fac cu ochiul unei domnișoare și am ațipit…

* Vorbesc doi copii:
– Știi, uneori la mama, când tata e la muncă, vine domnu’ Sile de la parter, intră amândoi în dormitor și se roagă!
– Cum așa?
– Păi, cam o oră îi tot aud: ”Ah, Doamne… Ah, Doamne… Ah, Doamne…”

* – Ioane, de ce ai pantofii din picioare diferiți?
– Deoarece vânzătorii cred că dacă pun pe raft doar câte un singur pantof de-un fel, aceștia nu vor fi furați!

* – Bună ziua, aici e clubul nostalgicilor?
– Da, dar nu mai e ce-a fost…

* Se întâlnesc 2 purici:
– Unde te duci?
– Păi, pe coasta de Azor!

* Cică dacă ai și nevastă, și amantă, ești dual sim; dacă mergi la curve ești prepay, iar dacă ai doar nevastă ești pe abonament.

* Secretara către un coleg:
– Vasile, ai chef de sex la telefon?
– Bineînțeles! Dă-i drumu’!
– Acum îți fac legătura cu șefu’!

* Diferențele dintre cele trei religii abrahamice:
Creștinii vorbesc cu tavanul
Iudaicii vorbesc cu pereții
Musulmanii vorbesc cu podeaua

* – Bulă, ai învățat tabla înmulțirii?
– Mai am o strofă!

* – Aveți ceai de tei? Cică ajută la scăderea inflației.
– Avem, dar s-a scumpit.

Iubirea din curcubeu

Pe o mare fără valuri
Și un cer fără de nori,
Nu se nasc iubiri cu lauri
Care să îți dea fiori.

Între un băiat și-o fată
Supuși de timiditate,
Dragostea nu se arată,
Ci se-ascunde în citate.

Când aștepți un prinț aparte,
Iar acesta-i lângă tine,
Privește-l mai de departe,
Să-l percepi cum se cuvine.

După frământări interne
Și uragane demente,
Un curcubeu se așterne
Ca un pod de sentimente.

Din acele culori crește
O iubire oportună,
Care nu se risipește
Nici la cea mai grea furtună.

Fructul interzis (6)

continuare

Gândurile negre te pot face să iei cele mai radicale decizii, așa cum m-au ispitit pe mine să apelez la singura metodă cu șansa de a afla de ce m-a dat uitării fata care mi-a aprins inima. În acea dimineață, le-am spus părinților să nu mă aștepte la ora obișnuită, pentru că mă voi duce la casa Dianei, imediat ce termin programul de muncă. Amândoi au observat că, de data asta, mi-am pus două mere în plasa cu merinde. Nu voiam nicidecum să trișez, de aceea m-am gândit că era cinstit să mâncăm amândoi din aceleași fructe și adevărul să vină din partea amândurora. Mama a fost prima care mi-a atras atenția că fac o mare greșeală insistând într-o relație fără viitor.

– Tu nu ai nevoie de iubită și cu atât mai puțin de o nevastă, mi-a spus ea cu îngrijorare. Ești firav la trup și prea sensibil la încercările prin care ar trebui să treci într-o căsnicie. Femeile au multe pretenții, iar neputința ta de a le satisface te-ar putea băga în mormânt.

– Ai grijă că te joci cu focul, băiete, a intervenit și tata. Adevărul pe care îl cauți prin aceste mere îți poate face mai mult rău decât presupunerile cele mai sumbre. Măcar ai avantajul că de ultimele te mai poți îndoi, dar când știi cu siguranță ceva, vei purta mereu acea greutate în suflet.

Le-am răspuns că prefer să mor cu adevărul în brațe, decât să trăiesc o viață în obscuritatea îndoielilor. Iar dacă nu sunt în stare să-mi găsesc și eu o iubire, înseamnă că partea cea mai frumoasă a viitorului s-a năruit pentru mine, iar asta chiar mă poate ucide. Nu era timp pentru polemică, deoarece trebuia să plec spre atelier, iar o întârziere cât de mică ar fi fost de neconceput. Ziua de lucru a trecut mai greu ca niciodată, fiind frământat de scenarii din cele mai pesimiste, între care încercam zadarnic să strecor speranțe și situații fericite.

Am pornit pe drumul suspinelor pe la ora patru, sub un cer pe care începeau să se adune nori groși și amenințători de ploaie. Nimic nu mă putea opri, pentru că mintea mă purta pe brațe, iar mâinile și picioarele ascultau fără să simtă efortul. Știam din auzite unde este locuința căutată, iar inima îmi bătea tot mai tare pe măsură ce mă apropiam de ea. N-am dat nicio importanță picăturilor de ploaie, mari și tot mai dese, prin care natura parcă voia să mă împiedice, și nici fulgerelor urmate de tunete răsunătoare. După mai bine de un kilometru, am zărit și casa binecuvântată de cea mai frumoasă fată care trăia în ea. Deși arăta degradată, cu o fereastră de la drum spartă și o curte al cărei pământ era frământat adânc de roțile unui ștraf, pentru mine părea un palat al prințesei de basm. Am reușit să trec cu bine printre gropile de noroi, încă neînmuiat de ploaia care se întețise, ajungând în fața unei uși vechi, cu o culoare care nu se mai distingea. Cele câteva bătăi timide nu au avut vreun efect, așa că mi-am făcut curaj să apăs pe clanța arhaică. Ușa s-a deschis cu un scârțâit prelung, iar eu am pătruns direct într-o încăpere întunecoasă, unde doar lumina slabă de afară își aducea o oarecare contribuție. Mi-a trebuit un timp ca ochii să mi se obișnuiască a vedea ceva în acele condiții, însă înainte de a mă dumiri ce mă înconjoară, am auzit o voce slabă de femeie.

– Ce cauți aici pe o vreme ca asta?, a fost întrebarea care mi-a atras atenția către patul de lângă fereastra opusă.

Abia atunci am reușit să deslușesc parțial despre cine e vorba: o doamnă firavă care se ridicase în șezut și mă privea cu ochi sfredelitori.

– Sărut-mâna, doamnă Marilena! Am venit să văd ce mai face Diana și de ce nu mai vine la lucru, era motivația pe care am pregătit-o mult timp în minte.

– Aha, înseamnă că tu ești băiatul acela despre care vorbea Laura. Dacă ai fi întrebat de la șeful vostru, ți-ar fi spus că fata mea nu mai lucrează la bobinaj. De fapt, s-a mutat în Baia Mare și se va mărita în curând.

Vestea m-a lovit în plin, iar durerea cred că se citea pe chipul meu, în pofida luminii zgârcite. Mi-am adunat toată puterea să nu mă dau de gol și prin vreo exprimare inadecvată, alegând cu grijă cuvintele următoare.

– Oricum îi eram dator cu un măr pe care mi l-a cerut, așa că nu am venit chiar degeaba, m-am străduit eu să mă justific.

– Ai venit pentru un măr pe o vreme ca asta?! Of, ce minte aveți voi, copiii din ziua de astăzi, a rostit cu obidă femeia.

– Dar nu e orice fel de măr, ci dintr-un soi deosebit, m-am grăbit să-i schimb puțin impresia, în timp ce scoteam din plasă unul din fructe. Luați și gustați din el, că mai am și pentru Diana.

Doamna Marilena s-a străduit să se ridice în picioare și a venit aproape de mine, cercetându-mi chipul și apoi mărul în cauză. Acesta i-a atras mai mult atenția, prin strălucirea neștirbită de semiîntunericul din cameră. L-a luat în mână cu interes vădit, i-a mângâiat suprafața netedă și l-a mirosit cu ochii închiși.

– Ia loc pe scaunul acela și îți voi spune dacă e cu adevărat un fruct aparte, mi-a zis ea cu indulgență. Aș fi o gazdă necuviincioasă dacă te-aș trimite pe ploaia asta acasă, așa că e mai bine să aștepți până se domolește… Îmi plac merele și doctorul mi-a recomandat să le consum zilnic, deși cred că e cam târziu pentru mine.

M-am conformat imediat, adaptându-mi speranțele în fața unei situații noi, dar cu șanse de a-mi lămuri unele nedumeriri. Femeia a luat un cuțit de pe măsuța alăturată, tăind câte o bucățică din fruct și mestecând-o apoi pe îndelete. În tot acest timp, mă punea la curent cu noua viață a Dianei, ca un vis frumos care s-a împlinit așa cum merita.

– Fata mea nu era făcută pentru bobinaj, o meserie murdară și bărbătească. Nu-i plăcea meseria asta, așa cum nici de tine nu a fost atrasă, dar te-a vizitat din curiozitate și oarece milă. Dar rugăciunile mele au fost ascultate de Dumnezeu și a întâlnit un bărbat potrivit, cu o profesie bine plătită și un caracter minunat. S-au îndrăgostit imediat, iar nunta va avea loc peste câteva săptămâni. Sunt sigură că vor avea copii frumoși, iar ea o să stea acasă și o să-i educe, așa cum mi-am educat eu fetele.

Pe măsură ce doamna Marilena termina de mâncat mărul, tonul vocii i se schimba, la fel ca și judecățile pe care mi le expunea.

– Eu sunt bolnavă de cancer în fază terminală, așa că trebuie să mă înțelegi, am vrut ca Diana să aibă viitorul asigurat. Deși logodnicul e cu paisprezece ani mai mare ca ea, măcar are picioare sănătoase, mașină și un apartament spațios. Recunosc că ținea mult la tine și mi-a făcut niște scene teribile, dar doi oameni cu handicap fizic nu pot să formeze o căsnicie, de aceea i-am interzis să te mai vadă. Cine o să vă ajute când ea va rămâne însărcinată, iar apoi va trebui să aveți grijă de bebeluș? Cu siguranță că eu nu o să mai fiu. Cine vă va pune o draperie la fereastră, vă va duce gunoiul și vă va căra plasele cu cumpărături? Voi trebuie să vă alegeți un om cu picioare bune sau să rămâneți lângă rude apropiate, care să vă ajute toată viața.

Femeia terminase fructul și părea mai volubilă, deși eu eram deja cu gândul în altă parte. Aflasem că Diana m-a iubit – și poate încă mă mai iubește – cu adevărat, dar soarta noastră a fost decisă de mama ei. Nu puteam să intervin, însă locul acelei fete va rămâne imaculat în inima mea, cu doruri și regrete pricinuite de altcineva, nu de noi. M-am uitat pe ușa rămasă deschisă și am văzut că ploaia încetase, ocazie bună să-mi cer iertare de deranj și să-mi iau rămas bun. Eram supărat pe doamna Marilena și nu puteam să-i mai ascult spovedania, așa că am ieșit în curtea plină de noroi vâscos și imposibil de ocolit. Degeaba m-am luptat să răzbesc prin el până la poartă, după câțiva pași am alunecat, afundându-mă în tina cleioasă și acaparatoare. Plasa mi-a căzut din mână și cel de-al doilea măr s-a rostogolit din ea, amintindu-mi că uitasem să-l las pentru iubirea pierdută. În același timp, venind dinspre grajduri, un cal semeț și-a făcut apariția și a cules fructul ca pe o pradă suculentă.

Întotdeauna am avut admirație pentru cai, dar niciodată nu am îndrăznit să mă apropii prea mult, de frica vreunei copite neașteptate și bine plasate, mai ales dacă eram plasat în spatele lor. Acum, nu puteam să fug de pericol și nici măcar să mă ridic, în pofida eforturilor disperate pe care le făceam. Impozantul patruped a înfulecat mărul în câteva secunde, dar nu dădea semne că ar vrea să plece. Dimpotrivă, m-a înșfăcat cu gura de cămașă și, după ce m-a ridicat suficient, am simțit cum plutesc ușor până la poarta casei. Acolo mi-a dat drumul, lent și fără să mă părăsească. Păcat că ”secretarele” – așa îmi alintam eu cârjele – erau încă în mijlocul noroiului din curte și nu aveam cum să ajung la ele. Nimeni nu trecea pe trotuar, iar să strig după gazdă ar fi fost rușinos și zadarnic. Mi-a rămas speranța vagă tot în cal, pe care l-am privit în ochii mari și i-am arătat cu mâna dreaptă ce mi-aș dori. Surpriza a fost de nedescris când animalul s-a întors, a luat secretarele în gură și mi le-a adus aproape. Cu sufletul încărcat de bucurie, am mângâiat coama aspră a ajutorului meu și i-am mulțumit din toată inima. Acum, puteam merge acasă cu gânduri mai bune și o nouă revelație, pe care o analizam pe toate părțile, fără să-mi pese că oamenii mă priveau ca pe un porc murdar, tocmai ieșit din cocină.

Intuiții

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* La restaurant:
– Aș dori niște fructe de mare.
– Mâncați sau le postați pe Facebook? Ca să știm cum le aranjăm…

* Bulă se ceartă cu soacra:
– Bulă, zice soacra, dacă mai scoți un cuvânt, plec din casa asta!
Bulă: – Taxi!

* Bulă la ora de istorie:
– Bulă, ce s-a întâmplat în 1558?
– S-a născut Mihai Viteazul!
– Foarte bine! Dar în 1561?
– A împlinit 3 ani?

* – Te-am visat astă-noapte!, spune ea soțului. Ah, ce vis minunat…
– Mi-l povestești și mie?
– Se făcea că tu ai plecat să lucrezi în străinătate pentru doi ani. Îmi scriai câte o scrisoare în fiecare zi, iar bărbatul care mi le aducea era foarte chipeș. Ah, cât era de drăguț…

* Un bărbat se hotărăște să învețe golf. Merge pe terenul de golf, dar după puțin timp se rătăcește. Vede o doamnă foarte cochetă în apropiere și merge la ea să îi ceară indicații. Femeia îi explică:
– Domnule, sunteți cu o gaură în urma mea. Cum eu sunt la gaura 5, dumneavoastră trebuie să mergeți la gaura 4.
Bărbatul îi mulțumește și se întoarce la joc, dar nu trece mult timp și se pierde iar. Vede aceeași doamnă și îi cere iar indicații.
– În continuare sunteți în urma mea cu o gaură. Eu sunt la numărul 7, așa că dumneavoastră sunteți la 6.
Bărbatul își cere scuze pentru deranj și își continuă jocul. La final, merge la bar și o zărește iar pe femeie. Hotărât să își arate recunoștința pentru ajutorul primit, merge la femeie și o invită să bea ceva împreună.
– Cu ce vă ocupați?, întrebă el.
– Îmi e rușine să spun pentru că toate persoanele râd de mine când le spun cu ce mă ocup.
– Promit că nu o să râd!
– Vând tampoane.
Bărbatul se prăpădește de râs, iar femeia, vizibil deranjată, îi spune:
– Ești un bădăran!
Tipul își cere scuze imediat:
– Nu râd de dumneavoastră, ci de ironie. Știți, eu vând hârtie igienică, așa că sunt în continuare cu o gaură în urmă!

* Bărbatul gelos, către soție:
– Auzi, tu cu decolteul ăsta cât toate zilele vrei să te duci la ginecolog?

* Cursul valutar al zilei:
un euro – trei cireșe și un sâmbure!

* – Vă vorbește pilotul avionului… Astăzi lucrez de acasă.

* Două babe, în Cișmigiu:
– Vai, îți mai aduci aminte că pe vremea noastră se purtau mănușile până la cot, pe urmă trei sferturi și acum până la încheietura mâinii?
– Să-l ia dragă, să-l ia!, zise cealaltă babă, mai surdă.
– Ce-am zis eu și ce ai înțeles tu?
Îi mai explică o dată, arătând cu mâna măsurile.
– Și unde stă acest domn?

* La primărie:
– Îl iei pe acest bărbat care stă lângă tine ca să fie soțul tău?
– Pot să-i văd și pe ceilalți?

* Două doamne, ușor trecute, stau de vorbă pe o bancă-n parc.
– Auzi, tu mai ai orgasme?
– Nu, doar 2 mușcate și un leandru roz!

* De când nu mai vorbesc cu nimeni, mă înțeleg bine cu toată lumea.

* – Alo, mamă, îmi dai niște bani împrumut?
– Nu-ți dau nimic! Cine te-a pus să te măriți din dragoste?!

* El, timid:
– Iubi, pot să ies și eu la o bere cu băieții?
Ea, iritată:
– N-ai mai fost și acum 3 ani?!

* Un moș îi trimite SMS altui moș:
– Vii diseară la bufet?
Celălalt răspunde:
– Acum sunt cu o doamnă, dacă pot, nu vin, dacă nu pot, vin!

* Un polițist care lucra în tura de noapte oprește o mașină și îi cere omului să se legitimeze, apoi îl întreabă unde locuiește.
– Strada Ion Luca Caragiale, să trăiți.
Fără nicio explicație, cetățeanul încasează câteva bastoane, după care este dus la secție. A doua zi, polițistul își prezintă raportul în fața superiorului:
– Imaginați-vă, domnule, că acest cetățean a avut tupeul să îmi spună că stă pe strada Ion Luca Caragiale… Dar oare arăt eu a prost să pot să cred că stă pe trei străzi odată?
Răspunsul din partea șefului veni pe dată:
– Măi idiotule, tu nu-ți dai seama că stă la intersecție?!

* Datorită ploilor din ultima perioadă, culturile de rapiță vor crește mai înalte.
Rugăm doamnele sub 1,60 să ia și un fluier…

* – Tată, tu te-ai căsătorit cu mama din dragoste sau din interes?
– Din cauza ta, să știi!

* Trăiți-vă viața!
Să nu se plictisească popa când vă spovediți!

* Adi Minune și-a dat demisia din PSD.
Partidul nu s-a ridicat la înălțimea lui!

* În fiecare zi, miliarde de plante nevinovate sunt ucise de vegetarieni. Ajută și tu la oprirea violenței. Mănâncă slănină.

* – De ce nu-mi răspunzi la telefon?
– Eram în baie, mă machiam…
– Trei luni…?!

* Bărbatul fără femeie îi ca și câinele fără purici.
Poate trăi fără, dar îi plictiseală mare.

* Dacă primiți copii care nu vă seamănă, să știți că barza e vagaboanta!

* Când un bărbat are 5 femei în Franța, este un Don Juan, în Dubai este Șeic, și doar în România este un nenorocit.

* – Știi ce înseamnă o nimica toată?
– Na, ce?
– O litră de pălincă la doi ardeleni!

* Menajera mea lucrează de acasă…
Mă sună și-mi spune ce și cum să fac…

* Înainte de a te lăuda pe facebook că o duci bine și ai o viață perfectă, blochează-i pe ăia care te cunosc!

* Cea mai bună meserie e aia de actor porno, lucrezi doar când ți se scoală.

* I-am zis iubitului meu că o femeie e ca vinul, se face mai bună cu trecerea timpului. Prostul, m-a închis în pivniță.

* – Bărbate, ia îmbracă-te tu în pirat.
– Păi de ce?
– Ca să ataci și tu vasele alea nespălate din bucătărie…

Fructul interzis (6)

continuare

Diana venea mereu însoțită de sora ei mai mică, Laura, o fetiță de doisprezece ani, tunsă băiețește, care ne supraveghea precum un gardian zelos. Am aflat, în timp, că acesta era rolul pe care îl primise de la mama lor, foarte grijulie pentru cinstea fetei mari și atât de frumos înflorită. Noroc că uneori surioara se cam plictisea să tot vadă cum ne sorbim din ochi și ieșea pentru un timp să se plimbe prin grădina cu fructe îmbietoare, de unde mai gusta câte ceva. Doar atunci puteam să ne vorbim de la inimă la inimă și să ne atingem mâinile cu fiori care ne cutremurau de plăcere. La început am numit-o zeiță, după numele mitologic a celei care se spune că a fost zeița vânătorii. A râs măgulită și mi-a dezvăluit caracterul ei ambițios de a-și clădi o viață în care să nu mai aibă grija zilei de mâine, uitând de sărăcia în care a trăit până acum. Rămasă orfană de tată, cu câțiva ani în urmă, doar mama ei se zbătea să le educe și să le ofere strictul necesar pentru a-și făuri un rost în viață, culminând cu o ”căsătorie avantajoasă”. I-am spus că-mi amintește de personajul Scarlett, din filmul ”Pe aripile vântului”, iar asta i-a provocat un râs cristalin, ceea ce m-a inspirat să-i schimb numele de alint.

Țin minte că, într-una din acele zile de plutire senzorială, m-a întrebat dacă mai am vreun măr din acelea pe care le scoteam în timpul pauzei de masă. Zicea că mi-ar fi cerut la serviciu, însă îi era rușine în fața colegilor. A fost momentul în care m-am speriat, determinându-mă să o mint, că recolta a fost mică și fructele s-au terminat. M-am gândit că n-ar fi cinstit să o supun unui examen unilateral, ca și cum n-aș avea încredere în iubirea pe care o emana prin toate simțurile. Poate că-mi era și teamă de ce aș putea afla, cuvinte cu puterea de a destrăma vraja aceea dulce în care ne scăldam și din care ne adăpam cu nesaț. Era prima fată care-mi apărea cu atâtea calități încât mi se părea ireală. Parfumul emanat mă îmbăta cu discreție, hainele ei păreau cele mai minunate creații, zâmbetul îi era mai cuceritor decât al Monei Lisa, cuvintele îi sunau ca o simfonie lină, iar privirile cu care mă înfășura îmi promiteau o călătorie plină de dragoste arzătoare.

Ce aș mai putea spune despre sărutul pe care l-am primit în cele din urmă? Pur și simplu m-a făcut să plutesc în alte sfere, de parcă mi-ar fi transmis un suflu dumnezeiesc prin care toate celelalte simțuri erau subjugate acelei plăceri divine. În momentul de atingere sublimă, dar și în cele următoare, sunt sigur că mi-aș fi putut tăia complet o mână, fără să simt pic de durere. Trupul îmi era complet anesteziat, în timp ce spiritul îmi zburda pe câmpiile Edenului, de unde nu ar mai fi vrut să se întoarcă niciodată.

A fost prima oară când am sărutat o fată din dragoste, după ce am experimentat pe o colegă din internatul de la Gura Ocniței. Florica se numea și era în anul întâi la Liceul Economic. Fiind ceva deosebit să vedeam fete în preajma noastră, colegii mai îndrăzneți și-au găsit repede câte o pereche cu care se afișau seara la televizor, se țineau de mână și se pupau pe ascuns. Era singurul loc în care se puteau atinge, restul timpului fiind supravegheați cu strășnicie de pedagogi sau infirmiere. Curiozitatea m-a făcut și pe mine să-mi aleg perechea, dar singura disponibilă a rămas o fată care nu strălucea în nicio privință. Mi-am zis că important este să văd ce înseamnă un sărut și poate astfel voi cunoaște ce înseamnă iubirea… sau măcar ceva asemănător. Ne pupam în lumina palidă răspândită de televizor, însă nicio discuție interesantă nu s-a pornit între noi, ce să mai zic de scânteia aceea la care speram. Am încercat să o abordez și în timpul zile, pe o bancă din parcul stațiunii, iar această apropiere nu a scăpat neobservată de profesoara Marinescu. De aici a venit și avertismentul pe care l-am primit în timpul orei de limba română:

– Să nu te mai văd că te apropii de Florica, dacă nu vrei să-ți scad nota la purtare, mi-a poruncit dumneaei.

– Tovarășa profesoară, doar purtam și noi o discuție nevinovată, am încercat eu să mă justific.

– Termină cu aberația asta!, s-a răstit ea. Tu nu ai ce discuta cu fata aia, care nu știe nici măcar între ce ani a avut loc cel de-al doilea Război Mondial.

– Și totuși, ea a trecut cu succes examenul de admitere, pe când eu l-am picat, nu m-am putut răbda în a-i da replica.

– Mai ești și impertinent!, s-a enervat complet profesoara. Pentru asta îți confisc lănțișorul cu cruciuliță de la gât. Nu e voie în școală cu însemne religioase, așa că ți-l iau și îl vei primi la sfârșitul anului.

Mi-a părut rău după cruciuliță, deși nu era din metal prețios, pe care obișnuiam să o strâng în mână de câte ori simțeam că-mi lipsește curajul. Am încercat să mă despart și de Florica, dar m-am răzgândit când mi-au spus colegele ei că plânge în fiecare seară. Așa că am continuat să ne sărutăm printre ceilalți, fără să simt nimic în afara unei datorii pe care trebuia să o plătesc până la capăt.

Acum simțeam că Diana e fata aceea la care visasem încă din copilărie, ba mai mult decât imaginația mi-a putut oferi. După acel sărut înălțător, m-am gândit că nimic nu ne mai poate despărți, iar această convingere m-a făcut mai fericit ca niciodată. Am așteptat cu înfrigurare următoarea întâlnire, ca un nou pas în temelia iubirii noastre. Dar ”Scarlett” a mea nu a mai venit nici acasă la mine și nici la serviciu. Lumea vorbea că și-a luat concediu medical, însă prea multe zile s-au scurs pentru ca să fie doar atât. Mă gândeam că poate am supărat-o cu ceva și îmi storceam mintea să-mi dau seama unde am greșit. Poate când am refuzat să-i dau mărul cerut sau pentru că nu am reacționat cu aceeași pasiune la declarațiile ei. Ori mama ei a aflat despre sărut și i-a interzis să mă mai viziteze?

va urma

Rezoluții

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Cei mai buni bărbați sunt cei care au făcut Conservatorul. Doar ei pot înțelege o sonată.

* – Bună, Roxana, am înțeles că te-ai certat cu soția mea, de la ce v-ați luat?
– M-a făcut grasă, deci când ți-o prind, ți-o bat, atât îți spun.
– Ți-a spus ea că ești grasă?
– Cam așa ceva. Eram la tanti Viorica și mâncam și eu câte puțin din toate, ca de Paște: o farfurie de salată boeuf, 4 bucăți de pastramă, 2 castroane de ciorbă de perișoare, o bucată de drob, 5 ouă roșii, 7 felii de cozonac… și se trezește nevastă-ta să mă întrebe dacă sunt însărcinată. Deci nu i-am dat cu oala în cap, că mai erau fix 16 sarmale și păcat de ele, că au fost prea bune.

* Premierul Ciucă, în elicopter, în drum spre Kiev, privind pe geam:
– Dumnezeule! Câtă distrugere, câtă suferință, câtă disperare… ce tragedie trăiesc acești oameni!
Pilotul:
– Domnule Prim-ministru, să știți că încă zburăm deasupra României.

* Am aflat ce-i cu vremea asta: Moș Crăciun își face Paștele în România.

* O vorbă din Moldova spune așa: ”E bine să lași băutura, dar să nu uiți unde”.

* Într-un bar, unul, rupt:
– Barman!
– Da, domnule!?
– Adu-mi, te rog, ușa, că vreau să ies!

* Preludiu după 40 de ani:
– Stai un pic, am un cârcel!
– Ok, oricum trebuia să merg până la baie.

* Cei din industria armamentului fac apel către cei din industria farmaceutică să înțeleagă că acum e rândul lor.

* După un chef de pomină, o tipă ajunge în patul unuia. Mulțumiți, după, fumau o țigară.
– Auzi?, zice el cu o privire de îndrăgostit, uită-te la mine și spune-mi sincer: eu am fost primul bărbat din viața ta?
Ea îl privește atentă și zice:
-S-ar putea, ai o figură cunoscută!

* – Doctore, când mă duc la vânătoare și nu împușc nimic, mă îngălbenesc, văd roșu înaintea ochilor. Pe urmă… treaba asta îmi dă gânduri negre, nu pot să dorm și fac noapte albă…
– De ce nu vă angajați la Policolor?

* – De ce spuneți că acesta e un cor mixt? Văd că nu cântă decât bărbații.
– Da, dar unii știu să cânte, alții, nu!

* – Scoateți dinții fără dureri?
– Nu întotdeauna. Ieri, de exemplu, mi-am luxat mâna la o extragere!

* Medicul stomatolog încearcă să-și liniștească pacientul:
– Aveți nevoie de calm și de curaj. Nu vă fie frică. Strângeți bine din dinți și deschideți gura!

* Un asistent îi atrage atenția medicului chirurg:
– Domnule doctor, într-o lună ați distrus trei mese de operație. Nu mai tăiați atât de adânc!

* Părinții lui Bulă au cumpărat un pian. În sfârșit, au ajuns la destinație și a fost admirat de toți.
– Pentru ce sunt butoanele alea negre?, îl întreabă Bulă pe tatăl său.
– În general, pentru cântecele de doliu, răspunde acesta.

* – Bună ziua, aș dori pantofii aceia.
– Spuneți-mi numărul.
– 0788 567 4…
– Numărul pantofilor!
– Doi.
– Să vină un coleg să se ocupe de doamna blondă!

* Două blonde în avion. La un moment dat se sting luminile. Una dintre ele spune:
– Oh, am intrat într-un tunel!

* O femeie face plajă fără sutien. Sânii ei superbi atrag atenția unui bărbat. Acesta se uită, se uită… în cele din urmă, încearcă să intre în vorbă cu ea:
– Puteți să-mi spuneți cât de caldă este apa?
– Ascultă, domnule! Multă lume m-a luat drept târfă, dar drept termometru încă nimeni…

* – Ce bine vă stă împreună! De cât timp sunteți căsătoriți:
– Eu de 5, ea de 8 ani…

* – Eu nu cred că un bărbat și o femeie pot dormi în același pat fără să se întâmple nimic între ei.
– Căsătorește-te și o să crezi!

* – D-le doctor, mă doare capul când mă dau jos din pat!
– Încearcă să cobori prima dată cu picioarele!

* Sărăcia modernă:
Să ai un telefon super-performant, cu care poți verifica online că nu ai niciun ban în cont!

* Te-a învățat la grădiniță să nu depășești conturul, tocmai ca să nu te dai cu atâta ruj pe lângă gură…

* Cică se fac angajări la salvamari, da’s excluși pescarii sportivi, că ăia te pupă și te aruncă înapoi în apă.

* Ajutați o biată nevoiașă care și-a pierdut portofelul să ajungă acasă în Dubai!

* Ea, melancolică:
– A venit căldura…
El, panicat:
– Cât?!

* Așa noroc am în dragoste, că dacă mă îndrăgostesc de o văduvă, îi învie bărbatul.

* Un tânăr chirurg, proaspăt sosit de pe băncile facultății, își începe activitatea la un spital. După prima zi de lucru, la ieșirea din sala de operație, își întreabă asistenta, și ea tot în prima zi de lucru:
– Ei, cum ți se pare că ne-am descurcat, așa, pentru prima zi?
– Excelent, domnule doctor. Ați rezolvat foarte repede și foarte bine toate operațiile programate pentru astăzi: ați scos un apendice, ați operat o fractură deschisă, ați scos o fiere și ați făcut o micșorare de stomac exact ca un doctor cu experiență. Dacă mă gândesc bine, e posibil, totuși, să fi făcut o mică eroare.
– Nu prea cred. Ce eroare?
– Între operații, nu trebuia cumva să schimbăm pacientul…?

* – Domnule, nu vă mai urinați în piscină!
– Păi, toată lumea o face.
– Da, dar nu de pe trambulină.

* – Iubito, m-am întors.
– Hă?! Ai plecat acum 5 ani să iei țigări și n-ai mai dat niciun semn!
– Aoleu, țigări! Revin!

* – Ce acte de curaj ați înfăptuit în viața dumneavoastră?
– Odată…, în liceu… am ridicat mâna la algebră!

Al treilea vestitor

”A venit primăvara!”,
Ne-a anunțat timid un ghiocel,
În timp ce se încovoia să iasă de sub stratul de zăpadă,
Noi l-am privit cu bucurie, dar și neîncredere,
Pentru că frigul ne făcea să tremurăm ca o piftie.

”A venit primăvara!”
Au strigat și păsările migratoare,
În călătoria de întoarcere spre locul de cuibărit,
Le priveam zborul curajos și riscant,
Temându-ne ca ninsoarea să nu le frângă aripile.

”A venit primăvara!”
A anunțat și soarele,
În timp ce strălucea fără dinții fioroși;
Doar atunci am ieșit cutezători afară,
Lăsând în urmă hainele groase
Și purtând în mâini boboci de flori.
De data aceasta, cu adevărat a venit primăvara!

Fructul interzis (6)

Aveam două fete în echipa de bobinatori, una de peste douăzeci de ani, iar cealaltă de-o vârstă cu mine. Cea mai mare se remarca prin părul negru, care-i încadra în paranteză chipul, până sub bărbie. La fel de negrii îi erau și ochii, pe care-i simțeai ațintiți asupra ta doar când priveai în altă parte, dar imediat alunecau în jos când încercai să le prinzi căutătura. O chema Maria și părea pierdută printre atâția bărbați, căsătoriți sau holtei, glumeți sau mai serioși, drăguți sau mai din topor. Pe mine mă lua cu fiori prezența ei și îmi reduceam contactele doar în limita profesională. Dar erau și colegi care-și îndulceau orele de muncă prin gesturi și expresii mai mult sau mai puțin amuzante, dedicate fiecăruia dintre noi, în funcție de situație. Gâzu era printre cei mai prolifici în această privință, iar fetele noastre erau și ele o țintă, așa cum se întâmplă în mare parte din bancurile populare.

Din păcate, Maria cea timidă nu știa de glumă, iar asta am realizat-o cu toții când a venit într-o dimineață cu maică-sa în biroul șefului. După ce femeia a purtat o discuție aprinsă cu el, pe care am urmărit-o prin geamul ușii care ne despărțea, au intrat furtunos în atelier și, la indicația fetei, ținta a fost arătată cu degetul. Era vorba de bunul nostru meseriaș și marele glumeț al echipei, Gâzu.

– Acesta este neobrăzatul care a atentat la cinstea fetei mele!, a rostit mama, răspicat.

Domnul Belbe avea o slăbiciune pentru femei și le trata întotdeauna cu respect, poate și pentru că avea o nevastă masivă și autoritară. De data asta, era pus într-o mare încurcătură și își găsea cu greu modalitatea prin care să aplaneze conflictul fără prea mari pierderi.

– Doamnă… dar acesta e om însurat, cu copii și nevastă bună, plus că e și printre cei mai experimentați muncitori. Poate e o neînțelegere la mijloc…

– Neînțelegere?! Fata mea a fost batjocorită de monstrul ăsta, iar pentru asta trebuie să-și ceară iertare, a decis ferm femeia, cu gesturi largi și o privire dură.

Gâzu părea și el pierdut în fața învinuirii, neștiind precis de ce este acuzat. A reușit, totuși, să îngăime întrebarea care-i frigea limba:

– Dar ce i-am făcut, doamnă?

– Ce i-ai făcut!? Te prefaci că ai uitat? Ai pus mâna în mod necuviincios pe fata mea pură ca o floare neatinsă de nimeni. Ea nu minte niciodată, deci nu poți nega.

– E adevărat, găsi acuzatul curaj să răspundă. Dar fără vreo intenție necuviincioasă, așa cum îi ating și pe alți colegi, din instinct sau fără să-mi dau seama.

– Aha, recunoști că te dai și la altele. Om însurat și cu copii… Dar cu fetița mea ai mers și mai departe când ai invitat-o la restaurant.

– Da, doamnă, era ziua mea și am invitat-o și pe ea, ca pe mulți alții, la o bere sau un suc.

– Om serios ești tu? Să inviți o Fată Mare la restaurant, ba și cu alți bărbați în jurul ei! Dar ceea ce a urmat a depășit orice măsură și nu cred că o să te scuzi că ai făcut a fel și cu ceilalți colegi. Maria mea mi-a mărturisit că i-ai cerut, Doamne iartă-mă, i-ai cerut… cur.

Bărbatul s-a înroșit puternic, însă nu știam dacă de jenă sau de revoltă în fața unei astfel de afirmații.

– Dacă ea a dedus asta, îmi pare tare rău. E drept, fac multe glume cu toată lumea, însă nu am știut că nu are simțul umorului. Nu mi-aș înșela nevasta niciodată, dar și în fața ei spun multe bancuri, pentru că așa-i felul meu.

Femeia continua să fiarbă de nervi, în timp ce Maria își ținea ochii ațintiți în jos, iar Belbe nu îndrăznea să se pună în fața furtunii.

– Vedeți ce fel de om aveți în echipă? l-a întrebat doamna, cu mâinile în șolduri. Mi s-a spus că și alții sunt cam pe același calapod, așa că vă rog să luați măsuri, altfel mă duc mai sus cu reclamațiile. Știu că și dumneavoastră aveți păcate destule, mai ales dacă luați sute de lei din salariile lor. Aici e o adevărată bandă de neobrăzați și nelegiuiți, care de care mai mari.

A fost punctul în care răbdarea șefului nostru a cedat și a poftit-o pe femeie să iasă afară. L-ar fi ajutat și Gâzu, cu mare plăcere, dacă nu ar fi reușit să se descurce de unul singur. Maria a intrat pe foaie de boală, timp de șapte zile, iar la întoarcere i s-a făcut loc să lucreze singură la o masă, în rarele ocazii în care i se mai cerea ajutorul. Văzându-se ignorată de toată echipa, și-a cerut transferul la o secție de croitorie, după care nu am mai auzit de ea.

Atenția mea era îndreptată către cea de-a doua fată din echipă, de optsprezece ani și mult mai drăguță. O chema Diana, avea părul șaten și ondulat, iar ochii ei căprui și neastâmpărați m-au incitat de la prima vedere. Mai era un motiv prin care mă simțeam îndreptățit să-mi încerc norocul în a-i cuceri inima: avea și ea un picior cu sechele de poliomelită, însă se deplasa fără cârje sau baston. În plus, primele noastre întâlniri din afara serviciului au decurs ca o idilă frumoasă, în care simțeam că iubesc cu adevărat. Fiind mai sprintenă ca mine la mers, venea ea la mine acasă, cam de două ori pe săptămână. Era îmbrăcată mai atrăgător decât la serviciu, iar eu îmi puneam cămașa albă și cravata. În timp ce la muncă nu schimbam multe cuvinte, chiar și atunci când bobinam împreună același motor, în momentele de intimitate ne deschideam sufletele și am constatat că aveam aceeași cheie, către aceleași uși. Ni se părea minunat că ne-am găsit și ne promiteam de fiecare dată să nu ne pierdem. În timp ce mă privea adânc în ochi, eu mă pierdeam complet în ferestrele ei mari și adânci, de unde nu aș mai fi vrut să ies niciodată. Primul nostru sărut a fost prin intermediul unei agende, unde și-a lăsat amprenta buzelor rujate și pe care am exersat de mii de ori până la viitoarea întâlnire.

va urma

Zâmbete luminoase

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Când ți-e lumea mai dragă, vine cineva și te întreabă câte kilograme ai.

* La școală au fost montate cuiere la garderobă. Deasupra, un mesaj: ”Doar pentru profesori!”
Ziua următoare, cineva lipește un bilet alături: ”Dar pot fi atârnate și haine!”

* Intră nevastă-mea aseară în casă și mă întreabă:
– Dar mama unde-i?
– Face hidromasaj, i-am răspuns.
– Da’ ce, avem noi cumva cadă cu hidromasaj și nu știu eu?… m-a întrebat.
– Nu, e doar vechea noastră cadă, doar că am legat la ea două fire de la priză.

* După două ore de chin în care m-am gândi de unde să încep curățenia, mi-a venit o idee genială:
– Nu mai bine beau eu o bere?

* În atenția celor obsedați de curățenia de Paște!
Vine iepurașul, nu sanepidul!

* Într-un sat din Botoșani, un sobor de preoți a sfințit noul contor de gaz.
Să vezi pomenirea de sfinți la prima factură!

* – O să mori în mizerie, sărac și prost.
– Nu am înțeles ce ați spus…
– Am spus: creditul dumneavoastră a fost aprobat.

* Bărbați, țineți minte:
Acuzând femeia de ceva ce nu a comis, îi poți băga în cap o idee extraordinară!

* Dacă te spovedești, crezi că ești ”curat”?
Ești la fel ca înainte, singura diferență e că mai știe și preotul ce ai făcut!

* Am început o dietă pe bază de țuică…
E senzațională! În trei zile, am pierdut cheile, telefonul și portofelul!
Recomand!

* ”Venitul meu lunar este mai mult plecat decât venit”.

* Vești bune pentru persoanele triste care se culcau singure: au apărut țânțarii.

* În afară de Colebil și Triferment, voi ce-ați mai pregătit de Paște?

* – Există pastile împotriva foamei?
– Da, dar astea, la noi în Ardeal se cheamă chiftele!

* Examen la facultate… Un singur bărbat și 30 de gagici în grupă. Intră prima:
– Ce se mărește până la 20 de ori când este excitat?
– Hihihi, hahaha!
– Ieși afară, ai 4.
Intră a doua:
– Ce se mărește până la 20 de ori când este excitată?
– Hihihi, hahaha!
– Ieși afară, ai 4.
Și tot așa până intră toate, cu același rezultat. La sfârșit, intră bărbatul și i se pune aceeași întrebare.
– Ce se mărește de 20 de ori când este excitată?
– Pupila!
– Bravo!, ai 10. Du-te și spune-le proastelor ălea de afară că ”hihihi și hahaha” se mărește între 3 și 5 ori.

* – Ce este sexul protejat?
– Sexul protejat este atunci când o femeie nu-ți știe nici numele, nici adresa!

* La ora de engleză, profesoara îl întreabă pe Bulă:
– Bulă, cum îi zici tu lui Ștrulă, în engleză, ”Ștrulă, vino încoace”?
– Ștrulă, come here!
– Bravo, Bulă! Dar cum îi zici ”du-te încolo”?
Stă Bulă, se gândește un pic, apoi răspunde sigur pe el:
– Mă duc în partea cealaltă și îi zic: ”come here”!

* Problemă de matematică:
Dacă am 5 banane într-o mână și 5 pere în cealaltă… de ce nu am cumpărat o pungă!?

* – Iubitule, știi ce am eu în comun cu Marcela de la scara 2?
– Ce anume, iubito?
– Pe tine, nenorocitule…

* Un copil intră într-o cofetărie:
– Tanti, vreau și eu un ou de ciocolată!
– Cât de mare să fie?
– Cam cât capu’ lu’ matale, da’ cu ceva înăuntru!

* Prietenii mei mi-au spus că sunt cel mai avar om din lume.
Așa că astăzi, ca să le dovedesc contrariul, le-am luat o bere.
Nici așa n-au fost mulțumiți…, ei ar fi vrut câte o bere de fiecare!

* O tipă se prezintă la crematoriu:
– Bună ziua. Aș vrea să-mi incinerați și mie soțul. Se poate?
– Bineînțeles că se poate, doamnă. La ce adresă trebuie să ne deplasăm ca să-l luăm?
– Nu e nevoie, a venit aici, cu mine. e în fața ușii. Numai, vă rog, să-l luați cu ușurelul, că suntem certați și nu i-am spus de ce l-am adus.

* Abia după 50 de ani, sexul devine palpitant! Nu știi dacă e orgasm, cârcel sau infarct!

* Într-o zi, vițelușul se juca în curte cu purcelușii. Vaca îi vede și își strigă imediat băiatul:
– Treci în casă! Acum!!
Odată ajuns în casă, vaca îi zice mândră:
– De câte ori nu ți-am spus că nu ai voie să te joci cu ăia, că tu ai alt nivel social?
– Dar, mamă…
– Nu mai comenta! Doar știi bine că tatăl lor e un porc iar mama lor o scroafă!
– Bine, mamă, dar și tu ești o vacă!
– Așa e, însă tatăl tău… e veterinar!

* Directorul adună angajații și le ține un discurs motivațional despre cum poți să promovezi:
– Când am ajuns eu în această instituție, nu aveam niciun ban. Tot ce aveam era propria mea inteligență.
Unul dintre angajați zice:
– Cu alte cuvinte, domnule director, ați pornit de la zero.

* DE CE BĂRBAȚII SUNT ATÂT DE FERICIȚI?
Pentru că au o viață de invidiat:
– Își păstrează numele de familie toată viața.
– Niciodată nu rămân însărcinați.
– Mecanicii nu vorbesc cu ei în chineză și nici nu le văd fața de proști.
– Ridurile le adaugă caracter.
– Părul alb le adaugă atracție.
– Pantofii noi nu le fac praf picioarele.
– Apelurile lor telefonice durează 30 de secunde.
– Pentru o vacanță de 15 zile au nevoie doar de o valiză, și ea pe jumătate goală.
– Pot deschide toate sticlele și borcanele fără să ceară ajutor.
– Le vine fenomenal dacă apare cineva la o petrecere cu aceleași haine ca el, devin chiar prieteni.
– Le vine fenomenal dacă poartă același costum la viitoarele 12 nunți.
– Pot mânca o banană în locuri publice.
– Se pot uita la televizor cu un prieten, în liniște totală, ore întregi, fără să se gândească. ”este supărat pe mine oare?”
– Chiloții lor costă 20 lei, în pachet de șase.
– Trei perechi de pantofi sunt mai mult decât suficienți pentru zece ani.
– Aceeași coafură durează ani de zile, poate zeci de ani, dacă nu toată viața, iar dacă se plictisesc, se tund la zero fără regrete.
– Pot avea jucării toată viața.
– Pot purta costum de baie fără să conteze cui le arată picioarele sau dacă le atârnă burta. Lor le stă bine și sunt fericiți în orice mod.
– Nu-și fac griji niciodată despre ce mâncare vor găti pentru mâine.
– Se pot îngrășa cu cinci kilograme și nici măcar nu observă, iar dacă o fac, nu le pasă.
– Cu burtă sau fără burtă, continuă să aibă lipici.

* Noi, românii, suntem oameni faini…
Până și iarna se desparte greu de noi! 😉

* Vrei să ai un Paște de neuitat?
Spune-i lu’ nevastă-ta că nu-i bună mâncarea gătită de ea! 😀

Paște fericit!