Mor actorii

Mor actorii – versuri de Adrian Păunescu

Ce se-ntâmplă seamănă teribil
Unui zbor cu foarte multe goluri:
În această țară mor actorii
Regretați de propriile roluri.

Tineri și bătrâni, la garderobă
Vin să-și lase cea din urmă haină,
Programați să intre în spitale
Ca să poată să se stingă-n taină.

Nu mai vor aplauze și bisuri,
Nu mai vor sufleori, lumini și farduri,
Ar mai zăbovi doar ca să-și rupă
Propriile afișe de pe garduri.

Mor actorii părăsiți de public,
Teatrul însuși este o fantomă
Și la catafalc le stau de gardă
Rolurile care intră-n comă.

Ne-au făcut să plângem și să râdem,
În momente bune sau mizere,
Astăzi, cu privirea zăvorâtă,
Ei își joacă ultima tăcere.

Ce ciudat, acum, când mor actorii,
Tragedia ce-au jucat-o moare,
Pentru a afla că fără dânșii
Tragedia noastră e mai mare.

Câinii morții reîncep să latre,
Cinici, pofticioși, nerăbdători,
Se tot sting luminile în teatre,
Noapte bună, domnilor actori!

Din glumă-n glumă

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* O femeie în vârstă roagă liftierul să o ducă la etajul 99 al hotelului. Cum urca liftul, se auzeau tot felul de zgomote ciudate. Albă la față, femeia întreabă:
– Nu schimbați niciodată cablurile la ascensor?
– Ba da, atunci când se uzează, răspunde liftierul.
– Și când știți că s-au uzat?
– Atunci când se rup.

* – De ce este atât de agitat tipul de la masa vecină?
– I-a dispărut portofelul.
– De unde știi?
– E la mine.

* Un pui de manelist vine acasă după prima lui zi de școală:
– Mămico, azi la școală am făcut literele și eu am fost cel mai bun. De ce mămico, pentru că ascult manele?
– Nu, puiul mamii, pentru că ești inteligent.
A doua zi, după școală:
– Mămico, azi am făcut adunări și eu am fost cel mai bun. De ce mămico, pentru că îmi plac manelele?
– Nu, puiul mamii, pentru că ești inteligent.
A treia zi, după școală:
– Mămico, azi am avut educație fizică și eu sunt singurul băiat din clasă care are păr pe piept. De ce mămico, pentru că sunt manelist?
– Nu, puiul mamii, pentru că ai 24 de ani!

* – Bulă, care e politica cea mai bună pe vremurile astea?
– Să-i păcălești pe toți.
– Și cea mai proastă?
– Să crezi că i-ai păcălit.

* Tatăl controlează caietul feciorului mai mic:
– De de scrii cârligele astea așa de neregulat?
– Astea nu sunt cârlige, sunt integrale.

* Sunt puțin debusolată și pe deasupra astăzi mi s-au întâmplat două lucruri ciudate:
1. Dentistul mi-a făcut anestezie generală ca să-mi scoată un amărât de dinte.
2. Când am ajuns acasă, am observat că am chiloții pe dos.

* Bulă la mare. Intră în apă și deodată simte o mână pe coaie și o voce îi zice:
– Plus sau minus 2?
Bulă: „Hai să zic plus 2”.
Zise. Iese din apă și se trezește cu 4 coaie.
Se gândește bulă un pic: „las’ că intru înapoi și zic minus 2 și rezolv eu!”
Intră în apă. Vocea:
– Plus sau minus 4?!?

* Un bețiv, ieșind din bodegă, întreabă:
– Ce-i cu duhoarea asta?
Un trecător răspunde:
– E mirosul de aer curat, domnule!

* Badea Gheo îi cere casieriței din gară un bilet de la Cluj la București „da’ să fie musai la geam”. Îi dă casierița biletul, dar când se întoarce badea de la București se duce la fătucă și o apostrofează:
– Fata tatii, ți-am cerut un bilet la geam, dar el o fo’ la ușă!
– Păi de ce n-ați schimbat locul cu cineva?
– L-aș fi schimbat, da’ n-am avut cu cine, că am fo’ singur în compartiment!

* Un șofer de tir oprește la un popas, comandă un sandviș, o cafea și o plăcintă. Intră trei motocicliști răi, unu îi mănâncă sandvișul, altul îi bea cafeaua, iar al treilea îi mănâncă plăcinta. Șoferul de tir nu zice nimic, plătește și pleacă.
Un motociclist râde gros:
– Hahaha, ăsta n-are niciun pic de sânge de bărbat în el.
La care barmanul, uitându-se pe geam:
– Nici sânge de șofer nu pare să aibă, tocmai a dat cu spatele peste trei motociclete…

* Soția cu amantul în pat. La un moment dat, se aude ușa de la intrare:
– Ascunde-te. A venit soțul. Dacă te vede, te omoară.
– Să mă omoare? Pe mine? Niciodată. Îi datorez o mie de euro!

* Într-un salon de frumusețe:
– Făceți-mi manichiura ca la Britney Spers, coafura ca a Angelinei Jolie și pedichiura ca la Naomi Campbell.
– Dar fața o lăsăm așa, ca a lui Gerard Depardieu?

* Alinuța nu a fost în ultimul an școlar cea mai bună la învățătură. Pentru că de multe ori dormea în bancă… la propriu. Într-o zi, învățătoarea, văzând-o dormind, merge la ea și o întreabă:
– Alinuța, cine este Creatorul Universului?
Bulă, aflându-se în spatele ei, o înțeapă pe la spate cu un pix:
– DUMNEZEULE MARE!, țipă Alinuța…
– Foarte bine!, zice învățătoarea. Răspunsul e corect!
Și Alinuța adormi înapoi. După nu mult timp, învățătoarea iar o vede dormind și o întreabă:
– Alinuța, dar cine este salvatorul nostru?
Din spate, iar vine Bulă cu salvarea și o înțeapă:
– IISUSE HRISTOASE!!!, țipă iar Alinuța…
– Foarte bine! Mă bucur că știi!
Și iar adormi la loc pe bancă.
Învățătoarea o prinde din nou dormind și o mai întreabă:
– Alinuță, dar ce i-a zis Eva lui Adam după ce au avut al 23-lea copil?
Și după ce Bulă o înțeapă iar pe la spate, Alinuța răspunde:
– DACĂ MAI BAGI O DATĂ ÎN MINE CHESTIA AIA NENOROCITĂ, ȚI-O RUP ÎN DOUĂ ȘI ȚI-O BAG ÎN FUND!

Emilia

14429648_1282883211746495_1353431065_nAceasta este nepoțica Emilia, cea care îmi captează atenția în aceste zile și care a învățat deja să-mi spună „unchiu”. Îi place cum sună și o repetă întruna, ori de câte ori mă vede. Iar mie îmi place să aud, că sună parcă mai bine decât „Pete”. Cu timpul, o să adune laolaltă ambele cuvinte și o să-mi zică „unchiu’ Pete”.

Pentru mărire, dați click pe imagine.

Ce se întâmplă atunci când ne uităm la o femeie frumoasă

S-a demonstrat științific – oamenii sunt judecați de semenii lor în special după aspectul fizic. Cei frumoși sunt într-adevăr avantajați, din toate punctele de vedere, susțin cercetătorii.

femeie-zambitoare

De la slujbe mai bune la sentințe mai blânde în instanță, oamenii considerați frumoși, atrăgători, sunt în mod clar favorizați. Nu este însă ceva intenționat, ci subconștient, iar explicația este acum bine argumentată științific.

Potrivit unei teorii, un chip frumos stimulează receptorii μ-opioid (MOR) din creier, despre care se crede că au influență în mecanismul biochimic al recompensei.

Pentru a vedea dacă oamenii reacționează în mod similar, 30 de bărbați au fost rugați să ia parte la un test. Ei au văzut poze cu mai multe chipuri de femei. Unii bărbați au primit un medicament care stimulează receptorii MOR, alții placebo, iar alții un medicament care inhibă acei receptori.

Rezultatele testului au arătat că oamenii caută chipuri frumoase pentru că atunci creierul le oferă o senzație de mulțumire. Subiecții stimulați cu medicament se uitau mai mult timp la femeile frumoase și le dădeau note exagerate în comparație cu restul femeilor.

Concluzia demonstrează încă o dată că interacțiunile noastre sociale sunt influențate de aspectul fizic, iar evoluția speciei a decis să căutăm parteneri cât mai atrăgători.

Deocamdată, cercetătorii n-au putut să afle ce anume îi face pe unii oameni să fie considerați mai frumoși. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Molecular Psychiatry.

Sursa: Science Mag

Puse în teasc

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Ce frumos e în parc noaptea!, zise el.
– Uite, cade o stea. Pune-ți o dorință!, interveni ea.
– Mi-am pus, șopti el timid.
– Și? Ce mai stai?

* Doi prieteni:
– Ce-ai pățit la ochi?
– De la răceală…
– Păi cum așa?
– Am tușit la una în dulap și m-a prins soțul ei…!!

* Soțul și soția se uitau atent la Fântâna Dorințelor…
Deodată, soția alunecă și cade în fântână…
El se dă înapoi înmărmurit și exclamă:
– Nu pot să cred că funcționează!

* Dinții către limbă: – Dacă te presăm puțin, te putem tăia!
Limba: – O singură înjurătură dacă rostesc unei persoane zburați toți 32!

* Femeile sunt ca locurile de parcare: cele bune sunt luate… mai rămân cele pentru handicapați.

* Doctorul către pacientul nou internat:
– Nu vă faceți griji! În două săptămâni părăsiți spitalul – într-un fel sau altul.

* – Cu ce mergi la serviciu?
– Cu forța.
– Mă refeream cum mergi…
– Înjurând.
– Băi, eu te întrebam cum ajungi acolo.
– Cu depresie…

* Vorbesc doi prieteni:
– Soția mea era să ardă din cauza rușinii.
– Nu înțeleg, cum e posibil?
– A uitat fierul de călcat în priză și a pornit un incendiu, vecinii au chemat pompierii, dar ea nu le deschidea ușa pentru că îi era rușine că era nemachiată…

* Adineauri mi-am verificat contul și am descoperit că am suficienți bani să o duc bine până la sfârșitul vieții… Dacă mor luni.

* Profesorii de la Facultatea de Aeronautică sunt invitați de studenți la o plimbare cu avionul.
După ce s-au instalat comod, au fost informați că avionul a fost construit chiar de studenți.
Disperați, au sărit din scaune și au luat-o la fugă. Mai puțin unul.
De jos, ceilalți profesori strigau la el să coboare.
– Stați liniștiți, le spune profesorul cel calm. Dacă e construit de studenții noștri, nici măcar n-o să pornească.

* În muzeu:
– Aceasta este Minerva.
– Și acolo, în spate, statuia aia, este soțul ei?
– Nu… Ea n-a avut soț. Ea a fost zeița înțelepciunii!

* Un musulman dă buzna într-o sală de conferințe.
– Ce cauți dumneata aici?, îl întreabă președintele.
– Vreau să fac un anunț important!, răspunde el.
– E chiar atât de important ca să merite să ne deranjezi în timpul ședinței?!
– E foarte important, zise musulmanul. Chiar bombă, aș putea spune!

* Logică feminină:
– Mami, ce-i aia „amantă”?
– Asta, mami… e o femeie rea, care ne fură din bugetul familiei.
– Dar „amant”?
– Asta, dragă, e un nene bun, care-l ajută pe tac’tu!

* – Mamă, îl iubesc pe vecinul nostru.
– Ar putea fi tatăl tău
– Nu vârsta contează!
– Cred că nu m-ai înțeles…

* Într-un sat, măcelarul a devenit celebru deoarece reușea să ridice porcul doar prinzându-i coada cu dinții și nu numai atât: reușea să stabilească cu exactitate și greutatea animalului! Într-o zi se pregătea de o nouă demonstrație…
Aproape toată suflarea satului era adunată să asiste la cântărirea porcului. La un moment dat, un copil exclamă:
– Nenea, vă rog să nu începeți încă, mă duc s-o chem și pe mama, să vadă și ea!
Trecură câteva minute și copilul reveni singur.
– Dar unde ai lăsat-o pe mama?
– Din păcate nu poate veni! Chiar acum cântărește poștașul!

* O văduvă completează formulare.
La rubrica: „de când a murit soțul” scrie: „de 4 ani”.
La rubrica: „copii”, scrie: „unul, de 2 ani”.
Funcționarul:
– Păi dacă a murit de 4 ani, cum aveți copilul de 2?
– El a murit, eu nu!

Micuța blondă

De aseară, timp de două săptămâni, nu mai sunt singur. Am ocazia să experimentez din nou viața de familie, datorită vizitei nepoatei, nepotului și nepoțelei, Emilia. De aseară, vedeta în jurul căreia gravităm toți trei este o micuță blondă de numai un an și patru luni. Programul fiecăruia dintre noi depinde de orele ei de somn, de orele mesei și de cheful ei joacă. Dar când îi vedem zâmbetul și îi auzim gângurelile, ni se pare că e un sacrificiu prea mic pentru un premiu atât de mare. Mai mult, când folosește cuvinte întregi, cum ar fi MAMI, TATI, PETE sau MIMI, simțim că ni se topește inima. Mimi le spune la toate păpușile pe care le are, inclusiv la cea pe care i-am dăruit-o ieri. „Pete” sunt eu.

A durat doar câteva minute până m-a recunoscut, după vizita de la Paște. Fața i s-a destins din ce în ce mai mult și a început să cerceteze fiecare ungher al apartamentului. A trebuit să ascundem tot ceea ce putea fi periculos: cuțite, scobitori, obiecte mici. Mă uitam la ea cum încerca să danseze după muzica de la TV și nu-mi venea să cred. Era blondă și frumoasă ca o păpușă nemțească. Mă miram, pentru că n-am avut niciun caz de păr blond în familia noastră. Probabil că îl moștenește de la bunica din Austria, ea fiind cu păr de această culoare aurie. Tot de la ea învață și germana, mama Veronica având misiunea s-o învețe românește, așa cum a făcut-o și cu Tati.

La ora aceasta, sunt plecați toți trei în vizită la rude, iar eu profit de ocazie pentru a așterne aceste câteva rânduri. Trebuie să mă adaptez și să renunț la planificări, atâta timp cât sunt unchi în exercițiul funcției. Dacă stau să mă gândesc, e o nimica toată pe lângă calitatea de a fi tătic cu normă întreagă. E nevoie de timp și răbdare, dar și satisfacțiile sunt pe măsură. Știu deja din experiență că atunci când or să mă lase iarăși singur, o să le simt puternic lipsa, până mă voi reacomoda. Dar, deocamdată, sunt și eu familist.