Efervescență umoristică

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* În 2030, o mămică își ceartă copilul la masă:
– Andrei! Termină lăcusta, altfel nu primești viermele la desert!

* Sir: – John, mută, te rog, pianul din sufragerie, în bibliotecă!
John: – Imediat, Sir! Să mai iau ceva și în cealaltă mână?

* Mi-am dat în bobi aseară!
Mi-o ieșit că am laicurile legate…

* ”Dacă nu ai mâncat niciodată cu lacrimi în ochi, nu ai să știi cu adevărat ce gust are viața”.

* Azi, toată ziua am căutat armonia. Nu am găsit-o. Am găsit în schimb o sticlă de vișinată de acum 2 ani. Bună și aia…

* Într-o lume dominată de fitness, nu mai știi care e rupt de foame și care e la dietă.

* Fetelor, să știți: tânăr, frumos, deștept, bogat, vesel și darnic, sunt 6 bărbați diferiți.

* Ieri mi-a cumpărat un tricou Lacoste din Dragonul Roșu și l-am spălat. Crocodilul a rămas în mașina de spălat…

* Îți dai seama că ești bătrân abia atunci când te taie Rafila de pe lista cu iod!

* Un miliardar se duce la bancă:
– Bună ziua. Am venit să solicit un credit de 1 dolar.
– 1 dolar!? Dar, domnule, vă retrag această sumă din cont, fără nicio problemă.
– Nu, eu vreau un credit de 1 dolar pe care să-l rambursez într-o lună. Dacă nu-mi dai creditul, îmi retrag toți banii.
– Bine… acestea sunt hârtiile pe care trebuie să le semnați.
– Care este dobânda?
– 3% pe lună.
– Ok, dar vreau să-mi las BMW-ul garanție.
– Dar nu este nevoie. Conturile dumneavoastră sunt garanție suficientă.
– Dacă nu-mi luați garanție BMW-ul, îmi retrag toți banii de la voi.
– Bine…puteți lăsa BMW-ul drept garanție, timp de 30 de zile, în parcarea subterană a băncii.
Miliardarul se duce fericit acasă și-i spune soției:
– Putem pleca liniștiți în concediu, am făcut rost de parcare cu 1,03$ pe o lună întreagă.

* Te plictisești?
Trimite un SMS la un număr la întâmplare cu mesajul: ”I-ai zis de relația noastră?”

* Doi prieteni stau de vorbă:
– Ce zodie ești?
– Leu!
– Dar nevastă-ta?
– Dresoare.

* – Tu de ce nu ești așa romantică precum alte femei?
– Cum adică nu sunt romantică?
– Păi alte femei sunt în stare să aducă bărbaților și luna de pe cer.
– Măi omule, eu nu pot să-ți aduc luna de pe cer… dar pot să-ți dau două palme să vezi stele verzi.

* – Cum merge cu dieta?
– Rău, în dimineața aceasta, la micul dejun, am mâncat 3 ouă.
– Fierte?
– Nu, Kinder.

* – Ieri aveai nervi. Ți-au trecut?
– Da! Azi am alții!

* Musai să mă cumințesc…
Căldura asta m-a făcut să ajung la concluzia că nu o să rezist în Iad.

* – Femeie, mi-ai dat un ciorap alb și unul negru!
– Ce să-ți fac, bărbate, și perechea cealaltă e la fel!

* Mereu îl las pe soțul meu să facă ce vreau eu!

* Azi-noapte am visat că eram la mare…, dacă nu suna ceasu’ mai stăteam câteva zile.

* Se spune că cine te iubește, te caută.
Nu-i adevărat! Te caută și creditorii, și Fiscul, și crede-mă, ăia nu te iubesc…

* Luai-vă femei ardelence! La cât sunt de încete, când vor să îți dea cu cratița în cap, ai timp să te ferești. Cu oltencele și moldovencele n-ai nicio șansă… punct ochit, punct lovit!

* Sunt atât de simpatic, încât cred că, dacă aș fi fost și slab și frumos, făceam prăpăd! 🙂

* Dacă pui o femeie să descrie bărbatul adevărat, afli definiția sclavului.

* – De ce plângi, Gheorghe?
– Socru-mi-o și-o făcut operație de schimbare de sex!
– Na, și?
– Păi, mă! Amu am două soacre!!

* Caut un loc de muncă în care să mă duc când am chef și să câștig cât vreau eu. Nu-mi place să-mi facă alții programul.

* Vând costum de înmormântare cu tot cu pantofi. Am crezut că mor după una, da’ mi-am revenit!

* – Care sunt cele mai mari frici ale tale?
– Întunericul și dentiștii.
– Hai că asta cu dentiștii o înțeleg, dar întunericul?
– Niciodată nu știi câți dentiști vei întâlni acolo…

* Citat motivațional…
”Capul veșnic plecat, la un moment dat începe să pască”!

* – Ce tatuaj doriți?
– Nu știu!
– Gândiți-vă bine, să fie ceva care să vă placă toată viața…
– Fă-mi vreo cinci sarmale!

* Statul a cheltuit 80 de milioane de Euro ca să știm cu exactitate câți suntem și am aflat cu exactitate că NU știm câți suntem!

* Angajaților CFR li s-a interzis să vină la muncă cu trenul, ca să nu întârzie la program.

* – Te iubesc de cum te-am văzut.
– I-ai spus asta și prietenei mele.
– Da, dar pe ea am văzut-o înaintea ta.

* Un om fuge de niște canibali, care după un timp îl prind și unul dintre ei îi spune:
– Stai liniștit, noi suntem vegetarieni, mâncăm numai mărul lui Adam!

* Scrisoare de la o mamă blondă, pentru fiica ei blondă:
”Bună ziua, draga mea fiică!
Dacă ai primit această scrisoare, înseamnă că ea a ajuns la timp, dacă n-ai primit-o, dă-mi de știre și voi mai scrie una.
Eu scriu încet, deoarece știu că nici tu nu citești prea repede.
Timpul la noi e frumos, săptămâna trecută a plouat doar de două ori, la începutul săptămânii trei zile și la sfârșitul săptămânii încă patru.
Apropo, în legătură cu paltonul ce ai zis să ți-l trimit. Unchiul Vasile a spus că nasturii din metal sunt prea grei și o să trebuiască să plătesc mai mult la poștă, așa că am rupt nasturii și i-am pus în buzunarul drept, ai să-i coși tu la loc.
Tatăl tău a găsit un loc de muncă, acum sub el se află 500 de oameni, că e șef cosaș la cimitir.
Sora ta s-a măritat și acum așteaptă un copil, dar pentru că nu știm dacă va fi fată sau băiat încă nu știu dacă vei deveni mătușă sau unchi.
Mi-a spus că, dacă va fi fată o va numi ca pe mine, deși îmi pare straniu să-și numească copilul ”Mama”.
Fratele tău a avut nu demult o peripeție, a închis mașina și a uitat cheile înăuntru. A fost nevoie să meargă 10 km până acasă, să ia cheile de rezervă și să ne elibereze pe toți din mașină.
Dacă ai să o întâlnești pe verișoara ta, Lilia, transmite-i salutări, dacă n-ai s-o întâlnești, atunci nu-i spune nimic.
Mama ta.
P.S. Am vrut să pun niște bani, dar am închis deja plicul.”

* Niciodată nu te arunca într-o relație cu un bărbat! Ai răbdare, cunoaște-l mai bine, poate are prieteni mai buni decât el!

Ultima cădere

Când o să cad pentru ultima oară,
Aș vrea să se întâmple în liniște,
Nimeni să nu știe că am fost doborât,
Fiind convinși că zbor în continuare,
Brăzdând cerul în lung și-n lat,
Așa cum o făceam de fiecare dată.

Nici eu nu mă voi recunoaște înfrânt,
Voi rememora călătoriile cele mai reușite,
Compania altor păsări măiestre,
Și îmi voi asculta ecoul aripilor,
Cu urechile lipite de pământ,
Când o să cad pentru ultima oară…

Petru RACOLTA, „Pe urmele tatălui” /recenzie literară

Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

„Să n-ai încredere niciodată în puii de năpârcă, până la urmă tot te mușcă”.
Precum spunea neuitatul Sherlock Holmes, „toate cele mai groaznice crime se comit tocmai în locuri liniștite și îndepărtate”… Și aici, într-un loc potrivit, sămânța unui maniac îndobitocit zace brusc în zeci de fecioare nevinovate! Tinere, care tremură de frică, încercând să prevină răul ce vine! Fete inocente dispar sau mor prin suicid, pentru că unii părinți sau mirii, le consideră târfe, alte intrigi mai sunt țesute, iar mafiotul misterios Jucatorul sau partenerii de poliție corupți apasă pe trăgaci, țintind propria lor cocardă de poliție!- „Nimănui nu-i place să-i între poliția în casă, pe neașteptate. Chiar dacă se crede om cinstit, cu frică de Dumnezeu și de legile pământești, pe care știe că le-a respectat cu sfințenie. Cei mai temători sunt oamenii cu o educație precară suspicioși pe felul cum își fac agenții de…

View original post 1,740 more words

Fructul interzis (15)

De mic copil mi se repeta întruna să am răbdare în toate visurile mele. Oamenii mari din jurul meu mă priveau cu îngăduință și mă linișteau sfătoși prin îndemnul de a aștepta până la momentul propice în îndeplinirea dorințelor. Nimeni nu știa să-mi explice când va veni acel moment, dar majoritatea îmi sugerau că trebuie să cresc întâi mare, adică să fiu adult ca ei. Deși eram puțin circumspect, pentru că multe din speranțele mărturisite nu li s-au împlinit nici lor, lecția răbdării am învățat-o printre primele și cu o mare sârguință. Speram că voi ajunge să merg normal pe picioarele mele, că voi avea o meserie apreciată și bănoasă, o casă mare, o mașină performantă, o nevastă frumoasă și cuminte, într-o o familie fericită. Această însușire am deprins-o și cu ajutorul pasiunilor care s-au legat de mine: lectura, șahul și pescuitul. Ele mi-au oferit tăria de a persevera în așteptarea momentului potrivit în afirmare, fie că era vorba de serviciu, bunuri materiale sau recompense spirituale. Singurul domeniu în care răbdarea nu a reușit să mi se impună a fost dragostea, iar pentru asta am plătit un preț mare.

Relația cu Bela devenea tot mai strânsă și amândoi am hotărât că era timpul să facem un pas important înainte, adică să mă prezinte familiei, să-i cer oficial mâna, iar apoi să o duc în Seini, pentru ca și ai mei să ne dea încuviințarea pentru căsătorie. Ne sorbeam din ochi când venea vorba de unirea pe viață și amândoi eram siguri că nimeni nu va putea să diminueze iubirea mare pe care o simțeam unul față de celălalt. Cu aceste convingeri ne-am despărțit și în acea seară, după care m-am gândit să-l vizitez pe Emeric, dacă tot eram în zonă. Pe Mitruț l-am adus de câteva săptămâni în camera mea de cămin, unde ne țineam de urât, plătea o chirie modică și puteam merge în fiecare sâmbătă la pescuit. Dar prietenul din Seini stătea tot în chirie cu nevastă-sa la o femeie solidă și cărpănoasă, care trăia doar din afaceri la limita legii, printre care și exploatarea chiriașilor de ocazie.

Pe el și pe Caty i-am găsit la o masă din curte, în fața unor beri, povestind despre ultimul eveniment al zilei. Așa am aflat că, din seara precedentă, la baba Juji a picat un nou oaspete, mai precis o fată de vreo douăzeci de ani. Nou-venita arăta foarte bine și gazda i-a oferit o cameră în clădirea din față, semn că avea cum să plătească, la ce prețuri se cereau acolo. Eram interesat și eu să văd cât de bine arăta noua sosită, iar curiozitatea mi-a fost satisfăcută în câteva minute. O tânără mică și palidă, cu părul șaten și ochi de o tristețe aparte s-a apropiat de noi, având afișat pe chipul slăbit un surâs discret și prietenos. Era frumoasă cu adevărat în rochița care-i evidenția gleznele delicate și decolteul generos în a evidenția niște sâni ca două mere domnești, îmbietoare.

– Bună seara, vecini buni!, a răsunat glasul ei menit să mă trezească din contemplare. Cine e prietenul vostru?

– Petru îl cheamă… și tocmai îi povesteam că ai nevoie de un loc de muncă, a răspuns Emeric în timp ce-i turna și ei un pahar de bere. Ia loc printre noi și poate vă înțelegeți, că e șef de echipă și te-ar putea ajuta.

Era clar că prietenul meu voia să-mi facă ”lipeala” cu noua achiziție a babei, dar și eu eram curios să aflu de unde a picat o asemenea ființă incitantă. Întrebările mi-au fost satisfăcute cu lux de amănunte, în timp ce Emeric avea grijă ca paharul tinerei să nu rămână gol. Probabil că îi era foarte sete, după o zi caldă și stresantă, prin care a trecut fără să aibă alături vreun cunoscut.

Provenea dintr-o familie de secui, așa cum sunt multe în Joseni, județul Harghita, și era crescută într-o familie săracă, cu un tată bețiv și agresiv. Numele ei era Ana Iulianna, dar știa să vorbească bine românește, dintr-un motiv pe care l-am aflat ulterior. Ea și fratele ei mai mare au rămas fără mamă, aceasta din urmă nemaiputând suporta bătăile și certurile bărbatului și părăsindu-i când fata avea paisprezece ani. Patru ani a mai răbdat și ea să stea în acea familie dezbinată, iar imediat după majorat, a plecat cu primul băiat care i-a promis un cămin liniștit, tocmai în Moldova. Aici a dat peste o ”soacră” rea de gură și autoritară, nemulțumită că fiul ei și-a ales o fată săracă și unguroaică pe deasupra. În fiecare seară, când feciorul venea de la lucru, o ponegrea în tot chipul și nu se oprea până nu-l vedea cum acesta îi altoia măcar o palmă zdravănă. Bătăile deveneau tot mai consistente, încât uneori Ana leșina de durere și se trezea plină de vânătăi. Bătrâna a mai găsit un motiv prin care să-și ațâțe odrasla împotriva nepoftitei din casă: nu reușea să rămână însărcinată, deci nu era potrivită de nevastă. Așa s-au scurs încă patru ani, până când, după încă o bătaie zdravănă, Ana și-a luat inima în dinți și a fugit cât mai departe de Răcătău, localitate în care n-a fost să-și găsească liniștea. Și-a luat cu ea doar buletinul și un radio mic cu tranzistori, singura avere după atâția ani de chin. Ultimele cuvinte le-a rostit cu greu, printre lacrimi mari și arătându-ne mâinile învinețite.

– Ia mai lăsați-mi fata în pace, măi trăncălăilor!, s-a auzit vocea iritată a babei Juji, apărută din senin în pragul casei. Iar tu, treci înăuntru și ai grijă cum arăți mâine, că avem un musafir important.

Ana a surâs din nou, ca un salut de rămas bun, și s-a grăbit să asculte ordinele stricte ale gazdei. Probabil la fel cum se obișnuise să le dea ascultare celor venite de la cea din Moldova. Povestea fetei m-a afectat foarte mult și mă gândeam deja cum aș putea-o ajuta. Nu cred în ghicitoare, dar atunci mi-am amintit că o tânără, care cică vedea viitorul în palmă, mi-a prezis că voi salva o viață. Aveam paisprezece ani și nu a vrut să-mi dea alte detalii, însă m-a privit într-un fel ciudat, după ce mi-a cercetat liniile din care prezicea viitorul. Poate că viața Anei îmi era destinat să o salvez, căci nu îmi puteam închipui o ființă mai necăjită și fără niciun alt ajutor.

A doua zi am și vorbit cu maistrul Băban, căruia i-am expus situația disperată a fetei și cât de mult am putea-o ajuta dacă i-am oferi un loc de muncă în echipa noastră, doar aveam destul de lucru și puteam să o învăț meserie. M-a privit adânc în ochi, încercând să-mi pătrundă până în inimă, după care m-a întrebat pe un ton foarte serios:

– Ești sigur că vrei să te ocupi până la capăt de tânăra asta? Crezi că merită?

– Firește că merită, și o voi ajuta cât de mult pot, am răspuns eu, fără să înțeleg în totalitate la ce se referea.

– Asta am vrut să aud de la tine. Vino mâine cu ea și o să-i facem formele de angajare, precum și cele de cazare la căminul de nefamiliști.

Era om bun tovarășul Băban, iar această calitate a fost încă un factor care mi-a schimbat viața. Pentru că Ana, la indicațiile lui, a fost repartizată în aceeași cameră cu mine și Mitruț, iar eu trebuia să dorm cu ea în același pat. Demersul meu a fost întâmpinat cu mare bucurie de tânăra fată, însă cu multă ostilitate din partea babei Juji, care mi-a pretins 500 de lei pentru a o elibera. Cică atât ar fi cheltuit cu ea în cele trei nopți de cazare. Nu am avut încotro și am plătit, numai să scăpăm de gura ei și să o eliberez astfel pe viitoarea mea colegă de muncă… și de pat. Era prima fată cu care dormeam și care m-a scăpat de feciorie, o favoare care m-a bulversat atât de mult încât am uitat complet de Bela. M-am întâlnit cu ea întâmplător, după câteva zile în care mă tot așteptase. Aflase de la Emeric care era cauza întreruperii relației noastre și, cu lacrimi în ochi, m-a chemat chiar atunci la ea acasă, pentru ”a-mi face supă”. Acea ”supă” la care tânjisem de atâta vreme trebuia să o refuz acum, explicându-i că am primit-o de la Ana. Degeaba mi-a explicat că a ei ar fi fost mai limpede și mai gustoasă, pentru că o făcea cu multă dragoste și pentru prima oară. I-am cerut iertare, dorindu-i să-și găsească un bărbat mai bun ca mine, iar de atunci nu ne-am mai văzut.

Încetul cu încetul mă obișnuiam să trăiesc ca un om căsătorit, iar Anei îi spuneam cu toții Lili, un diminutiv inspirat din cel de-al doilea prenume: Iulianna (Lia). Și cu locul de muncă s-a acomodat destul de repede noua noastră angajată, dovedind că e harnică și receptivă. Venise momentul să o prezint părinților mei.

Prima mea poză cu Lili

Luate ca atare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Iubito, ce cadou vrei să-ți fac de ziua ta?
– Nu știu.
-Ce îți place cel mai mult?
– Vecinul de la 3!

* Știi de ce femeile iubesc pantofii?
Pentru că, indiferent cât mănâncă, tot intră în ei!

* Niciodată să nu râzi de alegerile nevestei! Și tu ești una dintre ele.

* Cea mai mare frică a românului e micul. Salariul mic, concediul mic, micul fără muștar.

* – Dragă, cum se numea hotelul unde am fost anul trecut în concediu?
– Nu mai țin minte, dar stai să mă uit pe prosoape.

* Trebuie să returnez acești ochelari pe care i-am luat soțului meu. Tot nu vede lucrurile ca mine.

* Statisticile arată că femeile ating maximul de frumusețe pe la 35 de ani, iar bărbații la minimum 50.000 EURO.

* Un bărbat, cu cât este mai inteligent, cu atât mai puțin înșeală…
Vrăjeală, sunt prinși mai rar…

* Cum dracului să o scoți la suc, dacă ea bea bere cot la cot cu tine…

* -Tu și soția aveți uneori păreri diferite?
– Da, dar ea nu știe…

* Și dacă ea nu vine la întâlnire, vezi partea bună a lucrurilor.
Ai făcut duș, ai pe tine chiloți curați și ți-ai tăiat unghiile.

* Nu te îngrijora în legătură cu bătrânețea. Nu ține mult.

* – Ce elegantă ești! De unde ai mereu bani de haine?
– De la soțul meu. Zilnic îl ameninț că plec la mama și el îmi dă bani de tren!

* La psiholog:
– Auziți uneori voci interioare?
(Nu, spune-i că nu…)

* ”Când era benzina 5 lei, mă dădeam o tură să-mi limpezesc gândurile…
Acum am rămas cu ele așa.”

* Azi mi-am petrecut toată ziua cu iubi. A fost super! Până când am citit statusul lui de pe Facebook: ”altă zi de rahat!”

* CFR anunță călătorii care au bilete la geam că vor plăti în plus pentru că au ocazia să se bronzeze timp de trei zile…

* – Ești cea mai proastă blondă cu care am stat!
– ”Pe care”, idiotule!

* Un filozof ajunge la o stână și se adresează ciobanului:
– Păstor ancestral, ale tale sunt aceste mirifice ovine care se autofurajează pe acest mioritic plai?
Ciobanul rezemat pe bâtă și dând din cap cu calm, răspunde:
– Indubitabil!

* Au ăștia de la CATENA niște reclame… de parcă te simți și prost și sănătos!

* Vorba zilei:
”Dacă-i dai prostului prea multă atenție, el va începe să-ți dea sfaturi…”

* Trei semne că ai luat variola maimuței:
– Te cerți cu tine la oglindă
– Furi banane din piață
– Te sui pe șifonier, fără motiv

* Am angajat pe cineva să îmi plimbe mașina prin Mamaia cât sunt eu pe plajă, fiindcă e mai ieftin decât să parchez.

* Bărbatul nu înșală, punct.
El vrea doar să știe care este diferența dintre Ioana și Simona, atât, nimic mai mult.

* Definiția soacrei:
Soacra este un condiment. Se amestecă în orice!

* N-am pomenit bărbat care să se uite după o femeie spunând:
– Uite, tipa asta pare cuminte, muncitoare și la locul ei…

* Canicula continuă… aveți grijă pe unde vă ardeți. 😉

* Soră-mea s-a combinat cu un doctor. Problema e că, de fiecare dată când acesta îi trimite o scrisoare de dragoste, trebuie să meargă la farmacie să i-o citească farmacista.

* Matematica a fost inventată pentru ca femeia să nu fie singurul lucru imposibil de înțeles. 😀

* O recomandare pentru cei care nu au tăți dinții în gură:
Mereți de vi-i puneți, să aveți din ce clănțăni la iarnă!

* – Domnule doctor, cam scumpă lucrarea dentară…
– Doamnă dragă, dumneata hotărăști dacă vrei să muști sau să sugi…

* Dacă cei până în ’89 suntem numiți decreței, cei după ’89 sunt generația Tefal, nu se prinde nimic de ei!

* V-ați dat seama că dacă nimeni nu-și dă seama, imediat cum își dă unu’ seama, își dau toți seama?!? Dați-vă seama…

* Un cuplu este invitat la un bal mascat.
Ea acuză o durere mare de cap și rămâne acasă, soțul își ia costumul și pleacă la petrecere singur.
Soția, după ce a dormit o oră, simțindu-se mai bine, decide să meargă și ea la petrecere, singură. Deoarece soțul nu-i cunoștea costumul, vrea să se distreze urmărindu-l pe acesta. Ajunsă la serbare, își vede soțul mascat dansând și pipăind toate tipele cu care s-a întâlnit. Se decide deci să vadă până în ce punct poate să ajungă soțul ei cu distracția, așa că se așează lângă el, încercând să-l seducă.
În fine, el nu rezistă și o trage într-o cameră întunecoasă, unde fac un amor nebun. Fără să își spună nimic și fără să-și dea jos măștile, cei doi se despart.
Ea fuge acasă șmecherește, își ascunde masca și se bagă în pat ca să vadă cum va comportă el când ajunge acasă. Când bărbatul sosește, ea se preface că abia s-a trezit și îl întreabă cum a fost la petrecere. El îi răspunde: ”ca de obicei, știi că mă distrez foarte bine”.
Cum ea insista, îl întreabă dacă a dansat mult.
El: – îți jur că nu am dansat deloc. Cum am ajuns acolo, m-am întâlnit cu Pietro, Antonio, Giovanni și cu alți prieteni cu care am urcat la mansardă să jucăm cărți, așa că am stat la poker toată noaptea, nici măcar nu am auzit muzica, deși cred că a fost o petrecere specială, pentru că tipul căruia i-am împrumutat costumul meu mi-a spus că s-a distrat la nebunie!

Grădina din mine

În grădina vieții mele
Nu cresc flori și pătlăgele,
Doar gânduri și sentimente
Ce duc spre doruri ardente.

În primul strat am răsădit
Iubire fără de sfârșit,
Însămânțată de demult,
În liniște sau cu tumult.

Răbdarea-și are locul ei
Crescută-n anii cei mai grei
Și îngrijită migălos,
Căci mi-a adus din plin folos.

Cu zâmbete stratu-i mare
Și le-mpart la fiecare,
Iar cel care le primește,
Îndată se-nveselește.

Buruieni când se arată,
Am rețetă garantată
Și dispar ca niște cute
Șterse cu vise plăcute.

Fructul interzis (14)

Spre sfârșitul verii, activitatea din ”atelierul meu de bobinaj” a început să revină la normal, datorită unor noi angajări. În primul rând era vorba de încă un meseriaș cu numele de Istvan, micuț și plinuț la trup, dar priceput în repararea transformatoarelor și convertizoarelor de sudură, domeniu în care eu nu excelam. Apoi au venit două fete cu același nume: Livia, una fiind mai înaltă și mai în vârstă cu doi ani decât cealaltă. Pentru a nu face confuzie, le-am botezat Livia Mare și Livia Mică, dându-le sarcini din cele mai simple, din moment ce nu mai văzuseră în viața lor cum arată un motor pe dinăuntru. Istvan Grasu, cum avea să fie ”botezat” noul meu coleg după ce vor mai fi angajați încă doi cu același nume, venise cu ideea că va prelua șefia echipei, iar de aici și unele divergențe ivite din când în când între noi. Dar treaba mergea bine și eu eram mulțumit că nu mai trebuia să fac zilnic atâtea ore suplimentare.

Timpul liber, apărut ca un bonus de mare preț, mi-a permis astfel să-mi găsesc doi prieteni cu aceleași dizabilități, care locuiau pe străzi alăturate, nu departe de centrul vechi al orașului. Pe primul îl știam din copilărie, fiind din Seini, de meserie pantofar și căsătorit cu o fată frumoasă și sănătoasă, care muncea cot la cot cu el într-un atelier de confecționat încălțăminte. Numele lui era Emeric, pe nevastă o chema Caty și provenea dintr-o familie săracă, orfană de tată, cu mai mulți frați și surori, plus o mamă bețivă. Alegerea să-și trăiască viața alături de un tânăr cu handicap grav la picioare și moderat la brațe a fost pentru ea singura posibilitate la îndemână să scape de foame și bătăile tatălui vitreg. Nu avea decât șase clase, dar cooperativa a acceptat să o angajeze, pentru a face echipă cu soțul ei, pe care îl împingea în scaunul cu rotile până la locul de muncă și înapoi. Văzându-i împreună, mi-am spus că în orașul acesta mare trebuie să existe și pentru mine o fată de acest fel, mai ales că aici nu mai eram dădăcit de părinți.

Celălalt viitor prieten era tot pantofar, dar provenea din localitatea sătmăreană Dumbrava și lucra într-un atelier de reparații încălțăminte. Îi spuneam Mitruț și venea adesea în vizită la Emeric, doar lucrau în aceeași branșă. Spre deosebire de noi, problemele de deplasare îi proveneau de la o cădere groaznică dintr-un pom, pe la paisprezece ani, când s-a lovit puternic la coloana vertebrală și a fost nevoit să apeleze la două cârje pentru deplasare. E dureros când, după ce ai zburdat ușor și liber pe câmpurile satului tău, să ți se taie aripile și să rămâi doar cu amintirile acelor vremuri. Dar Mitruț nu se lăsa nici în această situație, ieșind în natură și colindând malurile apelor, de câte ori avea ocazia. Amândoi au primit în folosință câte un moto-triciclu asemănător cu al meu, iar uneori mă rugam de unul sau de altul să mi-l împrumute pe al lui, căci umblam mult și defecțiunile interveneau când îmi era lumea mai dragă. Senzație mare făceam cu ieșirile noastre în natură, când lumea se minuna văzând trei moto-tricicluri zgomotoase trecând în viteză pe șosea.

Pe Ea am văzut-o de mai multe ori, cu ocazia vizitelor la cei doi prieteni. Plimba mereu un bebeluș într-un cărucior, iar eu n-am avut curajul nici măcar să o salut, în primele zile. Arăta prea bine, ca o fecioară proaspăt înflorită, cu ochi sclipitori, dar timizi, cu părul șaten și lung, frumos răsfirat peste umeri, și un fizic zvelt ca de balerină. Nici nu puteam concepe că o astfel de zână ar putea să-mi acorde o cât de mică atenție. Într-o bună zi, am prins curaj și i-am adresat câteva cuvinte de apreciere a micuțului, însă nu am primit niciun răspuns. În schimb a lăsat să i se vadă un zâmbet discret și o roșeață ușoară prin care m-au făcut să prind curaj. De atunci, aproape în fiecare zi o pândeam când ieșea din curtea împrejmuită de un gard înalt, o urmăream îndeaproape cu motocicleta și îi spuneam câte ceva măgulitor, răsplată fiindu-mi aceleași zâmbete, tot mai luminoase.

Inima mi se perpelea de pasiune și Emeric a observat melancolia de pe chipul meu, așa că a trebuit să mă confesez. A râs cu Caty și mi-a spus care-i secretul fetei cu nume atât de potrivit: Bela. Le era colegă de muncă și s-a născut surdo-mută, a făcut o școală specială și acolo a învățat meserie. Mărturisesc că această dizabilitate, despre care tocmai aflasem, mi-a dat speranțe mari că îi voi cuceri inima și astfel îmi voi găsi și eu perechea. Una minunată, la care nici nu visasem până atunci.

În următoarea zi i-am oferit o floare, pe care încântătoarea Bela a acceptat-o cu sfială, dar și cu primele sunete pe care le-am auzit din gura ei. Am înțeles că voia să-mi zică mulțumesc, mai ales că și-a dus mâna în dreptul inimii. Au urmat alte daruri mici și cu fiecare dintre ele se ridica bariera dintre noi, ajungând să fiu invitat pe banca din curtea ei, când maică-sa sau sora mai mare – al căreia era și bebelușul plimbat zilnic – nu erau acasă. Atunci i-am oferit o curea de ceas, pentru că observasem cât de uzată era cea pe care o avea. Și tot atunci am dialogat mai mult, prin sunetele ei sugestive pe care încercam să le înțeleg, dar și prin semnele tot mai familiare de la o vreme. Handicapul ei nu reprezenta o problemă pentru mine, așa cum nici al meu nu o deranja pe ea. Am căzut de acord să fim prieteni apropiați până ne cunoaștem mai bine, dar m-a asigurat că ”nu o să-mi facă supă” înainte de a deveni soț și soție în fața legii și a lui Dumnezeu.

Nu am știut eu ce vrea să spună cu această expresie, căci numai de supă nu-mi ardea mie când îi priveam ochii strălucitori și îi mângâiam părul mătăsos, însă aveam să aflu tot de la Emeric. Pentru familia Belei, a face supă unui bărbat reprezenta ceva mult mai profund, adică pur și simplu sex. Însăși aducerea în discuție al unui viitor atât de promițător mi-a umplut sufletul de bucurie și speranțe mari, consolidate la fiecare întâlnire de câte un pupic tot mai îndrăzneț care s-a transformat cu timpul în sărut. Aveam o iubită frumoasă și cuminte, iar asta mă făcea să mă simt un om împlinit. Sau măcar cu toate șansele să ajung astfel.

Cele care contează

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Mama mi-a zis: urmează-ți visele. Așa că m-am întors în pat.

* – Zi-mi un animal cu F.
– Fostul!

* – Doamnă, nu vă interesează să cumpărați un sac de dormit?
– Nu, mulțumesc. Sunt căsătorită de mulți ani cu unul.

* Matrimoniale:
– Caut doamnă căreia să îi placă vara la sapă, nu la spa, cum s-a scris greșit în unele anunțuri.

* Dacă m-ar întreba cineva ce miros au banii în străinătate, aș răspunde:
Banii au miros de lacrimi, dor și singurătate.

* Soția și-a privit atât de rece soțul, încât acesta a făcut… viroză!

* – Dragă, mi-am luat costum de baie din trei piese.
– Trei piese?!
– Da, pălărie, ochelari și șlapi.

* La benzinărie:
– Un gol de portofel, vă rog!

* Multă lume se rușinează de corp, dar de minte… nimeni!

* – Cu ce vă ocupați?
– Activități agricole online.
– Cum adică, online?!
– Bat câmpii pe facebook.

* ”Cine are minciuna în sânge, nicio transfuzie totală nu îl poate salva”.

* Soțul se întoarce noaptea pe la ora două. Îmbufnată, soția îi arată ceasul.
– Ei, și… dacă aș fi stat acasă, nu era tot ora două?!

* Vă anunț de pe acum!
Eu la viitoarea pandemie nu mai particip! Mai am și alte treburi!

* Când te ridici, prietenii află cine ești!
Când cazi, tu afli care îți sunt prietenii.

* Mașina mea de spălat e ca ”Insula iubirii”.
Bag șosetele pereche și ies separat.

* Din tot ritualul de anti-deocheat, eu îi știu doar partea cu scuipatul…

* – Știi cumva un magazin cu specific românesc în Germania?
– Adică să dea și pe caiet?

* Știai că, dacă îți pierzi pantoful la miezul nopții, nu ești o prințesă?
Ești o bețivă.

* În timpul sexului, când el mi-a băgat două degete în gură, eu nu știam ce să fac și am șuierat…

* Mă plimbam cu Geta prin Amsterdam și am ajuns în cartierul prostituatelor.
Ea o fi văzut cum îmi curgeau balele după alea, așa că deodată o văd că scoate din poșetă o sută de euro și zice nervoasă:
– Hai… du-te și fă-te de râs!

* La cum evoluează criza și cum ne mint ăștia, înțeleg că Ucraina și Rusia sunt singurele care alimentau planeta cu grâne, gaze și petrol…

* Dacă nu-ți găsești drumul în viață, înseamnă că te-ai născut în România și abia se face studiul de fezabilitate!

* Abia aștept să vă plângeți că v-a căzut o muscă în farfuria cu lăcuste.

* Dacă nu știi să te bucuri de căldură acum, când e vară, nu o să te bucuri nici la iarnă!
-Comisia Europeană-

* Aseară am dus o fată la mine acasă să facem dragoste. După primul număr o întreb:
– Mai merge unul?
– Da, de ce nu…, îmi răspunde zâmbind.
Atunci am strigat:
– Cristi, hai și tu, bă!

* Două babe discută la telefon:
– Moșul meu e în spital, i-au scos apendicele!
– Da?! Ce-i ăla?!
– Ceva mărunt și inutil, în josul burții.
– Aha, înțeleg! Cred că va trebui să-l internez și pe al meu!

* O întreb pe vânzătoare:
– Da’ ce s-a scumpit mierea atât de mult?
– Păi s-a scumpit benzina…
– Aha… și miere de albine electrice nu aveți?

* Dacă un bărbat te înșeală, spală-i chiloții cu ardei iute, și când îi poartă urmărește spectacolul vieții tale.

* Când plec anul ăsta în concediu, îmi iau vreo 5 saci cu cartofi. Nu-i mănânc, da’ așa vin vedetele, cu bagaje multe…

* – Iubito, ce vrei să primești de ziua ta?
– Ah, iubitule, uite, îmi doresc ceva pentru degetele mele fine, ori ceva pentru urechiușele astea mici sau pentru gât.
– Aaaa, e clar, vrei un săpun!

* – Te rog, urlă cât poți tu de tare!, îmi zise dentistul.
– Dar de ce aș face asta?, îl întreb.
– Sala de așteptare e plină, iar peste 10 minute începe meciul…

* Te dai șmecher cu haine de firmă și, când le bagi la spălat, cântă mașina imnu’ Chinei.

* Îți amintești când bunica se trezea la 5, se spăla cu apă micelară, lua mănușile chirurgicale și dădea grăunțe eco la găini?

* Peste 20 de ani, se vor umple bisericile de babe tatuate.

* Românii care își spală mașina singuri vor plăti CAS. Gata cu munca la negru!

* – Azi-noapte, soțul meu m-o strigat ”Veta”, în vis…
– Iooai, tu Rozi! Și ce i-ai zâs când s-o trezit?
– … nu s-o mai trezit!!

* – Alo, unde ești?
– La nuntă.
– La cine?
– Habar n-am, am intrat să mănânc o supă.

* Sexul e la fel ca Șahul!
Trebuie doar să știi în ce poziție să pui Regina!

* Locuitorii din jud. Vaslui au sărit în ajutorul celor din Bacău și le-au trimis 5000 l de țuică! Apă… n-aveau nici ei!

* Cel mai cinstit președinte pe care l-a avut România a fost Mircea Geoană! Nu a apucat să fure nimic în noaptea aia!

* Ion Iliescu explică cum a păcălit moartea: ”De 25 de ani ea mă caută la pușcărie și eu sunt acasă!”

* Am o mare dilemă!
Cei care își iubesc amantele, se simt vinovați când dorm cu nevasta în pat?

* – Mărie, conduci așa de repede, că închid ochii la curbe.
– Sinceră să fiu, și eu fac la fel!

* Cupidon, când trece pe lângă mine îmi zice: ”Nu-nu, tu stai liniștit, că ai deja destule probleme!”

* Nu am pornit aerul condiționat, am pus colinde… să creadă creierul că e frig afară!

Iubirea-i pentru suflete

Mi-ai mărturisit că adori vacanțele
Și iubești la nebunie înghețata cu fulgi de ciocolată;
Mi-ai mai spus că ești îndrăgostită de soare
Și de mămăliguța cu sarmale.

Despre mine ai spus doar că îți plac,
Iar atunci m-am simțit nedreptățit,
În fața atâtor alte obiecte și fenomene
Pentru care ai sentimente mai profunde.

Aș vrea să-ți fiu o vacanță fără sfârșit,
O înghețată mângâiată de limba ta pofticioasă,
Un soare care răsare doar pentru tine
Sau o porție de sarmale aburinde să-ți fiu,
Poate atunci m-ai adora, sau măcar iubi,
Și ai face dragoste doar cu mine,
Nu cu alte lucruri fără de suflet.

Fructul interzis (13)

continuare

Foarte minuțios mi-am verificat și eu motocicleta, imediat după ce tovarășul Brad a plecat, cu promisiunea că o să revină curând. N-am observat nici măcar o mică zgârietură sau alte urme care ar putea sugera un impact, constatare care m-a liniștit întrucâtva, dar în noaptea următoare numai accidente am visat. Îmi repetam în gând că nu era posibil să accidentez mortal pe cineva, mai ales că am condus cu o viteză redusă, dată fiind starea drumului. Și totuși… ofițerul de miliție a revenit a doua zi, cu același calm și folosind tonul blând, prietenos, de parcă discutam despre lucruri mărunte. Însă acum știa toată echipa că sunt ”bănuit” într-un eveniment rutier grav, iar privirile lor îmi sporeau stresul. Bătrânul șef se uita pe furiș și încerca să prindă frânturi din conversație, cei doi meseriași schițau câte un zâmbet semnificativ, iar Rodica și Variu se prefăceau că totul e normal.

– Te-ai mai gândit la cazul acesta nenorocit?, m-a întrebat interlocutorul în timp ce-și împrăștia fumul de țigară în atelier.

– Credeți-mă că numai acolo mi-a stat capul, dar nu găsesc nicio explicație plauzibilă, am răspuns cu obidă. Poate martorul acela nu a văzut bine, și alt autovehicul a fost implicat în impact. Nu pot să-mi închipui cum o motocicletă atât de ușoară poate curma viața cuiva.

Ofițerul a surâs cu un aer de cunoscător și a ținut să mă asigure că viteza e cea care contează cel mai mult într-o coliziune.

– Mai are importanță felul în care e lovită victima și în ce poziție are loc impactul ei cu șoseaua. În acest caz, femeia s-a lovit puternic la cap și nu a mai avut nicio șansă. Îți dai seama că au rămas doi copii fără mamă și un bărbat care așteaptă să-l vadă pe vinovat după gratii. Fiecare zi care trece e cumplită pentru ei, solicitantă pentru mine și o sfidare din partea celui care a fugit ca un laș de la locul accidentului. Dar îți promit că o să-l găsesc, nici-o grijă!

Oare ultima expresia trebuia să o iau ca o amenințare sau o promisiune că voi scăpa de această suspiciune? Nu am aflat răspunsul toată săptămâna de lucru, pentru că tovarășul Brad nu m-a mai vizitat. Începeam să-mi intru în ritm, să mi se răspundă la salut și din partea lui Popicu și a lui Istvan, iar Giussy Baci a început să mă simpatizeze. Mai ales după ce l-am dus de două ori acasă, cu motocicleta din care a coborât mândru de parcă ar fi un taxi. Nu a vrut să rămână dator, de aceea mi-a venit cu o găleată plină de benzină, primită de la un șofer al intreprinderii, cu care mi-am umplut rezervorul. Era tare de treabă bătrânul, însă mai avea doar câteva luni până la pensie, iar asta îl supăra cel mai mult. Gândul că va trebui să-și petreacă ultimii ani din viață alături de nevasta poruncitoare și arțăgoasă i se părea cea mai mare pedeapsă.

Am așteptat cu nerăbdare prima zi de sâmbătă, să merg acasă și să le povestesc alor mei cum m-am descurcat în aceste zile. Mi s-a permis să-mi las motocicleta în magazia cu colete a gării, care era în apropierea Autogării, după care m-am urcat în autobuzul de la ora două către Seini. Aveam emoții evidente și persistente până în momentul când am ajuns în mijlocul celor dragi. Revederea a fost ca și cum aș fi apărut după luni de zile de la internatul școlii, cu îmbrățișări, lacrimi și bucurii zgomotos exprimate. Am fost primit cu mâncarea preferată – cartofi franțuzești -, un desert delicios și un vin de culoare aurie, început cu această ocazie. Discuțiile au fost înflăcărate precum focul zdravăn din sobă, și fiecare venea cu întrebări din cele mai diverse.

Toate răspunsurile mele erau menite să-i încânte: aveam de lucru până peste cap, șeful era bun ca pâinea lui Dumnezeu, colegii îmi dădeau tot sprijinul, iar salariul depășea 1800 de lei net – pe atunci nu se mai trecea impozitul pe statul de plată sau pe plic -, la care se putea să se adauge un procent de depășire a normei. Dintre numeroasele vești, venite dintr-o parte și cealaltă, una m-a șocat foarte mult.

– Îți amintești de bătrânul Hajnal?, m-a întrebat mama ca într-o doară.

– Nu l-am cunoscut personal, dar am auzit că are o motocicletă ca și a mea, a venit răspunsul meu, cu oarece indiferență.

– Ieri l-a săltat miliția de acasă, aruncându-l în dubă ca pe un sac de cartofi. Cică ar fi făcut un accident de circulație în care a murit cineva. Mai multe nu știu, dar lumea zice că umbla băut și pe șosea, de când a ieșit în pensie.

Recunosc că am răsuflat ușurat la gândul că nu voi mai fi cercetat în acest caz, dar parcă mă simțeam vinovat de această bucurie. Oricum, era vorba de un concitadin cu probleme de deplasare ca și ale mele, cu necazuri care l-au dus pe o cale greșită, fără întoarcere. Bătrânul acela nu va mai apuca să iasă din pușcărie, un loc în care se presupunea că aș fi putut ajunge eu. Nu le-am spus părinților de interogatoriile avute la locul de muncă, fiind sigur că s-ar fi îngrijorat peste măsură.

Săptămânile treceau tot mai natural, iar eu învățasem să gătesc în camera de cămin, pe un reșou. La început m-am cam făcut de râs, ciorba de cartofi fiind fără condimentele și verdețurile necesare, deci fără gust, iar cartofii pai se cam ardeau în tigaie. Am perseverat, învățând să folosesc suc de roșii, smântână, pătrunjel, impresionându-mi colegul de cameră. Problema s-a schimbat, deoarece Grigore venea uneori noaptea de pe șantiere și golea toată oala cu ceilalți prieteni, invitați la o ciorbă caldă. Măcar primeam laude și mă mândream cu asta.

A sosit primăvara și apoi vara mult așteptată de constructori. Odată cu ea au intervenit și schimbări majore în echipa de bobinatori ai TRCL Maramureș. Bătrânul Giussy Baci a trebuit să iasă la pensie, nemaifiind capabil să vină la muncă, iar Popicu și Istvan au primit ordin de încorporare în armată. Terminaseră liceul și nu mai puteau evita această datorie. Și parcă n-ar fi fost destul, Variu și-a găsit alt loc de muncă, iar Rodica a reușit să intre ca studentă la Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere, cu bursă integrală.

Așa am rămas singur în atelier, iar Inginerul Șef a venit să mă întrebe dacă pot susține în continuare activitatea și cu ce mă poate ajuta. L-am rugat să-mi transfere un băiat pentru a presta munca necalificată, însă mi-a trimis doi. Nu știau nimic despre această meserie, dar nici nu puteam avea pretenții. Devenisem, în scurt timp, șeful unei echipe mici, cu un atelier plin de motoare care așteptau să fie rebobinate urgent. Le-am arătat colegilor ce trebuie să facă, promițându-le un salariu bun dacă își văd conștiincios de treabă. Eu rămâneam zilnic câte patru ore în plus, pentru a satisface cât mai multe comenzi, iar la sfârșitul lunii depășeam planul și cu 40%. Acum aveam de lucru, aveam salariu mare, dar nu simțeam că trăiesc decât duminica, ziua petrecută în sânul familiei.