Actualitatea în comentarii şi epigrame

-Mai este aproape un an păna la alegerile locale şi parlamentare şi opoziţia împarte funcţiile,deci blana ursului din pădure.Deja ştim cine va fi prim-ministru anul viitor şi, peste câţiva ani,preşedintele statului.E vorba de Victor Ponta,respectiv,Crin Antonescu.Ce le surâd ciolanele care-i aşteaptă!De câtă vreme visează ei să împartă funcţii şi posturi de conducere cu potenţiale resurse de venituri personale.Se poate spune că,dacă v-a veni USL-ul la putere,o să cădem din lac în puţ.Ce e de făcut atunci când vezi că politicienii sunt “toţi o apă şi-un pământ”?E o întrebare la care nimeni nu a dat încă un răspuns practic şi subiectiv.Oricum,o epigramă nu dăunează:

Lui Victor Ponta

Ca s-ajungă la putere,/Ne-a promis lapte şi miere/Şi ne-a zis,ca bun creştin,/C-o să fure… mai puţin.

-De azi suntem şapte miliarde de oameni pe această planetă rădătoare.Populaţia creşte într-un ritm alert,iar resursele alimentare şi energetice scad invers proporţional.Se caută soluţii pentru a hrăni omenirea prin alimente mai puţin convenţionale(insecte,alge marine,orez sintetic etc.),dar de la teorie la practică e o cale foarte lungă şi adesea,înfundată.E trist faptul că natalitatea este mai mare cu preponderenţă în zonele mai sărăcăcioase,iar copiii care vin pe lume vor avea de suferit de foame,lipsă de educaţie şi condiţii mizere de trai.Unii vor sfârşi tragic,la o vârstă fragedă,fără să se bucure cu adevărat de viaţă.O soluţie,utopică deocamdată,ar fi controlul naşterilor şi scăderea populaţiei prin această metodă.Dar poate cineva s-o pună-n aplicare?Doar dacă ar exista un guvern unic,mondial.Urmează epigrama adecvată:

Am ajuns la şapte miliarde/Şi,ca oameni,ne tot înmulţim,/Ce păcat că omenia scade,/Ca şi felul în care gândim.

-Zilele acestea este Luminaţia şi cimitirele sclipesc de nenumărate lumini,luându-se la întrecere cu stelele.E firesc să ne amintim,măcar cu această ocazie,de cei care ne-au adus pe lume,ne-au educat şi ne-au lăsat moştenirea lor spirituală şi materială.Măcar acum să ne gândim la ei,să le vizităm locul de veci şi să le dedicăm o rugăciune.Cine poate ştii,s-ar putea ca de undeva să ne audă şi să ne zâmbească în modul lor.Pe de altă parte ne gândim că şi pe noi ne aşteaptă aceeaşi soartă şi aceeaşi “locuinţă”.Lor şi nouă,o epigramă pe această temă:

Să v-amintiţi,din când în când,de mine,/Că poate-aşa o să mă simt mai bine,/S-aprinde-ţi lumânări,cu bune gânduri/Şi poate că aşa n-o să vă bântui.

Sfârşitul lumii

Oamenii de ştiinţă nu exclud posibilitatea unor catastrofe cosmice,capabile să provoace distrugeri incalculabile Terrei,existând tot soiul de “nostradami”, care s-au întrecut în a fixa sfârşitul lumii.

Prezicerile mayaşilor constituie cel de-al 183-lea sfârşit de lume”contabilizat” de istorici şi filozofi.Civilizaţia Maya a cunoscut apogeul în sec.VI-IX d.Hr.,calendarul lor prezicând sfârşitul lumii la finele lui 2012.Pentru unii profeţi din Biblie,Coran şi Torah,această lume trebuia să se sfârşească apocaliptic în anul 1000,apoi în 200o şi,după calendarul Maya,în 21 decembrie 2012.Au fost şi alţi”profeţi” din SUA,din Noua Zeelandă,care au “dezamăgit” profund lumea,întrucât “sfârşiturile” lor n-au avut loc în 2011!

Cercetările unor oameni de ştiinţă de la NASA şi Agenţia Spaţială Rusă au descoperit un asteroid care se îndreaptă spre Pământ,cu care se va ciocni,cel mai probabil,în 13.04.2o36!Între 2040-2050 se prevede epuizarea resurselor naturale principale,energetice,iar pentru evitarea unui dezastru ecologic,omenirea,afirmă unii oameni de ştiinţă,au “nevoie de o altă planetă la propriu”.

Deac Gheorghe şi pasiunea pentru şah

Am învăţat să joc şah deodată cu abecedarul şi amândouă deprinderile mi-au fost de mare folos de-a lungul vieţii.Se spune că dacă nu ai o pasiune,o preocupare educativă,e bine să-ţi găseşti una spre care să-ţi canalizezi energia,altfel ea se va revărsa spre viciile atât de multe şi ademenitoare.Studiind şi jucând şah,am cunoscut mulţi oameni minunaţi,iar dacă printre ei s-a strecurat câte unii mai puţin lăudabili,ei nu au fost decât excepţii.Unul dintre acele persoane deosebite,pe care-l consider mentorul meu în sportul minţii,a fost Deac Gheorghe,din Baia Mare.

Era în anii “70 şi eram angajat la cooperativa “Someşul” din Seini.Comenzile erau puţine şi remuneraţia în consecinţă.Am aflat despre desfăşurarea sferturilor de finală,din cadrul campionatului naţional de şah.Câteva săptămâni am făcut naveta Seini-Baia Mare şi am făcut o impresie bună.Aşa l-am cunoscut pe Deac,un om micuţ şi firav de statură,dar cu o privire cercetătoare,o minte ascuţită şi o politeţe remarcabilă.Avea o funcţie importantă în cadrul Consiliului Judeţean şi posibilitatea să ajute pe mulţi iubitori ai eşichierului să-şi găsească un loc de muncă,o locuinţă sau,pur şi simplu, le oferea bonul lui de masă.A înfiinţat o echipă de şah în care m-a cooptat şi pe mine şi prin care am ajuns să fim fruntaşi în judeţul Maramureş.Aveam o motocicletă şi totuşi îmi era greu să fac mereu naveta,una din cauze fiind şi costul benzinei.De câteva ori mi-a dat din banii lui de buzunar,numai să merg la meciuri.Apoi mi-a găsit un serviciu în Baia Mare,mai bine plătit şi cu cazare la un cămin de nefamilişti.Echipa de şah a devenit a doua mea familie,iar el un prieten de nepreţuit şi un ajutor spiritual important.Fără să etalez o falsă modestie,pot spune că deşi eram un bun jucător şi repurtam victorii preţioase în faţa unor adversari redutabili,în faţa lui Deac clacam şi nu reuşeam să-l înving.Probabil că mă copleşea personalitatea lui.

Am fost la multe meciuri împreună şi m-am simţit foarte bine,mai ales că el era coleg de cameră cu mine.Avea un sensibil simţ al umorului şi-ti doreai mereu să-i fi în preajmă.De aceea mi-a părut nespus de rău când a trebuit să mă mut din Baia Mare,fapt care a dus la pierderea legăturii dintre noi.Am auzit că a ieşit în pensie şi lucrează la o firmă,cu jumătate de normă.Eu simt încă o dată cât de adevărată e zicala precum că atunci apreciezi cu adevărat ceva,când nu mai ai parte de el.Eu totuşi mai sper să ne-ntâlnim şi să mai jucăm câteva partide,în amintirea vremurilor bune.Ar însemna enorm pentru mine şi sper să-i facă şi lui plăcere.Până atunci îi mulţumesc pentru tot!Din înimă!

Actualitatea în comentarii şi epigrame

-A fost ziua regelui nostru,Mihai I,iar poporul a sărbătorit-o ca şi cum ar fi fost ziua Romăniei.Chiar şi parlamentarii au ţinut să fie de faţă atunci când majestatea sa a luat cuvântul de la tribuna şi l-au aplaudat îndelung.El a fost şi este un rege şi un om care nu a pierdut nici o ocazie pentru a face loby ţării sale,deşi a fost obligat de către comunişti să abdice.Acum,că a revenit printre noi,mulţi dintre noi îl purtăm în suflet,acolo unde va rămâne mereu rege,iar istoria va arăta cât de preţuit a fost el de-a lungul anilor.Doar pe preşedintele în funcţie,Traian Băsescu,îl macină invidia şi nu concepe ca cineva să fie atât de îndrăgit de mase,drept urmare nu scapă nici un prilej ca să-l atace.Aruncă vorbe veninoase pe care,din fericire,regele le ignoră cu demnitate.Ca atare,cred că i s-ar cuveni şi lui nişte versuri înţepătoare:

Către regele Mihai,/Mare pizmă poţi să ai,/Dar ca el nu ai să fii,/Zece vieţi de ai trăi.

-S-a ajuns la un consens în cadrul UE şi astfel se crede că s-a evitat o criză care ameninţa Europa.Astfel Grecia v-a fi iertată de jumătate din datoria către bănci,iar la cealaltă jumătate îi va fi redusă dobânda.Părerea mea este că aceasta nu e decât o soluţie temporară şi guvernul elen va continua să se împrumute pentru a putea plăti salariile şi pensiile foarte mari,în comparaţie cu alte ţări care au cultul muncii,dar nu şi al veniturilor nejustificate.Ar trebui schimbate nişte mentalităţi care duc la inechităţi,doar de dragul pătrării unei uniuni.Nouă de ce nu ni se şterge o parte din datorie?Cred că se impune o epigramă,pe această temă:

Prin urmare şi-aşa deci,/Iar îi ajutaţi pe greci,/Ei primesc o sumă mare,/Noi mâncăm pâine cu sare.

-Echipa de fotbal Steaua Bucureşti,păstorită de Gigi Becali,a fost eliminată din lupta pentru Cupa României de către Poli Timişoara,care activează în liga a-II-a.Pentru fanii clubului e o deziluzie,care era previzibilă,având în vedere maniera în care patronul echipei se joacă,cu antrenorii şi jucătorii.E ca un copil naiv ce vrea să câştige şi bani din fotbal,dar să aibă şi jucători buni.Ori în fotbal trebuie să investeşti mult timp şi,poate,cu timpul vei avea şi beneficii materiale.El ar vrea să aibă şi capra şi varza,ceea ce mi-a  inspirat câteva versuri:

A fost o stea ce-a strălucit/Şi m-a făcut pe mine fericit,/Dar azi,când un oier o păstoreşte,/Obrazul meu de fan mi se-nroşeşte.

Sentimente.Pudoarea

Dicţionarele definesc pudoarea ca o atitudine rezervată,castă,ruşine timidă,sinceră,modestie jenată etc.Pudoarea fizică poate fi întâlnită la femei,bărbaţi,copii,adulţi,în zilele noastre fiind o “floare extrem de rară”.Unul dintre cei mai mari gânditori ai antichităţii,Platon (437-347 Î.Hr.), considera că femeile puteau sta goale în arenă,precum bărbaţii,”doar că ar fi fost ridicole”.Pentru a demonstra că “pudoarea feminină e naturală”,Pliniu cel Bătrîn (23-79 d.Hr.) scrie în “Istoria naturală”că “corpul unei înecate pluteşte cu faţa în jos pentru a ascunde organele sexuale,pe când cel al uni înecat pluteşte cu faţa în sus”.Argumentul se va menţine până în secolul al XVIII-lea.În unele triburi africane,femeile umblă complet goale,”fără a se simţi impudice”.Posibil că şi româncele care se poartă goale la TV au “învăţat” de la unele triburi africane să-şi “lepede pudoarea”,odinioară atât de preţuită la familiile româneşti şi să-şi dezvelească toate goliciunile în văzul lumii.Aşa se “strică”moral lumea de azi!

Actualitatea în comentarii…şi epigrame

-Conducătorii fotbalului românesc,Dumitru Dragomir şi Mircea Sandu(zis şi naşul Corleone),sunt urmăriţi penal şi chemaţi în faţa DNA-ului pentru a da cu subsemnatul.Aceşti dinozauri ai fotbalului autohton au sechestrat fotoliile de conducere de mulţi ani şi nu au de gând să predea ştafeta unor cadre mai tinere,cu idei inovatoare,decât peste cadavrele lor.De unde,până mai ieri,tunau şi fulgerau ca nişte dictatori la conferinţele de presă,acum se simt vădit ofuscaţi de întrebările ziariştilor,în ceea ce priveşte acuzaţiile care li se aduc.Astfel,fotbalul nostru e tot mai slab în timp ce preşedintele federaţiei arată vinovaţii peste tot,în afară de propria persoană.E ceva putred acolo sus şi pute tare rău.Merită o epigramă,Mitică de la ligă:

Depăşit şi expirat,/Te zbaţi să nu fi schimbat:/Baţi din gură,dai din coate,/Că mai are “vaca” lapte.

Se desfăşoară recensământul populaţiei şi nu se putea să nu apară conflicte între recenzori şi recenzaţi.Aceştia din urmă sunt iritaţi de numărul mare de întrebări,indiscrete după părerea unora din ei.Circa 40% din aceştia au refuzat să furnizeze CNP-ul,pe motiv că se tem de fraudă.Culmea e că dacă ar veni un străin fără ecuson şi geantă albastră,precum umblă recenzorii,şi le-ar promite un premiu cât de mărunt,dar fictiv în cele din urmă,oamenii le-ar furniza toate informatiile pe care le-ar cere răufăcătorii,ba le-ar da şi ceva bani.Ce uşor se poate cumpăra încrederea românului!În altă ordine de idei,sunt curios câţi am mai rămas pe aceste meleaguri şi pentru asta nu strică o epigramă:

Au venit,ne-au numărat,/Acum sunt înregistrat,/Mâine pot să plec din ţară,/C-am ieşit la socoteală.

-A mai căzut un satelit care,de data asta s-a dezintegrat în atmosferă.Primul a fost american şi am fost atenţionţi ca,dacă ne cade pe proprietate,nu avem dreptul să-l atingem ci să anunţăm imediat autorităţile pentru ca americanii să vină şi să-l ridice.Ce se întâmplă cu dreptul nostru de proprietate şi eventualele pagube sau victime,asta nu mai contează.De acum or să cadă din ce în ce mai multe asemenea obiecte şi nu e exclus să o facă în zone populate.Încă nu sunt reglementări în această direcţie,dar ar trebui create,pentru că tot ce a fost pus pe orbită se întoarce pe pământ.Şi sunt multe.

A mai căzut un satelit,/Ce bine că nu-s păgubit!/Că de cădea-n a mea poiată,/Pe loc mi-era expropiată.

Actualitatea în comentarii

-A mai murit un dictator!Muammar Gaddafi a fost linşat de poporul pe care l-a exploatat aproape o jumătate de veac.Grandomania care l-a dominat până în momentul capturării,i-a adus şi pieirea.Alaiul de zeci de maşini cu care încerca să fugă,a atras atenţia forţelor aeriene americane,care au deschis focul făcându-l pe tiran să coboare şi să se ascundă într-un canal,precum un şobolan.Pentru Libia începe o perioadă grea,în care vulturii însetaţi de putere,se vor năpusti să pună mâna pe un ciolan cât mai mare şi să acceadă în funcţii înalte.Noi am trecut prin asta şi încă nu s-au limpezit apele politicii autohtone.

-Apropo de ciolan şi de politică: Miron Cozma a anunţat cu surle şi trâmbiţe că va candida la preşedenţia României.Ar fi un banc bun dacă nu ar fi adevărat.De asemenea ne-a promis că-i va băga la răcoare pe toţii foştii preşedinţi şi nu numai pe ei.Încă o dovadă că de la preşedenţie până la puşcărie nu e decât un pas,în ambele sensuri.Mă întreb cum o să conducă ţara,dacă,prin absurd,ar fi ales fiindcă nu are dreptul să intre în Bucureşti.O să mute capitala la Petroşani?De la el te poţi aştepta la orice.

-Mircea Badea e un personaj foarte temperamental,ca să folosesc un eufemism.De asemenea e şi foarte controversat,cuvânt la modă în ultima vreme.Trebuie să recunosc că stăpâneşte bine limba română şi antipatia lui fată de Traian Băsescu şi clica din anturajul lui îl fac să aibă multi simpatizanţi.Sunt şi eu printre cei care urmăreşte emisiunea “În gura presei” şi mă amuză crizele lui de isterie.Omul e nemulţumit de multe manifestă frustrarea aruncând cu telefoane,trântind laptopul sau înjurând de mama focului.În rest e băiat bun,păcat de fata care-l are prin preajmă!

-Vedem cu toţii cât de prost funcţionează justiţia în ţara noastră,cât de mult se tergiversează câte un proces şi câte dosare ajung la CEDO,pentru că judecătorii noştri au dat sentinţe eronate.La urmă tot noi,pălmaşii ţării,suntem buni de plată,fiindcă cei care au greşit sunt intangibili.Cred că cea mai bună soluţie ar fi schimbarea Constituţiei prin implicarea cetăţenilor de rând în actul de justiţie,sub formă de juraţi.Astfel s-ar diminua mult posibilitatea ca un judecător să fie influienţat de cel acuzat,prin mită sau ameninţări.În SUA,acest tip de judecată funcţionează de secole,cu bune rezultate.Ar trebui să luăm şi exemple bune de la alţii,nu numai pe cele rele.

Actualitatea în comentarii

-A trecut ceva timp de la accidentul de circulaţie provocat de Şerban Huidu,creatorul emisiunii “Cronica cârcotaşilor”,şi soldat cu trei morţi nevinovaţi.Foarte multă lume îl apreciază pe Huidu şi chiar cei din familia victimelor s-au abţinut de la a-l acuza.Cine e vinovat pentru această tragedie?Deşi era un şofer neastâmpărat şi cu multe amenzi la activ,nu cred că toată vina cade în cârca şoferului.Medicii care l-au monitorizat puteau,foarte uşor să-şi dea seama că nu are reflexele pe care le avea înainte de accidentul de schi,necesare pentru a conduce o maşină.Aceste deficienţe se vedeau clar şi la televizor,unde gesturile erau prea largi,privirea era confuză,iar vorbele îi erau comune,fără aciditatea pe care o aborda anterior.S-au emis diferite scenarii în care se spunea,printre altele,că au fost conturbaţi de copii,iar soţia citea o carte!Nu cred că e relevant ce speculează diverşi paparazzii,ci conteaza realitatea pe care o vedem noi,zi de zi.Medicii dau dreptul de a conduce şi persoanelor cu certificat de nevăzător,drumurile sunt proaste şi neântreţinute iar mentalitatea românului este de a avea maşină puternică,care prinde o viteză căt mai mare.Din aceste cauze s-au produs şi se vor produce mereu accidente de acest gen.

-Femeile din PDL şi-au arătat nemulţumirea că nu sunt promovate suficient de mult în funcţiile de conducere şi,de ce nu,în posibilitatea de a candida la funcţia de preşedinte de stat.Probabil au fost afectate de declaratia lui Traian Băsescu,în care afirma că nici o femeie nu e pregătită să-i preia atribuţiile.Imediat după aceea,vaşnica Elena Udrea s-a simţit ofuscată în amorul propriu şi în ambiţia ei de accedere spre funcţia supremă.După o discuţie ulterioară cu şeful ei direct,şi-a schimbat complet opinia şi a ajuns la concluzia că femeile din partid sunt chiar sprijinite de preşedinte.Se adevereşte zicala că la şef intri cu ideile tale şi ieşi cu ale lui.

-Deşi este o criză de mama focului,bisericile din România au înregistrat un profit impresionant.Cel mai mare venit a fost înregistrat în zonele cele mai sărace ale ţării,dovadă că acelor oameni nu le-a rămas decât credinţa,pe care consideră că trebuie s-o plătească,după obicei.Dar atunci când îi întrebi pe preoţi ce fac cu aceşti bani,devin violenţi şi sunt în stare să spargă camerele de filmare.Aceşti prelaţi nu reprezintă credinţa ci dorinţa de parvenire pe seama credulităţii enoriaşilor.În loc să-i ajute pe cei năpăstuiţi,ei profită de ultimul lor bănuţ.Erau timpuri când preoţii nu acceptau bani şi se mulţumeau cu hrana pe care le-o aduceau credincioşii.Acum se zbat să aibă vile,maşini scumpe şi funcţii înalte.Dar nu trebuie să facem ce face popa,ci ceea ce zice el.Adică să donăm mereu.

SCUFIŢA ROŞIE [Analiză şi critică literară]

De ce Scufiţa Roşie?

Din start ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copii,în răutatea lor,şi-au bătut joc cu această poreclă,probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei,pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului.

Aşadar avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei.

Scufiţa merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure.(Nici o bunică normală nu locuieşte în pădure).Singura explicaţie este că această bunică a primit în urma retrocedărilor căteva hectare de teren împădurit.Este ştiut că ţăranii nu se gândesc mult până să taie pădurea,mai ales înainte de venirea iernii.Aşadar,această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casa în pădure(oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul.

Teoria că este vorba de o ticăloasă se verifică prin faptul că în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei,a silit-o pe nepoata ei(o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în pădure,fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.

Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa drumului ei.Deja intrăm intr-o zonă a fanteziei bolnave.Unu la mână,că în România lupi nu prea sunt,doi lamână,că se feresc de om ca de dracu,iar trei la mână,nu vorbesc şi chiar de ar face-o,ar întreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiată stână.

Singura explicaţie este că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate întelege scheunăturile.Lupul o ia înaintea Scufiţei,care se opreşte la cules de flori,îşi preface vocea,intră la bunică şi o înghite.Nu mai stăm să analizăm faptul că în pădure nu prea sunt flori.Dar trebuie spus că e dăunător să înveţi copii că e corect ca atunci când ai o treabă de făcut,să te opreşti la cules de flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate şi în consecinţă,pe cale de dispariţie.

Lupul în schimb pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme.El este un individ mănat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor,foloseşte toate tertipurile:imită voci şi dacă nu-i iese,vădit frustrat,face casa praf.

Concluzie:Lupul este comis-voiajorul actual.

Bunica muşcă momeala şi-i dă drumul…Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senilă,care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate.Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.

Lupul se îmbracă cu hainele bunicii,se aşează în pat,unde îl găseşte Scufiţa Roşie.O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea.Lupul fiind îmbrăcat în hainele bunicii,induce în mintea copilului noţiunea de travestit,putându-i afecta grav viitoarea orientare sexuală.

Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării?

Iar dialogul,purtat cu Scufiţa,e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari,urechile,labele,dinţii şi mai ce?!…

Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aducă pe Scufiţă în pat lângă el.De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale!

Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufita Roşie şi bunică.Ce caută vânătorul în casa bunicii?Înseamnă că nu e prima dată.Un vânător tânăr şi o femeie bătrână,singuri în mijlocul pădurii…Şi ne mirăm că “Ştirile de la ora 5” abundă în relatări despre violuri săvârşite asupra unor bătrâne?

Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflăm că toţi infractorii au citit în copilărie Scufiţa Roşie şi consecinţele: ani grei de puşcărie! Apoi ce căuta la vânătoare pe proprietate privată?

Din două una: sau era braconier nenorocit sau un ştab mare de la Bucureşti,care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice.În oricare dintre variante,ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi nicidecum glorificat pentru fapta sa.

Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii “eliberează” cele două femei.Adică,avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate,care se pare că nu au murit,Ci cu nonşalanţă îşi reiau firul vieţii.Mai rău ca în filmele horror!Şi ne mai întrebăm de ce există copii dereglaţi din toate punctele de vedere.

Asemenea închipuiri ale unei minţi bolnave se “servesc” copiilor între 2 şi 7 ani!Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Albă ca Zăpada”-auzi albă,imaculată şi ea trăieşte sub acelaşi acoperiş nu cu unul,ci cu 7 bărbaţi!

Ruşine!Ruşine!Ruşine!

IRIS GOGORICI

Psihoterapeut

Sentimente.Frica

MOTTO: E bine să-ţi fie frică,dar e rău să fi fricos.

Frica e un sentiment normal si necesar,pe care fiecare om îl are,indiferent că o recunoaşte sau nu,îşi dă seama sau e în subconştientul lui.Chiar şi animalele au frică,iar noi din ele am evoluat.O dată cu această evolutie,am dezvoltat şi sentimentul de frică,multiplicându-l,amplificându-l,ramificându-l.Unora le e frică de întuneric,altora de înăltimi,de spaţii închise,deschise ajungându-se la fobii.Tuturor ne e frică de moarte,excluzând sinucigaşii care acţionează sub un impuls ilogic şi anormal.Spunea cineva că de fapt nu-i e frică de moarte ci de veşnicia ei şi avea mare dreptate.După ce trăieşti atâţia ani,acumulezi nişte cunoştiinte,îţi consolidezi o conştiinţă,îţi formezi un caracter pe care îl consideri cel mai potrivit,eşti silit să abandonezi totul şi să treci în nefiinţă.În acel moment totul ţi se pare nedrept şi zadarnic.Te întrebi invariabil dacă mai există ceva după ce se stinge lumina.O să mai poţi gândi,o să mai poţi comunica,o să mai vezi ceva sau totul se termină aici?Moartea este universală şi este inevitabilă.Oamenii au venit cu tot felul de scenarii în care încercau să îndulcească acest final printr-o viaţă de apoi,eternă şi mai bună.Aici şi-au adus aportul religiile,care propovăduiesc această răsplată.Alţii vorbesc de o reâncarnare continuă a aceluiaşi suflet,fără ca amintirile să fie transmise.Se mai crede că sufletul poate exista fără trup,pluteşte în aer şi gândeşte de unul singur.Toate sunt supoziţii fără nici un fundament fiindcă nimeni nu s-a intors din mortii şi nici nu ar fi posibil să o facă.Sigur e că avem o viaţă pe care trebuie să o trăim cu chibzuinţă,să învăţăm cât mai multe şi să transmitem mai departe cunoştiinţele noastre.Astfel nu vom trece degeaba prin această lume,iar viaţa noastră va continua prin generaţiile viitoare.Doar in acest fel putem fi siguri că ne perpetuăm existenţa.Restul e întuneric.

În incheiere,un vers pe aceeasi tema: Mi-e frică să trec în nefiinţă,/Să-mi piară-nvăţul în neştiinţă,/Să uit c-am fost o fiinţă/Cu dragoste şi dorinţă.