Metamorfoza (I)

Vara a fost foarte călduroasă în acel an, aşa cum e bine să fie pentru a-ţi da speranţe într-o iarnă adevărată. Era septembrie şi încă temperaturile erau estivale, spre bucuria lui Paul şi a Doinei, care-şi planificaseră concediul pe la începutul primei luni de toamnă. De fapt concediu avea doar ea, după primele 11 luni de muncă, ca jurnalistă la ziarul “Graiul Maramureşului”. S-au cunoscut din studenţie şi au absolvit cu brio institutul din Baia Mare, el cu un an mai repede ca ea, dar nu a găsit un post disponibil. După anul 2000, tot mai multe publicaţii îşi încetau activitatea neavând vânzari, cei mai mulţi cititori apelând la internet pentru a se informa. A intrat pe şomaj şi-l mai ajuta mama lui, Veronica, din micul ei salariu de profesoară de limba română. Chiar înainte de a lua diploma, s-a stins din viaţă tatăl lui, profesor de chimie, dar care abuzase foarte mult de chimia alcoolului şi a ţigaretelor ce i-au provocat cancerul fatal. Tocmai acest viciu al părintelui său la făcut să stea departe de băutură, ţigări şi chiar cafea. Singurul tonic pe care-l accepta era ceaiul tare, asiatic. Având atâta timp liber, între două slujbe sezoniere, precum vânzător de publicaţii la câte un chioşc, s-a apucat de scris în speranţa că-şi va concretiza ideile într-o carte. Poate că a fost invidios când Doina, după absolvire, şi-a găsit relativ repede un post de redactor, dar s-a şi bucurat pentru ea. Se iubeau din primul an şi se potriveau,deşi aveau firi diferite. Ea era prea temperamentală, el mai reţinut şi precaut. Astfel se creea un echilibru în relaţia lor. Ea provenea dintr-o familie de medici care lucrau acum în Spania şi care-i trimiteau lunar Doinei bani de întreţinere, ba chiar mai mult de atât. El era la limita sărăciei. Ea şi-a achiziţionat  un autoturism străin nou şi stătea singură la câteva blocuri distanţă, în apartamentul cu trei camere a părinţilor ei, el locuia cu mama lui în doar două camere. Cu toate acestea, Doina era parcă cea care căuta mereu compania lui Paul, tocmai pentru că el nu-şi dădea aere de mascul feroce şi de bani gata, precum erau mulţi dintre cei care au încercat s-o cucerească. Se înţelegea foarte bine şi cu Veronica, iar în weekend se întâlneau la o partidă de canastă cu vecinii şi prietenii de familie.

După cum spuneam, febra pregătirilor de plecare era în toi când a picat şi nenorocirea: Doina a avut un accident de circulaţie, din cauza vitezei mari cu care conducea de obicei. Partea bună e că a scăpat doar cu câteva zgârieturi şi nu au fost victime, cea proastă e că maşina era tamponată rău,iar ea a rămas fără permis pentru trei luni. În aceste condiţii, au hotărât amândoi să meargă cu trenul.Era interesant şi aveau ocazia să socializeze cu alţi tineri studenţi.Ţinta lor era Vama Veche, unde voiau să se instaleze pentru două săptămâni. Paul s-a înhămat la cortul de două persoane, o saltea dublă şi alte accesorii necesare, iar Doina a împachetat nişte afumături de porc,caş de oaie,doua termosuri: unul cu cafea şi celălalt cu ceai, şi tot ce a crezut că e strict necesar dar şi în limita posibilităţii de transport. Vinerea de 13 septembrie au luat acceleratul Baia Mare-Bucureşti Nord. Nu erau mulţi călători,sezonul se terminase, dar din capitală s-au urcat mai mulţi călători întârziaţi, fiindcă majoritatea plecaseră cu o zi înainte.Aproape toţi mergeau la Vama Veche şi au intrat imediat în dialog cu ei.Doina chiar a încercat o ţigară din ierburi mai neobişnuite şi a băut o sticlă de bere.Era veselie mare şi se cânta de parcă ar fi fost deja la spectacolul formaţiei Holograf, care trebuia să dea un concert duminică seara. Au ajuns fără incidente în Constanţa, dar când au coborât a rămas în urma lor o mulţime de sticle şi doze de bere.Se pare că nimănui nu-i păsa, doar Paul se uita cu jale în urmă.

Îi aşteptau câteva autobuze care i-au dus până aproape de plaja. Era amiază,soarele ardea necruţător şi nisipul era aproape plin de corturi şi de grupuri vesele. Cu greu au găsit un loc convenabil, între plajă şi scenă, iar Paul a ridicat rapid cortul în timp ce Doina pregătea ceva de mâncare. Apoi,sătui,s-au aruncat în apa mării, caldă şi răcoroasă în acelaşi timp. Le ara dor de acest moment şi s-au bălăcit până târziu. Obosiţi, s-au aşezat pe pătură, tânjind după puţin bronz.Vântul a început să adie cu sfială la început şi cu îndrăzneală din ce în ce mai mare. Priveau îngrijoraţi cerul serii pe care se adunau nori amenințători și tot mai mulți. Spre marele lor regret,devenea evident că se cocea o furtună. Vântul era acum nervos şi au început să cadă primele picături de ploaie care s-au transformat în gheaţă. Erau nevoiți să se retragă în cort, la fel ca toţi ceilalţi, iar cei care erau pe scenă s-au văzut nevoiţi să abandoneze intenţiile artistice. Valurile mării creşteau în înălţime şi zgomotul lor predomina ca intensitate. Era o schimbare bruscă şi majoră a vremii, dar sperau să rămână cu corturile ridicate până dimineaţă. După cină au adormit, unul în braţele celuilalt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s