Metamorfoza (IV)

În cea de-a patra zi a vacanţei au decis să stea toată ziua pe plajă şi să prindă ceva culoare pe când se vor întoarce acasă. Căldura părea să revină pe malul mării şi pe la ora 10 erau întinşi pe pătură. Mai erau destui tineri lenevind pe nisip, iar unii, mai îndrăzneţi sau încurajaţi de vreun stimulent mai mult sau mai puţin legal,făceau scurte incursiuni în apă. Pe la amiază au intrat şi ei la o bălăceală şi un meci de volei acvatic cu vecinii de cort. Erau o pereche de olteni din Gorj şi veniseră de două săptămâni. Bronzul lor îi făcea invidioşi pe mulţi. Când s-au retras la prânz, au revenit şi Doina cu Paul pe mal, unde s-au gândit să mănânce nişte mici,aduşi de la restaurantul din apropiere. Apoi s-au întins din nou la soare. I-au trezit oltenii, chemându-i în apă:

– Haideţi că o să vă ardă soarele, zise Marin. Nu e bine să vă expuneţi dintr-o dată.

– Mergeţi voi cu Doina, a răspuns Paul. Rana de la picior mă supără încă şi mă tem să nu mai calc pe vreo piatră mai ascuţită. Cred că şi prima dată asta s-a întâmplat.

Într-adevăr, deşi începuse să se cicatrizeze, îl mai durea încă atunci când călca pe acel loc. Olteanul insistă:

– Măcar chemaţi-vă rudele, să fim mai mulţi.

Doina întrebă mirată:

– Despre ce rude vorbeşti? Noi suntem singuri.

– Cei care sunt în cort la voi. Ne-au spus că ştiţi de ei.

La auzul acestei veşti, amândoi au sărit în sus şi s-au grăbit spre locul de campare. Cortul era închis, dar dinăuntru se auzeau zgomote. Paul a tras fermoarul şi a văzut cum doi tineri în costume de baie cotrobăiau prin lucrurile lor. La apariţia lui s-au năpustit spre ieşire, dar Paul i-a îmbrăncit şi au căzut toţi trei în interior. Tânărul băimărean era mai solid ca ei şi a încercat să-l imobilizeze pe cel mai apropiat. A intervenit celălalt şi a fost nevoie să le aplice căteva lovituri de pumn. În cădere, unul a nimerit cu mâna pe o furculiţă de inox şi a înfipt-o în spatele lui Paul, în apropierea umărului. Acesta s-a schimonosit de durere ,suficient timp cât cei doi, printr-un efort conjugat, să-l proiecteze de pe ei, afară, pe nisip.Apoi şi-au luat tălpăşiţa, în timp ce Doina a sărit să-şi ridice iubitul. Acesta a asigurat-o că e bine şi rana e superficială, dar fata a insistat să intre imediat în cort  pentru a-l îngriji. Căzuse pe locul împunsăturii, trebuia curăţat de nisip şi pansat. Bineînţeles că Paul a refuzat să meargă la un cabinet medical şi sarcina aceasta i-a revenit, din nou, Doinei, care l-a atenţionat:

– Se pare că nu-ţi prieşte marea. Suntem aici de câteva zile şi te-ai rănit de două ori. Ce să mă fac eu cu tine, băieţaş?

Tânărul se uită în ochii ei şi zâmbi spăşit:

– Nu am luat în socoteală că vom fi martorii unui naufragiu şi apoi al unui jaf.Cred că ştiu ce căutau şi sper că n-au apucat să găsească.

Fata îşi aminti de mapă şi se grăbi să verifice. Spre uşurarea ei, o găsi în buzunarul ascuns al valijoarei. Era evident că cineva vroia neapărat s-o recupereze, iar ei erau o ţintă expusă. Nu degeaba avea ea îndoilei temeinice în ceea cel privea pe comisarul Virgil Stănescu. S-au sfătuit amândoi şi au ajuns la concluzia să se întoarcă acasă a doua zi. Poate că la capătul ţării nu vor mai fi hărţuiţi şi vor putea să apeleze la autorităţi necompromise. Părerea de rău că-şi vor întrerupe concediul visatle-a fost atenuată de vremea care s-a stricat către seară,când a reânceput să bată vântul şi să plouă în aversă. Dimineaţă s-au trezit devreme, au luat micul dejun, au împachetat şi, după ce i-au trezit pe olteni pentru a-şi lua rămas bun, au pornit spre gară. Trenurile nu mai erau aglomerate şi au avut o călătorie lejeră şi odihnitoare. În Baia Mare au găsit o vreme însorită şi călduroasă, iar mama lui Paul i-a întâmpinat cu încântare şi cu o masă îmbelşugată. Își luase o zi liberă pentru a le găti o mâncare de care n-au avut parte la uşa cortului: o supă pe găină, sarmale şi cartofi natur cu carne de pasăre. În timpul mesei au povestit impresii de la mare, fără să pomenească de problemele care le-au avut. După masă, tinerii s-au retras în apartamentul Doinei pentru a viziona DVD-urile găsite.

Pe prima din ele era o paradă de tinere nud filmate din toate poziţiile şi cu comentarii în limba spaniolă. Printre ele au recunoscut-o pe fetiţa decedată pe iaht. Avea aceiaşi cercei cu stea, era precum un îngeraş inocent şi speriat, iar în comentariu se specifica vârsta de 12 ani. Numele ei era Laura… şi atât. Alte date nu se dădeau, însă din actele găsite în mapă, în dreptul numelui ei era scrisă suma de 12.000$. A doua dischetă era cu scene de sex şi perversiuni cu diferite fete, dar  fără să o regăsească şi pe Laura printre ele. După ce le-au parcurs, Paul a revenit cu propunerea de a le preda poliţiei. Doina a fost de acord, dar a insistat să facă o copie după toate. Pentru orice eventualitate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s