Retrospectivă

Au trecut mai bine de şapte luni de când am inaugurat acest jurnal public şi sunt bucuros că subiectele propuse de mine au fost apreciate de foarte mulţi cititori.Am dedus acest lucru din mesajele,comentariile şi propunerile primite pe această adresă,cât şi pe cea de email.Printre altele am fost întrebat de ce îmi place să scriu articole şi să compun povestiri.Cred că pasiunea aceasta o am din copilărie,când, fiind la o şcoală cu internat,îmi adormeam colegii din dormitor cu poveşti compuse ad-hoc,începând din clasa a doua.Eu îi asiguram că le-am citit într-o carte,iar ei m-au poreclit Moş Poveste.Plăcerea de a creea şi nara nu s-a estompat în timp,ci s-a amplificat,iar acum,datorită facilităţilor oferite de tehnologie,în speţă calculatorul,pot să vă împărtăşesc gândurile şi compoziţiile mele inedite.

Am postat pe acest blog articole despre politică,societate,dar şi poezii,epigrame şi proză scurtă.În prima categorie vreau să menţionez “Actualitatea în comentarii”,în care îmi exprimam părerea critică şi fără menajamente despre problemele generate de politica actuală şi tarele societăţii.În ultima vreme am cam încetat să postez pe această temă deoarece sunt dezgustat să aduc în colimator aceleaşi greşeli de guvernare şi mentalităţi incurabile.Sper să revin atunci când voi avea ceva nou şi important de semnalat.Pentru o mai mare diversitate şi destindere,am alternat lucrările personale cu anecdote,bancuri,întâmplări şi ştiri nostime sau mai puţin obişnuite.

Până acum v-am supus atenţiei câteva povestiri scurte şi una mai lungă-împărţită în mai multe părţi-pe care vi le recomand cu căldură.Este vorba de “Suflete abandonate”,”Erotism în autobuz”,”Întălnire fatală”etc.În ceea ce priveşte nuvela  poliţisto-fantastică “Metamorfoza”,mai sunt câteva episoade şi după terminarea ei voi începe o alta,care sper să fie şi mai spectaculoasă,cu trimitere la personaje din prim-planul societăţii noastre: “Spirit călător”.Pentru mai multe lecturi de acest gen vă recomand să accesaţi şi blogul “petrisor6yahoocom” de pe weblog.ro

Am scris aceste rânduri azi,pentru că este ultima zi din an şi în acest fel am oportunitatea de a vă ura un LA MULŢI ANI sincer şi călduros!Fie ca ANUL NOU să vă aducă multe satisfacţii şi împliniri profesionale şi sentimentale,să ne apropie mai mult unul de altul,să fim mai buni şi mai îngăduitori!Să aveţi un AN NOU FERICIT,cu sănătate,că-i mai de preţ decât toate!

Cu multă prietenie,Petru.

Metamorfoza (VIII)

Primii vizitatori ai zilei în care era programată operaţia lui Paul au fost Doina şi Veronica. Pacientul era pregătit pentru anestezie generală, fiind deja stare de somnolenţă. Pe la ora 9.00 a venit un brancardier înalt şi roşcat, care împreună cu asistenta Maricica l-au urcat pe cărucior, ducându-l apoi în sala de operaţii, unde aştepta o echipă numeroasă de medici români şi străini. Mama şi iubita l-au însoţit până la intrare, încurajându-l mereu. După cum le-a spus nea Nelu, era o intervenţie în premieră deoarece nu se cunoştea natura corpului străin, a pojghiţei solide care-l proteja şi îngreuna accesul la infecţie, precum şi felul cum va reacţiona organismul. În aşteptarea unor veşti bune, femeile s-au aşezat pe canapeaua de la intrare.

A durat două ore până când uşa s-a deschis şi a apărut nea Nelu ca să le liniştească:

– Dragele mele, operaţia a reuşit fără să fie nevoie de o transfuzie, aşa cum ne temeam. Nu am fi ştiut ce grupă de sânge să-i administrăm…

Doina nu s-a putut abţine să nu-l îmbrătişeze, fericită, la fel şi Veronica.

– Şi o să fie bine?…au întrebat ele.

Doctorul le făcu semn în a avea răbdare şi le explică:

– Acum îl coase şi vom urmări evoluţia lui ulterioară. Am eliminat pojghiţa osoasă ce a substituit pielea şi am extras obiectul care ne intriga. Priviţi-l:

Scoase din buzunar o biluţă lucioasă cu diametrul de vreo cinci centimetri;

– Ce este asta?, întrebă Doina. Cum a ajuns acolo?

– S-a format în corpul lui! Este o perlă! Cea mai mare perlă din lume! Am verificat-o cu microscopul şi e sută la sută naturală. Când ai curăţat rana, ai omis un fir de nisip. Suficient ca organismul lui contaminat de scoică să reacţioneze şi să-l înfăşoare într-un strat de carbon protector. La o scoică ar fi durat cel puţin doi ani, dar la el totul e amplificat de mărimea corpului.

Nea Nelu vorbea extaziat şi se vedea pe chipul lui satisfacţia de a fi întâlnit un caz extraordinar de metamorfoză a organismului uman. Femeile însă erau îngrozite:

– Vreţi să spuneţi că fiul meu a devenit un mutant, o ciudăţenie?, întrebă printre lacrimi Veronica.

Doctorul Chiriguţ îşi mai ajustă tonul şi reveni la o voce mai temperată:

– Nu trebuie să vă faceţi griji! Atâta timp cât nu va fi rănit şi infectat nu e în pericol. Doar că trebuie să-l ţinem sub observaţie, cel puţin un timp. E spre binele lui.

Chiar atunci s-au deschis uşile ce au lăsat să iasă targa mobilă pe care era adormit Paul. În faţă era Maricica, din spate o împingea Mircea, brancardierul roşcat, iar în urma lor veneau o droaie de medici şi asistenţi. S-au oprit în salonul lui, unde l-au aşezat în pat. Mircea le-a asigurat că el va fi mereu pe aproape şi că are sarcina să-l ajute la orice oră din zi sau din noapte. Veronica şi-a luat de ieri câteva zile de concediu şi vroia să stea până se va trezi fiul ei, dar Maricica le-a sugerat să meargă acasă şi să se odihnească.Va mai dura până la trezire. Astfel că au plecat amândouă şi s-au vorbit să revină spre seară.

Doina avea de mers până la administratorul de bloc pentru a vedea caseta camerei video de la intrarea în casa scării. Acesta, fiind pensionar, era aproape mereu acasă şi s-a oferit bucuros s-o ajute. Își arătă indignarea că s-a întâmplat o spargere în blocul lui şi, în timp ce o servea cu o cafea, se interesă de fiecare amănunt şi se miră cum de nu a anunţat poliţia. Blocul avea patru scări şi a durat ceva timp până a găsit imaginile de ieri. Au putut vedea cum un individ a aşteptat o bună bucată de timp până a ieşit cineva de pe scară şi a intrat pe lângă el. Unde îl mai văzuse ea pe acel om cu părul acoperit de un fes, dar care lăsa să se vadă câteva şuviţe roşcate? Dintr-o dată a făcut legătura: era Mircea,îngrijitorul lui Paul! A mulţumit în pripă administratorului şi a plecat val-vârtej într-acolo.

Pe la patru după-amiază s-a trezit Paul şi a simţit o sete cumplită. Pe noptieră era un compot de piersici şi o lămâie. S-a ridicat cu dificultate, căci capul îi era greu iar trupul nu-l prea asculta. A luat lămâia şi a sfâşiat-o cu dinţii. Acreala ei l-a mai înviorat şi l-a făcut să se dea jos din pat. Setea persista şi vroia să ajungă la robinet. Nu avea poftă de compotul dulce, ci căută în sertare şi găsi o cutiuţă cu sare. Incet,încet, pas cu pas a ajuns în baie şi a umplut un pahar cu apă în care a deşertat sarea. A băut-o cu satisfacţie şi a simţit cum prinde puteri.Ar mai fi băut unul, dar nu mai avea sare, aşa că se gândi să se întoarcă la pat şi să cheme pe cineva. Tocmai atunci intră un bărbat în halat albastru şi cu un furtun în mână.

– O, ce bine!, exclamă Paul. Puteţi să-mi aduceţi nişte sare?

– Bineînţeles,zise acesta zâmbind amabil. Dar mai întâi daţi-mi voie să vă conduc la pat. Nu aveţi voie să vă ridicaţi încă.

Se apropie de el ca să-l ajute şi îşi trecu mâna dreaptă pe după gâtul lui, prin spate, iar cu cealaltă îi aplică furtunul în jurul gâtului. Apoi trase cu toată puterea! Victima nu mai avea aer şi la început nu a opus nici o rezistenţă. Ai fi zis că-şi accepta sfârşitul, resemnată. După câteva secunde, şi-a dat seama ce se petrece şi a zvâcnit puternic. S-a împins cu toată puterea pe spate, proiectându-se şi cu mâinile din peretele ce sprijinea chiuveta. Agresorul, care nu se mai aştepta la ripostă, şi-a pierdut echilibrul şi a căzut peste geamul securizat al duşului, cu Paul peste el, amândoi cu faţa în sus.Geamul s-a fărâmat în mii de particule minuscule ce s-au revărsat pe pieptul lui Paul, pătrunzându-i prin piele. În acel moment a intrat Doina, gâfâind speriată. S-a repezit să-l ridice şi să-l îmbrăţişeze. Brancardierul Mircea zăcea fără să mai mişte, iar din cap i se prelingea o dâră de sânge. Lovitura de marginea inferioară a duşului i-a fost fatală.

Strategii de cuplu

I.Ce scuze să inventezi pentru o …secretară                                                       

Un bărbat căsătorit se hotărăşte să rămână peste program cu secretara sa,o tipă foarte sexi.Aşa că îi telefonează soţiei şi inventează o scuză,iar apoi o invită pe secretară la cină.Seara se dovedeşte un succes,iar cei doi sfârşesc în apartamentul secretarei.După două ore de amor,tipul se duce în baie să se aranjeze,dar ghinion: observă o pată vânătă pe gât…rezultat al muşcărilor senzualei secretare.Tipul intră în panică şi încearcă să se gândească la o scuză pentru soţie.Ajuns acasă,imediat ce deschide uşa,câinele îi iese vesel în întâmpinare.Atunci îi vine ideea salvatoare: se trânteşte pe covor simulând o luptă cu câinele,apoi se ridică acoperindu-şi gâtul cu mâna.

-Ia uite,draga mea,ce mi-a făcut nebunul ăsta de câine!

-Ţie?Asta e nimica toată!Uite ce mi-a făcut mie la sâni!,spuse nevasta descheindu-şi bluza.

II.Când bărbatul e îndemnat să facă ce vrea el…

Trei prieteni aveau obiceiul să meargă împreună la vânătoare aproape în fiecare weekend.Într-o vineri,soţia unuia dintre ei îi zice că weekend-ul ăsta nu îl lasă să plece,iar bărbatul,ca să nu înceapă un scandal,rămâne acasă.Ceilalţi doi pleacă la cabana de la munte,dar când ajung,îl văd şi pe al treilea,care era deja acolo:

-Cum de eşti aici?Cum ai reuşit să-ţi convingi soţia să te lase să vii?

-Păi eram acasă,stăteam în fotoliul meu,când văd că nevasta se apropie de mine,îmbrăcată fiind doar în lenjerie intimă.Mă ia de braţ,mă duce în dormitor,acolo numai lumânări,petale pe pat,se pune şi ea pe pat,îmi zice să o leg cu cătuşe,o leg şi apoi îmi şopteşte să fac ce vreau eu.Deci,iată-mă aici!

Sfaturi practice pentru gospodine…şi nu numai

-Pomul de Crăciun îşi va menţine cetina verde vreme mai îndelungată,chiar în apartamentele de bloc,dacă veţi tăia oblic tulpina la capătul inferior,veţi introduce pomul în nisip umed sau mai bine într-un vas plin cu apă amestecată cu glicerină.Plasaţi bradul cât mai departe de calorifer sau sobă.

-Boiaua de ardei nu se pune pe carnea udă,pentru că se va arde şi va da un aspect urăt fripturii.Se va pune doar după ce friptura este gata.

-Spălaţi legumele în jet de apă,dar nu le lăsaţi să stea în apă după aceea,pentru că îşi pierd valoarea nutritivă.

-Cartofii fierţi în coajă se vor curăţa mult mai repede şi mai uşor dacă,după ce au fiert,îi puneţi în apă rece.

-Bulionul de roşii se adaugă în mâncare doar la sfârşit,după ce s-au fiert toate ingredientele,pus mai înainte le va întări.

-Supa nu va da în foc dacă se va unge pe interior marginea vasului cu puţin unt.

-Cremele de ciocolată vor fi mai fine şi mai aromate dacă veţi topi ciocolata într-o jumătate de ce ceaşcă de cafea şu nu în apă caldă,aşa cum se procedează de obicei.

-Pentru a înmuia o bucată de brânză întărită,înveliţi-o într-o cârpă curată îmbibată în vin alb şi puneţi-o pentru o oră în frigider.

-Mierea este singurul aliment neperisabil.Dacă se cristalizează sau devine tulbure,încălziţi-o la microunde ori într-un vas cu apă fierbinte la o temperatură medie şi îşi va recăpăta claritatea.

-Dacă aveţi nevoie de doar câteva picături de zeamă de lămâie nu tăiaţi întreg fructul deoarece se va usca şi altera repede.Perforaţi coaja cu vârful unui cuţit şi stoarceţi suc doar cât aveţi nevoie.

-Orice friptură preparată la tavă se aşeajă întâi la un foc tare,pentru a se forma la întăi o crustă care opreşte sucurile în carne.Se recomandă ca friptura de vită să fie servită în farfurie caldă.

-Pentru a obţine o spumă de albuş care nu se lichefiază este bine să punem zahărul în două reprize: una când începem bătutul,cealaltă la final.

-Dacă în timpul fierberii supei lichidul scade foarte mult,completaţi cu apă caldă,nu cu apă rece.Apa rece tulbură supa şi încetineşte procesul de fierbere.

-Hreanul ras nu îşi va schimba culoarea dacă îl veţi stropi cu puţin lapte.

-Pentru ca laptele să nu dea în foc,puneţi o linguriţă în vasul cu lapte.

-Legumele uscate,precum fasolea,mazărea,lintea,se pun la fiert cu apă rece.Sarea se adaugă atunci când legumele sunt aproape fierte,altfel ele rămân tari.

-Merele rase nu se vor închide la culoare dacă se amestecă cu puţin suc de lămâie.Acelaşi “tratament” este recomandat şi pentru a evita oxidarea perelor sau bananelor tăiate în bucăţele.

-Cartofii pe care îi păstraţi pentru iarnă nu vor mai încolţii dacă în lada sau sacul în care îi păstraţi introduceţi şi câteva mere.

-Brânza rasă nu se va mai lipi de răzătoare dacă veţi unge în prealabil răzătoarea cu puţin ulei.

-Grăsimea în exces,aflată pe suprafaţa ciorbei,se ia uşor cu ajutorul unui şerveţel absorbant.

Adevărata valoare

Un om bogat,pasionat de artă,avea în colecţia lui opere ale tuturor marilor maeştri,renascentişti,clasici şi moderni,din toate şcolile şi curentele.Deseori stătea împreună cu unicul său fiu,admirând minunatele piese din colecţia lor.Dar a izbucnit războiul şi fiul a fost înrolat şi trimis în luptă.El a dat dovadă de mult curaj şi a murit la datorie,în timp ce salva viaţa unui camarad.Când a primit anunţul,tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.O lună mai târziu,a auzit bătăi la uşă.În prag stătea un tânăr cu un pachet mare în braţe…El a spus:

-Domnule,nu mă cunoaşteţi.Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră şi-a dat viaţa.În acea zi el a salvat multe vieţi ale celor răniţi,dar în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur,un glonte i-a străpuns inima,el murind pe loc…Deseori ne vorbea de dumneavoastră şi despre pasiunea pe care o aveţi pentru artă.Tânarul i-a înmânat pachetul.

-Ştiu că este aproape un nimic.Eu nu sunt un pictor cunoscut,dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveţi acest tablou.

Tatăl a început să desfacă ambalajul.Era un portret al fiului său,pictat de tânăr.Privindu-l atent,a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reuşit să surprindă chipul,dar şi personalitatea fiului său.Tatăl a scos un suspin şi cu ochii plini de lacrimi a mulţumit tânărului,oferindu-i şi o sumă de bani pentru tablou.

-O,nu se poate aşa ceva,domnule…Toată viaţa nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine.Acesta este doar un cadou.

Tatăl a prins tabloul pe una din siamezele sale.De câte ori avea vizitatori,el începea prin a le arăta portretul fiului său şi numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecţionate.După moartea bătrânului tată,s-a organizat licitaţia marii lui colecţii de tablouri.S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă şi,mai ales,să achiziţioneze pentru propriile lor colecţii.La deschidere,pe podium era postat portretul fiului.Persoana delegată să conducă licitaţia,adjudecătorul,a deschis sesiunea,lovind cu ciocănelul:

-Începem licitaţia cu acest portret al fiului.Cine deschide oferta?

În sală s-a lăsat liniştea…Apoi,de undeva din fundul sălii,o voce a strigat:

-Am venit să vedem marile opere!Sări peste această piesă!…

Dar,netulburat,adjudecătorul a continuat:

-Face cineva o ofertă pentru acest portret?…100?…200?…

Din sală,cineva a strigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!…Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt,Fragonard,Van Gogh,Matisse,Picasso şi ale celorlalţi maeştri!…Haideţi să trecem cu adevărat la licitaţie!…

Netulburat,adjudecătorul a continuat:

-Fiul!…Fiul!…Îl vrea cineva pe fiul?!…

Într-un târziu,din cel mai îndepărtat colţ al sălii s-a auzit o voce timidă:

-Dau eu 10 pentru acest portret…

Era cel care fusese,ani mulţi,grădinarul tatălui şi al fiului.Fiind in om sărac,nu putea să ofere mai mult.

-Există o ofertă de 10!…Cine oferă mai mult?!…Dă cineva 20?!…

Sala era în fierbere:

-Daţi-i-l lui pentru 10!…Să trecem la maeştri!…La maeştri!…

Nu-l voiau pe fiu.Toţi voiau să profite de ocazie şi să cumpere opere mari pentru colecţiile lor.Ferm,adjudecătorul a continuat:

-10,odată!…10,de două ori!…

Şi,lovind cu ciocănelul în masă:

-Adjudecat!VÂNDUT pentru 10!

Din faţă,cineva a izbucnit:

-În sfârşit,putem trece la marea colecţie!…

Calm,adjudecătorul a pus jos ciocănelul,spunând:

-Îmi pare rău,dar licitaţia s-a încheiat.

Rumoare în sală:

-Dar tablourile?!…Cum rămâne cu maeştrii?!…Colecţia?!…

-Regret,a spus adjudecătorul.Când am fost desemnat să conduc această licitaţie,mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament,pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitaţia se referă numai la portretul fiului!Cine îl ia, moşteneşte întreaga avere,care include şi toată colecţia de opere de artă!Omul care-l primeşte pe fiul obţine TOT!…

Dumnezeu Tatăl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul său ca să moară pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecătorului,şi mesajul lui este:

-Fiul,Fiul,cine-l primeşte pe Fiul?!

Pentru că,vezi tu,acela care-l primeşte pe Fiul obţine totul…

Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-născut L-a dat,pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară,ci să aibă viaţă veşnică.

(Ioan 3/16) (Biblia Bartolomeu)

Aceasta este adevărata dragoste…

Să ne amintim aceasta în această zi de CRĂCIUN!

Cadoul de Crăciun

Un copil sărman i-a trimis o scrisoare lui Moş Crăciun în care scria tremurat şi cu litere şui:

“Dragă Moş Crăciun,

Eu mi-aş dori un calculator cât mai ieftin,dar părinţii mei nu au bani şi cred că nici tu nu ai putea să-mi trimiţi aşa ceva,dar câte lucruri frumoase n-aş putea să fac eu cu un calculator?!Toţi colegîî mei au calculator şi se laudă,dar eu nu m-aş lăuda şi aş face tot felul de minunăţii,care ar aduce numai bucurii alor mei.Fiindcă nu cred c-o să-mi poţi trimite un calculator,te rog să-mi trimiţi o ciocolată.”

Scrisoarea a fost pusă la cutie şi a ajuns la oficiul poştal de care aparţinea copilul şi fiindcă nu avea timbru,diriginta a decis s-o deschidă şi,citind-o,i-au dat lacrimile.S-a sfătuit cu colegele şi au pus mână de mână,au cumpărat un calculator ieftin şi l-au trimis din partea lui Moş Crăciun copilului amărât.După câteva zile,în cutia de scrisori a apărut un alt plic,scris de aceeaşi mânuţă tremurândă şi femeile l-au deschis curioase.Iată ce scria:

“Dragă Moş Crăciun,

Mulţumesc pentru calculator şi promit că o să fac cele mai minunate lucruri cu el şi o să învăţ şi mai bine şi o să fiu şi mai cuminte şi o să auzi despre mine numai lucruri de laudă.Dacă ai fost aşa de bun şi mi-ai cumpărat calculator,sunt sigur că mi-ai trimis şi o ciocolată,dar au furat-o japiţele alea de la Poştă.”

În prag de Crăciun:

La această sărbătoare

Vreau să vă fac o urare:

Să-nnotaţi în fericire,

Sănătate şi iubire!

Metamorfoza (VII)

S-a lăsat o tăcere rece şi li se părea că nimic nu e aievea. Nu înţelegeau prea bine ce se întâmplă şi căutau o întrebare potrivită. Lacrimile curgeau pe nesimţite,umezind obrazul mamei îndurerate, care găsi totuşi puterea să întrebe:

– Ce se poate face,domnu’ Chiriguţ? Doar e singurul meu fiu şi dacă l-aş pierde nu ar mai avea rost să trăiesc. Trebuie să fie…

Paul o luă de mână şi încercă să-i dea speranţe:

– Lasă,mamă, că nu e ceva fatal. Nu-i aşa doctore?

Nea Nelu schiţă un zâmbet şi continuă:

-E adevărat că nu ne-am mai confruntat cu aşa ceva, dar o să ne consultăm cu mai mulţi medici şi sunt sigur că vom găsi o soluţie. Deocamdată este obligatoriu să te internăm şi să te monitorizăm permanent. Apoi trebuie să-ţi extragem corpul străin de sub umăr, şi aceasta chiar mâine. Vă rog să mergeţi în acelaşi salon şi puteţi sta cu el o oră, până vine comisia.

La insistenţa medicului, au ieşit toţi trei şi, după internare, şi-au luat rămas bun cu inima îndoită şi cu promisiunea că vor reveni după-amiază. Chiar când cobora scările spitalului, împreună cu Veronica, Doina a primit un telefon de la comisarul Bud, care o chema la secţie. Poliţistul o aştepta în biroul lui plin de fum de ţigară, cu o expresie sarcastică:

– Ce aventuri mai are în plan, jurnalista noastră?

Tânăra a răspuns cu o figură nedumerită:

– Nu înţeleg. Numai de aventuri nu am chef acum.

– Comisarul Stănescu e de altă părere, completă Bud. Tocmai ce-am avut o convorbire cu el. Îmi povestea că v-aţi drogat pe acolo, chiar și bătut cu doi tineri. De asemenea, aţi pus poliţia pe drumuri, născocind tot felul de poveşti.

Fata se uită bine la el ca să vadă cum stă la capitolul credibilitate şi-l sondă cu o întrebare:

– Credeţi că am minţit? Bineînţeles că da, din moment ce el e comisar de poliţie, dar ce ziceţi de filme? Le-aţi vizionat?

– Da, le-am văzut, acceptă îngândurat comisarul. Stănescu presupune că le-aţi procurat pe alte căi şi chiar mi-a sugerat să iau măsuri severe în ceea ce vă priveşte. Totuşi le-a cerut, să vadă despre ce e vorba.

-Şi i le trimiteţi?, sări Doina.

-Le-am şi expediat. E vreo problemă?

Tânăra înghiţi în sec şi nu răspunse. Putea să-şi manifeste neîncrederea într-un coleg de breaslă de-a interlocutorului ei? Fireşte că nu. Bud o lămuri:

– Te-am chemat să-ţi spun că, în ceea ce mă priveşte, totul s-a lămurit şi dacă e de făcut o anchetă, ea revine celor din Constanţa. Să fii mulţumită că nu vă acuz de nici o infracţiune, căci aş avea motive întemeiate. Ne-am înţeles?

Comisarul se ridică de pe scaunul ce oftă uşurat şi se uită adânc în ochii ei, iar fata nu putea decât să accepte. Au dat mâna şi s-au despărţit fiecare cu convingerea lui. De aici Doina s-a dus la editura ziarului “Graiul Maramureşului”, să-şi vadă colegii. Cu toţii erau bucuroşi s-o reîntâlnească şi să afle cum a fost în scurta vacanţă. Le-a promis că o să revină mai repede la lucru şi a intrat în biroul lui Popa, redactorul şef. Era un bătrânel simpatic, cărunt şi cu o pipă mereu neaprinsă în colţul gurii. A întâmpinat-o cu un zâmbet şi o privire iscoditoare pe deasupra ochelarilor mici.

– Ia te uite ce ne-a adus pisica?, a glumit el ca de obicei. Nu-ţi place în concediu sau ţi-e dor de noi?

Tânăra la pupat pe obraz şi s-a aşezat pe scaunul din faţa lui, zicând:

– Mi-e dor de tine, nea Ghiţă, dar şi de lucru. Cred că aş avea material de un articol fierbinte.

Popa se uită dacă vorbeşte serios şi, văzând că nu e de râs, o întrebă:

– Nu poţi aştepta până după concediu? E ceva urgent?

– E vorba de MISA. Am nişte dovezi că fac trafic de carne vie.

Bătrânul se scărpină în cap a nehotărâre:

– Draga mea,ăsta e un subiect prea delicat şi nici nu mai e de actualitate. S-au scris atâtea articole, s-a dat la televiziune, pe internet…Lumea şi-a pierdut interesul, iar mulţi chiar îi simpatizează. Ce se mai poate spune? Ce dovezi poţi să ai? Vrei să ne dea în judecată? Mulţi dintre ei sunt avocaţi buni, intelectuali cu funcţii.Nu e bine să ne legăm la cap dacă nu ne doare, crede-mă.

– Nea Ghiţă, e ceva serios şi de actualitate. Mai e vorba şi de omucidere. Trebuie să mă laşi să investighez!

Popa se arătă mirat:

– Crimă!? Asta e treaba poliţiei.

– Ştiu, dar cea de aici zice că nu-i treaba ei, iar cea din Constanţa vrea să muşamalizeze totul.

Şi Doina îi povesti totul. Redactorul şef se ridică în picioare şi se plimbă îngândurat prin birou trăgând cu sete din pipa neaprinsă. Se uita la fată şi dădea din cap a primejdie. La urmă, întrebă:

– Cu ce vrei să te ajut eu?

– Să mă trimiţi oficial la Constanţa şi să-mi dai mână liberă la acest subiect.

– Vrei să mergi şingură acolo? Poate fi periculos.

– Sper să merg cu cineva,dar o să dureze câteva zile până mă pregătesc. Am vrut să te anunţ din timp.

Popa clătină iar din cap:

-Totdeauna ai fost încăpăţânată. Să-mi spui când eşti gata de plecare. Acum şterge-o, că am de lucru.

Doina îl pupă iar pe obraz şi ieşi mulţumită. Trebuia să meargă acasă, să se schimbe, şi apoi avea întâlnire cu Veronica. Când a ajuns la uşă, stupoare: cineva i-a spart yala! A alergat direct la locul unde pusese copiile de pe acte şi DVD-uri. Nu mai erau acolo.

Trei situaţii

1.Un bărbat însurat avea o aventură cu secretara sa.Într-o zi,pasiunea lor s-a aprins şi s-au dus la casa ei; epuizaţi datorită unui sex dezlănţuit până târziu,au adormit,trezindu-se pe la ora opt seara.Pe cănd bărbatul se îmbrăca,îi ceru femeii să-i scoată pantofii afară şi să-i murdărească cu iarbă şi pământ.Deşi intrigată,ea a făcut asta,după care el îşi puse pantofii,se urcă în maşină şi plecă acasă.

-Unde ai stat?-îl întreabă nevasta de cum intră.

-Dragă,nu pot să te mint:sunt încurcat cu secretara mea şi am fost toată seara să facem dragoste.Am adormit şi nu m-am trezit până la opt.

Soţia lui se uită în jos,îi vede pantofii şi îi spune:

-Ticălos mincinos!Ai fost să joci golf!

2.Era o pereche de vârstă medie care aveau două fete frumoase şi care s-au hotărât să mai încerce,pentru ultima dată,să aibă un băiat,pe care l-au dorit dintotdeauna.După multe luni de încercări,în sfârşit soţia rămase însărcinată şi născu un băiat sănătos,nouă luni mai târziu.Fericitul tată alergă să-şi cunoască noul său copil,dar văzându-l se îngrozi,deoarece era bebeluul cel mai urât pe care-l văzuse în viaţa lui.Se duse să-şi vadă nevasta şi îi spuse că nu vede posibilitatea ca el să fie tatăl acestui copil.

-Uită-te şi tu la cele două fete frumoase pe care le-am făcut înainte!Apoi,privind-o cu neâncredere o întrebă: “Nu cumva m-ai înşelat?”

Femeia surâse dulce şi îi spuse: “De data asta nu,dragul meu!”

3.O femeie era în pat cu amantul ei când aude că soţul deschide uşa de la intrare.

-Repede,îi spuse amantului,rămâi în picioare în colţ.Apoi îl unse cu ulei de copii pe tot corpul şi îl pudră cu talc.Nu te mişti până îţi spun eu-îi şopti-şi simulează că eşti o statuie.

-Ce este asta,dragă?-o întrebă soţul când intră în cameră.

-Ah,este o statuie-îi răspunse aceasta.Vecinii de palier au cumpărat una pentru dormitorul lor şi mi-a plăcut atâta,încât am cumpărat una şi pentru noi.

Nimic mai mult nu s-a mai spus despre statuie.În jur de ora două de dimineaţa,soţul coborând din pat,se duce în bucătărie şi se întoarce cu un sandwich şi un pahar de lapte.

-Ia,îi spuse el statuii,şi mănâncă ceva.Eu am stat în picioare ca un idiot trei zile în casa vecinilor şi nimeni nu mi-a oferit nici un pahar de apă…

Curiozităţi din toată lumea

-Limba unui crocodil este imobilă.Ea este ataşată de cerul gurii acestui animal.

-Un om uită,în medie,circa 80% din tot ceea ce a învăţat într-o zi.

-Cei mai mari iubitori ai cărnii de porc sunt danezii.În Danemarca există de două ori mai mulţi porci decât întreaga populaţie umană a acestei ţări.

-Girafa este singurul animal care îşi poate introduce limba în ureche.Limba unei girafe adulte măsoară peste 50 de cm.

-De peste 4000 de ani,nicio specie animală nu a mai fost domesticită.

-În prezent,pentru prima dată în istoria planetei,numărul persoanelor cu vârste de peste 60 de ani îl depăşeşte pe cel al copiilor cu vârsta de sub cinci ani.

-Credeţi că România este o ţară săracă?Gândiţi-vă că una din cinci persoane de pe Terra trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi.

-În Santa Fe,New Mexico,legea impune ca animalele de casă să poarte centură de siguranţă în maşină.

-O singură vacă poate produce într-un an mai mult lapte decât poate consuma un singur om…Circa 200 000 de pahare pline cu lapte.

-Ştiţi care sunt cei mai mari consumatori de Coca-Cola din lume?Dacă aţi răspuns islandezii,aţi dat răspunsul corect…

-Ştiţi care este apetitul unui furnicar sud-american?Ei bine,acesta poate ingera până la 30 000 de mii de furnici…pe zi.

-Cei mai tineri părinţi din istorie (doi copii cu vârste de 8,respectiv 9 ani) au trăit în China.Copilul lor s-a născut în anul 1910.

-Vreţi să ştiţi care este regiunea cu cea mai scăzută criminalitate?Încercaţi Quebec,Canada.Rata criminalităţii în această zonă este similară cu cea înregistrată într-un parc Disney World,aproape zero.

-Se estimează că în lume există circa un miliard de vite.Două sute de milioane dintre ele trăiesc numai în India,acolo unde sunt considerate animale sfinte.

-Pe suprafaţa unui corp uman trăiesc mai multe vietăţi decât oameni pe întreaga planetă.

-Bufniţele sunt singurele păsări care pot distinge culoarea albastră.

-Prefixul telefonic pentru Antarctica este 672.

-Deşi nu pare,Chicago este mult mai apropape de Moscova decât este de Rio de Janiero.

Metamorfoza (VI)

L-au trezit razele soarelui,care se insinuau printre draperiile geamului întredeschis. Se uită buimăcit în jurul lui şi le văzu pe cele două fiinţe iubite cum discutau în şoaptă. Încercă să-şi amintească ce s-a întâmplat şi unde se află, dar memoria îi revenea lent şi cu sincope. În cele din urmă realiză că e în spital şi căută să se ridice. Atunci au observat femeile că s-a deșteptat şi l-au întâmpinat cu o exclamaţie de bucurie:

– Servus, dragul mamei!

Veronica se apropie şi-l pupă tandru pe frunte. Apoi veni Doina să-i de o sărutare pătimaşă.

– Văd că nu mai ai febră, observă ea mângâindu-l. Ai nevoie de ceva? Ieri n-ai mâncat nimic.

– Ţi-am adus pâine cu unt şi un ceai cald, aşa cum îţi place ţie, zise Veronica şi se grăbi să le scoată din sacoşe. Paul refuză categoric şi ceru un pahar cu apă, apoi se uită la ceas şi întrebă îngrijorat:

– Putem merge acasă?

Doina i-a adus apa şi i-a explicat că trebuie să vină doctorul care o să-i spună dacă mai trebuie să rămână internat. Paul gustă din apa de la robinet şi se strâmbă:

– Ce rea e ! Nu aveţi puţină sare?

Femeile s-au uitat mirate la el şi apoi una la alta.

– Sare!? Pentru ce? Doar n-o s-o pui în apă?, exclamă fata.

– Simt nevoia să beau ceva sărat. Poţi să-mi faci rost?

Mama lui se oferi să meargă în alt salon şi să-i aducă sare. Uimirea lor a crescut când au văzut că a pus toată cantitatea adusă în pahar şi apoi l-a dat pe gât, satisfăcut. Atunci a intrat nea Nelu, însoţit de un medic bătrân şi o asistentă voluminoasă. Era doctorul universitar Popescu Silviu şi asistenta de salon, Maricica. După ce au făcut cunoştiinţă, doctorul Popescu a examinat cu mare atenţie cele două zone suspecte de pe corpul lui Paul şi radiografiile din dosar. Într-un târziu, a dat din cap a încuviinţare:

– Se impune repetarea analizelor şi o inspectare amănunţită a tumorilor. E prematur să intervenim până nu ştim despre ce e vorba.

Paul s-a revoltat:

– Intervenţie chirurgicală!? Nici nu vreau să aud!

Nea Nelu a încercat să-l potolească:

– Nu e nimic sigur, dar s-ar putea să fim nevoiţi să apelăm la această măsură pentru a preveni o infecţie generală. Deocamdată ar fi bine să te întremezi. Ai să mănânci imediat după ce ţi se va recolta sânge. Spune-mi, totuşi,când ai făcut ultimele analize.

– Anul trecut. De ce?

– Nimic grav. O să vorbim luni dimineaţă, după ce o să ne parvină rezultatele.

Îl asigură doctorul Chiriguţ,cu o figură jovială. Paul insista să fie lăsat acasă în weekend, din moment ce nu mai avea febră. Nea Nelu ,ţinând cont şi de rugăminţile celor două femei, acceptă:

– Bine, dar o să stai la pat şi o să-ţi prescriu nişte antibiotice.

Cei doi doctori au ieşit, iar asistenta i-a recoltat sânge, i-a luat temperatura şi l-a condus la aparatul tomograf. Acolo era o echipă numeroasă de medici, asistente şi studenţi. Cu toţii vroiau să vadă această infecţie ciudată şi să-şi facă o idee despre diagnostic. Paul era din ce în ce mai iritat şi simţea că e tratat ca o ciudăţenie. A răsuflat uşurat doar pe la amiază, când au plecat acasă. Avea o poftă nestăpânită să mănânce peşte şi a înfulecat cât trei. Apoi a băut câteva pahare cu apă sărată. Veronica şi Doina îl priveau cu gura căscată.

– Vezi că nu am nimic? Aşa mănâncă un om bolnav? Niciodată nu m-am simţit mai bine! Acum aş avea o poftă să înot. Mergem la ştrand?

Vorbea el într-una şi mai trăgea o duşcă de apă sărată. Femeile au încercat să-l domolească amintindu-i ce i-a promis doctorului. Erau hotărâte să-l ţină în casă, mai ales că se comporta anormal. Până luni dimineaţă au stat amândouă pe lângă el şi au văzut că îngrijorarea lor era întemeiată. Mânca foarte mult, avea poftă numai de peşte sau fructe de mare, nu mai vroia să audă de ceai, dar bea multă apă sărată. Nu mai făcea febră, ci dimpotrivă, avea o temperatură de 36°! În aceste circumstanţe, au aşteptat cu nerăbdare să se întâlnească cu nea Nelu.

Acesta era la fel de nedumerit. Avea în mână radiografiile şi rezultatul analizelor şi încerca să găsească o explicaţie:

– Tot nu am putut să aflăm ce grupă de sânge ai. Se pare că organismul tău trece printr-o metamorfoză inexpicabilă şi nemaipomenită! Totul a început când ai călcat pe o scoică marină dintr-o specie necunoscută. Din imaginile tomografice s-ar părea că acest organism s-a încorporat în talpa piciorului tău şi trăieşte încă. Ba chiar mai mult, a realizat o simbioză cu organismul tău, producând shimbări ireversibile.

– Ce vreţi să spuneţi? Trebuie să mă operaţi?, întrebă Paul cu o jumătate de gură.

Doctorul dădu din cap:

-Mă tem că nu e aşa simplu. M-am consultat cu doctorul Popescu şi cu alţi specialişti de pe internet, iar unul dintre ei va sosi aici, săptămâna asta. Dacă extirpăm corpul străin, riscăm să-ţi punem viaţa în pericol. E ca şi cum ţi-am scoate un organ vital. De fapt nu mai e un corp străin, e a doua ta inimă! De aceea pielea ta se întăreşte precum a unei scoici. Încet, încet, te transformi într-o scoică umană!