Metamorfoza (XII)

Comisarul Stănescu era preocupat de tastele de la calculator, când Doina a fost introdusă în biroul lui. În timp ce agentul o elibera de “brăţări”, tânăra l-a salutat, dar nu a primit nici un răspuns, aşa că s-a aşezat fără mofturi pe scaunul din apropiere. După vreo cinci minute, poliţistul a abandonat computerul şi, deschizând un dosar, a privit-o pe deasupra ochelarilor. Într-un târziu a dat din cap, exclamând:

– De data asta ai întrecut măsura! Avem multe cazuri de tineri din toată ţara care vin aici şi ne fac probleme, dar tu ai vrut să te afirmi printre cei mai mari delicvenţi. Nici nu ştiu cu ce să încep. Am aflat că de data asta ai venit cu autoturismul. Ai permis de conducere?

– Am, dar e suspendat, răspunse cu calm fata.

– Deci nu ai!? Plus că nu te-ai oprit la semnalele organelor de control a circulaţiei, ba chiar ai comis o tentativă de omor…

– Nu am oprit fiindcă aveam o urgenţă medicală, dar nu a fost nimeni rănit.

– Urgenţă medicală!? Dumneata ai răpit un bolnav din spital, conform informaţiilor primite de la IGP Maramureş! Nu în spital trebuie tratate urgenţele?

– Nu am răpit pe nimeni,domnule Stănescu. A fost dorinţa pacientului să părăsească spitalul şi eu doar l-am ajutat.

– Aşa spui dumneata!se irită comisarul. Unde e persoana în cauză ca să confirme?

Doina coborî privirea şi răspunse cu glasul slab:

– A plecat…Nu mai voia să fie internat şi a fugit…

– A plecat? A fugit? Păi,dacă era aşa de grav,cum a putut să fugă? Unde s-a dus?

– A intrat în mare şi a înotat în larg…

– Mai slăbeşte-mă,domnişoară ,cu fabulaţiile astea de jurnalistă de senzaţie, că doar nu a înotat până la turci! Plus că apa e rece şi ar face hipotermie. Ia dumneata o foaie de hârtie şi dă o declaraţie despre tot ce s-a întâmplat, dar fără să omiţi nimic. Oricum, ai timp berechet, fiindcă eşti arestată până mâine, iar de mâine sunt sigur că încă 29 de zile.

Cu acestea îi împinse un teanc de hârtii de pe masă şi un pix. În timp ce tânăra îşi trăgea scaunul la o masă laterală şi se pregătea să facă ce i s-a cerut, uşa biroului s-a deschis, lăsând să intre un bărbat în vârstă, de statură medie,uscăţiv, cu o cocoaşă evidentă şi un nas cârn.

– Ce faci Ghiţă pe aici?, se oţărî comisarul la el. Iar umbli după cai verzi?

– Nicidecum comisare,nicidecum. Am venit să-ţi spun că te cheamă şefu’.

– Da? Ce-o mai vrea de data asta?

Se ridică şi ieşi împreună cu cel care i-a adus vestea, însă, după un minut, cel din urmă intră din nou în cameră. Se apropie de Doina şi îi întinse mâna:

– Numele meu e Costeniuc Gheorghe şi am fost sunat de Nicu pentru a te ajuta. Dumneata trebuie să fii Doina.

Tânăra îi strânse mâna cu un zâmbet.

– Mă bucur să vă cunosc,zise ea. Din păcate am intrat în bucluc şi nu mai ai cum să mă ajuţi. Sunt arestată.

– Nu se ştie încă. Tocmai am vorbit cu comisarul şef, care mi-e dator, şi sper să se rezolve altfel.

-Oaaau! Da’ repede te-ai mişcat, fără să mă fi cunoscut în prealabil!

– În meseria noastră e bine să fii rapid. Am aflat de spectaculoasa ta capturare şi m-am grăbit să te scap de Virgil până nu e prea târziu.

Uşa s-a deschis din nou şi cel pomenit intră nervos şi bodogănind.

– Ce cauţi aici?, se răsti la Ghiţă. Te-am lăsat pe hol. Te rog să pofteşti afară!

Apoi se adresă tinerei;

– Termină declaraţia şi eşti liberă până mâine, când se va prezenta cineva din Maramureş să te ducă acasă. E treaba lor ce ai făcut şi să te condamne acolo.Măcar scap de completarea atâtor acte. Apropo: maşina rămâne la secţie deocamdată.

Mai continuă el cu ceva despre lumea asta care e întoarsă pe dos şi îşi aprinse un trabuc. Doina nu zăbovi mult asupra hârtiei şi, după ce i-o înmână comisarului, ieşi uşurată pe hol, unde o aştepta Ghiţă.

– Eşti în custodia mea şi arest la domiciliul, îi zise acesta râzând. Vorbesc serios. Trebuie să mergem direct la garsoniera mea şi probabil vom fi urmăriţi mereu. Mâine dimineaţă trebuie să te aduc înapoi. Sunt sigur că ţi-e foame şi de aceea voi opri pe drum să iau ceva provizii. Te rog să-mi spui Ghiţă, ca toţi cei care mă cunosc.

Au urcat într-o Dacie 1310 veche şi, după comandarea unei pizza alăturată unei sticle de vin, au oprit în faţa unui bloc de locuinţe vechi, de multe decenii. Garsoniera era la parter şi intrarea pe casa scări era neîngrădită de vreo restricţie. Înăuntru era o dezordine care n-a luat-o prin surprindere pe Doina. Au eliberat împreună masa din cameră şi s-au aşezat la masă, iar după un pahar de vin şi o felie din delicatesă, dialogul s-a înviorat. Tânăra i-a mulţumit şi i-a povestit despre vasul COMUNION şi bănuielile ce le are despre MISA. L-a întrebat dacă ştie unde e sediul lor din Constanţa.

– Bineînţeles că ştiu, la fel ca mulţi alţii. Am auzit multe despre activităţile lor, însă nimic concret. Dacă ceea ce spui tu se poate proba, ar fi o ştire de senzaţie!

– Crezi că am putea intra înăuntru, fără să fim prinşi?, se interesă tânăra jurnalistă.

– Heeei! Mare puşlama eşti! Văd că a avut dreptate Nicu.O să mă gândesc la asta, până te odihneşti tu. Probabil că eşti obosită după o asemenea cursă.

– Lasă asta şi mai bine spune-mi de unde-l cunoşti pe şeful meu.

Ghiţă luă paharul în mână şi se adâncii în amintiri.

Medicamente care ucid?

Pe Internet se distribuie un material care susţine că România este şi la capitolul medicamente un “sat fără câini”,un maidan pe care vin şi se joacă cu sănătatea şi viaţa “prostimii” sute de fabricanţi de medicamente.De asemenea,în material se susţine faptul că în ţările civilizate s-au scos demult unele medicamente care în farmaciile noastre continuă să se vândă.Primul medicament care n-ar mai trebui să existe în farmacii este banalul Algocalmin.Piaţa algocalminului din România este estimată la peste 11 milioane de dolari anual.Este medicamentul nr.1.Medicii îi spun “medicamentul săracului”.În ţările europene a fost interzis sau restricţionat.Studiile au demonstrat că metamizolul,substanţa pe care o conţine algocalminul,poate provoca o boală fatală,numită agranulocitoza,care poate fi mortală.

Mai periculoase decât algocalminul,susţin medicii,sunt calmantele de durere care folosesc în componenţă,alături de metamizol,o a doua substanţă activă.Acestea ar fi Piafenul,un medicament riscant de administrat,Benalginul,un calmant pe bază de metamizol şi cofeină sau Dipyrone,Novalgin etc.În plus,pe piaţa românească se găsesc şi combinaţii ce conţin Scobutil Compus sau aminofenazona din Aminofenazona L,Lizadon.Piroxicamul şi Aulinul sunt şi ele pe lista neagră a Agenţiei Europene a Medicamentelor.De asemenea,Comisia Europeană a Medicamentului a reluat,spre analiză,Nimesulidul,în vederea retragerii sale de pe teritoriul UE.

Din cauza efectelor secundare grave,o serie de medicamente au fost retrase de pe piaţă în unele ţări.Dintre acestea mai amintim sprayul pentru astm Isoproterenol,comercializat sub numele de Isuprel,ori medicamentul Stilbestrola,care s-a dovedit ca producând tumori uterine şi mamare la femei.Zelmac este un alt medicament împotriva afecţiunilor digestive,care se vinde în România la ora actuală.Acesta a fost scos de pe piaţă în Germania în 2007.Ketotifen,un medicament pentru tratamentul de lungâ durată în astmul bronşic alergic a fost scos în 2006 de pe piaţa din Germania,din cauza efectelor secundare grave la nivelul ochilor şi al rinichilor.Alte medicamente suspecte sunt: Methotrexat,Terfenadin,antialergic,Mitothan (Lysodren),Isoniazid.

Conversaţii operator-client

Client: “Sun de două zile la o700 2300 şi nu pot prinde deloc.Mă puteţi ajuta?”

Operator: “De unde aveţi acest număr,domnule?”

Client: “Era pe uşa companiei.”

Operator: “Domnule,acela este programul nostru.”

Client: “Asigurarea europeană a maşinii acoperă defecţiunile dacă călătoresc în Australia?”

Operator: “Numele asigurării nu vă spune nimic?”

Un client respira extrem de greu în timp ce vorbea cu operatorul,aşa că acesta l-a întrebat îngrijorat dacă se simte bine.Omul a răspuns: “Nu am pix la mine,aşa că suflu pe geamul cabinei telefonice ca să pot scrie numărul pe el.”

Operator: “În partea dreaptă a ecranului,jos,vedeţi butonul pe care scrie OK?”

Client: “Wow! Cum puteţi să-mi vedeţi ecranul de acolo?”

Aceasta este o conversaţie adevărată care s-a petrecut la linia de ajutor Word Perfect.Operatorul a fost concediat după această discuţie însă nimeni nu-l poate învinui.

Operator: “Ridge Hall,asistenţa cu clientul; cu ce vă pot ajuta?”

Client: “Da,păi,am probleme cu WordPerfect.”

Operator: “Ce fel de probleme?”

Client: “Păi,în timp ce scriam,dintr-o dată mi-au fugit cuvintele”

Operator: “Au fugit?”

Client: “Da,au dispărut”

Operator: “Acum ce vă apare pe ecran?”

Client: “Nimic”

Operator: “Nimic??”

Client: “Este gol;nu acceptă nimic din ce scriu”

Operator: “Mai sunteţi pe WordPerfect,sau aţi ieşit din program??”

Client: “Cum să-mi dau seama?”

Operator: “Vedeţi fereastra programului pe ecran?”

Client: “Ce-i aia fereastră?”

Operator: “Nu contează.Puteţi să mişcaţi cursorul pe ecran?”

Client: “Păi nu există niciun cursor.V-am zis,nu acceptă nimic din ce tastez”

Operator: “Monitorul are un beculeţ care să vă indice dacă e deschis??”

Client: “Ce e aia monitor?”

Operator: “Este chestia aia cu ecran care arată ca un televizor pe care vă arată ce scrieţi.Are jos o lumină micuţă care să vă arate dacă este deschis?”

Client: “Nu ştiu”

Operator: “Atunci uitaţi-vă în spatele monitorului şi vedeţi unde duce cablul de alimentare.Îl puteţi vedea?”

Client: “Da,este”

Operator: “Când eraţi în spatele monitorului,aţi văzut că acolo erau două cabluri în spate,nu doar unul?”

Client: “Nu”

Operator: “Păi,sunt două.Vă rog să vă uitaţi din nou în spate şi să găsiţi cel de-al doilea cablu”

Client: “L-am găsit”

Operator: “Urmaţi-l şi vedeţi dacă şi capătul celălalt este introdus corect în spatele computerului”

Client: “Nu ajung”

Operator: “Bine.Dar măcar puteţi vedea dacă este introdus bine?”

Client: “Nu”

Operator: “Chiar dacă încercaţi să vă aplecaţi mai mult tot nu vedeţi?”

Client: “Nu văd,nu pentru că nu ajung la el,ci pentru că e întuneric”

Operator: “Întuneric?”

Client: “Da,lumina din birou e stinsă şi singura lumină pe care o am vine de pe fereastră,dar nu e de ajuns”

Operator: “Păi,vă rog să deschideţi lumina pentru câteva minute”

Client: “Nu pot”

Operator: “Nu puteţi?De ce?”

Client: “Pentru că e pană de curent”

Operator: “Pană…pană de curent?!?Aha,mda,bine,am înţeles acum care e problema.Mai aveţi cutia în care a venit computerul şi manualele de funcţionare?”

Client: “Da,le ţin în dulap”

Operator: “Foarte bine.Luaţi-le,scoateţi computerul din priză,împachetaţi-l în cutie,aşa cum era când l-aţi cumpărat.Apoi duceţi-l la magazinul de unde l-aţi luat”

Client: “Chiar?Este chiar atât de grav?

Operator: “Da,mă tem că da”

Client: “Bine,atunci.Ce să le spun?”

Operator: “Spuneţi-le că sunteţi prea tâmpit pentru a avea un computer!!!”

Metamorfoza (XI)

Era aproape ora zece şi comisarul Bud se pregătea de culcare, când a sunat telefonul. A început să ţipe în receptor şi a continuat să vorbească de unul singur în timp ce se echipa. Nici nu a băgat-o în seamă pe nevastă, o moroşeancă bună de gură, care insista să ştie ce se petrece. A ieşit val-vârtej pe uşă şi în câteva minute era la Spitalul Judeţean. Acolo îl aşteptau nea Nelu, Maricica şi asistenta de gardă, care plângea înfundate. Pe la ora opt observase că pacientul din rezerva doctorului Chiriguţ nu era de găsit şi, speriată, l-a sunat imediat. Acesta a sosit într-un suflet iar după căutări mai amănunţite şi întrebări puse, şi-a dat seama că Paul a evadat cu complicitatea mamei şi iubitei sale. Poliţistul avea motive să se răstească la medic:

– Eşti direct răspunzător pentru asta! Când ţi-am propus să-mi laşi un om la uşa lui pentru a preveni orice surpriză, mi-ai spus că nu e cazul fiindcă e prea slăbit ca să încerce ceva, că o cunoşti bine pe jurnalista aia şi nu ar face nimic fără să te consulte. Ei, poftim! Acum trebuie să-i caut, iar şeful meu o să dea vina pe mine! Ai idee unde ar putea fi?

Nea Nelu se scărpină în vârful capului şi răspunse evaziv:

– Am sunat la el acasă şi la Doina. Nu a răspuns nimeni.

– Ai sunat,ai sunat… Haide să mergem acolo!

S-au urcat în maşina comisarului, pornind spre locuinţa profesoarei. Aceasta le-a deschis speriată și nu au putut scoate nimic de la ea, cu toate ameninţările poliţistului şi rugăminţile lui nea Nelu. Au încercat şi la uşa Doinei, pe care au trebuit să o forţeze, însă nu au găsit nici o pistă.

– Spune-mi, doctore, unde ar putea fi dus în starea lui. Gândeşte-te mai bine…

Nea Nelu se scărpină din nou instinctiv în creştet şi mărturisi poliţistului:

– Avea pemanentă nevoie de apă rece şi sărată. Unde ar putea găsi? Doar nu s-or fi dus la mare!? E cale lungă şi nu cred că ar rezista…

– La mare zici? se lumină la faţa comisarul. Poate că e adevărat! Se întorc la locul faptei! Cu ce crezi că ar putea ajunge acolo?

– Fata are o maşină, dar permisul îi e suspendat…

– Nu mai spune!? Crezi că pentru ea ar fi un impediment? Să mergem la garaj.

Au găsit garajul, i-au forţat încuietoarea şi bănuiala lor s-a adeverit. În acest stadiu, Bud l-a sunat pe comisarul-şef. Trebuiau să acţioneze rapid şi ferm.

*****************************************************************

Acul vitezometrului cobora rareori sub 1oo km/h şi Doina se simţea în mediul ei, plină de adrenalină. Maşina zbura pe şoseaua aproape pustie şi vântul îi amorţise faţa. Alături de ea, Paul, îmbrăcat doar într-o cămaşă, era în stare de somnolenţă. Din când în când deschidea ochii şi căuta flaconul cu apă sărată. Înghiţea cu poftă, întreba pe unde au ajuns şi se culca la loc. Se vedea că nu-i era bine şi organismul lui tânjea după umezeală. De aceea timpul era crucial şi viteza mare îl putea reduce. După calculele fetei, dacă nu intervenea neprevăzutul, trebuiau să vadă marea pe la ora şase, când se lumina de ziuă. Au ajuns cu bine la Bucureşti şi l-au ocolit pe şoseaua de centură. De acum erau pe autostradă şi Mercedesul înghiţea kilometri cu nesaţ. Au trecut Dunărea şi se apropiau de Constanţa. Paul se simţea din ce mai rău, iar apa din bidon se isprăvise căci a folosit-o şi la umezirea pielii uscate de vânt.

O frână puternică l-a readus la realitate: în faţa lor era un baraj al poliţiei. Doina a oprit maşina şi calcula ce decizie ar fi mai potrivită. Dacă s-ar fi supus controlului, viaţa iubitului ei era în mare pericol, căci nu ar fi putut ajunge la apă. Poate chiar ei sunt ţinta acestui filtru! Trebuia să rişte! Se uită la Paul,iar acesta dădu uşor din cap cu un zâmbet abia perceptibil. Era prima dată când avea dezlegarea lui pentru o ilegalitate. Maşina demară cu forţă, lăsând în urma ei fum şi miros de cauciuc ars. O maşină a poliţiei bloca sensul lor de mers şi pe partea stângă erau doi poliţişti înarmaţi ce le făceau semne să tragă pe dreapta. Şi-au dat seama că nu aveau de gând să oprească şi au avut timp să se ferească din calea lor. Din maşină a ieşit un altul care a tras două focuri de pistol.Probabil că ţinta erau cauciucurile, care au scăpat totuşi neatinse.

De acum fiecare secundă conta fiindcă erau în colimatorul poliţiei alertate, în mod sigur. Doina a ales să intre prin Mamaia, evitând oraşul mai aglomerat şi unde erau mai uşor de blocat. A găsit un drum printre hoteluri şi nu s-a oprit până pe plajă, unde a sărit din maşină să-l ajute pe Paul. Tânărul era slăbit şi păşea cu greu. Faţa îi era despuiată de piele, vânătă şi uscată, doar ochii mai erau omeneşti. Cu o putere zămeslită de importanţa momentului, fata a reuşit să-l ducă până la primele valuri ce se rostogoleau către mal. Pentru el era ca o gură mare de oxigen ce i-a redat vitalitatea şi i-a dat puterea să o poată strânge în braţe.Şoaptele lui i-au mângâiat urechea:

– Mulţumesc, Doiniţă! Eşti cea mai bună fată! Din păcate, aici trebuie să ne despărţim.

Doina îl mângâie pe cap şi apoi îl privi în ochi.

– Ne despărţim acum,dar ne vom revedea curând, zise ea tot în şoaptă. Nu uita că ne-am jurat iubire până la moarte şi, chiar dacă nu suntem căsătoriţi,jurămintele se respectă. Eu te voi iubi mereu şi te voi aştepta pe malul mării. Acum grăbeşte-te, căci se aud sirenele poliţiei. Ne vedem la Vama Veche, seara. Hai, du-te!

La sărutat pe buzele reci şi umede, ce se întrezăreau de sub cochiliile în formare. Apoi l-a împins uşor şi a privit cu tristeţe cum se scufundă în apa rece a mării. Nu a mai revenit la suprafaţă. Pe mal erau trei maşini cu sirene şi mai mulţi poliţişti cu arma îndreptată către ea. Cu mâinile ridicate, s-a apropiat de ei şi a acceptat cătuşele fără să scoată un cuvânt.

Actualitatea în comentarii şi…epigrame

Preşedintele a vorbit!E drept că nu a avut curajul să iasă în faţa poporului,ci a fost mai mult o conferinţă de presă,anunţată cu o zi înainte.Cu ocazia investirii în funcţie a noului ministru de externe,Cristian Diaconescu,Traian Băsescu a profitat de ocazie pentru a adresa acuzaţii opoziţiei care profită de situaţia de criză care persistă de 13 zile.Vocea îi era gâtuită şi lacrimile cu care ne-a obişnuit,erau cât pe ce să se scurgă pe obrajii prezidenţiali.Roberata Anastase îl privea cu o transparentă compătimire pe cel care i-a facilitat urcarea în ierarhia politică.Apoi,ca un strateg desăvârşit,ne-a pregătit pentru discursul de a doua zi,o zi geroasă de iarnă,care spera să contribuie la diminuarea semnificativă a numărului de manifestanţi.Totuşi,tăria şi hotărârea acestor din urmă a învins vicisitudinile vremii şi au continuat să scandeze aceleaşi doleanţe, transpuse de multe ori în versuri inspirate.

Precum ne aşteptam cu toţii,discursul preşedintelui nu a adus vreo soluţie la situaţia creată,ci noi acuze,de data aceasta adresate politicienilor al cărui tătuc este dumnealui.Singurele gafe pe care le recunoaşte şeful statului sunt cele de exprimare,de vocabular.El ştie ce este de făcut de acum încolo şi despre demisie nici nu poate fi vorba!De vină e PDL-ul care nu a fost condus aşa cum ar fi făcut el!Deci tot sărmanul Boc plăteşte oalele sparte chiar dacă nu i-a ieşit niciodată din cuvânt.Dacă va fi presat de stradă,o să-l schimbe,o să remanieze guvernul,chiar a pomenit şi de un referendum în ceea cel priveşte,lucru de care mă îndoiesc,deoarece ştie că nu i-ar fi favorabil.Dar ce nu face un om ca el pentru câteva săptămâni în plus în scaunul cel mai înalt al ţării.

Traian Băsescu a comparat România cu o navă pe care trebuie să o ducă la destinaţie.Conform acestei metafore noi suntem marinarii ce trebuie să ascultăm fără obiecţii ordinele comandantului şi nimeni altcineva nu poate să obiecteze.În acest caz,parlamentul,guvernul şi celelalte instituţii democratice nu-şi au rostul şi ar trebui desfiinţate.Sau le ţinem doar de ochii lumii şi le plătim degeaba.

O altă lovitură dură a primit guvernul lui Boc din partea Curţii Constituţionale,care a decis că nu se pot comasa alegerile din acest an.Se pare că magistraţii l-au lăsat din braţe pe preşedinte şi au luat o hotărâre care-i încurcă socotelile.Oricum,legea va fi retrimisă în parlament şi unii adepţi speră să o cosmetizeze pentru a fi aprobată.Tumultoasă e politica din ţărişoara noastră şi multe convulsii se percep zi de zi!De aceea e şi un izvor nesecat de epigrame,precum cele ce urmează:

Confuzie

Orice critici şi-ar aduce,

Preşedintele conduce,

Cu convingerea-i bolnavă,

Că ţara-i precum o navă.

Tărie

Istoria n-a fost deloc uşoară,

Ne-a dat mereu de dus câte-o povară,

Dar veac de veac românul dovedeşte

Că ce nu te omoară,te-ntăreşte!

Doamne,nu uita de ţara mea!

Spuneţi-mi,n-aţi văzut cumva o ţară?

Am fost plecat vreo zece ani pe-afară;

Azi,am venit şi-o caut cu ardoare,

Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot,am fost şi-n sate,

Ogoare plâng în buruieni lăsate,

Înspre păduri,potecile uitate,

M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,

Căci mama tot mai iese şi se uită;

Atâta dor i-a mai rămas pe lume,

Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:

“Vine?La anul,cred!Acu-i la treabă,

La noi în ţară-i multă sărăcie,

Ştiu ei-că de-or veni,la ce să vie?!”

Spuneţi-mi,n-aţi văzut cumva o ţară

Cântată de poeţi odinioară,

Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?

Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era,de bună seamă,

Că prea o înjurau români de mamă;

Harbuzul,pătrunjelul,biata prună,

Erau culese parcă de pe Lună!

Chiar,voi nu aţi văzut pe jos o ţară,

Călcată în picioare şi murdară?

Ce-aveţi cu ea?Nimica nu vă cere,

Eu o declar singura mea avere!

Versuri de George Safir

Actualitatea în comentarii şi…epigrame.

Astăzi se împlinesc 153 de la Unirea Principatelor Române,sărbătoare mare pentru românii de pretutindeni.De obicei,politicienii profită de astfel de manifestări în care mulţimea se adună pentru a vedea spectacolul oferit de autorităţile locale sau pur şi simplu pentru a gusta din delicioasa fasole la cazan ce se oferă gratuit.Nu cred că anul acesta Băsescu şi acoliţii cel înconjoară va avea curajul să-şi facă apariţia şi să ţină un discurs.Dacă o va face,va fi huiduit ,şi el ştie acest lucru.Nici dacă stă ascuns nu e o soluţie bună în ochii celor neutri sau a presei internaţionale,care priveşte atentă mişcarea de revoltă a populaţiei.

Preşedintele speră că oamenii vor obosi sau va găsi o cale de a-i potoli şi aşteaptă rezultatul fiecărei mutări,precum la şah.După cum am presupus în comentariul anterior,a început să sacrifice din demnitari.Primul a fost ministrul de externe Teodor Baconschi deoarece,bunăoară,a folosit un limbaj impertinent la adresa celor care au ieşit în stradă.Ce preocupare măreaţa pentru domnul Băsescu,care până mai ieri aducea injurii, mai mult sau mai puţin disimulate,oricărei persoane care îl şicana (vezi “ţigancă împuţită”),sau breslei care venea cu pretenţii salariale!Dar nu trebuie să ne mirăm la orice demitere care va urma,căci pentru a rămâne preşedinte ar fi în stare să sacrifice orice şi pe oricine.E grea “boală” puterea pentru cei ca el, şi odată ajunşi să-i simtă gustul,nu ar ceda-o pentru nimic în lume!

O altă mutare făcută pentru calmarea spiritelor încinse pe care le urmăreşte de la geamul prezindenţial,a fost amânarea de către ministrul mediului Laszlo Borbely a taxei de mediu care trebuia să intre în vigoare şi care,ca de obicei,era ridicol de mare.Motivul invocat era la fel de hilar: mulţi deţinători de autoturisme nu au auzit de noua taxă şi le mai dă timp un an.Dacă ar fi un motiv plauzibil ar trebui să amâne multe legi despre care nu se cunosc prea multe,dar la noi, ca la nimenea: e ţara fanteziilor devenite realităţi!În această notă,nu mă pot răbda să nu vă supun lecturii două epigrame:

Legi efemere

Ieri s-a aprobat o lege,

Astăzi este anulată,

Iar mâine va fi schimbată,

Ce putem a înţelege?

Monolog

Ţara strigă-n mii de glasuri,

Băsescu face bilanţuri,

Condamnă alte dictaturi

Şi o ignoră pe a lui.

-SENZAŢIONAL! NICOLETA LUCIU ŞI-A IMPLANTAT SILICOANE! Vă daţi seama ce isterie pe revistele ce trăiesc doar din pasiunea unora de a afla ce fac “vedetele”,dar şi emisiuni tv. cu acelaşi profil.Probabil că e şi asta o politică pentru unii.Şi totuşi de ce ar vrea o femeie care arată bine să-şi mai adauge un kilogram în greutate?Cred că ar trebui să-şi găsească o ocupaţie mai sănătoasă,chiar dacă nu e nevoită să muncească pentru a se întreţine.Joaca de-a mărirea sânilor poate fi periculoasă şi oricum dăunătoare sănătăţii pe termen lung.Bărbăţelul său nu a putut să se opună moftului divei şi la o emisiune tv. a declarat spăşit: “Dacă la ea place,să puie!”.E sub papuc,”săracul”! Merită şi Nicoleta o epigramă:

Uneia cu silicoane

Decât să mă îngrozesc

La gândul că pipăiesc

Silicoane şi latex,

Mai bine renunţ la sex!

Metamorfoza (X)

Noaptea i s-a părut nesfârşit de lungă şi nu a dormit aproape deloc. De fapt aceeaşi problemă o avea şi Veronica, care a intrat peste ea înainte de a se lumina de ziuă. Au băut o cafea prelungită pe parcursul unei ore şi apoi s-au precipitat spre spital. Paul era încă în vana cu apă rece, dar fiind perfect lucid. Transformarea trupului său era galopantă şi chipul nu-i mai era de recunoscut. Pielea era înlocuită de o crustă vânătă şi din ce în ce mai solidă, iar pulsul era tot mai scăzut, ajungând la 40 de bătăi pe minut. Temperatura corpului nu-i depăşea 32 de grade C şi se plângea mereu din cauza căldurii, deşi în salon era rece. Lacrimile mamei erau şi ele fierbinţi, atunci când se scurgeau pe trupul fiului său pe care-l ţinea strâns în braţe. Totuşi, tânărul a găsit puterea să zâmbească şi să le asigure pe amândouă că totul va fi bine în cele din urmă. După ce a reuşit s-o mai liniştească pe Veronica, iar Doina a condus-o la pat, Paul a cerut să afle ultimele noutăţi în cazul tentativei de omor.

Iubita lui i-a povestit tot şi i-a mărturisit că trebuie să plece pe urma firului, altfel vor fi mereu în pericol. Vorbea cu el evitând să-l privească şi tânărul a observat cu un surâs amar. Ştia că devenea un monstru pentru oamenii din jurul lui şi trebuia să facă ceva în acest sens.

-Când pleci la Constanţa?, a întrebat direct.

– Azi vreau să mă pregătesc şi am să iau acceleratul de seară. Păcat că nu am permis, îmi era utilă maşina.

– Trebuie să merg cu tine!

Fata îl privi de data asta în ochi, uimită:

– Tu!? În situaţia asta? Imposibil, ai muri pe drum.

Paul o apucă strâns de mână şi spuse hotărât:

– Dacă rămân aici mor! Nu am nici o şansă. Sunt o creatură în jurul căreia se adună tot mai mulţi medici şi în curănd voi apărea şi în mass-media. N-aş putea suporta aşa cum nu mai pot suporta mediul. Plus că sunt cercetat de poliţie precum un criminal. În numele iubirii pe care mi-ai purtat-o, te rog să mă ajuţi să scap de aici!

O privea cu aceeaşi ochi albaştri şi o implora cu aceeaşi voce inconfundabilă, calităţi care nu s-au schimbat de loc. Doina nu putu să-şi oprească o lacrimă şi un  sărut pe fruntea lui răcoroasă.

– Nu fi prostuţ! Eu te iubesc în continuare şi o voi face mereu, oricum vei arăta. Sufletul tău e acela care m-a cucerit şi nu se va schimba niciodată. Am să viu diseară şi o să încercăm să te scoatem. Să fii pregătit.

Se aplecă să-l sărute din nou, în timp ce uşa se deschise lăsând să intre nea Nelu însoţit de asistenta Maricica. Doctorul arăta o veselie ce voia să fie molipsitoare:

– Aaa! Deja sunteţi aici? Ce mai face pacientul meu favorit? Iarăsi eşti în “piscină”? Hai că imediat vine micul dejun cu peştele favorit! Apoi avem de făcut încă nişte investigaţii.

Se apropie de Paul cu intenţia de a-l ajuta să iasă din apă, dar acesta se ridică singur. Fără să se şteargă, se aşeză lângă mama lui care suspina înfundat, şi o cuprinse din nou în braţe. Nea Nelu îşi coborî privirea preţ de căteva minute, dar apoi le spuse femeilor:

– Vă rog să-l lăsaţi acum în grija noastră. În curând soseşte comisia şi trebuie să-l pregătim. Trebuie să-i recoltăm şi puţin sânge.

– Iarăşi?, interveni Veronica. Nu vedeţi ce mâini are? Unde mai puteţi băga acul?

– Mai sunt câteva locuri moi, mai ales în partea dorsală. O să ne descurcăm şi o să-i dăm de capăt. Fiţi liniştite şi reveniţi după-amiază. Vă rog!

– Ce s-a întâmplat cu perla pe care a-ţi extras-o din mine?, întrebă Paul.

Doctorul zâmbi din nou şi se aşeză lângă el, bătându-l pe umăr:

– Am trimis-o la Bucureşti pentru o analiză completă. Nu-ţi face griji, o să ţi-o dăm după aceea pentru a o pune în vitrină. Oricum, cred că e foarte valoroasă.

Şi izbucni iar în râsu-i caracteristic, după care le pofti din nou pe vizitatoare să evacueze salonul. Doina, cu tăria-i caracteristică, a alinat-o pe Veronica până acasă, unde i-a dat un calmant şi a rugat-o să doarmă puţin. Apoi a plecat la sediul redacţiei să vorbească cu şeful ei, Popa. Acesta a ascultat-o şi i-a dat adresa unui bun prieten de-al lui, Costeniuc Gheorghe, ziarist din Constanţa.

– Caută-l şi o să te ajute. Îl cunosc din tinereţe şi ştiu că e un băiat bun. Până ajungi tu, am să-l sun şi am să-l pun în temă. Totuşi notează-ţi şi tu numărul lui de telefon şi nu uita: noi avem prioritate în publicarea articolelor, câte vor fi ele.

A îmbrăţişat-o părinteşte şi i-a urat succes. Acasă avea de pregătit aparatele foto şi bagajul pentru drum, inclusiv un flacon de cinci litri de apă sărată. Bine că maşina se putea decapota, altfel temperatura era infernală pentru Paul. Ea avea să se echipeze cât mai gros. Înainte de lăsarea întunericului, a luat-o pe Veronica şi s-au dus din nou la spital. Trebuiau să acţioneze în echipă. Paul era pregătit, adică îmbrăcat în pijama, iar Doina i-a dat o cămaşă şi o pereche de pantaloni scurţi precum şi nişte ochelari de soare mari,pentru a-i acoperii pe cât posibil faţă tumefiată. Despărţirea dintre mamă şi fiu a fost dureroasă şi umezită cu lacrimi din partea tuturor.

– Te voi mai revedea vreodată?, întreba Veronica printre suspine şi strângându-şi cu putere băiatul la piept.

– Nu te necăji, mamă. Îţi promit că o să-mi fie bine şi o să ne mai vedem. Te rog să ai încredere în mine, căci numai aşa se poate. Hai, linişteşte-te! Trebuie să plecăm cât mai repede, că s-antunecat. Nu uita că te iubesc!

Cu greu a putut femeia să-şi oprească lacrimile şi să se desprindă din îmbrăţişare. Rolul ei era să meargă şi să-i distragă atenţia asistentei care era de gardă. În timp ce o ţinea ocupată, tinerii s-au furişat pe scări. Pe portar l-a derutat Doina şi astfel Paul a reuşit să iasă neobservat din spital şi să ajungă la maşina parcată în apropiere. Imediat a sosit şi partenera lui, care a demarat în stilu-i caracteristic. Spera să nu aibă parte de o întâlnire cu poliţia, că ar fi fost o catastrofă pe toate planurile.

Yakuţk,o destinaţie pentru temerari

ACOLO E GER!Yakuţk este polul frigului la nivel mondial.Copiii se joacă afară la -30°C,iar maturii abia simt ceva răcoare pe la -40 de grade C.

La minus câteva grade Celsius,o haină mai groasă rezolvă problema.La -20 grade C,ţi se lipesc nările şi respiratul devine greoi.La -40 grade C,orice expunere a pielii la aerul îngheţat duce la degerături într-un sfert de oră.

La ora la care scriu acest material,la Yakuţk,în estul îndepărtat al Rusiei,sunt -47,5 grade C.Cum reuşesc cei 210.000 de locuitori ai oraşului siberian să supravieţuiască în condiţiile în care temperatura medie în luna ianuarie este de -45 grade C?

Stil de viaţă siberian.

Totul este pe dos în inima Siberiei,la Yakuţk.Dacă n-ar fi stratul gros de zăpadă şi ceaţa groasă provocată de frig şi de poluare,ar părea un oraş obişnuit.Are şcoli,o universitate,muzee,ziare.Eistă chiar şi o piaţă în aer liber,unde femei înfofolite în blănuri vând peşte ori carne de cal sau de ren proaspete.Adică îngheţate bocnă.Oamenii par să se fi obişnuit cu frigul cumplit.Şcolile se închid doar dacă temperaturile depăşesc -55 grade C,iar grădiniţele,la -50 grade C.

Pe străzi,chiar şi maşinile parcate scot fum pe ţeava de eşapament.Asta pentru că proprietarii le lasă pornite toată ziua,altfel motorul s-ar răci şi le-ar lua prea mult timp să-l repornească.Yakuţk este singurul oraş din lume construit în întregime din permafrost,stratul de pământ care rămâne complet îngheţat pe tot parcursul anului.Este ca şi cum ai construi pe o mlaştină.Când permafrostul se încălzeşte,capătă consistenţa nisipului.

Absolut toate fundaţiile sunt făcute din piloni,unii de zeci de metri adâncime.Cea mai importantă instituţie din Yakuţk este fără îndoială megacentrala termică a oraşului.În fiecare vară,reparaţiile şi întreţinerea vitalului sistem de încălzire sunt principalele ocupaţii în oraş.Orice avarie în timp de iarnă înseamnă moarte.

Ringul morţii al lui Stalin

Pe o suprafaţă aproape cât Europa,Yakuţia,trăiesc un milion de oameni.Eperţii consideră că regiunea este totuşi suprapopulată.

Câteva zeci de mii sunt indigeni,urmaşi ai triburilor siberiene.Restul sunt nepoţii prizionierilor politici sau exilaţilor,Siberia a fost odată cea mai mare închisoare din lume.Stalin,mai ales,a trimis aici milioane de oameni.Nu se ştie câţi au supravieţuit.

Pentru “Drumul oaselor”,drumul care duce de la Yakuţk la Magadan,pe coasta Pacificului cu o lungime de 2.000 de km şi practicabil doar vara,se spune că a murit câte un om pentru fiecare metru.În ultimii ani,soarta Siberiei s-a schimbat.Iarăşi,o legendă locală are explicaţia.Lui Dumnezeu,când împrăştia comorile în lume,adică aurul,diamantele,petrolul sau mineralele,i-a îngheţat mâna când trecea deasupra Siberiei şi a scăpat tot sacul aici.

Cercetările confirmă: aici sunt cele mai mari rezerve de metale preţioase şi de combustibili fosili din lume.de aceea Kremlinul investeşte peste 700 milioane dolari anual în subvenţionarea încălzirii şi a combustibililor siberienilor.Diamantele şi petrolul nu sar singure din pământul îngheţat al Siberiei.Cineva trebuie să facă munca.

Cât de frig este totuşi la -40 de grade Celsius?

Un ziarist de la “The Independent” a făcut un experiment.În luna ianuarie a vizitat Yakuţkul pentru a vedea cât de frig este.Din hotel a vrut să testeze temperatura,printr-o mică plimbare.S-a îmbrăcat după cum urmează,de la picioare în sus.O pereche de şosete din bumbac,plus o pereche de şosete anti-termice,peste care şi-a tras bocancii Gore-Tex.Apoi,o pereche de pantaloni mulaţi,speciali împotriva frigului,plus jeanşi.

A continuat cu un tricou antitermic pentru schiori,o bluză fleece şi un pulovăr de caşmir strâmt,peste care a îmbrăcat o haină groasă de iarnă cu glugă,de genul celor despre care producătorii spun că ţin cald şi la Polul Nord.Două perechi de mănuşi,una de lână,una Thinsulated,fular gros şi o căciulă cu urechi.La ieşirea din hotel,recepţionerul l-a sfătuit să-şi dea jos ochelarii.

În câteva minute,fierul ramei s-ar fi răcit atât de tare încât n-ar fi putut să-l mai scoată fără bucătile de piele dimprejur.Încrezător în “tehnica” îmbrăcată a început plimbarea,la -43 grade C.Mai întâi,i-a amorţit porţiunea foarte mică de faţă neacoperită.Apoi,frigul a pătruns mănuşile şi s-a întins la celelalte extremităţi.După o vreme,i-au îngheţat picioarele şi nu-şi putea opri dârdâitul.N-a mai rezistat şi s-a întors în cameră,unde a început să-şi simtă degetele abia după o jumătate de oră.Toată plimbarea a durat fix 13 minute.

Curiozităţi ale corpului uman (II)

61. Într-o oră de sex consumi 360 de calorii.

62. Îţi foloseşti aproximativ 200 de muşchi când faci un pas mergând.

63. La aproximativ fiecare şapte ani,corpul dumneavoastră înlocuieşte echivalentul a aproximativ un schelet.

64. Lungimea medie a penisului este de trei ori lungimea degetului mare de la mână.

65. Mai mult de jumătate din cele 206 oase ale corpului omenesc se găsesc în mâini şi picioare.

66. Mai mult de jumătate din greutatea pe care o are copilul la naştere este câştigată în ultimele 6-8 săptămâni de naştere.

67. Mai mult de un miliard de bacterii sunt pe fiecare laba a piciorului.

68. Majoritatea bărbaţilor petrec 3 300 ore din viaţă pentru a se bărbieri.Dacă nu ar fi bărbierită,barba ar putea ajunge la trei metri într-o viată de om.

69. Mâna are 27 de oase.

70. Mâncarea ajunge în aproximativ şapte secunde din gură în stomac.

71. Mandibula este cel mai dur os din organism.

72. Matematicianul John von Neumann a calculat că mintea umană poate înmagazina 280 de catralioane de biţi de memorie.

73. Media duratei unui vis profund la om este de 2-3 secunde.

74. Media înălţimii la femei este cu aproximativ 10 cm mai mică decât media înălţimii la bărbaţi.

75. Mozart îşi scria întreaga operă muzicală în minte,auzind şi perfecţionând fiecare notă în parte,şi abia apoi o aşternea pe hârtie.

76. Muşchiul ochiului este cel mai rapid din organism.El se contractă în mai puţin de o sutime de secundă.

77. Ne schimbăm poziţia de 30-40 de ori pe noapte.Nevoile medii de somn sunt de 14-22 ore pe zi la un copil până la o lună,13-15 ore la unul spre un an,10-12 ore până la şase ani,nouă ore la 12 ani şi şapte ore şi jumătate la un om adult.

78. Nu se poate strănuta cu ochii deschişi.

79. Omul are aproximativ 76 000 de fire de păr pe cap.

80. Numărul de neuroni din creierul uman este astronomic,acesta ajunge la 100 de miliarde de celule nervoase.

81. O persoană din două miliarde va trăi până la vârsta de 116 ani sau mai mult.

82. O persoană obişnuită foloseşte baia de şase ori pe zi.

83. O persoană obişnuită respiră cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vieţii.

84. O persoană poate trăi fără mâncare până la o lună,dar fără apă numai o săptămână.

85. O persoană râde în medie de 15 ori pe zi.

86. Oamenii sunt singurii care fac sex stând faţă în faţă.

87. Ochii pot distinge apropape opt milioane de nuanţe.

88. Ochii şi creierul construiesc culori din valuri de energie.

89. Organismul uman conţine aproximativ cinci litri de sânge.

90. Osul hioid,aflat deasupra laringelui,susţine muşchii limbii şi este singurul os din organism care nu atinge nici un alt os.

91. Părul uman creşte anual cu 40 cm,iar unghia cu şase cm.

92. Pe centimetrul pătrat de piele se află aproximativ şase milioane de celule,5000 de receptori,15 glande sebacee,200 fibre nociceptive (pentru durere),10-25 receptori tactili şi corpusculi termosensibili,patru metri de fibre nervoase,un metru de vase sangvine şi peste 100 de glande sudoripare.

93. Pentru a desfăşura “procesul gândirii” creierul are nevoie de mari cantităţi de energie.De aceea este posibil ca după un intens proces de gândire să resimţi aceeaşi oboseală ca şi în cazul muncii fizice.

94. Pentru atenţia acordată jocurilor video se consumă tot atâtea calorii cât pentru mersul pe jos cu 3,2 km/h.

95. Persoanele dreptace trăiesc,în medie,cu nouă ani mai mult decăt cele stângace.

96. Peste 70% din bolile existente în lume se transmit prin secreţiile din nasul şi gâtul omului.

97. Piciorul are 26 de oase.

98. Piciorul unui bărbat mediu,elimină aproximativ 250 g de transpiraţie zilnic.

99. Piciorul unui om conţine 250.000 glande sudoripare (transpiraţie).

100.Pielea cântăreşte în medie cam de două ori cât creierul aceleiaşi persoane.

101.Plămânul drept primeşte mai mult aer decât cel stâng.

102.Precum amprentele şi fulgii de zăpadă,buzele nu lasă urme identice.

103.Puse cap la cap,venele,arterele şi capilarele unui adult ar ajunge pentru înconjurul Pământului de apropape patru ori.

104.Sărutul vindecă.Cercetările au arătat că sărutul îmbunătăţeşte aspectul pielii,ajută circulaţia,previne cariile şi alină durerile de cap.

105.Secretăm circa un litru de salivă pe zi şi înghiţim în medie de două ori pe minut.

106.Stomacul trebuie să-şi refacă membrana mucoasă de protecţie la fiecare trei zile pentru a evita autodistrugerea cauzată de proprii acizi.

107.Sunt necesare aproximativ 200.000 de încruntări pentru apariţia  unui rid permanent deasupra sprâncenelor.

108.Toţi bebeluşii se nasc cu ochii albaştri.După câteva ore de la naştere,culoarea se poate schimba.Majoritatea oamenilor ajung până la urmă să aibă ochi de altă culoare.

109.Un bărbat obişnuit mănâncă în jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vieţii,pentru a menţine o greutate de 80 de kg.

110.Un creier uman generează mai multe impulsuri electrice într-o zi decât toate telefoanele din lume.

111.Un fir de păr poate suporta o greutate de 3 kg (6 lb).

112.Un om face într-un an aproximativ 2,5 milioane de paşi.

113.Un om normal va elimina aproximativ 41.640 litri de urină.

114.Un simplu sărut pune în mişcare doi muşchi,un sărut pasional solicită toţi cei 34 de muşchi ai feţei.

115.Un strănut iese din gură cu o viteză de peste 965 km/h.

116.Unghia de la degetul mare creşte mai încet,iar cea de la degetul mijlociu,cel mai repede.

117.Urechile pot distinge peste 300.000 de tonalităţi.

118.Zilnic avem în jur de 70 000 de gânduri.

119.70% din căldura corpului se pierde prin cutia craniană.

120.70% din corpul omenesc este format din apă.La naştere, 80% din greutatea totală a unui nou născut reprezintă apa.