Metamorfoza (IX)

Primul gând al Doinei, după ce l-a dus pe Paul în pat, a fost să percheziţioneze cadavrul. A găsit un telefon mobil pe care l-a subtilizat imediat. Apoi a alertat-o pe Maricica, ea fiind de gardă, şi imediat a început vânzoleala. Asistenta s-a speriat foarte tare când a dat cu ochii de trupul neânsufleţit al brancardierului şi l-a sunat pe nea Nelu, doar era rezerva lui. La rândul lui, acesta a sesizat poliţia şi s-a grăbit spre spital. Doina a sunat-o pe Veronica şi aceasta a sosit într-un suflet. Oricum era pe drum, şi firește că plângea când a intrat în salon, deodată cu medicul. Până la sosirea poliţiei, doctorul l-a examinat pe Paul şi şi-a exprimat îngrijorarea. S-a întâmplat exact ce voise să împiedice, ba chiar la o scară pe care nici nu şi-o putea închipui. Din expresia feţei lui, cele două femei şi-au dat seama că e vorba de un accident grav şi i-au cerut precipitat lămuriri.

– Trebuie să recunosc că e un lucru care mă depăşeşte, le-a şoptit acesta după ce le-a chemat deoparte. Particulele din geamul spart au intrat pe sub piele şi e imposibil să le scot chirurgical. Sunt sute, poate chiar mii, şi ar trebui să-i ciopârţesc toată partea din faţă a corpului.

– Ce e de făcut?,întrebă mama îndurerată. Ajutaţi-mi băiatul!

– Doamnă Veronica, vă rog să mă credeţi că am face orice pentru a-l trata, dar organismul lui nu mai e ca al unui om. Trebuie să vă avertizez din timp că vor interveni schimbări esenţiale în felul cum va arăta şi cum se va comporta fiul dumneavoastră. Încercaţi să fiţi tari amândouă şi să-i fiţi alături. Pieptul şi faţa lui vor fi invadate de cochilii de scoică şi pielea va fi eliminată în mare parte. Pe de altă parte, temperatura lui a scăzut foarte mult, ajungând la 35 de grade şi cred că va mai coborî.Totuşi lui îi e foarte cald şi cred că ar trebui să micşorăm temperatura camerei cu ajutorul aerului condiţionat.

Veronica asculta înmărmurită şi suspina în tăcere, iar Doina avea ochii împăienjeniţi. Ceea ce auzea era de neimaginat şi dacă totuşi era adevărat, însemna că-şi va pierde pentru totdeauna iubitul. Era un sfârşit atât de dureros, însă era hotărâtă să-l ajute cu tot ce stătea în puterea ei.

Atunci a intrat în salon comisarul Bud, însoţit de un fotograf de la IML. La început a cercetat cadavrul din baie şi , după ce i-a arătat colegului unghiurile din care să facă pozele, s-a aşezat pe patul lui Paul, arătând-o pe Doina:

– Voi doi vă cunoaşteţi? Presupun că aţi fost împreună la mare şi de acolo au început problemele. Cine e tipul de acolo şi de ce l-ai omorât?

Tânărul semiconștient respira anevoie şi transpira din abundenţa, dar se strădui să răspundă coerent:

– Domnule comisar,eu am fost în legitimă apărare. Nu-l cunosc pe individ, dar a încercat să mă sugrume. Vedeţi că are un furtun în mână.

Poliţistul dădu din cap, neîncrezător:

– Te crezi în America!? Aici nu există legitimă apărare. Chiar dacă eşti atacat, nu ai voie să iei viaţa atacatorului. Dacă ai făcut-o, devii chiar tu un criminal şi în cel mai bun caz eşti acuzat de ucidere din culpă şi o condamnare de până la şapte ani de detenţie.

Aici interveni şi Doina,cu o voce iritată:

– Nu vedeţi ce urmă are la gât de la strangulare? Încă puţin şi era mort el. Uitați-vă cum arată!

Doctorul se apropie şi el, rugându-l pe comisar să lase bolnavul să-şi revină după şocul avut şi să se întoarcă a doua zi. Acesta s-a conformat nemulţumit, dar a continuat să le chestioneze pe jurnalistă şi pe asistentă. În acest timp, corpul neînsufleţit a fost scos pe o targă, iar cu Paul a rămas doar maică-sa. Tânărul i-a cerut să-i umple cada cu apă rece şi să-i pregătească un pahar cu apă sărată. Odată intrat în cadă s-a simţit cu mult mai bine şi a putut chiar să zâmbească, liniştitor.

După ce a scăpat de întrebările comisarului, Doina a rugat-o pe Maricica să-i arate dosarul de angajare a lui Mircea. Coincidenţa sau nu, acesta s-a angajat a doua zi după internarea iubitului ei. Locuia singur într-o garsonieră de pe strada Luminişului. Nu a pierdut vremea şi a pornit-o imediat spre adresa aflată, înainte de a interveni poliţia. Casa scării era deschisă şi yala de la uşa locuinţei n-a fost o prea mare piedică pentru fată. Nu ştia ce caută, dar spera să găsească ceva util. Nici nu s-a mirat când a găsit câteva cărţi de yoga şi două poze cu spirala bianuală pe care o fac adepţii Mişcării pentru Intergarea Spirituală în  Absolut. În două din ele era el alături de o blondă drăguţa şi se vedea că se cunoşteau bine, iar pozele aveau trecute pe spate “Constanţa” şi două date diferite. Le-a luat cu ea şi s-a grăbit să părăsească locuința cât mai discret cu putinţă. Din fericire yala se închidea automat şi spera că nu a lăsat vreo urmă, nici măcar amprente. Se înserase şi a socotit că era mai bine să ia un taxipână la spital, mai ales că era o ceaţă umedă şi rece.

În rezervă era linişte şi întuneric. Paul adormise în cadă, iar Veronica pe scaun. A trezit-o şi l-au scos pe tânăr din apă, căci se temeau să nu răcească. Nu s-a trezit ci a bâiguit ceva în drumul către pat. Era rece şi pielea i se înroşise ca a unui rac. După ce l-au învelit cu un cearşaf, au părăsit în tăcere încăperea, pentru a avea şi ele parte de un loc în care să poată să se întindă. La Veronica acasă era tocmai bine, căci durerea sufletească e mai uşor de suportat în doi.

Înainte de culcare,Doina a încercat toate numerele de pe telefonul mobil luat din buzunarul lui Mircea. La unul din ele a răspuns robotul:

– Aţi sunat la sediul MISA, filiala Constanţa. Momentan nu suntem disponibili, dar puteţi lăsa un mesaj după semnal sau reveniţi.

Totul începea să se lege şi intuia un drum către municipiul de la malul mării.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s