“Diamante” ale gastronomiei

Când ciupercile ating valoarea diamantelor

Trufele sunt vedetele naturale ale gastronomiei franceze şi italiene, ciuperci atât de valoroase încât ar putea avea propria lor piaţă internaţională de schimb. După şofran, ocupă locul al doilea în lista celor mai preţioase delicatese crude, cu sume record cerute pentru un singur kilogram. Încercăm să explicăm de ce aceste ciuperci, urât mirositoare vânate de căutători, câini, porci, gurmanzi şi bucătari în acelaşi timp sunt atât de apreciate.

Părerile despre mirosul trufelor nu se află pe lista celor mai flatante lucruri care pot fi spuse despre o mâncare. Foarte des aroma înţepătoare e comparată cu mirosul de mucegai, usturoi, brânză stricată, haine murdare sau pământ ud. În ciuda miresmelor fetide sunt considerate însă delicatese, iar preţurile fantastice la care pot ajunge le confirmă standardul. Cea mai scumpă trufă a fost vândută în 2007 pentru un fantastic cost de 330.000 de dolari. Un proprietar de cazino din Macau a licitat suma pentru un exemplar de 1,5 kg (dimensiune record) descoperit întâmplător de un italian care îşi plimba câinele în apropierea oraşului Pisa.

Atunci când iau naştere, trufele au forma unei cupe de dimensiuni mici ale cărei margini se închid pentru a forma tuberculul. În timp, acesta se acoperă cu o scoarţă cu aspect solzos care are rol în respiraţia tuberculului, hrănirea lui, precum şi în protecţie.

Trufele sunt ciuperci care supravieţuiesc doar prin simbioza cu rădăcina unor arbori, cel mai adesea stejari, castani, aluni sau fagi. La aproape un metru sub pământ, fungii îşi fac loc mai uşor către apă şi nutrienţi naturali pe care le cedează copacului, primind în schimb zahărul produs prin fotosinteză. E o prietenie perfectă, multiplicată în sute de specii diferite care trăiesc peste tot în lume, dar dintre care cel mai apreciat în gastronomie, tuber, provine doar din câteva locuri precum Franţa, Italia, SUA, China, România sau Croaţia.

Şi totuşi, ce le face atât de scumpe? Pentru început, o întreagă mitologie creată în jurul lor justifică într-un fel obsesia istorică a oamenilor pentru trufe. Egiptenii le atribuiau efecte terapeutice şi afrodisiace, biserica le considera ingrediente ale poţiunilor vrăjitoreşti, deci ilegale, iar nobilii le consumau ca mari delicatese, gătite de bucătari personali. În perioada renascentistă, Ludovic al XIV-lea obişnuia să le mănânce sub formă de tocană între feluri de peşte şi fripturi. Conform legendei, nevasta unui fermier a născut 13 copii după ce soţul ei a mâncat o trufă găsită de unul dintre porcii din curte, în apropierea unui loc lovit de fulger. Dincolo de mit, în lumea reală, trufele sunt produse rare, greu de crescut şi cules.

Advertisements

Actualitatea în comentarii şi epigrame

1 Martie

“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când…”simt că se apropie Întâi Martie parcă renasc aidoma primelor fire de verdeaţă ce se luptă să se infiltreze prin stratul subţire de zăpadă ce mai dăinuie pe ogradă. Chiar dacă e încă frig şi cele nouă babe deabia încep să se perinde, simt că mă încălzesc doar privind în calendar şi găsesc mereu semne ce dau de veste că primăvara e foarte aproape. Primul şi cel mai frumos semn e cel oferit de multitudinea de mărţişoare şi flori ce sunt expuse pe tarabe, în pieţe şi magazine. E ocazia multaşteptată de a le oferi femeilor ce ne înconjoară şi ne fac viaţa mai frumoasă. Poate fi mama, sora, soţia, iubita, colega, profesoara, vecina sau chiar o simplă cunoştinţă, atenţia e bine primită fără să cauţi alt motiv decât această zi minunată: 1 Martie, prima zi de primăvară!

Nici un dar nu se refuză şi e o plăcere să le oferi sau să le primeşti. Bineînţeles că florile sunt cele mai apreciate până pe data de 8 Martie şi nu numai. Pentru cei sau, mai ales cele, ce vor să le prelungească viaţa cât mai mult, iată câteva sfaturi simple şi uşor de urmat: 

-tăiaţi-le doi centimetri din tulpină în unghi de circa 45°, pentru a avea o suprafaţă cât mai mare de absorbţie a apei.

-nu le puneţi în apă rece, ci puţin încălzită

-adăugaţi puţin zahăr sau zeamă de lămâie în apa din vază

-nu puneţi în apropiere fructe

Cu această minunată ocazie vreau să vă ofer şi eu un mărţişor şi fiindcă nu vreau ca acesta să rămână doar virtual, am să le transpun în două epigrame :

Mărţişorul meu

Ţi-aş da inima, ca mărţişor,

Da-i slăbită de atâta dor

Şi mă tem că pulsu-i va-nceta,

Fiind copleşită de a ta.

Darul meu

Darul cel mai potrivit

E o floare temerară

Ce declamă explicit

Sacrosanta primăvară.

VĂ UREZ O PRIMĂVARĂ MIRIFICĂ ŞI UN AN MINUNAT!!!

DIN PĂCATE, VIAŢA NE TRAGE DE MÂNECĂ ARĂTÂNDU-NE ŞI ASPECTE MAI PUŢIN PLĂCUTE.IATĂ DOUĂ PE CARE LE-AM REMARCAT:

PROFITORII

Orice anotimp ar fi, orice lună săptămână sau zi, companiile de petrol ne lovesc mereu la buzunar, scumpind benzina într-o veselie. Motivele sunt de multe ori nejustificate şi ca dovadă e faptul că, în ciuda crizei economice care-i afectează pe marea majoritate a jucătorilor din acest domeniu, Rompetrol a obţinut un profit record de 887 milioane de euro, la o vânzare de 5,3 miliarde de euro, în creştere cu 72%. Bani obţinuţi din bugetul subţiat al românului de rând, singurul care duce greul acestei perioade de privaţiuni. Patronii nesătui ai comerţului cu combustibili fac ce vor fiindcă statul nu poate sau nu vrea să intervină în această jecmăneală.Fără nici o remuşcare, voi dedica două epigrame acestor oportunişti:

Scumpiri repetate

Chiar de piaţa-i liniştită,

Benzinarii se agită,

Căutând cu disperare

Motive de majorare.

Semi-aliniere

Ne aliniem la preţuri,

Ţărilor mai dezvoltate,

Doar veniturile,toate,

Rămân în absurditate.


Termenul WC

În vremurile în care canalizarea nu era încă la modă, o englezoaică urma să viziteze Germania. Avea o cameră rezervată la o pensiune-proprietatea familiei directorului şcolii din localitate.

Englezoaica era preocupată de viitoarea sa cameră, dacă avea WC (în engleză, Water Closet). I-a scris o scrisoare directorului şcolii, întrebându-l dacă este sau nu WC.

Directorul, care nu era un bun vorbitor al limbii engleze, l-a întrebat pe preotul din localitate dacă ştia ce înseamnă WC. În final, după ce aceştia doi au cântărit ce ar putea să însemne aceste două litere, au concluzionat că se referea la capelă (Wayside Chapel).

Deci, au conchis ei, doamna se interesa dacă capela era, sau nu, aproape de pensiune. Directorul i-a transmis distinsei doamne următorul răspuns:

“Stimată Doamnă,

Cu deosebită plăcere vă anunţ că WC-ul este situat la nouă mile de pensiune, în inima unei păduri de brad deosebite. Are capacitatea de 200 de persoane şi este deschisă numai duminica şi joia. Deoarece pe perioada verii este aglomeraţie vă sugerez să veniţi devreme, cu toate că este suficient loc de stat în picioare. Ştiu că această situaţie e cam neplăcută, mai ales dacă aveţi obiceiul să mergeţi regulat. Vă spun ceva ce v-ar putea interesa: acolo s-a întâlnit prima dată fiica mea cu soţul ei. Vă veţi bucura probabil să aflaţi că mulţi oameni îşi aduc cu ei prânzul şi rămân acolo după amiezile. Acustica este impresionantă, putând fi auzite şi cele mai delicate sunete. Soţia mea a fost bolnavă, aşa că nu a mai mers acolo de multă vreme. Peste câteva zile se împlineşte un an de când a fost ultima dată la WC, lucru care, fireşte, îi provoacă multă suferinţă. Voi fi încântat să vă rezerv cel mai bun loc, astfel încât să fiţi văzută de toată lumea. Mai mult, aştept cu nerăbdare să vă conduc chiar eu însumi acolo.

Cu stimă şi respect,

Directorul.”

Ajută-ţi inima să funcţioneze ceas!

Atunci când viaţa este mai stresantă decât de obicei, când grija pentru ziua de mâine e mai mare şi trebuie să lucrezi înzecit pentru a te asigura că îţi păstrezi locul de muncă, inima are de suferit, existând riscul să se îmbolnăvească şi să îţi pună în pericol viaţa.

Este important ca, pe lângă agitaţia cu care ai de-a face în fiecare zi, să încerci să îţi menţii câteva mici obiceiuri, ritualuri care să îţi protejeze organismul. Iată câteva astfel de variante:

Impune-ţi să faci exerciţii fizice

Cercetătorii de la Universitatea Harvard spun că persoanele care sunt active din punct de vedere fizic au un risc cu 28% mai mic de a se alege cu boli de inimă faţă de cele care se complac în sedentarism.Încearcă să alergi intens câteva minute în fiecare zi.

Mănâncă pâine neagră

Pâinea neagră conţine fibre care scad colesterolul, dar şi alţi nutrienţi care îţi curăţă sângele de diverse impurităţi.

Închide geamurile de la maşină

Tot cercetătorii de la Harvard sunt aceia care au monitorizat starea de sănătate a unor oameni de 40 de ani şi au corelat-o cu expunerea la aer poluat. Cu cât mai mult inhalau impurităţi, în special în timpul condusului, cu atât mai mult inima lor era mai sensibilă.

Ia vitamina E şi aspirină

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Pennsylvania spun că o combinaţie de antioxidanţi şi aspirină ajută sângele să nu se îngroaşe şi previne depunerile de pe pereţii arterelor cu până la 80 de procente.

Mănâncă struguri

Strugurii reduc nivelul colesterolului, curăţă arterele şi protejează inima, după cum arată cercetările celor de la Universitatea din Connecticut.

Fă-ţi prieteni la locul de muncă

Studiile de la Universitatea St. Johns, care au fost făcute pe 70 de poliţişti din New York, arată că bărbaţii care au cei mai mulţi prieteni la locul de muncă au şi cele mai multe şanse de a rămâne sănătoşi şi a-şi menţine presiunea sangvină în limite normale.

Foloseşte seminţe de dovleac ca gustări

O mână de seminţe de dovleac înseamnă o treime din porţia zilnică recomandată de magneziu, lipsa acestui element fiind una din principalele cauze de instalare a problemelor cardiace, pe lângă nivelul ridicat de colesterol şi depozitarea plăcii pe vasele de sânge.

Dormi într-o cameră fără zgomote

Cu cât somnul tău este mai liniştit şi nu există riscul să auzi sunete care să te trezească sau deranjeze, cu atât va fi mai bine pentru sănătate. Cercetătorii germani spun că persoanele care dorm într-o cameră în care zgomotul este mai mare de 55 de decibeli (cam zgomotul pe care îl face o maşină de spălat) se expun unui risc de două ori mai mare de a suferi de tensiune mărită faţă de restul, care au parte de nopţi mai liniştite.

Mod de preparare a apei pentru consum

Purificarea apei prin congelarea parţială

Cea mai mare parte a populaţiei nu bea apă de la robinet deoarece se teme de microbi, o temere justificată. Dar ce aţi spune dacă aţi afla că apa de la robinet poate fi purificată printr-o metodă simplă? Este ceva facil de făcut şi nu presupune nicio cheltuială! Iată despre ce este vorba.

Poate influienţa metabolismul

Se umplu cu apă două sticle de plastic de un litru şi jumătate şi se ţin la temperatura camerei timp de 24 de ore, pentru a se decanta impurităţile şi pentru a se elimina clorul (le ţineţi fără dop). După aceea le aşezaţi cu dopul bine închis în congelator pentru două-trei ore, până când veţi constata că pe pereţii sticlei s-a depus un strat de circa trei milimetri de gheaţă. Scoateţi sticlele, spargeţi gheaţa prin apăsarea fermă pe pereţii plasticului, apoi strecuraţi apa prin tifon într-un vas curat. Apa rezultată este purificată, numai bună de băut, iar cea îngheţată este apă grea sau cauterizată!

Explicaţia purificării apei în acest fel este simplă: apa ce îngheaţă este cea care conţine deuteriu, ce are punctul de îngheţare mai ridicat decât apa curată, la +3°C. Biologii au arătat că reducerea conţinutului de deuteriu poate influienţa metabolismul şi regimul de funcţionare a celulei vii, ajungându-se la stoparea dezvoltării şi chiar dispariţia celulei tumorale!

Lichidul pur

Dacă doriţi să scăpaţi şi de alte substanţe nocive din apă, cum ar fi fenolii, azotaţii şi pesticidele, este bine ca apa obţinută în faza anterioară să o puneţi din nou la congelator. După ce o lăsaţi patru-cinci ore, aruncaţi de data aceasta apa neîngheţată şi păstraţi gheaţa la temperatura camerei. Când s-a topit, aţi obţinut apa suprauşoară sau pură. Impurităţile coboară punctul de îngheţare la -3°C, deci au mai rămas neîngheţate. Aceasta este explicaţia.

Apa astfel epurată are efecte curative: fluidifică sângele şi limfa, stimulează metabolismul, este antioxidantă şi uşor diuretică, fiind indicată în boli cardiovasculare, renale şi cancer.

Metamorfoza (XVI)

Doina s-a repezit din întuneric spre trupul căzut pe spate a lui Paul, care nu mai mişca. Îl striga pe nume şi încerca să se convingă că mai e în viaţă, timp în care echipajul se strânsese roată în jurul lor, luminându-i cu lanternele şi minunându-se. Vorbeau în spaniolă şi unul din ei, un metis pe nume Jose, se pare că era şeful. Avea o puşcă în mână, semn că el era cel care a tras. După câteva momente necesare pentru a-şi da seama despre ce e vorba, ridică vocea cu o înjurătură pe care mintea tinerei îndurerate o înţelegea, la fel ca şi celelalte expresii pe care le auzea în jurul ei. Totuşi, nu-i păsa ce vorbeau şi nu reacţiona în nici un fel, doar când au ridicat-o forţat a început să ţipe şi să se zbată.

– Ce dracu’ mai e şi ăsta!?, se mira Jose privind la trupul întins pe punte. Om nu e, dar nici nu cunosc vreo specie care să-i semene.

Îl lovi cu piciorul şi văzu că nu reacţiona în niciun fel. Unul din coechipieri îşi dădu cu părerea:

– O fi vreun monstru marin.

– Dar cum a ajuns pe vas?, lansă altul o întrebare.

– Şi cine e fata?, continuă altul.

Jose se gândi preţ de un minut, aşa cum îi stă bine unui şef care vrea să fie ascultat, după care concluzionă:

– O fi o creatură încă nedescoperită ce vine din mare. Probabil că fata l-a descoperit şi era animalul ei preferat. Acum e mort şi asta datorită mie, altfel cine ştie câte victime ar fi făcut. Duceţi-l jos în cală, iar pe fată aduceţi-o în cabină. Haide, mişcaţi-vă, că suntem uzi cu toţii!

Unii dintre marinari nu au apucat să-şi ia pelerinele şi acum se grăbeau să se întoarcă la locul călduţ dinăuntru. Doi au încercat să ridice cadavrul,dar era prea greu pentru ei, aşa că s-au gândit că e mai uşor să-l tragă după ei. Alţi doi se chinuiau să ţină fata imobilizată şi înjurau de mama focului când aceasta îi zgâria sau chiar muşca. Au reuşit să o lege şi să o fixeze pe un scaun din mijlocul cabinei şi, ca o recompensă binemeritată, şi-au umplut câte un pahar de vodcă dintr-o sticlă ce trona pe masă alături de nişte cărţi de joc. Unul întrebă:

– Ce facem cu ea, Jose? Nu arată rău fătuca! Eu zic să ne distrăm cu ea. Uite ce răni ne-a făcut, zici că-i o tigroacă!

– Nu-i rea ideea!, aprobă celălalt. Îmi plac fetele temperamentale!

Jose îi liniști în timp ce-şi dădea jos cămaşa udă şi se ştergea cu un prosop:

– Răbdare, măi, afemeiaţilor! Să aşteptăm până vine Pedro cu fetele şi o să aveţi parte de sex până o să vă stea în gât.

Apoi se adresă tinerei, într-o românească apoximativă:

– Ce cauţi aici?

Văzând că fata tace, continuă:

– Ce era ciudăţenia cu care ai venit?…Înţelegi ce te întreb?…Eşti româncă, nu?…

Doina îl fulgera cu privirea şi nu scotea nici un sunet. Cel puţin nu se mai zbătea şi nu-i blestema. Văzând că nu poate scoate nimic de la ea, Jose îşi puse şi el un pahar de vodcă, apoi aprinse tacticos un trabuc. Se întinse pe scaun şi, punându-şi picioarele pe masă, se adresă celorlalţi doi:

– Ia mergeţi unul din voi şi vedeţi ce mai aşteaptă fraţii Mendoza de nu mai vin. Că monstrul era fără haine, deci n-au ce buzunării!, şi râse cu poftă la gluma ce i se părea foarte reuşită.

După o scurtă controversă, se alese unul care trebuia să iasă în furtună. Tunetele nu încetau şi vântul bătea parcă şi mai tare. Astfel că nici nu au auzit când s-a deschis din nou uşa, ci doar au văzut ciudăţenia pe care au crezut-o moartă cum stătea în pragul ei, cu o mică ancoră în mână. Jose se repezi să ia puşca de lângă scaun, dar obiectul metalic îl lovi în piept, doborându-l. Celălat marinar şi-a scos cuţitul de la brău şi-l flutura ameninţător. Paul nu se grăbea şi se apropie fără temere. Cuţitarul lovi cu forţă în piept, dar lama ascuţită se rupse ca o aşchie. Apoi o mână puternică îi apucă braţul şi-l făcu să urle de durere când se auzeau oasele frânte. Mai recepţionă un pumn osos în plină figură care-i cauză pierderea cunoştinţei.

Doina striga din nou numele iubitului, de data asta cu mare bucurie, iar acesta se grăbi să o dezlege.

– Dragul meu, am crezut că te-am pierdut! Cum ai reuşit să scapi? Eşti rănit?

După o îndelungă îmbrăţişare, Paul i-a răspuns, bătându-se în piept:

– Se pare că am o platoşă de nepătruns. Am fost doar ameţit de şocul provocat de proiectil. În rest nu am nimic, pune mâna şi convinge-te. Măcar am şi o calitate pe lângă atâtea probleme ce mi le-a adus această transformare. Ce zici?

Dar Doina nu a apucat să răspundă la întrebare, că se auzi un nou foc de armă şi Paul se prăbuşea iarăși. De data asta era un foc de pistol tras de comisarul Stănescu, ce se ivise în uşă. Dădea aprobator din cap cu un zâmbet sarcastic şi aprobă:

– Poate că eşti invincibil în piept, dar spatele ţi-e expus! Nu e nici un păcat, un monstru mai puţin!

100 de curiozităţi despre lumea în care trăim (II)

51. Cel mai mare şarpe veninos din lume este Cobra Regală. Aceasta poate atinge lungimi de până la 5,5 metri.

52. O găină poate depune, în medie, până la 190 ouă pe an.

53. Cel mai mare restaurant McDonalds se află în…Beijing, China. Acesta se întinde pe o suprafaţă de 2,6 kilometri pătraţi şi nu mai puţin de 29 de case de marcat.

54. Vreţi să ştiţi în ce ţară se acordă cele mai lungi concedii? Ei bine, în Franţa statul asigură angajaţilor cinci săptămâni de concediu pe an. Cei mai mulţi francezi primesc, însă, două luni de concediu anual.

55. Un cal adult poate consuma într-un an o cantitate de hrană ce depăşeşte de şapte ori propria greutate.

56. Ştiţi care sunt cei mai mari consumatori de fast-food de pe planetă? Răspunsul corect este…chinezii. 41 dintre chinezi mânâncă, cel puţin o dată pe săptămână la un restaurant fast-food.Doar 35% dintre americani fac acest lucru.

57. În rândul elefanţilor africani, atât masculii, cât şi femelele, posedă fildeşi, în vreme ce la elefanţii asiatici doar masculii se pot lăuda cu fildeşi.

58. Există mai mulţi oameni care învaţă limba engleză în China decât cei care o vorbesc oficial în Statele Unite (peste 300 de milioane).

59. Oasele membrelor inferioare ale unui liliac sunt atât de subţiri încât niciun liliac nu se poate folosi doar de ele pentru a se deplasa.

60. Cea mai spectaculoasă evoluţie a preţurilor pe piaţa imobiliară s-a înregistrat în Irak. Dacă înaintea războiului o casă din Bagdad nu se vindea cu mai mult de 15.000 de dolari, astăzi preţul a urcat până la 150.ooo de dolari.

61. Numai în SUA există aproximativ 7.000 de tigri ţinuţi ca animale de casă.

62. În anul 2004, un studiu arăta că una din şase fetiţe intră în perioada de puberitate la vârsta de opt ani. În urmă cu un secol, doar o fetiţă din 100 atingea puberitatea la aceeaşi vârstă.

63. Până în prezent, Congresul american a alocat o sumă de 152.600.000.000 de dolari pentru războiul din Irak. Suma ar fi fost suficientă pentru a ridica 17.500 de şcoli.

64. Media zilnică a produselor care sunt oferite spre vânzare pe Ebay este de 18 milioane.

65. Doar 5% din suprafaţa acoperită de oceane pe Terra a fost cartografiată atât de detailat pe cât a fost suprafaţa planetei Marte.

66. Vă gândiţi să jucaţi la loterie? Atunci ar trebui să ştiţi că există mult mai multe şanse să muriţi în drum spre o reprezentanţă a loteriei decât să câştigaţi marele premiu la oricare dintre loteriile lumii.

67. Adezivul de pe timbrele din Israel a fost tratat astfel încât să fie considerat “kusher”.

68. Dacă vorbiţi la telefonul mobil timp de o oră, numărul bacteriilor din urechea voastră va creşte de cel puţin 700 de ori.

69. Anvergura aripilor unui Boeing 747 este mai mare decât distanţa parcursă de fraţii Wright în primul lor zbor.

70. Circa 12 copii sunt oferiţi zilnic, în maternităţi, altor mame decât cele naturale. Această statistică include toate ţările lumii.

71. O femelă de dihor poate muri dacă, odată intrată în călduri, nu îşi va găsi un partener mascul.

72. Absolut toţi copii se nasc fără rotule. Ele se formează complet în intervalul de vârstă de 2-6 ani.

73. O persoană are în medie 1.460 de vise în fiercare an.

74. Un om, consumă, în medie, de-a lungul vieţii, o cantitate de hrană egală cu greutatea a şase elefanţi maturi.

75. În spaţiu, Astronauţii nu pot plânge. În lipsa gravitaţiei, lacrimile nu pot curge (nici flatulenţa nu este posibilă în stare de imponderabilitate).

76. Aproximativ 6.000 de fulgere lovesc Pământul în fiecare minut.

77. În Bangladesh există o lege care permite autorităţilor să aresteze elevii cu vârste mai mari de 15 ani care copiază la examene.

78. Cel mai întâlnit nume bărbătesc de pe planetă este Mohammed.

79. Până în anul 1796, în SUA a existat un stat pe nume Franklin. Astăzi, el este cunoscut sub numele de Tennesse.

80. Aţi considerat vreodată că proiectul românesc “laptele şi cornul” are prea multe hibe? Într-o şcoală din Virginia, SUA, elevii cu vârste între 7 şi 10 ani au fost serviţi, în cadrul unui proiect asemănător, cu cockteiluri margaritas. În urma scandalului de proporţii care s-a iscat, a reieşit că distribuitorii produselor confundaseră limonada cu celebrele cockteiluiri.

81. În Anglia este interzis prin lege ca vânzătoarele din magazine să îşi servească topless clienţii. Excepţie fac doar magazinele de peşti exotici din Liverpool.

82. Doar o singură persoană din 2 miliarde va atinge vârsta de 116 ani.

83. Februarie 1865 este singura lună din istorie în care nu a fost înregistrată lună plină.

84. În fiecare an, mai mulţi oameni sunt ucişi de măgari decât în accidente aviatice.

85. Numele original al Băncii Americii a fost Banca Italiei.

86. Cea mai mare piaţă de desfacere pentru limuzinele BMW 760Li este China. Preţul unei astfel de maşini poate urca până la 200.000 de dolari, mai mult decât câştigă majoritatea cetăţenilor chinezi toată viaţa.

87. În fiecare an, 60 de milioane de litri de petrol şi ulei sunt deversate în râuri şi fluvii până în oceane. Cantitatea o depăşeşte pe cea pierdută de petrolierul Exxon Valdez în anul 1989 (unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din istorie). Statistica se referă numai la Statele Unite ale Americii.

88. Michael Jordan, celebrul baschetbalist american, câştiga anual din reclamele pentru compania Nike mai mult decât toţi muncitorii din fabricile Nike, luaţi la un loc, din Malaezia.

89. Cele mai mari nave transoceanice plătesc câte 250.000 de dolari de fiecare dată când străbat Canalul Panama. Trebuie spus că o treime din economia acestui stat este susţinută de acest canal.

90. Un singur avion Boeing 767 este format din nu mai puţin de 3.100.000 de piese diferite.

91. Durerea are şi ea o unitate de măsură. Aceasta se numeşte “dol” iar instrumentul menit să măsoare durerea se numeşte dolometru.

92. Se estimează că în Rusia există mai multe bancnote de 100 de dolari decât pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

93. V-aţi întrebat ce a fost mai întâi, oul sau găina? Biblia a răspuns deja la această întrebare. Conform Genezei 1:20-22, găina a apărut înaintea oului.

94. În absolut toate ţările lumii, indiferent de cultură, religie sau zonă geografică, soldaţii executau salutul numai cu mâna dreaptă.

95. Într-un studiu cu privire la relaţiile interfamiliale, 80% dintre bărbaţii căsătoriţi au declarat că şi-ar lega destinele de aceeaşi femeie dacă ar putea da timpul înapoi. Doar 50% dintre femei au declarat acelaşi lucru.

96. 90% dintre speciile de păsări sunt monogame. Doar 3% dintre mamifere au aceleaşi preferinţe.

97. De fiecare dată când linge un timbru, un om consumă 1/10 dintr-o calorie.

98. Un sfert dintre oasele unui organism uman se află numai în picioare.

99. În urmă cu 3.000 de ani, majoritatea egiptenilor antici nu trăiau mai mult de 30 de ani.

100. Unghiile de la degetele mâinilor unui om cresc de patru ori mai repede decât cele de la picioare.

100 de curiozităţi despre lumea în care trăim (I)

Unele dintre statisticile de mai jos vi se vor părea amuzante în timp ce altele sunt cât se poate de serioase. Absolut toate sunt menite, însă, să ne arate cât de puţine lucruri cunoaştem despre lumea care ne înconjoară. Demersul nostru include statistici din absolut toate domeniile de interes, de la date geografice şi zoologice până la cele politice şi militare… un melanj de informaţii mai mult sau mai puţin inedite care să vă descreţească frunţile şi care să vă permită câteva momente de reflecţie…

1. Furnicile nu dorm niciodată. Cu toate acestea, în zorii zilei, furnicile se întind asemeni oamenilor pentru a se dezmorţi.

2. Aproximativ 90% din populaţia întregii planete locuieşte în emisfera nordică.

3. Cimpanzeii şi coţofenele sunt singurele animale care îşi pot recunoaşte imaginea într-o oglindă.

4. Barajul Hoover din SUA a fost proiectat ca să reziste pentru 2.000 de ani. Cimentul folosit la ridicarea impresionantei construcţii nu se va întări complet decât peste 500 de ani.

5. În ciuda aparenţelor, două treimi din suprafaţa întregului continent african se află în emisfera nordică.

6. Dacă ţii un caras auriu într-o încăpere lipsită de lumină, acesta va deveni, în cele din urmă, alb.

7. Irlanda este singura ţară europeană în care nu există şerpi.

8. În provincia Alberta din Canada au fost ucişi absolut toţi şoarecii. În prezent, este singura provincie din lume în care nu există asemenea rozătoare.

9. Ochiul unui struţ este mai mare decât creierul acestei păsări.

10. Pentru fiecare om de pe Terra există circa 200 de milioane de insecte.Numai termitele ne depăşesc intr-un raport de zece la unu.

11. Balena albastră este animalul care produce cele mai puternice sunete (pănă la 188 de decibeli). Un astfel de sunet poate fi receptat prin apă la o distanţă de până la 850 de kilometri.

12. Te-ai gândit câtă benzină ţi-ar trebui ca să poţi înconjura planeta cu propriu automobil? Ei bine, în rezervorul unui Boeing poate încăpea suficient combustibil încât să poţi face acest lucru de patru ori.

13. Ştiţi care sunt cei mai mari consumatori de Coca-Cola din lume? Dacă aţi răspuns islandezii, aţi dat răspunsul corect…

14. Ştiţi care este apetitul unui furnicar sud-american? Ei bine, acesta poate ingera până la 30.000 de furnici…pe zi.

15. Cei mai tineri părinţi din istorie (doi copii cu vârste de 8, respectiv 9 ani) au trăit în China. Copilul lor s-a născut în anul 1910.

16. Vreţi să ştiţi care este regiunea cu cea mai scăzută criminalitate? Încercaţi Quebec, Canada. Rata criminalităţii în această zonă este similară cu cea înregistrată într-un parc Disney Word, aproape de zero.

17. Se estimează că în lume există circa un miliard de vite. 2oo de milioane dintre ele trăiesc numai în India, acolo unde sunt considerate animale sfinte.

18. În urmă cu cinci ani, 60% dintre cumpărătorii din supermarketurile lumii plăteau cu bani gheaţă. Astăzi, procentul este de doar 50%. Se estimează că în anul 2011, doar 39% dintre cumpărători vor mai plăti cu bani gheaţă în detrimentul cardurilor.

19. Pe suprafaţa unui corp uman trăiesc mai multe vietăţi decât oameni pe întreaga planetă.

20. Bufniţele sunt singurele păsări care pot distinge culoarea albastră.

21. Mamiferele sunt singurele specii vii care prezintă lobi ai urechilor.

22. Prefixul telefonic pentru Antarctica este 672.

23. Deşi nu pare, Chicago este mult mai aproape de Moscova decât de Rio de Janiero.

24. Lungimea unui elefant este egală, aproximativ, cu lungimea limbii unei balene albastre. De asemenea, limba unei balene este mai grea decât un elefant adult.

25. Limba unui crocodil este imobilă. Ea este ataşată de cerul gurii acestui animal.

26. Un om uită, în medie, circa 80% din tot ceea ce a învăţat într-o zi.

27. Durata care îi ia unui fulg de zăpadă ca să ajungă de la nori până pe suprafaţa pământului? Cel puţin o oră…

28. Cei mai mari iubitori ai cărnii de porc sunt danezii. În Danemarca există de două ori mai mulţi porci decât întreaga populaţie umană a acestei ţări.

29. Girafa este singurul animal care îşi poate introduce limba în ureche. Limba unei girafe adulte măsoară peste 50 de centimetri.

30. Biblioteca Universităţii din Indiana, SUA, se scufundă în fiecare an cu circa 2,5 centimetri. Acest fenomen se datorează unor erori aconstructorilor care au omis să calculeze şi greutatea cărţilor care vor fi depozitate în uriaşa clădire.

31. Cele mai numeroase vietăţi de pe Terra sunt antropodele. Ca un exemplu, până în prezent au fost descoperite circa 70.000 de specii …de păianjeni.

32. De peste 4.000 de ani, nicio specie animală nu a mai fost domesticită.

33. În prezent, pentru prima dată în istoria planetei, numărul persoanelor cu vârste de peste 60 de ani îl depăşeşte pe cel al copiilor cu vârsta sub cinci ani.

34. Credeţi că România este ţară săracă? Gândiţi-vă că una din cinci persoane de pe Terra trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi.

35. În Santa Fe, New Mexico, legea impune ca animalele de casă să poarte centură de siguranţă în maşină.

36. O singură vacă poate produce într-un an mai mult lapte decât poate consuma un singur om… circa 200.000 de pahare pline cu lapte.

37. Plajele de nudişti pot fi periculoase pentru navele care circulă în apropierea lor. Recent, un iaht cu 60 de persoane la bord s-a răsturnat pe ţărmul texan al Golfului Mexic după ce toţi pasagerii s-au îngrămădit pe aceeaşi parte a navei pentru a vedea nudiştii de pe plaja din apropiere.

38. Ştiţi câte emailuri se trimit zilnic în toată lumea? Peste 35 de miliarde…

39. Pentru fiecare tonă de peşte prinsă în oceanele lumii, oamenii aruncă trei tone de gunoi în aceleaşi ape.

40. Cea mai mare caracatiţă descoperită vreodată cântărea patru tone. A fost vânată în anul 1878, în nordul Oceanului Atlantic.

41. Cea mai mare meduză observată vreodată avea un diametru de 2,3 metri. Tentaculele sale se întindeau până la 36 de metri.

42. În statul american Dakota de Nord nu s-a înregistrat niciodată un cutremur.

43. Hawaii se apropie de Japonia cu aproximativ zece centimetri în fiecare an.

44. Rechinii sunt singurele animale despre care se ştie că nu se pot îmbolnăvi de cancer.

45. La Paz, Bolivia, este oraşul cel mai sigur din punct de vedere al prevenirii incendiilor. Dată fiind altitudinea ridicată la care se află (peste 3.000 de metri), cantitatea de oxigen din aer de abia poate susţine un foc.

46. Tot în La Paz, temperatura medie este de doar 10 grade Celsius. Şi cu toate acestea, niciodată nu s-a înregistrat o temperatură de 0 grade. Situaţia este identică şi în Punta Arenas, Chile sau Stanley, Insulele Falkland.

47. Absolut toţi creveţii se nasc masculi. Unii dintre ei devin femele la maturitate.

48. Dacă vreţi să fiţi în siguranţă în faţa unor nisipuri mişcătoare, întotdeauna să călăriţi un catâr. Dacă măgarii sau caii se scufundă în nisipurile mişcătoare, un catâr nu o va face niciodată.

49. Chiar şi astăzi, 90% din teritoriul Statelor Unite ale Americii este format din terenuri neamenajate sau ferme.

50. Numai marea piramidă a lui Keops conţine suficientă piatră încât să poată fi construit un zid înalt de 50 de centimetri care să înconjoare planeta la Ecuador.

IMENSA DILEMĂ…!

IMENSA DILEMĂ…! : Nevasta versus amanta

Am o dilemă interesantă

Să-mi iau nevastă, să-mi iau amantă

Amanta nu mă ia la zor

Dacă fumez în dormitor

Iar dacă vin la dânsa beat

Se bucură, că-s bun la pat

Amanta nu mă face prost

Şi nu mă-ntreabă unde-am fost

Şi nu face pe aroganta

Deci…avantaj AMANTA!

Nevasta dacă-mi este greu

Şade mereu la capul meu

Şi îmi găteşte zi de zi

Şi are grijă de copii

Nevasta este doar a mea

N-o foloseşte cine vrea

Şi nu face nicicând pe proasta

Deci… avantaj NEVASTA!

Amanta are-un stil complex

Şi ştie totul despre sex

N-are migrene când o vreau

Şi orice-i fac nu zice “au”

Amanta-i ca şi scala mea

Şi orişiunde ies cu ea

Nu face pe interesanta

Deci… avantaj AMANTA!

Nevasta ţine banii mei

Şi cheltuie puţin din ei

Dacă-s bârfit sau înjurat

Îmi ţine partea imediat

Nevasta-i echilibrul meu

Repară tot ce mai stric eu

WC-ul, uşa sau fereastra

Deci… avantaj NEVASTA!

Vai, cât de fericit aş fi

O lege nouă de-ar veni

De soaţă să nu divorţez

Dar şi amanta s-o păstrez

Să stau cu ambele femei

Să jucăm seara… remi-n trei

Dar…cu două soacre m-ar lua dracu’…

Deci avantaj… BURLACU’!


Greşeala fatală a lui Ceauşescu…

Greşala fatală a lui Ceauşescu…au fost mai multe.

În primăvara lui 1989,Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare.

Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar.Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care “Europa liberă” a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii- canal de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc.- părea dovadă certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm!

Prin anii ’87- ’88, tonul “Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile.

Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate. Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile.

Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţele mondiale dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî prin lege să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute? În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?!

Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţele mondiale, pentru cei dedulciţi la traiul din cămată, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea “modelul românesc”!

Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care “Europa Liberă” şi “Vocea Americii” au comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte!

Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concentrare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-l dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-l şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, “firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândul ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, daând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el o să păţească!

Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! KGB-ul,la ale cărui serviciu a apelat marea finanţă mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român! De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-l vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.

Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-l credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru p care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-l recunoaştem, ca să nu ne facem de râsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, căt de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat.

M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte “indicaţii superioare”.

Am scăpat de dracu’, şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosant al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfânt ap Patriei. Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă…Lumea s-a deşteptat,s-a săturat de violenţă, de sânge! De generali şi colonei!

Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi-n lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Bancii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, şi alte “agenturi”! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?).

Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca! Căci s-a ajuns la situaţia paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este datorie de stat, a ţării, a poporului român!

Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat??! Cine a programat această cacealma a privatizat în folosul oricui, numai în folosul ţării nu!

Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor- ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente!

Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României sau la Banca Dacia Felix! Să se îndatoreze la mine şi să-i pun eu condiţiile in care accept să-l creditez!

Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte. Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii ’70!

Acum, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să facem reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă România în rândul ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti.

Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte.Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara. Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.

Prof. univ. dr. Ion Coja