Uleiul de măsline (reţete)

Medicul Ioan Nedelcu, specialist în boli dermatologice la Spitalul Elias din Bucureşti, vă învaţă ce întrebuinţări puteţi da uleiului de măsline extravirgin. Astfel, specialistul vă pune la dispoziţie 20 de reţete ce vă pot ajuta în ameliorarea unor afecţiuni, precum şi remedii utile în cosmetică.

1. Paradontoza

Prin masarea periodică a gingiilor cu ulei de măsline s-a observat că este mult diminuat pericolul paradontozei. Folosiţi ulei de măsline de trei ori pe zi.

2. Ulcerul duodenal

Se bate un albuş de ou proaspăt cu o linguriţă de zahăr pudră şi o lingură de ulei de măsline până se face cremă. În fiecare dimineaţă se consumă acest amestec pe stomacul gol, timp de zece zile.

3. Gastrita

O linguriţă de ulei de măsline extravirgin luată înainte de fiecare masă protejează stomacul împotriva ulcerului şi gastritei.

4. Constipaţia

Dacă se consumă o lingură sau două de ulei de măsline dimineaţa, în combinaţie cu zeama de lămâie sau cafea, se previne constipaţia.

5. Balonări şi arsuri la stomac

Folosiţi 250 ml de ulei de măsline presat la rece, 1 kg de miere de albine şi 4 lămâi trecute prin maşina de tocat carne. Se amestecă totul şi se ţine în borcane la frigider. Se iau 3 linguri pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor.

Cura cu salată de pătrunjel este de asemenea eficientă. Se mănâncă zilnc, timp de două săptămâni, o legătură de pătrunjel tăiat mărunt, la care se adaugă puţin ulei de măsline şi puţină lămâie. Este şi un detoxifiant excelent al organismului.

6. Eliminarea petrelor de la vezica biliară

Reţeta 1: Folosiţi 200 grame de ulei de măsline, un gălbenuş de ou, zeama de la o lămâie, 40 ml coniac natural de bună calitate, 1 linguriţă de zahăr, miere naturală. Se amestecă şi se bea cu înghiţituri rare. Staţi apoi culcat pe partea dreaptă, cu picioarele la piept. Urmăriţi-vă scaunul  şi veţi observa că aţi eliminat pietricele.

Reţeta 2: Folosiţi 250 ml ulei de măsline. Cantitatea se bate puternic cu zeama de la trei lămâi până ce uleiul devine lăptos. Beţi acest amestec două zile la rând.

7. Eliminarea pietrelor de la bilă

Se râşnesc seminţe uscate de pepene roşu. Timp de 10 zile, dimineaţa pe nemâncate se ia o linguriţă din pulberea obţinută împreună cu o lingură de ulei de măsline presat la rece şi se stă culcat pe partea dreaptă 20 de minute. Tratamentul durează 3 luni, câte 10 zile pe lună.

8. Probleme hepatice sau biliare

Se pot lua 1-2 linguri de ulei dimineaţa, înainte de masă sau 1-2 linguri de ulei înaintea fiecărei mese. Este recomandat ca după înghiţirea uleiului să se stea culcat o jumătate de oră pe partea dreaptă.

Dacă medicul constată că pietrele sunt destul de mici pentru a fi eliminate fără să se blocheze, se amestecă o jumătate de ceaşcă de ulei de măsline cu o jumătate de ceaşcă cu suc de lămâie sau grapefruit şi se bea seara înainte de culcare. Dimineaţa se bea ceva fierbnte şi apoi e posibil ca pietrele să fie eliminate. Alteori se poate posti două zile înainte, bând suc de mere din două în două ore, iar în cea de-a doua seară se bea amestecul de ulei şi suc de lămâie. Astfel se va curăţa vezica, se vor dizolva sau elimna pietrele mici.

9. Artroza

Se toarnă ulei de măsline peste frunze tinere de nuc şi se lasă timp de 3-4 ore, după care se aplică frunzele în 3-4 straturi pe locul bolnav. Masajul cu ulei de măsline şi suc de lămâie este şi el efcient. Încălziţi pe foc un amestec de ulei de măsline şi suc de lămâie, apoi masaţi-vă cu el articulaţiile dureroase. Aplicaţi un bandaj şi lăsaţi-l şi peste noapte.

10. Reumatismul

Se fierb 10 minute: o ceapă mare, tăiată fin, 4 linguri de ulei de măsline, 150 ml apă şi 40 g untură nesărată. Se bea foarte caldă, mai multe seri la rând. După două ore, la culcare, se bea un decoct de cruşin (o linguriţă la cană, fiert 3 minute). Tratamentul se face o dată pe an, timp de 7 zile. Se pun 8 linguri de piper negru măcinat într-un litru de rachiu tare şi se lasă la macerat 5-7 zile. Se filtrează ş se masează cu această soluţie zonele dureroase de 2-3 ori pe zi.

11. Ciocuri pe coloană

Alifia de sânziene: 20 g de plantă uscată, bine mărunţită, se pun la macerat timp de 12 ore în 30 ml spirt sanitar, într-un borcan închis ermetic. Se adaugă 200 ml ulei de măsline şi se ţine în “bain marie” timp de 3 ore, agitând vasul din când în când. Se lasă în repaus trei zile, după care se filtrează. După filtrare, se pune într-un vas pe foc şi se adaugă 50 g ceară de albine, amestecându-se continuu până se topeşte. După răcire, se păstrează la rece. Se fac fricţionări de-a lungul coloanei vertebrale în fiecare seară.

12. Arsuri

Uleiul de măsline s-a dovedit eficient pentru calmarea arsurilor. Se combină cu albuş de ou şi se aplică pe locul afectat.

13. Ten deshidratat

În cazul tenului obosit şi uscat, uleiul de măsline se foloseşte sub formă de comprese călduţe pe pomeţi, pe frunte sau pe tâmple. După câteva minute, compresele se înlătură şi se clăteşte faţa cu apă călduţă. Sunt suficiente câteva asemenea proceduri pentru ca tenul să îşi recapete strălucirea. Uleiul înmoaie pielea, hidratează, regenerează şi ajută la îndepărtarea impurităţilor.

14. Creme antirid

Pentru tenul ridat şi uscat este recomandată o mască dintr-un ou crud bătut bine, o lingură cu miere şi o lingură cu ulei de măsline. În acest amestec se poate adăuga şi puţin suc de fructe sau legume- lămâie, pepene, morcovi, castraveţi. Masca se aplică pe faţă pentru 15-20 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Se repetă de trei ori pe săptămână. Efect de întinerire a tenului şi de netezire a ridurilor are şi masca de ulei de măsline amestecat cu tărâţe, care se aplică în acelaşi mod.

15. Tonifierea tenului

Se amestecă o lingură cu ulei de măsline şi suc de castravete. Se adaugă argilă până se obţine o pastă care se aplică pe faţă în strat subţire timp de 20-30 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Dacă tenul este foarte uscat, doza de ulei poate fi mărită. Pentru hidratare, uleiul de măsline se poate combina cu argilă şi gălbenuş de ou. Pentru ca măştile să îşi facă efectul, trebuie repetate o dată la două zile.

16. Pete maronii

Amestecaţi bine o lingură de mălai cu un sfert de linguriţă de pudră din coajă de portocale (se poate realiza din cojile uscate de la o portocală, măcinate fin într-o râşniţă de cafea), o lingură de lapte bătut şi o linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe faţă şi pe decolteu, lăsând-o să acţoneze până când începe să se usuce. Masaţi uşor pielea cu degetele, până când devine strălucitoare. Clătiţi faţa mai întâi cu apă caldă, apoi cu apă cât mai rece. Veţi îndepărta astfel petele maronii, iar pielea va deveni netedă şi catifelată.

17. Masca pentru ten gras

Amestecaţi bine o lingură de mălai cu câteva picături de zeamă de lămâie verde, jumătate de linguriţă de lapte şi o jumătate de linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe piele, lăsând-o să acţioneze o jumătate de oră. Clătiţi din abundenţă cu apă călduţă.

18. Contra acneei

Compresele cu ulei de măsline. Încercaţi amestecul următor: ulei de măsline virgin, plus 100 de picături de ulei aromat de lavandă (ulei esenţial, nu industrial). Se amestecă bine şi se aplcă pe coşuri sub formă de comprese sau se fricţionează uşor. Primele efecte apar după câteva zile.

19. Mâini şi unghii

Pentru a vă întări unghiile, înmuiaţi-le timp de 10 minute în ulei de măsline călduţ, o dată pe săptămână. Ele vor deveni mai puţin casante. Această practică are meritul de a reduce cuticulele.

Dacă aveţi mâinile uscate, roşii sau crăpate, încălziţi puţin ulei de măsline într-un bol la cuptorul cu microunde (atenţie, uleiul de măsline nu trebue să fiarbă!). Înmuiaţi-vă mâinile timp de 15 până la 20 de minute, o dată la două zile şi pielea se va calma. Pentru a avea mâini cu pielea fină, masaţi-le cu ulei de măsline amestecat cu o linguriţă de zahăr.

20. Îngrijirea părului

Uleiul de măsline conferă strălucire părului uscat şi deteriorat. Pentru acest tip de păr este indicată o mască hidratantă pregătită dintr-un gălbenuş de ou şi o lingură cu ulei de măsline. Părul se masează cu acest amestec cu 20 de minute înainte de baie. Uleiul de măsline trebuie folosit însă în cantităţi mai mici, pentru că în exces poate provoca o uşoară îngrăşare a părului. Contra căderii părului se fac frecţii ale pielii capului cu ulei, seara, timp de 10 zile.

Pentru cei inteligenţi

ÎNTREBARE LA UN EXAMEN DE FIZICĂ, LA UNIVERSTATEA DIN COPENHAGA:

Cum se poate măsura înălţimea unei clădiri cu un barometru?

Răspuns student: Se măsoară lungimea barometrului, se leagă barometrul cu o sfoară şi se coboară de pe acoperişul clădirii; înălţimea clădirii= lungimea barometrului+ lungimea sforii.

Studentul a fost dat afară de la examen. El a făcut contestaţie, care a fost accetată pentru că s-a considerat că întrebarea nu impunea o anumită soluţie. Dar cum răspunsul său nu putea edifica examinatorul asupra cunoştinţelor de fizică dobândite la cursul respectiv, o nouă examinare a avut loc.

Răspuns student: Se aruncă barometrul de pe clădire şi se măsoară timpul până la impactul cu solul. Înălţimea clădirii= (g*t^2)/2.

Examinatorul solicită o altă soluţie.

Răspuns student: Dacă este o zi însorită, se aşează barometrul pe clădire şi se măsoară umbra de pe sol. Cunoscând lungimea barometrului şi a umbrei, totul se reduce la o simplă problemă de asemănare.

Examnatorul solicită o altă soluţie.

Răspuns student: Se leagă barometrul cu o sfoară şi este lăsat să oscileze liber la sol şi pe clădire. Cum perioada de oscilaţie depinde de acceleraţia gravitaţională (g), se poate măsura înălţimea clădirii în funcţie de variaţia “g”.

Examinatorul solicită o altă soluţie şi atrage atenţia studentului că este ultima sa şansă.

Răspuns student:

Soluţia pe care o aşteptaţi de la mine bănuiesc că este măsurarea presiunii la sol şi pe clădire- presiune care variază cu înălţimea- şi determinarea înălţimii clădirii în funcţie de variaţia de presiune. Dar aceasta este o soluţie de-a dreptul plicticoasă, de aceea vă mai propun una:

Se poate propune administratorului clădirii un târg avantajos: “îmi puteţi spune, în schimbul acestui frumos barometru, care este înălţimea clădirii…?

Studentul acesta a fost Nils Bohr, singurul absolvent al universităţii din Copenhaga, laureat al premiului Nobel.

Arta de a prepara o cafea imbatabilă

Ceşcuţa de cafea este cea mai bună carte de vizită a gazdei. În cafea se simte dacă ştii să te faci preţuită, să-ţi prezinţi rafinamentul sau dacă o faci din obligaţie, pentru că aşa se cade. Trebuie talent, ca să faci o cafeluţă bună, dar, dacă nu cunoşti câteva reguli de bază, totul este degeaba. Cu spiritul lor intrat în proverb, francezii spun că, atunci când cafeaua este ispititoare, şi gazda devine încântătoare.

Câteva reguli generale

Apa de la robinet strică din start, cafeluţa. Nu poţi ascunde senzaţia de clor, gustul de metal clocit, şi acel iz specific apei stătute. Apa fiartă în prealabil nu rezolvă decât parţial toate aceste neajunsuri. Ideală este apa plată. La apa carbogazoasă, nici să nu te gândeşti.

Cafeaua trebuie să fie în termen de valabilitate şi proaspăt măcinată. Sigilată în vid, este perfectă când o desfaci. A doua zi, e bună numai dacă a fost ţinută la congelator, în pungi speciale, ermetice. În caz contrar, poţi s-o arunci, sau s-o bei în cadru restrâns.

Amestecul de cafele te califică pe linie de rafinament, dar trebuie să te pricepi. Gazdele care se respectă îşi încearcă totuşi propriu amestec, căutându-şi personalizarea în cafea.

Mulţi preferă cafeaua neîndulcită. De aceea, o gazdă care îşi respectă musafirii le oferă zahărul separat, în pliculeţe, cubuleţe sau în zaharniţă- cu o linguriţă de argint.

Cafeaua clasică, arhicunoscută

Fierbi în ibric apa, porţionată în prealabil. Când clocoteşte, dai focul foarte mic şi răstorni, dintr-o mişcare, tot praful de cafea. Dacă îl introduci “câte puţin”, ca să nu dea pe dinafară, obţii mai mult poşircă, decât cafea. Laşi până e aproape gata să dea în foc, stingi, aduni cu o linguriţă caimacul, pe care îl pui în ceşti şi acoperi ibricul 3-5 minute, după care umpli ceştile, fără să amesteci.

Înainte de a pune în ceşti, poţi adăuga o linguriţă de rom sau de coniac, dacă socoteşti că e cazul. Se exclude whisky, băutura scoţiană care nu cadrează cu cafeaua, băutura meridională. Dacă vrei să faci un plus de regie, pui alături, pe o farfurioară de dulceaţă, puţină frişcă, bătută cu mixerul. Atenţie: frişcă din smântână nefermentată. Frişca gata bătută este un surogat şi strică gustul rafinat.

Regulă: ceştile nu se servesc pline ochi. Nivelul potrivit este la 5 mm sub bordura ceştii.

Cafeaua turcească

Nu este uşor să o prepari la bloc, dar, dacă stai la vilă, merită să te dai mare. Îţi trebuie doar o plită cu focar, jar şi cenuşă incinsă.

În ibricul cu apa rece, se introduce cafeaua şi zahărul. Se aşează ibricul pe plita încinsă şi se aşteaptă veghind; pe de o parte, ajunge încet la fierbere, pe de altă parte, odată ajuns, dă rapid în foc. Înainte de a începe să dea în clocot, îl scoţi de pe plită şi îl îngropi în cenuşa încinsă, cam 30% din înălţimea ibricului. Supraveghezi atentă: în cenuşa încinsă, cafeaua trebuie să fiarbă mocnit, fără să dea în foc. Ideal ar fi să dureze 10-15 minute, dar dacă “se umflă” trebuie retrasă din cenuşă. Reuşita se va recunoaşte după stratul gros de caimac format

Cafeaua turcească se toarnă imediat în ceşti, împreună cu caimacul şi se serveşte fierbinte. Turcii adoră cafeaua opărită. În plus, deşi tutunul dăunează grav sănătăţii, o cafea turcească fără o ţigară bună, parcă n-ar mai fi chiar atât de turcească.

Cafele moderne

Cafea vieneză. Se face un amestec de cafea solubilă, smântână dulce (nefermentată), sirop, îngheţată de vanilie, ciocolată amară rasă şi se lasă la frigider. Înainte de servire, se mixează bine, se introduce un cub de gheaţă, se ornează cu ciocolată rasă şi se serveşte.

Cafea granita. Se prepară o cafea tare din praf solubil, se lasă la frigider şi se serveşte după ce i s-a adăugat o linguriţă de smântână nefermentată care a fost bătută cu mixerul. Se serveşte rece, cu un cub de gheaţă.

Cafea irish. Câte două bucăţi de zahăr cubic (mic) în fiecare pahar, câte 50 ml whisky, cafea tare şi foarte caldă. Separat, se mixează câte o linguriţă de smântână nefermentată, care se toarnă în pahare încet, ca să rămână la suprafaţă. Se poate servi fără linguriţă.

Cafea braziliană. Se fierbe în apă un amestec egal de cafea, cacao şi zahăr, omogenizate în prealabil. Se toarnă în ceşti şi se serveşte caldă.

Cafea vieneză melange. Se bat patru gălbenuşuri, cu 125 g de zahăr pudră.  Se adaugă cafea caldă şi lapte fiert, bătând în continuare, până apare o spumă slabă. Se toarnă în pahare mari, încălzite, şi se acoperă cu smântână.

Cafeaua filtru, cafeaua expresso, presata şi altele sunt foarte la modă, recomandate de producătorii aparatelor respective. Reţetele se găsesc în prospect, gustul e perfect, aroma de excepţie, dar farmecul romantic al unei cafele ca pe vremuri este doar o amintire.

Spirit călător: Iniţierea

E ora 18 şi…George nu mai vine! Îmi repetam într-una versul din binecunoscuta poezie de Coşbuc, doar pentru a nu mă gândi la ceva trist, chiar tragic. Dacă s-a întâmplat ceva? Dacă a fost prins la vamă? Ultimul mesaj mi l-a trimis din avion şi de atunci… nimic! E drept că m-a avertizat să nu-l mai pisălogesc atâta la cap, că nu o să-mi răspundă la toate temerile mele obsedante. Cred că avea dreptate. M-am transformat într-o fiinţă cicălitoare, egoistă şi invadată de o depresie molipsitoare. Îi afectam pe toţi cei cu care intram în contact şi devenisem o povară chiar şi pentru prietenul şi sora mea. Poate şi de aceea s-a refugiat în alcool şi evită pe cât se poate să-mi  intre in cameră.

Mai aveam o variantă de rezervă şi mă gândeam pe la ce oră să o pun în aplicare. De data asta am adunat peste 30 de pastile de diazepam şi sunt sigur că ar fi suficiente pentru a mă cufunda într-un somn etern, eliberator. Mai aştept un sfert de oră şi voi vedea în ce fel voi evada din acest corp nefolositor. Prima alegere ar fi ideală şi o experienţă nemaipomenită, pe care o visez de la câteva zile de când am vrut să-mi curm viaţa.

Atunci am găsit pe internet un articol al unui guru din India, care garanta posibilitatea de a călătorii cu sufletul, chiar dacă nu ai murit încă. La început nu am crezut, dar George a fost în Asia şi s-a întâlnit cu un discipol al acelui “om sfânt”, cum le spuneau ei. Nu ştiu dacă prietenul meu era convins de această posibilitate sau o făcea pentru a-mi abate gândul de la o nouă tentativă de sinucidere. V-am spus că am devenit sceptic la orice şi nu mai am încredere în nimeni. Totuşi, promisiunea lui solemnă şi o cât de mică speranţă, m-au făcut să-i acord un timp pentru a-mi aduce “ingredientele” necesare acelui miracol. Doar nu aveam nimic de pierdut, aşa cum un bolnav incurabil, nu se teme să încerce leacuri iluzorii, netestate.

E trecut de 18.30 şi s-ar putea ca totul să fie o cacealma. Am calculat fiecare minut de la aterizarea avionului, controlul la vamă, drumul cu maşina, şi toate cu marje de întârziere. Măcar de-ar suna nenorocitul de telefon!

Chiar atunci sună! Dar nu era telefonul ci soneria de la intrare. Am ţipat la Diana. Ce încet se mişcă femeia asta! În cele din urmă îi aud paşii lenţi pe hol şi apoi uşa care se deschidea. Auzul şi mirosul îmi erau ascuţite precum al unui lup. Era George!

Când a intrat în camera mea, l-am investigat până în străfunduri şi rezultatul era încurajator. Mi se luase o piatră de pe inimă! Avea geanta cu el şi nu prea am zăbovit cu formalităţile unei revederi prieteneşti. I-am cerut să-mi arate ce a adus. A zâmbit înţelegător şi m-a sfătuit să mă domolesc, pentru că nu e aşa simplu. Mi-a zis:

– Vali, dacă vrei să mergem mai departe trebuie să mă asculţi. Sunt nişte reguli ce trebuie respectate, nişte riscuri enorme, iar rezultatul nu e garantat. Depinde de organism, de capacitatea de percepţie şi puterea de detaşare. Mă înţelegi?

– George, te rog să mă slăbeşti cu riscurile! Doar nu am nimic de pierdut!

– Iar te gândeşti doar la tine!, se oţărî la mine. Nu-ţi dai seama că dacă mori, voi fi acuzat de omucidere? Doar eu ţi-am procurat “otrava” şi tot eu trebuie să ţi-o administrez.

Avea dreptate şi trebuia să ascult, dacă voiam să primesc poţiunea. Am dat din cap şi l-am lăsat să continuie. A scos din geantă două cutiuţe şi le-a aşezat pe masă. A deschis una în care erau mai multe fiole şi mi-a explicat:

– Aceasta este o substanţă puternică cu efect asupra creierului. O am din Anglia, unde, în doze mici, se foloseşte pentru tratarea anxietăţii. E un drog care te face să pierzi legătura cu realitatea şi trebuie administrată o cantitate foarte precisă pentru a nu fi fatală, dar să aibă şi efectul scontat. Se numeşte psilocibină.

Eram numai ochi şi urechi, încuviinţînd din cap ca un elev silitor. A deschis a doua cutie şi a scos din ea o sticluţă cu un lichid maro şi vâscos. Apoi a continuat:

– Asta este licoarea din India şi crede-mă că m-a costat o avere. Cam cât a costat autotrenul tău. E ilegală, bineînţeles, şi a trebuit să apelez la un membru al organizaţiei secrete  “Magie Negra”.O sectă străveche, ce practică magia, după cu îi spune şi numele. E tot un drog, din care se bea câte o linguriţă şi acţionează asupra corpului, încetinindu-i funcţiunile vitale, în special bătăile inimii. Fireşte că şi ăsta e foarte periculos şi rişti să-ţi provoci un stop cardiac. Se cheamă Mâna Neagră şi nu cred că ai vrea să ştii din ce e preparată.

Am intervenit, curios:

– Bine, bine, dar care e mai eficient?

George a dat din cap cu un oftat:

– Pentru efectul dorit de tine, trebuie să le iei simultan… Deci îţi dai seama că şi riscul este dublu.

Actualitatea în comentarii şi epigrame

De câte ori revin cu această rubrică, e de înţeles că am ceva de comentat cu privire la o anomalie majoră în politică şi implicit în societatea noastră. Mă mănâncă limba şi degetele îmi freamătă pe tastatură. Trebuie să mă descarc şi să spun tuturor ce am pe suflet, să rezonez cu cei care gândesc, simt şi suferă ca mine. Dacă ar fi să abordez toate neregulile şi nedreptăţile pe care le vedem în jurul nostru, nu aş avea pic de odihnă, fiindcă zi de zi te cruceşti să vezi ilegalităţile şi incompetenţa celor care sunt aleşi să ne conducă destinele. Dar sunt o fire mai obedientă şi nu mă inflamez decât atunci când mă îngrozeşte o gafă de proporţii, ce afectează milioane de oameni.

Mă refer aici la hotărârea Curţii Constituţionale de a declara ca neconstituţională legea prin care erau obligaţi cei cu pensii de peste 740 de lei la o contribuţie suplimentară la C.A.S, de 5,5%. Nu e prima dată când C.C. dă peste cap calculele guvernului şi îi admir pentru asta. Există un organ care nu ascultă de indicaţiile preşedintelui jucător, ci doar de Constituţie!

Această decizie a dat peste cap o ţară întreagă şi sute de mii de pensionari se înghesuie să dea statul în judecată. Un stat care, prin oamenii care-l reprezintă, a încălcat Constituţia şi i-a jecmănit de banii care şi aşa erau prea puţini. Se calcă lumea în picioare cu hârtiile în mâinile tremurânde şi s-a ajuns chiar să se moară înainte de a depune reclamaţia. În tot acest timp cei care au făcut această gafă, cu voie sau din prostie, sunt derutaţi şi nu găsesc o soluţie grabnică pentru a nu se ajunge la blocarea sistemului juridic. Din când în când apare câte un purtător de cuvânt cu privirea rătăcită şi cu nişte fraze repetate la nesfârşit, ce nu aduc nici o lămurire.

Nimeni nu are curajul să mişte în front până nu primeşte dispoziţii de la “cel de sus”, iar acesta o fi rămas în pană de idei sau aşteaptă vreo idee salvatoare. Pentru un om corect ar fi simplu ca bună ziua: s-a produs o nedreptate printr-o lege neconstituţională, ei bine, o corectăm printr-o altă lege sau Hotărâre Guvernamentală de urgenţă. Să se restituie banii însuşiţi pe nedrept, imediat, fără implicarea justiţiei, care şi aşa e înecată în dosare nesoluţionate de ani de zile.

De ce nu se procedează aşa? Nu cred că nu se găsesc banii necesari ci e mai degrabă o chestie de orgoliu personal. Cel care a greşit, şi se ştie cine este, nu vrea să recunoască, căci pentru el totul se rezumă la un joc pe care trebuie să-l câştige. Neapărat! Restul-  adică ţara, poporul, viitorul- nu contează.

Pe acest “teren fertil” se nasc din abundenţă bancurile şi epigramele care ne ajută să facem haz de necaz şi să trecem mai uşor peste piedicile pe care le întâmpinăm în fiecare zi. Iată nişte exemple “fierbinţi”, deci inedite:

Împărţeală

Statul e precum o vacă

Ce cu taxe se hrăneşte,

Dar din ugerul ce creşte,

Noi primim o ţâţă seacă.

.

Legi neconstituţionale

Statul, prin “minţi înţelepte”,

Cu legi multe ne încarcă,

Dar în loc să le respecte,

El e primul ce le-ncalcă.

VĂ UREZ SUCCES ÎN LUPTA DE ZI CU ZI!!!

Socrate şi Platon

Viaţa este bucuria de a fi împreună.

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea. Socrate i-a răspuns:

– Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare.

Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el. Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit:

– Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestuos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.

Socrate i-a spus:

– Aceasta este dragostea.

——————————————————————————————

Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria

Socrate i-a zis:

– Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos. Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns

– Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.

Socrate i-a spus:

– Aceasta este căsătoria.

——————————————————————————————–

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea. De această dată, Socrate l-a îndrumat:

– Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine minte că nu poţi să alegi decât o singură dată.

Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit:

– Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am văzut şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.

Socrate i-a zis

– Aceasta este fericirea.

———————————————————————————————

Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa. Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina. Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia. Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul . În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus:

– Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, aceasta este a doua floare pe care am descoperit-o.

Socrate i-a spus:

– Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă. Cu alte cuvinte:

– dragostea nu înseamnă perfecţiunep;

– căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;

– fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;

– viaţa este bucuria de a fi împreună.

STENOGRAMĂ (haios)

STENOGRAMA CONVORBIRII DINTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI ŞI PREŞEDINTELE KENYEI

Traian Băsescu: Am onoarea să vă salut. Preşedintele României la telefon.

Mwai Kibaki: Mă bucur să vă aud, domnule Ilieskuyu…

Traian Băsescu: Sunt Traian Băsescu!

Mwai Kibaki: Vă rog să mă iertaţi, domnule Băseskuyu. N-am ştiut că la dumneavoastră preşedinţii se schimbă atât de des. Sunt onorat să vă urez tradiţionalul “We muega umuthi”!

Traian Băsescu: Permiteţi-mi să vă urez, la rândul meu, “Să trăiţi bine”!

Mwai Kibaki: Cu ce vă pot fi de folos, domnule preşedinte?

Traian Băsescu: E o problemă de maximă importanţă strategică…

Mwai Kibaki: Mi-am închipuit. Cum spunem noi pe-aici: crocodilul nu sare degeaba din râu…

Traian Băsescu: Pe teritoriul excelenţei voastre se află un deputat român, fost fruntaş al Partidului Democrat Liberal Portocaliu, membru în Comisia specială comună pentru dezbaterea pe fond şi în procedură de urgenţă a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă…

Mwai Kibaki: Un om deosebit, într-adevăr. L-am primit cum se cuvine, avem mare grijă de el. L-am hrănit pe săturate: i-am dat fu-fu, n’kongo, moambe, tembo, ugali, mukimu, simba, pili-pili. I-am fi dat şi koko, dar n-am prins. Azi o să-i dăm moloko, fiindcă e dezlegare la antilope. Momentan îi facem vânt cu nişte frunze de palmier.

Traian Băsescu: Tocmai asta e, că aş vrea să-i faceţi vânt în România.

Mwai Kibaki: Aşa de curând? Nici n-am apucat să-l ducem la vânătoare de jabiru…

Traian Băsescu: Domnule preşedinte, Boldea e un infractor sinistru, un evazionist periculos. Un corupt!

Mwai Kibaki: Un corupt? Hm.

Traian Băsescu: Nu ştiu dacă în Kenya există corupţi…

Mwai Kibaki: Avem o ţară bogată, nu ne lipsesc. Şireţi ca nişte hipopotami! Am auzit că în România corupţii sunt traşi în ţeapă.

Traian Băsescu: Mda. Parţial. În Kenya cum îi pedepsiţi?

Mwai Kibaki: Îi speriem cu Mau-Mau!

Traian Băsescu: N-am putea încheia un acord bilateral? Excelenţa voastră îmi trimite un Mau-Mau şi eu vă dau o ţeapă…

(autor… necunoscut)

CURMALELE

DULCIURILE DIN COPAC

Alături de binecunoscutele fructe autohtone, pe rafturile magazinelor româneşti se află şi oaspeţi din ţările calde, printre care se numără şi curmalele. Poate din cauza preţului sau din lipsa de informaţie, cumpărătorii trec pe lângă ele fără să le ofere prea multă atenţie. E păcat, deoarece sunt o sursă majoră de vitamine, mai ales în perioada rece a anului.

În natură există peste 1500 de soiuri de curmale. Culoarea loe variază de la galben-auriu până la roşu, maro închis sau chiar negru. Fiecare specie diferă şi prin nuanţele de gust, care seamănă cu nuca, mierea de albine sau caramelele. Şi aspectul e diferit: unele sunt netede şi lucioase, altele încreţite, ca prunele afumate.

O zicală arabă veche spune: curmalul se simte bine atunci când picioarele lui se află îń apă, iar capul în focul cerului. Spre deosebire de alte plante, atunci când se coc, curmalele nu adună rezervă de apă, ci pierd apă, devenind tot mai dulci şi mai moi. Gustul fructelor proaspete este mult mai fin şi mai puţin dulce, dar curmalele proaspete nu rezistă la drumuri lungi, sunt practic netransportabile, de aceea producătorii le usucă. După procesul de uscare, valoarea nutritivă şi calorică a curmalelor creşte, iar concentraţia de glucide, proteine şi lipide se măreşte de zece ori faţă de cea a fructelor proaspete.

Pline de vitamine

Nu-ţi vine să crezi că pojghiţa subţire care înveleşte curmala conţine toate vitaminele (în afară de E şiH) şi o cantitate mare de microelemente: fier, fosfor, cupru, magneziu, calciu, potasiu şi mangan. Curmalele conţin mai mulţi aminoacizi decât merele, portocalele sau bananele. O importanţă deosebită are conţinutul de fluor, care protejează dinţii de carii, dar şi seleniu, care scade riscul îmbolnăvirilor de cancer şi al afecţiunilor cardiace, întărind sistemul imunitar.

O veste bună pentru cei care ţin dietă şi vor să-şi menţină o greutate normală: curmalele au puţine calorii, fapt pentru care pot fi folosite în loc de dulciuri.

Îmbunătăţeşte digestia

Curmalele au fost încă din antichitate o componentă importantă în reţetele pentru vindecarea bolilor tractului digestiv. Şi strămoşii noştri au observat efectul purgativ al fructelor. Cercetările medicale au confirmat faptul că celuloza lor ajută la rezolvarea problemelor de digestie şi la curăţarea tractului gastro-intestinal, dar ne şi protejează de unele forme de cancer. Consumul regulat de curmale favorizează restabilirea florei intestinale în caz de disbacterioză.

Reţetă

Pentru stimularea activităţii intestinale, se fierb cinci curmale, în 500 ml de apă, timp de 3-4 minute. Compotul obţinut se bea călduţ de două ori pe zi, dimineaţa şi seara.

O altă variantă propune consumul de două ori pe zi a câte cinci curmale, după care se bea câte un pahar de apă caldă.

Gama largă de aminoacizi care se găsesc în curmale neutralizeză hiperaciditatea sucului gastric şi stopează apariţia de pirozis (arsuri la stomac). În ţările arabe, curmalele se mănâncă umplute cu unt. Intuiţia poporului, iar mai târziu cercetările ştiinţifice, au dovedit utilitatea combinaţiei între aceste două produse. Glucidele din fructele dulci favorizează asimilarea mai uşoară a untului, un produs destul de greu pentru digestie.

Izvor de energie

În calitate de energizant, curmalele întrec toate fructele uscate. Sunt şi liderul lor, după conţinutul de proteine. Curmalele au gustul dulce datorită prezenţei de fructoză şi glucoză, cea mai bună hrană pentru creier. Persoanele ocupate cu munca intelectuală ar trebui să consume zilnic curmale, ce sunt bogate şi în vitaminele din grupul B. Combinaţia de glucoză cu vitamina B5, prezentă şi ea în cantităţi mari, este un stimulent bun pentru muşchi, cărora le creşte rezistenţa şi ajută la obţinerea de rezultate spectaculoase în sport, fapt pentru care ele sunt recomandate atleţilor.

În perioada rece, când avem nevoie de o imunitate puternică, putem să apelăm la combinaţia favorbilă a vitaminelor A,B şi C din curmale, deoarece este un trio ce dă putere organismului de a se împotrivi invaziei de viruşi şi microbi şi de a ţine piept infecţiilor respiratorii.

În ţările orientale, curmalele sunt considerate cel mai bun supliment alimentar natural pentru femei însărcinate şi mămici care alăptează, deoarece îmbogăţesc laptele cu cele mai importante vitamine şi microelemente necesare pentru dezvoltarea normală a pruncilor şi înzestrarea lor cu o imunitate puternică.

Centenarii din Orient spun că longevitatea lor se datorează şi curmalelor consumate zilnic.

Atenţie, totuşi! Specialiştii în dietologie atrag atenţia faţă de cantităţile mari de uleiuri şi glucoză conţinute în curmale şi ne recomandă să nu mâncăm mai mult de 15 fructe uscate pe zi.

La cumpărat curmale

* Dacă vreţi să cumpăraţi curmale, analizaţi atent ambalajul, ca să nu fie deteriorat.

* Verificaţi datele de producere şi termenul de valabilitate. Dacă cumpăraţi curmale la vrac, verificaţi să nu fie umede, altfel riscaţi să le aruncaţi în 2-3 zile. Alegeţi-le numai pe cele uscate şi întregi. Cele strivite pot să aibă o reminiscenţă de vin şi se strică rapid.

* Păstraţi curmalele în pungi de hârtie, nu în pungi de polietilenă.

* Nu aruncaţi sâmburii, folosiţii pentru masajul tălpilor. Procedaţi în felul următor:

1. Confecţionaţi doi săculeţi din bumbac (20×10 cm) şi umpleţi-le cu sâmburi de curmale, în aşa fel ca în poziţie orizontală sâmburii să se aşeze într-un strat. Apăsaţi cu tălpile pe sâmburi sau staţi în genunchi, câteva secunde, pe săculeţi, dacă vă dor picioarele.

2. Puneţi săculeţii în papuci cu 1-2 numere mai mari decât numărul de la pantofi, şi încălţaţi-vă cu ei cât sunteţi acasă. Este o încălţăminte reflexoterapeutică ideală. Concomitent cu rezolvarea problemelor casnice, le veţi rezolva şi pe cele de sănătate.

Din sâmburi puteţi să creşteţi şi un plamier. Chiar dacă nu dă rod, e minunat pentru înfrumuseţarea interiorului.

Sfaturi utile

1. Dacă aveţi probleme cu constipaţia, înainte de culcare, mâncaţi 4-5 curmale şi beţi un pahar de lapte cald.

2. În caz de traumă, cu pierdere mare de sânge, bolnavului i se dau câteva curmale şi un pahar de lapte cald cu unt topit.

3. Combinaţia de frişcă naturală, lapte şi curmale este recomandată bolnavilor de anemie cronică şi persoanelor care simt o slăbiciune fără nici un motiv vizibil.

4. Pentru creşterea forţelor fizice ale organismului, zilnic se consumă, după masă, câte 15-20 de curmale. În timpul zilei se beau 500 ml de lapte şi se fac exerciţii fizice.

Cura durează 40 de zile, timp în care se înregistrează nu numai creşterea puterii fizice, dar şi aflux de energie şi optimism.

REŢETE CULINARE PENTRU GURMANZI

Desert cu albuş şi curmale

INGREDIENTE NECESARE: 500 g curmale, 5 albuşuri de ou crude, 200 g zahăr pudră, 150 g nuci sau migdale.

MOD DE PREPARARE: Fructele se taie în aşa mod ca să puteţi scoate sâmburii. Se prepară o umplutură din albuşuri bătute cu zahăr şi migdale şi se introduce în locul sâmburilor. Se pot consuma şi la micul dejun. În calitate de aliment-medicament, li se recomandă persoanelor cu dureri de ficat şi de stomac.

Crema de curmale cu nuci

Se scot sâmburii din 250 g curmale şi se mixează. Se toacă 100 g nuci sau se prepară un amestec din alune, arahide, alte feluri de nuci, după preferinţă. Se amestecă curmalele, nucile, 100 ml iaurt natural, 100 g lapte praf şi 1/2 linguriţă de scorţişoară. Crema obţinută se păstrează în borcan cu filet, în frigider. Se unge pe pâine prăjită, biscuiţi sau pe blat de napolitane.

Le este recomandată copiilor anemici, bătrânilor, celor aflaţi în convalescenţă după o boală lungă, dar şi oricărui om suprasolicitat.

Diferenţe de mentalitate

Reprezentanţii mai multor naţiuni se întâlnesc într-un restaurant. Toţi au cerut câte un pahar de vin, dar când au primit vinul, în fiecare pahar era o muscă.

NEAMŢUL- a cerut alt vin în acelaşi pahar.

ENGLEZUL- vin nou, în pahar nou.

FINLANDEZUL- a scos musca şi a băut vinul.

RUSUL- a băut vinul cu tot cu muscă

CHINEZUL- a mâncat musca, dar nu a băut vinul.

EVREUL- a prins musca şi a vândut-o chinezului.

ROMÂNUL- a băut trei sferturi din pahar şi a cerut să-i fie schimbat.

NORVEGIANUL- a prins musca şi s-a dus la pescuit.

IRLANDEZUL- a mărunţit musca şi i-a trimis paharul englezului.

AMERICANUL- a început proces împotriva restaurantului şi a cerut cinci milioane de dolari daune morale.

SCOŢIANUL- a prins musca de gât şi a zis: -Chiar acum să scuipi tot ce ai băut!

Arhiva comică a Securităţii

Răsfoirea dosarelor de la CNSAS poate provoca, uneori, şi hohote de râa. Cercetătorii arhivelor Securităţii ajung să se întâlnească, fără să vrea, şi cu aspectele comice ale acestei tragedii care a însemnat controlul şi amestecul Securităţii în viaţa publică şi privată a cetăţenilor României.

Carmen Chivu şi Mihai Albu, cercetători acreditaţi pe lângă CNSAS, au publicat recent o nouă lucrare dedicată Securităţii comuniste.

……………………………………………………………………………………………………

Umorul, ca infracţiune

O cu totul altă categorie de umor, extrem de bine documentată în arhivele Securităţii, este cea a bancurilor politice. În anii ’50, o anecdotă, un calambur, o vorbă cu două sensuri, putea să ghilotineze un cap, să curme o carieră. Profesorul de economie Belu Zilber, un comunist ilegalist, avea mintea-brici şi gura cam slobodă. N-a dat atenţie cine-l asculta atunci când a spus că clasa muncitoare nu mai are răbdare până ce tovarăşul Gheorghe-Dej îşi va da bacalaureatul la seral. Pentru această glumă nesăbuită, Belu Zilber a petrecut 17 ani în închisoare.

Desigur, nu orice anecdotă “duşmănoasă” interceptată de urechile vigilente ale securităţii se solda neapărat cu o condamnare. Dar era, obligatoriu, notarea cu meticulozitate la dosar. Românii erau conştienţi de asta. Cu atât mai mult bancurile politice deveniseră un risc asumat şi un gest de frondă.

Nu au întârziat să apară glume şi pe această temă. Consemnate, evident, în arhivele Securităţii. Iată un exemplu:

” În Statele Unite, capitaliştii, ca să nu se plictisească, se distrau făcând concursuri speciale de viteză: 10 maşini iau startul, una din ele are frâna defectă dar nimeni nu ştie care… În Anglia, zece oameni joacă <ruleta rusească>, toţi duc revolverele la tâmplă şi trag, dar numai un singur pistol are glonţ pe ţeavă şi nimeni nu ştie care… În România, zece inşi spun bancuri politice, unul dintre ei e turnător dar nimeni nu ştie care…”

Nici măcar în perioada “deschiderii” din anii ’70, Securitatea nu a renunţat la obiceiul de a consemna, conştiincios, infracţiunile prin umor. Turnătorii rămăseseră la fel de zeloşi. Unul informa că un amic obişnuieşte să spună: “Pământul este al aceluia care îl munceşte – dar recolta nu!”

Altul pâra o colegă de cancelarie, care ar fi spus, în septembrie 1975:

“Va trebui să învăţăm să înotăm pe spate fiindcă, dacă vin alte inundaţii, vom fi nevoiţi să facem pluta, iar cu mâinile să aplaudăm elicopterul prezidenţial”.

Tot o profesoară face obiectul unui alt denunţ:

“Permiteţi-mi să raportez, în legătură cu glumele tendenţioase, profesoara M.A. mai scapă din când în când câte o astfel de glumă. În ziua de 22.10.1976 i-a explicat profesorului de muzică I. cum cântă un surdo-mut melodia <M-am născut în România>: îşi dă cu pumnii în cap”.

Într-un alt document de arhivă citim: “S. informează că A. i-a recitat lui N. (care a râs) versurile:

<Aş citi, dar n-am lumină / Aş pleca, dar n-am benzină / Aş mânca, dar n-am mâncare / Aş muri, n-am lumânare>”

Bancuri la dosar

Bancurile erau vânate cu străşnicie de oamenii Securităţii. Informatorii le comunicau, solicitând în prealabil iertarea organului competent. Dar erau ascultate şi colportate chiar de securişti, între ei. Comedianul Mircea Crişan, după ce a rămas în străinătate, era ascultat la “Europa Liberă” şi bancurile lui erau imprimate de serviciile tehnice ale Securităţii. L-am întrebat, odată, pe Mircea Crişan dacă nu se teme de braţul lung al Securităţii. Mi-a răspuns zâmbind:

“Nu fi prost, securiştii mă apără să nu mi se întâmple nimic rău, ei râd primii, li se pare că e vorba de şefii lor. Şi sunt satisfăcuţi”.

Înaintea unor alegeri, Mircea Crişan a lansat bancul:

“Gata tovarăşi, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-moşierimii când toţi se căcau în capul nostru. Acum avem gură”.

Spus la “Europa Liberă”, bancul a început să circule a doua zi în românia. Sau bancul cu Elena Ceauşescu care îi spune într-o zi marelui cârmaci:

“Maiestate”. Ceauşescu, încurcat, îi zice: “Ei, lasă, Leano, nici chiar aşa…” Savanta îi răspunde: “Am vrut să întreb dacă <mai e state> pe care nu le-am vizitat?”

Informările au curs o droaie. Arhivele Securităţii memorează sute şi mii de bancuri. Iată doar câteva:

Întrebat cu cine semănăm noi, comuniştii, un ţigan răspunde:

“Cu Adam şi Eva, pentru că şi ei umblau dezbrăcaţi. Şi cu Cain şi Abel, pentru că şi ei, deşi fraţi, s-au omorât între ei. Şi cu cei trei crai de la Răsărit, care au mers după stea şi au ajuns la iesle”

“Un internat în Azilul de nebuni e întrebat:

– Dumneata de ce eşti internat?

– Am vrut să fug peste hotare.

– Pentru aşa ceva se stă la închisoare, nu la balamuc…

– Da, dar eu am vrut să fug în Uniunea Sovietică.”

“- Tovarăşe, de ce ai propus la şedinţa de partid să fim ocupaţi de chinezi?

– Să vă spun sincer? Vă daţi seama, ca să ajungă la noi câteva miliarde de chinezi mărşăluind peste Uniunea Sovietică…?”

“Un cetăţean a spus că şeful Partidului este un mare idiot. Pentru aceasta a fost imediat arestat şi condamnat la 25 de ani şi trei luni de închisoare. Toată lumea se întreba de ce a fost condamnat la 25 de ani şi trei luni. S-a aflat că a primit trei luni pentru insulta adusă unui cetăţean al R>S>R> şi 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat”

“Hruşciov şi Kennedy stau pe malul mării şi fac plajă. Hruşciov citea “Capitalul” lui Karl Marx, iar Kennedy, Biblia. La un moment dat Hruşciov începe să râdă. Kennedy vrea să ştie de ce râde şi Hruşciov îi arată ce scrie în carte: <Socialismul este groparul capitalismului>. După puţin timp începe să râdă Kennedy. Întrebat de Hruşciov de ce râde, acesta îi arată ce e scris în Biblie: <Cine sapă groapa altuia cade el însuşi în ea>”.

“Nicolae Ceauşescu în vizită la Căminul Studenţesc. Studenţii, nemulţumiţi de cantină, cer să li se mărească îndemnizaţia. Se aprobă creşterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmează vizita la o puşcărie, unde deţinuţii sunt şi ei nmulţumiţi. Se aprobă creşterea îndemnizaţiei de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat şi cere explicaţii. Atunci Ceauşescu îi zice: <Taci, nu fi prost, că noi studenţi nu mai ajungem…>”.

“- Bulă, ce face tatăl tău?

– E activist de partid.

– Şi mama?

– Nici ea nu munceşte.”

Aceste anecdote şi multe , multe altele, au fost atent culese şi îndosariate de harnicii slujbaşi ai poliţiei politice. Nu pentru hazul lor, ci pentru potenţialul incriminator. Cei care le “raportau” aveau întotdeauna grijă să se “distanţeze” de asemenea atitudini “neprincipiale” şi să îşi arate limpede dezaprobarea.

Tonul scorţos şi impersonal al notelor informative nu face decât să sporească efectul comic:

“Tot S. informează că acelaşi A. a povestit despre înmânarea tovarăşei Elena Ceauşescu a Premiului pentru cea mai bună agricultoare. Pentru că a arat o ţară întreagă cu un singur bou”.

Reclame din perioada ailaltă

Vreţi să cuceriţi femeia,

Folosiţi săpunul…Cheia.

.

Moarte sigură cu cobra,

Dar mai sigură cu Mobra.

.

Cu motoreta Carpaţi,

Staţi în cur şi reparaţi

.

Nu mai fumaţi ţigări Kent,

Că vă lasă impotent.

.

Vreţi să deveniţi bărbaţi,

Fumaţi doar ţigări Carpaţi.

.

Sifilisul de Constanţa,

Face tenul ca faianţa.

.

Până şi-mpăratul Nero,

Se spăla la cur cu Dero.

.

Pasta de dinţi Cristal,

Face dinţii ca de cal.

.

Aquafresh în trei culori,

Cariază de trei ori.

.

Dacă bei ţuică de prună,

Orice-babă-ţi pare bună.

.

Mâncaţi coji de mere verzi,

Şi-o s-ajungeţi somalezi.

.

Sutien de Cluj-Napoca,

Face ţâţa ca şi roca.

Virgil Sandu