DNA-ul, spaima animalelor

Cică ursul mergea agale prin pădure şi la un moment dat vede un melc alergând, să rupă pământul, nu alta.

– Ce faci melcule? Unde fugi aşa?

– Ce să fac, răspunde melcul, vine DNA-ul să mă aresteze!

– Păi de ce?

– De aia, că eu am casă, tata are casă, mama are casă, sor’mea are casă…

Stă ursul, se gândeşte puţin şi o rupe şi el la fugă. Şi fuge, şi fuge, până se întâlneşte cu cocostârcul. Acesta îl întreabă:

– Ce faci ursule? De ce fugi aşa?

– Ce să fac, răspunde ursul, fug, că s-ar putea să mă cerceteze DNA-ul!

– Păi de ce?

– Păi de aia: eu am blană, tata blană, mama blană, sor’mea blană…

Stă cocostârcul, se gândeşte puţin şi o rupe şi el la fugă. Şi fuge, şi fuge, şi fuge… Se întâlneşte cu maimuţa. Maimuţa îl întreabă:

– Ce faci cocostârcule? Unde fugi aşa?

– Ce să fac, răspunde cocostârcul, fug, că s-ar putea să vină DNA-ul să mă cerceteze!

– Dar ce ai făcut?

– Eu pe picior mare, sora mea pe picior mare…

O rupe şi maimuţa la fugă. Şi fuge, şi fuge, şi fuge… se opreşte deodată brusc şi exclamă:

– Da’ eu de ce naiba fug? Eu în curu’ gol, tata în curu’ gol, mama în curu’ gol, sor’mea în curu gol…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.