Spirit călător: Prima călătorie

Trebuia să exploatez din plin de fiecare clipă pe care o aveam până la reîntoarcerea în corp, să explorez locuri, să învăţ a beneficia de toate avantajele pe care mi le oferea această stare imaterială. Am părăsit împrejurimile familiare, ce până acum le admiram doar din scaunul cu rotile, şi mi-am făcut avânt peste clădiri. Pluteam cu uşurinţă deasupra tuturor şi în curând am ieşit din urbe, alunecând peste câmpii şi ape. Vântul adia uşor, dar nu-l simţeam ci vedeam doar vegetaţia cum se apleacă supusă.

Uneori încetineam să prind frânturi de acţiune sau dialoguri ale unor oameni ce se ascundeau în întuneric. Pe un teren proaspăt cosit se înălţau câteva căpiţe de fân şi am coborât pentru a-i simţi mirosul îmbietor, dar, evident că-mi era imposibil şi a trebuit doar să mi-l închipui. Chiar la baza unei astfel de căpiţe era o pereche ce se părea că făceau dragoste. El, un bărbat de circa 40 de ani, înalt şi cu un costum alb, se vedea cât colo că era băut bine. Ea, o tânără sub 20 de ani,subţirică şi cu părul blond, încerca să-i tempereze avansurile:

– Hai, măi Vasile, să mergem acasă, că ne-o căuta mama! O să-şi dea seama că am terminat cu fânul şi-o să vină după mine.

– Taci tu, Florică, nu-ţi face griji! Până vine ea noi suntem gata. Haide şi nu mai fă nazuri că doar nu-mi eşti fiică adevărată. Încă de când am luat-o pe mă-ta, mi-am pus ochii pe tine. A sosit vremea să mă răsplăteşti, după câte am făcut pentru voi.

Aş fi plecat mai departe, să colind alte locuri. dar curiozitatea de a vedea cum se va termina scena, m-a oprit pe loc. Bărbatul era din ce în ce mai insistent şi se vedea că începea să-şi piardă răbdarea. A prins-o pe fată strâns în braţe, cu mâinile-i la spate, ca într-un cleşte, şi încerca să o pună la pământ. Fata se zbătea şi a început să ţipe. Chiar lângă ei se aflau uneltele cu care a lucrat: furcoiul şi grebla, iar ultima era cu dinţii lungi, îndreptaţi în sus. La un moment dat, enervat de încăpăţânarea fetei, omul o desprinse de căpiţa de care se spijinea, o răsuci şi se prăbuşi peste ea la pământ, chiar deasupra greblei. Dinţii acesteia au intrat adânc în spatele tinerei, care nu a mai avut nici o şansă. Sângele s-a scurs imediat peste paiele dimprejur şi chipul ei a încremenit cu ochii miraţi şi larg deschişi.

Bărbatul nu şi-a dat seama imediat ce s-a întâmplat şi, bucuros că nu mai întâmpină nici o rezistenţă, a început s-o dezbrace. Doar când a vrut s-o sărute s-a mirat că nu reacţionează în nici un fel şi a simţit ceva cald şi lipicios când şi-a trecut mâna pe după mijlocul ei. Apoi a dat cu mâna de greblă şi a realizat oribila-i faptă. Aburii alcoolului s-au evaporat pe loc şi omul a început să gândească. După ce s-a convins că fata e moartă, i-a ridicat înapoi chiloţii şi i-a coborât rochia. La lumina lunii şi-a căutat clopul de paie şi a răsfirat paiele peste locul incidentului. Nu era încălţat şi nu se vedeau urme de paşi pe pământul întărit. Fără să mai zăbovească, a luat-o către crâşma din sat.

Am vrut să-l urmăresc până în interior, dar am simţit că sunt atras ca într-o gaură neagră ce mă absorbea cu putere. Urma să cad într-un somn îndelung, din care m-au trezit, din nou, ţipetele agasante ale Dianei:

– Vali! Vali, mă auzi? Ce e iar cu tine? Hei, mă auzi?

Am deschis cu greu un ochi, am sesizat că e ziuă şi scaunul lui George era gol. Eram sfârşit şi nu aveam chef de nimic, dar trebuia să o potolesc pe soră-mea ca să-mi pot continua letargia. Pentru asta trebuia să beau măcar un ceai, să înghit o aspirină şi s-o liniştesc. Am asigurat-o că totul era în ordine şi că sunt doar obosit, deoarece n-am putut dormi toată noaptea. Trebuia să mă odihnesc până spre seară. Astfel am câştigat câteva ore de linişte, chiar dacă bombănelile ei nu au încetat imediat.

Când m-a trezit George, durerea de cap dispăruse şi eram mulţumit să constat că era curios la ceea ce-i voi relata. Chiar m-a întrebat, în timp ce încercam să dau gata două ouă fierte moi:

– Ei? Cum a fost?

L-am lăsat să aștepte puţin, în timp ce-mi pregăteam nişte baghete. Am răspuns cu o voce gravă:

– Dragul meu, am fost martor la o crimă!

A zâmbit neîncrezător şi a replicat:

– Haida-de! Pot să te asigur că a fost linişte pe aici şi, după cum vezi, suntem cu toţii vii.

– Nu te contrazic, însă ai spus “pe aici”, iar crima a fost într-un sat din împrejurimi.

Zâmbetul nu i-a dispărut şi a întrebat pe acelaşi ton zeflemitor;

– Vrei să spui că ai ieşit de aici şi ai colindat pe alte coclauri?

Am dat din cap aprobator şi am făcut televizorul mai tare, ca să nu fim auziţi de Diana. I-am relatat toată întâmplarea de pe câmpul cosit, dar nu l-am convins. I-am povestit şi faza cu tabloul Evei şi atunci mi-a pus întrebarea ce o avea pregătită:

– Am scris ceva pe un carneţel şi l-am încuiat în geantă. Erai adormit şi nu puteai să vezi din pat. Poţi să-mi spui care e cuvântul?

A fost rândul meu să zâmbesc când i-am răspuns:

– Am văzut de sus când l-ai scris şi expus. Cuvântul e “Alpinism!!!”, cu trei semne de exclamare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s