Spirit călător: Neinvitat la nuntă

George îşi revenea pe zi ce trece şi programul lui de lucru a reintrat în normal. La sosirea din cursele lungi îl aşteptam cu entuziasm şi el venea cât putea de repede pentru a-mi povesti detailat evenimentele importante de pe traseu. Îl ascultam cu atenţie şi cu ochii închişi, pentru a-mi imagina acţiunea şi a mă plasa şi eu la locul faptelor.

În ceea ce priveşte călătoriile cu spiritul, acestea au devenit săptămânale, spre deplina mea satisfacţie. Corpul meu s-a obişnuit cu aceste come impuse şi îşi revenea mai rapid şi fără multă suferinţă. E drept că prietenul meu mi-a adus nişte vitamine din Germania, pentru tonifiere şi fortificare. Dar adaptarea cred că era cea care a contat cel mai mult.

Am făcut multe călătorii şi am învăţat să parcurg distanţe mari în câteva clipe. Am reuşit să prelungesc durata unei “ieşiri” de până la două ore şi asta era foarte important pentru mine. Admiram peisaje nemaipomenite şi imposibil de explorat de un om obişnuit. De asemenea am cunoscut oameni şi am fost martor la multe întâmplări ce s-ar fi dorit să rămână o taină pentru cei care nu erau implicaţi. Unele merită să fie pomenite, iar altele sunt jenante sau nu prezintă interes. De aceea mi-am deschis un jurnal intim în care am notat tot ce consideram că e important să-mi amintesc sau să fac public, ce merită să fie cunoscut de oameni, de popor, de organele competente sau ce e doar amuzant.

Ultima incursiune a fost prilejuită de nunta fiicei preşedintelui, Traian Băsescu, incitat fiind de interdicţia severă impusă la intrare şi de importanţa pe care mass-media a dat-o evenimentului. De altfel şi George era încântat de idee şi la ora când am socotit că petrecerea era în toi, el era pregătit să-mi administreze substanţele stimulatoare. Diana dormea în acel timp şi eram doar noi doi. Mi-a injectat doza obişnuită de psilocibină şi am băut aceiaşi cantitate din lichidul scârbos “Mâna Neagră”. Trupul s-a conformat imediat comenzii şi spiritul abia aştepta să iasă şi să-şi ia zborul.

Am aruncat o privire spre corpul inconştient şi către George, care îl păzea şi am ieşit din clădire. Bineînţeles că era noapte dar pentru mine nu avea însemnătate; vedeam totul clar şi în cele mai mici detalii. Nu voiam să pierd timpul prin împrejurimi şi am marşat spre capitală cu viteza gândului. Am mai fost recent de două ori în călătorii scurte şi nu mi-a fost greu să găsesc locaţia nunţii. Era lume multă, muzică zgomotoasă şi lumini ce îţi sugerau atmosfera unei petreceri impresionante. La intrare şi împrejurul nucleului de oaspeţi roiau oameni de ordine cu staţii în mână şi cu priviri iscoditoare.

Eu pluteam nestingherit deasupra tuturor, căutând din privirile sufletului, perechea de miri. Din vremea prunciei eram atras de mireasă şi de câte ori trecea un alai de nuntaşi, ne buluceam cu mic şi mare să vedem mireasa. Ea era atracţia principală şi cei care o vedeau se mândreau ghinioniştilor, spunându-le cât de frumoasă a fost fericita fată îmbrăcată în alb şi radiind de fericire sau vărsând câteva lacrimi cuvenite.

Am zărit-o în cele din urmă pe Elena Băsescu, dansând în braţele mirelui Bogdan Ionescu. Normal că era frumoasă în rochia de un alb imaculat şi îl sorbea din ochi pe proaspătul bărbat, însă ochii lor nu se întălneau ci ai lui rătăceau impasibili printre perechile ce-i înconjurau. Nu am sesizat nici o pasiune din partea lui şi intuiţia îmi spune că nu a fost o căsătorie din dragoste reciprocă, ci una din interes. E evident ce fel de interes! Părerea mea! Timpul cred că-mi va da dreptate.

Am zburat apoi să-l cau pe socrul mic, care, trebuie să recunoaştem că avea un rol mai important decât socrul mare. Nu era pe afară şi am intrat în clădire. Am colindat curios câteva camere, unele goale, şi în cele din urmă l-am văzut pe domnul preşedinte într-una din ele, la o masă cu Vasile Blaga şi Emil Boc. Aveau în faţă şampanie, caviar şi alte aperitive, dar purtau şi o discuţie tet a tet. Cum curiozitatea e cel mai mare defect al meu, nu m-am putut abţine să prind câteva frânturi din dialog. Zicea Băsescu:

– …chiar că a întrecut orice limită a bunului simţ! Chiar şi la o nuntă să huiduie nişte nesimţiţi?! Dar mă gândesc la fata asta care n-are nici o vină…

– Nu trebuie luaţi în seamă, a intervenit Blaga. Au fost politruci de-ai lui Crin. Hahalere plătite să creeze o atmosferă duşmănoasă…

La care Boc adăugă:

– Vă daţi seama ce greu pot suporta faptul că au pierdut referendumul. USL-ul a scăzut mult în sondaje şi î-şi dau seama ce greşeală au făcut.

– Hă, hă, hă… izbucni preşedintele în râsu-i caracteristic. Am anticipat această gafă politică şi pot să spun că le-am oferit un ”pion otrăvit”.

Cei doi îl priveau miraţi.

– Ţineţi minte când atrăgeau parlamentari de-ai noştri pentru a avea majoritate parlamentară? Ei bine, unul dintre ei, nu vă spun care, a plecat la propunerea mea şi e omul meu din interiorul USL-ului. Chiar el a contribuit la decizia lor de a propune un referendum. Altfel PDL-ul pierdea mereu procente importante din electorat. Nu-i aşa că a fost o mişcare inteligentă?

– Briliant, şefule! exclamă Boc. Dar a fost şi periculos…

– Lasă, mă Emile, că am calculat eu toate variantele. Crin Antonescu a fost atât de sigur pe el încât a jucat totul pe o carte, afirmând că o să aducă 9 milioane de votanţi. Dar crede-mă că la jocul ăsta mă pricep şi când i-am dat foaia albă, am ştiut eu de ce.

Boc şi Blaga au ridicat paharul şi i-au urat noroc la fată, precum şi domnie uşoară, după care s-au ridicat toţi trei şi au ieşit afară, printre nuntaşi. Băsescu s-a alăturat mesei unde trona regele ţiganilor, Cioabă, cu care a ciocnit un alt pahar de şampanie. Aurul greu atârna la gâtul pirandelor şi ceasurile de mii de euro ieşeau ostentativ la vedere de sub mânecile bârbaţilor emancipaţi. Contrar promisiunilor şi a bunei creşteri, era o nuntă opulentă, caracteristică nunţilor ţigăneşti, o etalare a bunăstării, în ciuda celor care nu pot sau nu obişnuiesc să expună atât de ostentativ.

Nu-mi plăcea ceea ce vedeam, mai ales că spiritul nu se hrăneşte cu hrană de genul celei care se găsea pe mese şi am hotărât că am zăbovit destul. Am făcut cale întoarsă, admirând imagini cu mult mai plăcute.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.