De Anul Nou – fără probleme vechi!

Problema

Cât de greu e un pahar cu apă?

Într-una din zile, profesorul a venit la facultate, ţinând mâna în sus, cu un pahar plin cu apă.

– Cât cântăreşte acest pahar?, a întrebat profesorul

– 150 gr –  300 gr, au răspuns studenţii.

– Nu pot afla exact ce greutate are dacă nu îl cântăresc, a răspuns profesorul. Dar ce se va întâmpla dacă ţin paharul în mână timp de 5 minute?

– Nimic!, au răspuns studenţii.

– Ce se va întâmpla dacă ţin paharul în mână timp de o oră?

– O să simţiţi furnicături în mâna dreaptă!, au răspuns studenţii.

– Foarte bine! Şi ce o să se întâmple dacă îl ţin aşa o zi întreagă?

Unul dintre studenţi a intervenit:

– O să vă amorţească braţul! O să vă tremure tot corpul! Probabil o să paralizaţi şi vom fi nevoiţi să chemăm ambulanţa!, toţi colegii au râs.

– Foarte bine! Dar pe tot parcursul acestei zile, greutatea paharului se va schimba?

– Nu!, au răspuns studenţii în cor.

– Atunci de ce braţul meu va avea de suferit?

În clasă s-a făcut linişte…

– Ce ar trebui să fac pentru a scăpa de durere?

– Puneţi paharul acela jos!, a strigat unul dintre studenţi.

…………………………………………………………………………….

Problemele pe care le întâlnim în viaţă respectă acelaşi principiu. Ţineţi-le cu voi câteva minute şi vi se vor părea minore! Păstraţi-le câteva ore şi vă vor măcina! După câteva zile, vă vor paraliza şi nu veţi mai fi în stare să faceţi nimic!

Aşa că… LĂSAŢI ,,PAHARUL” JOS chiar în clipa asta, şi după un timp vei putea privi aceste ,,probleme” ca pe oportunităţi.

UNDE ESTE ATENŢIA, ACOLO MERGE ŞI ENERGIA!

……………………………………………………………………………….

Acum, la cumpăna dintre ani, vă doresc să aveţi puterea de a uita problemele care vă macină, de a ierta pe cei care v-au supărat, de a ajuta pe cei care sunt mai năpăstuiţi! Să vă încărcaţi cu iubire, fericire şi multă sănătate! Să aveţi un an mai bun decât cel care stă să treacă, dar mai rău decăt cei care vor veni după el! Să progresaţi astfel mereu, spiritual şi material.

AN NOU FERICIT ŞI LA MULŢI ANI!!!

Advertisements

Zâmbete în weekend

* Bulă mergea pasiv pe stradă, când vede scris pe un gard: ,,Papagal rău!” Curios, intră în curte să vadă năzdrăvănia. Se apropie de o colivie în care era un papagal. Când îl vede, papagalul strigă:

– Azorel, şo pe el!

* – D-le doctor, soţia şi-a pierdut vocea. Ce trebuie să fac?

– Încercaţi să vă întoarceţi acasă noaptea pe la ora 3!

* Soacra către ginere:

– Şi de ce oare fiică-mea te iubeşte?

Ginerele:

– Să-ţi arăt?

* ÎNTREBARE: – De ce sunt atâţia bărbaţi crăcănaţi? RĂSPUNS: – Lucrurile fără importanţă sunt puse între paranteze.

* Vorbesc doi prieteni:

– Frate, sunt şocat, nevastă-mea vrea să facă sex în trei!

– De ce? Nu e chiar rău, gândeşte-te şi tu, senzaţii noi, vă mai împrospătaţi şi voi relaţia; priveşte din alt punct de vedere, e chiar cool, care e problema ta?

– Problema mea este că eu nu sunt pe listă!

* Un poliţist îi spune fiului:

– Să nu te prind că fumezi! La vârsta ta e devreme încă!

– Da tati, dar şi tu fumai când erai în clasa a 5-a!

– Da, dar eu aveam 17 ani!

* Cum se numeşte ştiinţific fundul bărbaţilor?

– Anus.

– Dar al femeilor?

– Bonus.

* – Maria, cum merge cu dieta?

– Bine, dragă.

– Ai slăbit mult?

– Ştii vulturul pe care l-am tatuat pe burtă?

– Da!

– Eeee, acum a devenit un colibri!!

* – I-am cumpărat lui soacră-mea un sejur în India…

– De la ce firmă?

– ,,Turist”.

– Ăştia sunt şarlatani. Te duc pe aeroportul din New Delhi şi te lasă acolo…

– Asta era şi ideea!

* O moaşă întrebă o tânără mamă:

– Tatăl copilului va fi prezent la naştere?

– Nu cred.

– De ce?

– Păi, nu se află în cele mai bune relaţii cu soţul meu.

* ÎNTREBARE: – De ce pe maşina de poliţie scrie ,,112″?  RĂSPUNS: – Să se ştie cum să se bage poliţaii în maşina, adică: 1 la volan, 1 în dreapta şi 2 în spate.

* – Tată, tată care e diferenţa dintre confident şi confidenţial?

– Tu eşti feciorul meu, de asta îţi sunt confident. Prietenul tău, vecinul nostru cu care te joci în ogradă, tot feciorul meu e, însă e confidenţial.

* O femeie, în farmacie:

– Aveţi ceva ieftin şi eficient pentru slăbit?

– Da, avem plasture.

– Şi unde se pune?!

– Pe gură!

* Un Maybach mare la stop. Un Tico vine cu viteză din spatele lui şi îl buşeşte. Pe ecranul computerului de bord apare: New hardware found. Install?

* ÎNTREBARE: – De ce nu poate fi considerat sexul un sport? RĂSPUNS: – Deoarece în sport câştigă cine termină primul!

* – Dragul meu, îţi aminteşti, astă toamnă ai fost la pescuit?

– Da, şi?

– A sunat ştiuca să-ţi spună că e însărcinată.

*-  Cred că cea mai mare fericire pentru o femeie este să se căsătorească cu bărbatul pe care îl vrea.

– Hm… Cea mai mare fericire pentru o femeie este să se căsătorească cu bărbatul pe care îl vrea altă femeie!

* Soţul şi soţia, acasă. Sună telefonul. Soţul ridică receptorul, ascultă jumătate de minut fără să scoată un cuvânt, apoi îl pune la loc.Soţia:

– Cine a fost?

– Probabil cineva de la Meteorologie a greşit numărul. A întrebat: “Draga mea, orizontul este curat?”

* Unei doamne în vârstă i s-a propus pentru prima dată să încerce berea. Savurând băutura, ea a fost surprinsă:

– Ciudat! Gustul ei îmi aminteşte de medicamentul pe care soţul meu l-a luat în ultimii douăzeci de ani!

* La audieri, suspecta blondă:

– Ei bine, dacă totuşi ai găsit verigheta, de ce nu a-ţi predat-o poliţiei?

– Pentru că avea gravat în interior: “A ta, pentru totdeauna”!

* Într-un local, doi prieteni îşi beau liniştiţi cafeaua când sirena maşinii pompierilor a început să sune strident. Brusc, unul dintre cei doi se ridică şi zice:

– Scuză-mă, dar datoria mă cheamă…

– Bine, dar tu nu eşti pompier voluntar!

– Eu nu, dar soţul Silviei, da!

* – Luaţi loc. Ce vă supără?

– Nu e vorba de mine.

– Dar de cine?

– De soacră-mea. Şi-a dislocat ieri falca şi nu poate să vorbească. Vreau să aflu dacă situaţia e de moment sau sunt şanse să dureze.

* Un marinar stă în portul Marsiliei şi bea de nu se mai ţine pe picioare. Un trecător intră în vorbă:

– Ştiţi că anual mor peste 10.000 de francezi, din cauza băuturii?

– Nu mă interesează. Eu sunt rus…

* Doi tipi, la închisoare:

– Câţi ani ţi-au dat?

– 15

– Pentru ce?

– Am spart un geam la serviciu.

– Dumnezeule! Pentru atât? Unde lucrai?

– Pe un submarin.

* Preotul sună la uşă. Dinăuntru se aude o voce cristalină:

– Tu eşti, îngeraşule?

– Nu, răspunse slujitorul Domnului, dar lucrăm la aceeaşi firmă.

* Într-o zi, Bulă vine cu papagalul la şcoală.

– Bulă, ce caută papagalul aici?, întreabă învăţătoarea.

– Păi… Nu pot risca. Când eram acasă l-am auzit pe tata zicând: ,,Imediat ce pleacă Bulă la şcoală îţi nenorocesc păsărica!!!”

* Fiul discută cu tatăl său:

– Tată, să ştii că totuşi mama conduce automobilul mai bine decât tine!

– Eşti sigur? Eu n-aş spune aşa ceva!

– Dar tu singur ai afirmat că n-ai putea să faci nici 10 metri cu frâna de mână trasă, pe când mama a reuşit să parcurgă aşa 12 km!

* Doi nebuni:

– Lasă-mă să-ţi bat un cui în cap!

– Nuuu, că dacă dai pe lângă, îmi spargi capul cu ciocanul!

* Un inginer german îi spune colegului său italian:

– Dă-mi fier şi oţel şi îţi construiesc un portavion!

La care italianul:

– Dă-mi-o pe soră-ta şi îţi fac şi echipajul!…

* ÎNTREBARE: – Care-i asemănarea dintre politicieni şi porumbei? RĂSPUNS: – Cât timp sunt jos, îţi mănâncă din palmă, dar când ajung sus, se cacă pe tine!

* O babă merge la farmacie:

– Daţi-mi vă rog un Acid Acetilsalicilic.

– Vreţi o aspirină, nu?

– Aşa-i maică. Că tot îi uit numele…

* Fata cea mare, către tată: – Tată, sunt lezbi!

– Bine, pot înţelege.

Fata cea mică: – Tată, sunt lezbi!

– La naiba, şi tu!? Nu e nimeni în casa asta căruia să-i placă bărbaţii?

– Ba da, tată, mie-mi plac!, răspunde fiul.

* Doi naufragiaţi au reuşit cu greu să ajungă pe o insulă pustie.

– Suntem pierduţi!

– Nu-ţi face griji, ne găsesc ei!

– Crezi?

– Sunt sigur! Am datorii de peste 100 de milioane de dolari!

* – De ce bei, prietene?

– Ca să-mi înec amarul. Dar nu reuşesc pentru că nesimţitul a învăţat să înoate…

Scrisoare către fiică

“Viaţa e grea, nu cocoloşeşte pe nimeni. Să nu spui despre nimic că nu e treaba ta”.

Pe 8 iunie 1950, la nouă luni după ce a fost arestată de poliţia secretă cehă pentru că ar fi condus un complot împotriva regimului comunist, Milada Horakova(politician) a fost găsită vinovată de ,,înaltă trădare”. A urmat un proces transformat în show de radio (a fost transmis în direct la radio), în timpul căruia Horakova şi-a păstrat atitudinea sfidătoare.

Pe 27 iunie, în ciuda strigătelor de protest internaţionale din partea unor personalităţi precum Albert Einstein sau Winston Churchill, Milada Horakova a fost executată la închisoarea Pankrac din Praga. În noaptea de dinaintea execuţiei, Milada Horakova i-a scris o scrisoare fiicei sale de 16 ani.

În 1991, preşedintele Vaclav Havel a decorat-o pe Horakova post-mortem cu Ordinul Tomas Garrigue Massaryk.

Scrisoarea pe care Horakova a redactat-o pentru fiica ei:

,,Dumnezeu a binecuvântat viaţa mea de femeie prin tine. Aşa cum tatăl tău a scris într-o poezie când se afla în închisoare, Dumnezeu ni te-a dat pentru că ne-a iubit. Alături de dragostea pe care mi-a dat-o tatăl tău, tu eşti cel mai de preţ cadou pe care l-am primit de la Destin. Cu toate acestea, Providenţa mi-a plănuit viaţa în aşa fel încât nu am apucat să-ţi împărtăşesc tot ceea ce aveam în minte şi suflet pentru tine. Motivul nu este că te-am iubit puţin. Te iubesc la fel de mult şi de pur cum orice mamă îşi iubeşte copilul. Dar am înţeles că scopul meu este să mă asigur că viaţa ta şi a altor copii va deveni mai bună.

Am fost nevoite să trăim separat pentru foarte multă vreme. Şi acum este a doua oară când Soarta ne desparte. Să nu fii speriată şi supărată pentru că nu mă voi mai întoarce. Învaţă, copilul meu, că viaţa este o chestiune serioasă. Viaţa e grea, nu cocoloşeşte pe nimeni şi pentru fiecare mângâiere pe care o primeşti de la Ea, primeşti apoi zece lovituri. Să te obişnuieşti cu asta repede, să nu laşi lucrul acesta să te învingă. Decide să lupţi. Ai curaj şi scopuri clare şi vei câştiga lupta cu viaţa.

Ştiu că sunt multe lucruri confuze pentru tine acum şi că ai vrea să-mi pui multe întrebări. Într-o bună zi, probabil că te vei întreba de ce mama ta, care te-a iubit atât de mult, a gestionat problema vieţii într-un mod atât de bizar. Poate că tu vei găsi o soluţie mai bună. Bineînţeles, acest lucru nu se va întâmpla decât dacă vei şti foarte multe lucruri. Nu numai din cărţi, în primul rând de la oameni. Învaţă de la toată lumea. Treci prin lume cu ochii deschişi şi ascultă nu numai durerile şi interesel tale, dar şi pe cele ale altor oameni. Să nu spui despre nimic că nu e treaba ta. Nu, totul trebuie să te intereseze, trebuie să compari, să compui fenomene individuale. Omul nu trăieşte singur pe lume. (…)

Fii conştientă de acest lucru mai mult decât am fost eu: abordează totul în viaţă în mod constructiv – fereşte-te de negarea inutilă – nu de orice negare, pentru că oamenii trebuie să se opună Răului.

Să ştii să-ţi organizezi scara valorilor bine nu înseamnă numai să te cunoşti pe tine bine, dar şi să cunoşti caracterele oamenilor din jurul tău, să cunoşti viaţa cu trecut, prezent şi viitor. Înseamnă să ştii, să înţelegi. (…)

Examinează, gândeşte, critică şi, cel mai important, critică-te pe tine. Să nu-ţi fie ruşine să recunoşti un lucru atunci când realizezi că e adevărat, chiar dacă, cu puţin timp în urmă spuneai că nu e adevărat. Să nu-ţi fie teamă să-ţi exprimi părerile. Când ajungi la concluzia că ai dreptate, trebuie să te lupţi pentru părerea ta, să fii pregătită să mori pentru ea.

Cum spunea Wolker, moartea nu e un lucru rău. Dar evită moartea sistematică, care are loc atunci când oamenii se îndepărtează de viaţa reală şi de ceilalţi oameni. (…)

Trebuie să-ţi găseşti calea. Caut-o singură şi nu lăsa nimic să te oprească, nici măcar amintirile despre mama şi tatăl tău. (…)

Învaţă să iubeşti munca. Orice muncă, dar să o faci bine. Să nu-ţi fie teamă de nimic şi totul va fi bine.

Nu uita de dragoste în viaţa ta. Dacă soarta te va ajuta, vei găsi pe cineva cum a fost tatăl tău, o persoană al cărei drum va fuziona cu al tău. Vorbesc despre dragostea fără de care nu poţi trăi fericit. Să nu fărâmiţezi niciodată dragostea, învaţă să o dăruieşti cu adevărat. (…)

Am aflat că înveţi bine la şcoală şi că vrei să-ţi continui studiile. Am fost foarte mulţumită. Chiar dacă, într-o zi, vei fi nevoită să abandonezi şcoala şi să munceşti, nu te opri din învăţat şi studiat. (…)

Nu cere foarte mult de la viaţă, dar stabileşte-ţi obiective înalte. Nu se exclud una pe cealaltă. (…)

Janiko, ai grijă de bunicul Kral şi de bunica Horakova. Inimile lor bătrâne au nevoie de consolare. Vizitează-i des şi lasă-i să-ţi povestească despre tinereţea mamei şi a tatălui tău, ca şi tu, la rândul tău, să le-o poţi povesti copiilor tăi. Numai aşa un om poate deveni nemuritor. Aşa vom continua noi prin tine.

Şi încă un lucru, alege-ţi prietenii cu grijă. (…)

Îţi sărut părul, ochii şi gura. Te mângâi şi te ţin în braţe (te-am ţinut atât de puţin în braţe). Voi fi mereu lângă tine”.

Adio dureri de încheieturi

“De ceva vreme mă dor toate încheieturile”

1. Referitor la solicitarea d-lui Alexandru din Detroit, USA, publicată în E. AS nr. 1029, îi indic o reţetă care îl va scăpa de toate afecţiunile de care se plânge. Reţeta este foarte ieftină, uşor de preparat şi mai ales de folosit.

REŢETĂ: Se cumpără din farmacii o sticlă de spirt sanitar de 1/2 l, în care se pun 2 linguriţe de sare grunjoasă (ce se foloseşte pentru murături, sare naturală, curată) şi 2 linguriţe sare de lămâie (se găseşte în magazinele alimentare).

Această combinaţie se ţine la macerat 6 zile. Se agită continuu, în fiecare zi, pentru topire şi omogenizare. În final, se filtrează conţinutul prin tifon. Se clăteşte sticla şi se reintroduce lichidul filtrat.

CUM SE FOLOSEŞTE: Locurile care dor se vor unge de două ori pe zi, la început, apoi, după scăderea durerilor (de regulă, durerile dispar repede), se repetă masarea până la deplina vindecare. Nu se aplică pe răni sângerânde, nu se bea, nu se ating ochii!

Am folosit şi folosesc acest preparat şi l-am recomandat şi unor cunoscuţi care sunt mulţumiţi de înlăturarea durerilor pe care le au la articulaţii şi dureri musculare. Vă doresc succes şi să ne ajutăm reciproc, cu tot ce ştim de bine pentru sănătate şi cheltuieli băneşti cât mai mici.

GHEORGHE AFLOREI (85 de ani) – Aleea Herculane nr.5, ap. 7, Cluj-Napoca, jud Cluj.

2. Stimate domn, în ultimii ani, datorită serviciului, care mă obligă să mă deplasez prin toată ţara, am contractat dureri serioase ale umerilor, încheieturilor mâinilor, şi cele mai puternice, la glezne şi la bolţile labelor picioarelor. Dar anul trecut, întâmplător, am aflat despre un remediu natural care ia foarte rapid durerile. Este ceva de necrezut!

În toamnă, când au apărut castanele (au început să cadă din pomi), am cules o cantitate mai mare. Le-am mărunţit şi le-am pus în borcane cu gura mai largă şi care se închideau cu capac etanş. Se umplu cam trei sferturi de borcan, deasupra am turnat spirt alb medicinal, să depăşească cam cu două degete compoziţia castanelor mărunţite. Eu le-am pus în borcan de 0,800 kg. Din când în când, le mai mişcam puţin. După circa 2-3 luni, când spirtul devine maroniu la culoare şi mai lipicios, vă ungeţi cu el pe locurile dureroase. În câteva ore, durerea dispare.

Se repetă ungerea până la dispariţia totală a durerii. A se evita ungerea seara, înainte de culcare, pentru că se pătează aşternuturile. Şi ziua se poate păta lenjeria, dar efectul este extraordinar. Nu-ţi vine a crede că durerile îngrozitoare rămân o amintire. În caz că revin – se repetă operaţia de ungere.

Vă doresc multă sănătate şi să vă fie de folos:

CONSTANŢA ANGHEL – str. Sibiu nr. 23, bl. H1, sc. C, ap. 44, sector 6, Bucureşti, cod 061536.

Adevărul despre vitamina D (II)

Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să ,,gonească după remediu” sau ,,să militeze pentru un tratament de vindecare” prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie ,,vindecarea” de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale. Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!

Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor. NCI nu recomandă vitamina D şi nici fundaţia Komen for the Cure. AHA, AMA, ADA şi FDA, toate refuză să recomande vitamina D, în schimb promovând din toate puterile medicamentele sintetice, patentate, aducătoare de profituri uriaşe şi care nu vindecă nimic.

În principiu, în industria de asistenţă medicală există o conspiraţie a tăcerii în ceea ce priveşte vitamina D, această industrie depinzând de bolile amintite pentru a le aduce profituri. Şi bineînţeles, această tăcere va persista, deoarece companiile au scopul de a genera profit, şi dacă faci parte dintr-o afacere care scoate bani de pe urma bolilor, de obicei nu te prezinţi în faţa oamenilor spunându-le cum să se trateze gratis. Dintr-o perspectivă orientată pe profit, educarea oamenilor despre vitamina D, nu are nici un sens din unghiul de vedere al industriei de asistenţă medicală. Ei profită (ca de obicei) de pe urma oamenilor.

Nu puteţi împiedica vitamina D! Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D. Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este incontestabilă. Iată nouă adevăruri incontestabile despre vitamina D.

Majoritatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D. Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimii.

Deficienţa de vitamina D poate fi remediată cu o suplimentare cu vitamina D sau prin expunerea raţională la acţiunea razelor solare.

Produsele de protecţie împotriva radiaţiilor solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.

Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.

Suplimentele de vitamina D sunt extrem de convenabile. Prevenirea bolilor prin administrarea suplimentelor de vitamina D este o investiţie mică în sănătate care se răsplăteşte de 100 de ori (sau mai mult) prin economisirea cheltuielilor legate de asistenţă medicală.

Vitamina D este extrem de sigură. Din reacţia oamenilor care îşi administrează suplimente cu vitamina D reiese că, practic nu produce efecte secundare negative, chiar şi la doze zilnice aparent mari precum 4000-8000 IU (de 10 ori mai mare decât RDA-ul – doza zilnică recomandată – curent în America)

Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură – de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă, sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.

Vitamina D reduce dramatic susceptibilitatea la boli infecţioase, precum gripa sezonieră şi H1N1. Vitamina D ,,declanşează” sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupta împotriva invaziei virale. Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele…Vitamina D depăşeşte ca eficienţă vaccinurile.

Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei. Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.

Mereu şi mereu: vitamina D se dovedeşte a fi mai sigură, mai eficientă şi mult mai convenabilă decât medicamentele scumpe vândute la preţuri de monopol. Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazie (este expus la acţiunea razelor solare).

În plus, spre deosebire de produsele farmaceutice, vitamina D nu dăunează mediului înconjurător. Excesul de vitamina D spălat de ploaie nu contaminează peştii, precum produsele farmaceutice.

Toate aceste adevăruri evidente despre vitamina D, ne pun pe gânduri: cum se explică faptul că reforma în sănătate nici măcar nu menţionează acest nutrient? Dacă vreţi într-adevăr să reformaţi sănătatea naţiunii, trebuie să începeţi cu remedierea epidemiei de deficienţă de vitamina D în rândul populaţiei.

Când vine vorba de menţinerea sănătăţii oamenilor, toate medicamentele din lume nu pot face cât poate vitamina D… simplu, convenabil şi sigur. Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.

Tocmai această idee – că pacienţii îşi vor putea vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură – este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmaceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale.

Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina. Dacă medicina modernă ar putea interzice vitamina D, ar face-o imediat. Totuşi, prin încercările sen. McCain de a distruge suplimentele nutriţionale ar putea, într-un final, izbuti.

Adevărul despre vitamina D (I)

Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D, această epidemie fiind de o astfel de profunzime şi gravitate încât, face ca gripa porcină H1N1 să pară doar 0 simplă răceală. Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a altor boli grave precum cancerul şi diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.

Un studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism. Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că ,,Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar”. Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism.

Acest lucru susţine teoria susţinută cu mulţi ani în urmă în Natural News, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii în organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimii operează în corpul uman. Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici.

Activatorul sistemului imunitar

Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin “armarea” celulelor T, astfel încât acestea să combată infecţiile. Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi viruşilor.

Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sangvin face ca celulele să fie ,,armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i  din organism. Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră. Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D.

Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei.De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.

De fapt, persoanele care au decedat din cauza H1N1 sufereau de deficienţă de vitamina D. Practic ele nu mai beneficiau de protecţia oferită de sistemul imunitar, fiind astfel ţinte uşoare pentru gripa porcină.

Aceste descoperiri legate de ,,armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în ,,Imunologia Naturii” (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că ,,Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp  că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că  vitamina D este crucială  pentru activitatea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum”. (Sursa UK Telegraph).

Se pare însă că CDC şi WHO ignorează complet această cercetare, altfel ar fi recomandat vitamina D pentru combaterea epidemiei H1N1, în locul injecţiilor de vaccin. Vitamina D ar fi fost mult mai eficientă (şi mai puţin costisitoare) în lupta împotriva epidemiei decât vaccinurile, mai ales că aceste vaccinuri nu îşi exercită efectul doar în cazul unei reacţii din partea sistemului imunitar, iar pentru această reacţie prezenţa vitaminei D este indispensabilă în organism!Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neuorologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.

Numitorul comun al afecţiunilor

Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţă renală suferă la unison de deficienţă de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă. De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta ,,industria de asistenţă medicală”. orientată spre profit.

Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit (vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer). Acesta ar putea fi motivul pentru care atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer( şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştintizării importanţei vitaminei D.

Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină, având scopul de a înspăimânta oamenii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D. Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.

În mod similar, FDA nu are nici un interes ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D, deoarece consumatorii bine informaţi ar consuma în mod inevitabil mai multe suplimente de vitamina D, reuşind astfel să prevină tot felul de boli şi afecţiuni, pe care industria farmaceutică se bazează în continuare pentru profiturile sale de monopol. Fiecare pacient care ia vitamina D, induce o pierdere financiară, reprezentând banii plătiţi pentru medicamente în tratarea cancerului, diabetului sau afecţiunilor inimii.

La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbolul internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate ,,în căutarea remediului pentru cancer”, o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.

………………………………………………………………….

HREANUL

Forţa lui de vindecare e remarcabilă

1. Iuţeala din rădăcini îl face să fie foarte eficient în tratarea bolilor reumatice şi a căilor respiratorii superioare. Rădăcina este, de asemenea, foarte bogată în vitamine (C şi B) şi minerale şi, de asemenea, conţine substanţe antibiotice naturale. Salata de hrean, eficientă în răceli sau gripe. Principiile active din rădăcina crudă de hrean, şi mai ales antibioticele, distrug bacteriile care produc amigdalite, faringite sau sinuzite. Un efect deosebit îl au substanţele care curăţă căile respiratorii, permiţând eliminarea virusurilor odată cu mucusul adunat în trahee sau bronhii. Este evident că şi în cazul contactului respirator cu virusul gripei porcine, hreanul ne ajută să eliminăm mucusul prin care virusul A/H1N1 încearcă să pătrundă în celule. Pentru protecţia împotriva infecţiilor bacteriene sau cu viruşi se recomandă consumul de salată de rădăcină de hrean, cu oţet de mere, mai ales dimineaţă şi la masa de seară.

Previne infarctul miocardic şi accidentele cerebrale

2.  O mare parte din substanţele pe care le conţine hreanul ajută la realizarea unei mai bune circulaţii ale sângelui în zonele periferice. Acest lucru îmbunătăţeşte funcţionarea tuturor organelor, dar şi protejează împotriva degerăturilor şi a transpiraţiei excesive. Prin efectul benefic asupra circulaţiei sângelui, consumul de hrean scade semnificativ riscul variaţiilor mari de tensiune sau al formării de cheaguri sangvine ce ar putea rupe sau bloca vasele ce irigă inima şi creierul. Pe de altă parte, ultimele descoperiri arată că unele substanţe sulfurate din hrean cresc elasticitatea vaselor de sânge coronariene şi cerebrale care aduc oxigen şi hrană muşchiului cardiac şi creierului. O mai bună elasticitate a acestor vase este un real avantaj în cazul apariţiei unor cauze ce ar putea provoca un infarct sau un accident cerebral.

Scade riscul apariţiei cancerului

3. Geneticienii au descoperit recent trei compuşi fosforici ai niacinei care au un semnificativ efect împotriva producerii mutaţiilor genetice. Aceşti compuşi pătrund în celule şi ajută la repararea genelor care sunt afectate, scăzând astfel riscul de cancer.

Leac pentru problemele digestive

4.  Hreanul creşte pofta de mâncare, dar are şi un efect de stimulare a digestiei prin menţinerea capacităţii de contracţie a muşchilor stomacului şi intestinelor. Este un bun antidiaretic şi o reală “otravă” contra viermilor intestinali şi a ouălor acestora.

Are efect antiinflamator

5.  Hreanul, tot prin efectul asupra vaselor de sânge, drenează lichidele acumulate în anumite zone ale corpului, în urma unei infecţii sau a unei traume mecanice (lovituri). Din acest motiv, hreanul este recomandat în orice proces inflamatoriu, începând cu simptomul nasului înfundat sau trauma produsă de o lovitură puternică. Prin efectul antiinflamator, hreanul lucrează şi asupra cauzei durerii produse de inflamaţie.

Acţionează asupra metabolismului zaharurilor şi grăsimilor

6.  Unele principii din hrean au un efect reglator asupra unor mecanisme ale ficatului, responsabile de transformarea zaharurilor şi grăsimilor. S-a dovedit că există 12 compuşi specifici ai hreanului care scad ritmul de transformare a zaharurilor în grăsimi şi şase tipuri de substanţe care reduc riscul la producerea diabetului zaharat.

Zâmbete în weekend

* Un inginer stă pe un pod şi aruncă nişte cărămizi în apă. Se apropie altul şi întreabă:

– De ce arunci cărămizi în apă?

Primul răspunde:

– Încerc să înţeleg…

– Ce să înţelegi?

– De ce o cărămidă pătrată face cercuri în apă… rotunde?!

* Rabinul din Haifa era un jucător de golf pătimaş. Peste săptămână, fiind înnorat, rabinul nu a putut să joace golf. Sâmbătă dimineaţă se înseninase, dar nici atunci nu putea juca din cauza sabatului. Gândindu-se că nu-l vede nimeni, el s-a furişat totuşi pe terenul de golf. Însă, tatăl său îl vede în Rai şi i se adresează Domnului:

– Fiul meu încalcă sabatul.

– Aşteaptă, imediat îl pedepsesc pentru asta!

Şi rabinul ridică crosa lovind mingea care intră în gaură de la 250 m.

– Asta numeşti tu pedeapsă?, întrebă bătrânul evreu.

– Păi sigur!, râde Dumnezeu. Ce lovitură! Şi nu poate spune nimănui!

* În cimitir, groparul sapă liniştit şi din când în când mai trăgea şi din ţigară. La un moment dat vede cum dintr-un mormânt iese o mână. Sapă şi fumează în continuare liniştit. Nu după mult timp, din mormânt iese mortul cu totul. Groparul sapă şi fumează mai departe, liniştit.

Mortul încearcă să-l sperie. Groparul sapă şi fumează în continuare impasibil. Vede mortul că nu are ce să-i facă, se îndreaptă spre gardul cimitirului şi vrea să sară. Dintr-o dată se trezeşte cu ditamai lopata după ceafă. Groparul:

– Râdem, glumim, da’ nu părăsim incinta!

* Directorul unei fabrici le propune muncitorilor să lucreze în fiecare zi mai mult cu o oră pentru a creşte productivitatea. Apoi îi întreabă pe angajaţi dacă sunt de acord. Ionescu:

– Eu propun să se lucreze câte 10 ore pe zi pentru a mări profitul companiei.

Popescu:

– Eu zic că putem lucra chiar 12 ore pe zi, pentru că trebuie să ajungem cât mai repede la nivelul concurenţei.

Vasilescu:

– Am putea să lucrăm 16 ore pe zi, suntem obligaţi să ne facem datoria.

Gheorghe:

– Eu propun să nu mai plecăm acasă deloc. Pentru că acasă ne întâlnim cu nevestele şi riscăm să se nască tâmpiţi ca Ionescu, Popescu, Vasilescu!

* Trei ardeleni vin cu trenul de la Bucureşti la Cluj. Pe pa Ploieşti unul zice:

– Oof!

Pe la Sibiu al doilea zice:

– Oof! Oof!

Pe la Alba-Iulia al treilea zice:

– Oof! Oof! Oof!

Ajung la Cluj şi primul zice:

– No, bine c-am ajuns că, iaca, tăt drumul vorbirăm numai de politică!

* Doi piraţi, la o sticlă de rom. Unul dintre ei, cu un cârlig în loc de mână, cu un picior de lemn şi cu un ochi de sticlă. Celălalt, curios, îl întreabă:

– Unde ţi-ai pierdut piciorul?

– Am căzut odată peste bord şi, până să mă tragă băieţii mei din apă, a apărut un rechin şi m-a lăsat fără picior.

– Dar cu cârligul ăsta în loc de mână?

– Un inamic mi-a tăiat mâna cu sabia.

– Şi ochiul cum l-ai pierdut?

– Mă uitam după o pasăre care zbura deasupra corabiei şi ea s-a uşurat exact pe ochiul meu!!!

– Şi ţi-ai pierdut ochiul de la un găinaţ?!

– Eh, era prima mea zi cu cârligul.

* Un bătrân a venit la vrăjitor cu rugămintea de a-i elimina un blestem vechi de 40 de ani:

– Ok, şi care e blestemul?

– Vă declar soţ şi soţie!

* Nişte reporteri americani iau un interviu unui bătrân fermier din Texas:

– Domnule, aţi aflat că America a ales şi a doua oară un preşedinte de culoare?

– Habar nu aveam, dar cred că stăpânul lui trebuie să fie foarte mândru de el!

* Un mare filantrop moare. Văduva ridică o piatră funerară cu inscripţia: “Odihneşte-te în pace!”

Apoi află că decedatul şi-a lăsat toată averea bisericii. Drept care pune să mai se graveze un rând: “Până vin la tine!”

* Vor fi aduşi 9 experţi japonezi pentru posturile de miniştri

Deoarece criza pare că nu se mai termină (în România) şi la anul va fi tot greu, vor fi aduşi 9 experţi japonezi pentru posturile de miniştri. Iată numele noilor guvernanţi:

1. NIMIKA NUIMOKA

2. YASPAGA SHIDUTE

3. VREYPOSTU DAYBANU

4. UNDEYPLIKU KATESPARG

5. WINOAKUMA KUOSUMA

6. FURATZARA KUTOTU

7. BAGABANY LABAYATU

8. TOTKUMITA MADESKURK

9. NUFURYTU FURYO

* – S-ar putea ca la noapte să fie furtună, zice soţul.

– Dacă vii devreme acasă, nu o să fie…

* MATRIMONIALE: Sunt în căutarea unui bărbat: fumător, alcoolic, curvar… Consider că într-un cuplu ambii trebuie să aibă preocupări comune.

* – Mamă, tata vrea să se arunce de la balcon!

– Ce imbecil! I-am pus coarne, nu aripi!

* Soţul în faţa monitorului, joacă un shooter. Soţia, încercând să-i atragă atenţia:

– Ascultă, dragul meu, pentru ce-ţi mai trebuie aceşti monştri când mă ai pe mine?

* Dacă prietena ta nu se mai epilează înseamnă că nu mai are pe nimeni în afară de tine.

* Noaptea, soţia îşi întreabă soţul:

– Şi ce altceva ai vrea să mai faci cu trupul meu?

– Să-i identific în prezenţa poliţiei!

* Fosta mea prietenă mi-a îndoit capota de la maşină, după ce ne-am despărţit. Într-un fel a fost şi vina mea, pentru că aveam viteză…

* Soţul vine acasă într-o noapte şi soţia îi spune:

– Vezi că ai tricoul invers!

– Ce zici?, întrebă soţul privind în oglindă.

– Da, nu pot să cred că ai umblat aşa toată ziua, arăţi ridicol…

– Să ştii că mi s-a părut mie că e prea larg la gât… şi foarte strâns pe talie…

* Cred că autostopiştii sunt cei mai prietenoşi oameni. Am trecut pe lângă vreo zece în ultima oră şi toţi mi-au făcut cu mâna.

* Doi lăcătuşi stau de vorbă:

– M-am angajat la o uzină şi chiar din prima zi am ajuns la spital cu un concediu medical de 30 de zile.

– Păi de ce?

– Am intrat în secţie şi am strigat: “Ioane, aruncă-mi o cheie de 32!”

– Aşa, şi?

– Păi, de unde era să ştiu că în hala aia erau 22 de muncitori pe care îi chema Ion?

* – Fată, ce greutate ai?

– E secret…

– Spune-mi măcar primele trei cifre…

* Apropo, despre liberalism şi despre egalitatea dintre sexe. Eu consider că soţia are dreptul să facă tot ce vrea. Numai să fie gustos…

* O tânără căsătorită:

– Mâine avem examen. Vine o femeie la curăţenie. Să vedem dacă ne acceptă…

Ziua cea mai tristă

Trebuia să fie una din cele mai fericite zile din viaţa lui. Doar a avut şansa să ajungă la vârsta pensionării, după zeci de ani de activitate. Încă de la angaiare ne gândim la această zi ca la o himeră cu slabe şanse de a deveni realitate. De aceea glumim între noi atunci când suntem datori cu o favoare şi promitem că o vom plăti la prima pensie. Adică, aproape sigur, niciodată. Dar iată că timpul s-a scurs şi a venit vremea să-şi ia rămas bun de la colegi, printr-o masă festivă de despărţire. Şi atunci de ce era atât de trist?

Omul contemporan se pregăteşte de când se naşte pentru a-şi câştiga singur existenţa. La început îl educă părinţii, în “cei şapte ani de-acasă”, apoi vine rândul şcolii, a societăţii în general. Se consideră că este împlinit atunci când se angajează şi-şi ia viaţa în propriile mâini. Dar experienţa de abia acum începe să se acumuleze şi procesul de învăţare nu se opreşte niciodată, decât pentru cei care se plafonează şi rămân inevitabil în urmă.

Dar el a mers mereu înainte şi a fost apreciat de cei cu care lucra şi pe care îi considera ca pe a doua lui familie.. Munca bine făcută îi producea satisfacţie şi clienţii îl apreciau pentru profesionalismul dovedit. Astfel au trecut anii şi nu îşi putea imagina că va ajunge vreodată să lase totul baltă şi să rămână fără ocupaţie. Când privea în perspectivă, ziua aceea i se părea departe şi nu-şi făcea grijă pentru ea, la fel cum nu se gândea nici la momentul morţii sale.

De aceea era trist. De mâine nu mai era util societăţii, ci se considera o povară. De mâine nu-şi va mai câştiga el pâinea, ci alţii vor munci pentru pensia lui. Pentru el era umilitor şi de neconceput. Societatea îl dădea la o parte spunându-i indirect că nu mai are nevoie de el, deşi experienţa lui era la apogeu, iar capacitatea fizică şi intelectuală nu lăsau de dorit. Doar că ajunsese la vârsta pensionării şi trebuia să lase locul altuia, mai tânăr şi mai nepriceput. Ce va face el de acum înainte? Să aştepte lunar pensia, iar în final moartea? Viitorul i se înfăţişa searbăd, ba chiar sinistru.

Era văduv, locuia într-o garsonieră tăcută, unde singura sursă de divertisment erau televizorul şi cărţile. Simţea o uşurare când ieşea şi mergea la serviciu sau la piaţă. Nu călătorea fiindcă nu avea cu cine să împărtăşească bucuriile şi impresiile unei astfel de delectări. Pentru el, munca a fost o obligaţie şi un divertisment în acelaşi timp, iar acum i se răpea totul. Unde să mai găsească un serviciu la vârsta lui şi în vremurile acestea de recesiune? Ar fi lucrat şi fără retribuţie, dacă ar mai fi fost primit undeva, doar să aibă colegi în jurul lui, să simtă că nu e singur.

Dar în zadar! Totul se termina aici şi acum, iar ceasul deşteptător nu va mai suna de mâine. Toţi cei din jurul mesei încărcate îi zâmbeau cu o uşoară invidie nebănuind zbuciumul din sufletul său. Doar sticla de şampanie a simpatizat cu sentimentele lui interioare şi probabil din acest motiv nu a zburat dopul, ci a căzut fără vlagă alături. Semn rău, gândi în sinea lui, dar mesenii nu păreau dezamăgiţi. Colegul din dreapta, închină cu paharul plin şi îi făcu o urare:

– Să ai parte de mulţi ani de pensie! Trebuie doar să te adaptezi la noua viaţă. Să nu păţeşti ca şi Pamfil, care nu a suportat noua postură şi s-a spânzurat. Dar tu nu eşti ca el şi te vei descurca de minune. Mai hai pe la noi în vizită.

Pamfil s-a spânzurat! Să vie doar în vizită! Erau cuvinte care îl dureau. Cum ar putea să vadă altă persoană pe scaunul lui? Locul acela era sfânt pentru el, acolo şi-a trăit cei mai mulţi şi mai frumoşi ani, acolo se simţise mereu în largul lui. Atunci a simţit cum o lacrimă răzvrătită îi scapă dintr-un ochi. A şters-o repede, dar nici celălalt ochi nu-l asculta. Plângea.

S-a considerat mereu o fire călită, greu de impresionat şi nu ţinea minte de când nu a plâns, cel puţin nu de faţă cu altcineva. Poate din copilărie. Atunci i-au murit părinţii, apoi a urmat soţia, dar el a arătat tărie de caracter şi nu l-a văzut nimeni lăcrimând. Doar era bărbat! Acum nu se putea abţine şi colegii credeau că plânge de fericire. Ei nu puteau să înţeleagă altă cauză şi râdeau în continuare bătându-l pe umeri cu apelativul: “Norocosule!”

Şi paharele se goleau cu hărnicie, farfuriile se umpleau cu diversele feluri de mâncare, iar dialogurile din jur erau vioaie. Doar el, sărbătoritul, nu se atingea de nimic şi, de la un timp, nimeni nu-l mai băga în seamă. Se uita pierdut la figurile lor vesele şi căuta să şi le întipărească bine în minte. De mâine nu o să-i mai vadă şi va dispărea din amintirea lor. De mâine… el nu va mai exista.

Imaginea care a emoţionat întreaga lume

Fotograful Marac Andrev Kolodzinski a surprins o vidră care pare că se roagă. Acesta a stat două ore în apa în apa îngheţată de la grădina zoologică din Whipsande, Bedfordshire, din Marea Britanie, înainte de a surprinde acest moment divin, potrivit Daily Mail.
Marac Andrev Kolodzinski, în vârstă de 49 de ani, este fotograf de peste 20 de ani, dar a spus că niciodată nu a surprins un astfel de moment cu o încărcătură atât de puternică.
“Nu poţi surprinde astfel de imagini din întâmplare. A trebuit să stau prin zonă, să mă plimb pentru a vedea ce se întâmplă şi să surprind momentul potrivit. În grădina zoologic este un şanţ cu apă, special amenajat pentru aceste animale. Vidra imortalizată fugea cu o pietricică sub braţele sale, în momentul în care a fost surprinsă de o altă vidră care a sărit în apă. Atunci şi-a aruncat piatra în aer”, a declarat Kolodzinski.
Fotografia realizată a atras atenţia mai multor organizaţii religioase, care se gândesc să folosească poza în campaniile publicitare.
“Multe persoane religioase m-au sunat şi mi-am zis că este de fapt mâna lui Dumnezeu. Un tip din Elveţia m-a sunat chemându-mă în ţara lui ca să vorbesc oamenilor despre cum m-am simţit şi ce am trăit în momentul în care am imortalizat vidra”, a povestit publicaţiei fotograful. Cu toate acestea, bărbatul a refuzat toate propunerile.
Grădina Zoologică Whipsnade, din Bedfordshire, este cea mai mare rezervaţie naturală din Europa. Aici se găsesc peste 2.955 de specii de animale.