Fişele lui Băsescu din literatura română

Traian Băsescu este un om care-şi citeşte imediat adversarii. Deşi nu pare, preşedintele a mai citit şi altceva. Erau însă alte vremuri, când numărul elevilor care luau Bacalaureatul era mai mare decât numărul reformelor Învăţământului. Iată mai jos ce a înţeles preşedintele Traian Băsescu din Literatura Română!

CRONICARI: Unii dintre ei buni, lăudau faptele de vitejie ale lui Vodă. Dar, la scara istoriei, niciunul nu se va ridica la înălţimea unor Culcer, Pora sau Sabina Fati.

Cantemir: A întreţinut relaţii suspect de amicale cu ruşii în loc să meargă pe mâna Statelor Unite. Şi-a pierdut timpul descriind Moldova, în loc s-o modernizeze.

Ion Budai-Deleanu: Ţiganiada. Împuţită lectură.

Alecu Russo: Cică a făcut Cîntarea României… Ciudat, eu ştiam că a făcut-o tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cînd am participat şi noi la faza judeţeană cu ansamblul de muzicuţe de pe vapor.

Paşoptiştii: Nu-i ştiu, dom’le, eu m-am născut în ’51.

ALECSANDRI: I-a scris scrisori lui Ion Ghica, de care n-am auzit în viaţa mea.

Ion Ghica: I-a răspuns la scrisori lui Alecsandri.

Maiorescu: Îl felicit pentru eseul său Beţia de cuvinte. Pe asta n-am încercat-o.

EMINESCU: Subţirel cu Luceafărul. Eu am scris, într-o noapte pe punte, Luceafărul, mai scurtă şi mai la obiect: ,,Am fost odată-n Costineşti / Mai rău ca niciodată / M-am încurcat cu nişte peşti / Şi am făcut-o lată”. Pe la mijloc nu mai ştiu cum era, că mi s-a rupt filmul, dar se sfîrşea cam aşa:

,,Trăind în birtul vostru strîmt / Cu bere veţi petrece / Ci eu la Cotroceni consum / Doar whisky mult şi rece”.

Creangă: Capră cu trei iezi. Cam pervers!

Caragiale: Mare actor! Păcat că a murit la cutremurul din ’77.

Barbu Ştefănescu Delavrancea: Un pesedist. Dacă nu era pila lui Marian Oprişan de la Vrancea, nu intra el în Istoria Literaturii.

George Coşbuc: Ca o părere personală: Iarna pe uliţă nu-i ca vara.

Topîrceanu: Minor… Balada unui greier mic. Dacă tot n-ai un licurici, măcar iei un greier mai mare.

Octavian Goga: Îi place lu’ fii-mea, de nevastă-sa. Are toate albumele cu Lady Goga, pe care o aşteptăm în concert la Bucureşti.

Mateiu Caragiale: Săracu’… A rămas orfan după cutremurul din ’77.

Camil Petrescu: Ăsta-i o cîrpă de om. Cu Patul. Cu Noaptea. Un bărbat adevărat se culcă dimineaţa pe podea. Sau pe preş la intrare, dacă nenorocita iar nu-i deschide.

Hortensia Papadat Bengescu: Pentru fiţoşi. Ce-i aia Concert din muzica de Bach? Dacă vrei să fii alături de poporul tău, bagi manele, frate!

Liviu Rebreanu: Mi-a dat o idee. Am vorbit cu partenerii de la UDMR: ei pun pădurea, eu vin cu spînzuraţii.

Mihail Sadoveanu: Cel mai mult mi-a plăcut Hanul Ancuţei, dar s-a stricat. Acum nu mai e non-stop.

Bacovia: Eu nu mă duc azi acasă. Bună idee.

Ion Barbu: Era şi matematician. Uite, dom’le, pe vremea aia intelectualii nu se sfiau să aibă două servicii ca să se descurce!

Minulescu: Fără el, Iris nu era nimic. Respect maxim pentru faza cu ficatul.

Lucian Blaga: Eu nu strivesc Corolla de minuni a lumii… Aşa îţi trebuie dacă-ţi cumperi Toyota. Mie mi se rupe, merg cu Loganul.

Tudor Arghezi: Un poet profund. ,,Zdreanţă” e cu patru clase peste ,,Căţeluş cu părul creţ”.

Eugen Lovinescu: Un bagabont. Nu suport criticii. Criticele da, da’ să fie blînde şi cu ţîţe mari.

Mihail Sebastian: Bine le-a făcut Antonescu. (De reţinut: să nu exprim în public această părere personală).

George Călinescu: Băga-mi-aş! Dacă ştiam că sînt toate rezumatele în istoria groasă a lui, nu mai răsfoiam atîtea cărţi.

Traian Băsescu: Un poet de o rară modestie…

Zâmbete în weekend

* Dragă Moş Crăciun, acum, că nu mai ai nevoie de ea, poţi să-mi dai mie lista cu fetele rele?

* – Am cumpărat soţiei mele pentru ziua ei de naştere un lanţ.

– Bine ai făcut, prietene, şi eu abia o ţin pe a mea.

* Un inginer fizician îi spune soţiei sale:

– Draga mea, eşti din ce în ce mai atrăgătoare!

– Aiurezi! Tu nu vezi cât m-am îngrăşat?

– Păi, tocmai! Cu cât creşte masa, creşte şi forţa de atracţie…

* Aveam tot ce şi-ar dori un bărbat: un apartament splendid, o maşină sport, o motocicletă, o femeie care mă iubea cu toată fiinţa ei… acum s-au dus toate: a aflat nevastă-mea!

* Bărbatul vânează femeia, până când ea îl prinde în plasă.

* Eu mă întreb: noi, ăştia mai leneşi… mergem în Rai sau vine cineva după noi?

* – Am auzit că-ţi duci soţia numai în cluburile de noapte.

– Păi, după ce ea e ,,gata”, doar acolo mai găsim deschis.

* Pe internet este ca şi la Costineşti: toţi bărbaţii sunt burlaci!

* Seara, în ambuscadă, stau doi killeri şi aşteaptă ,,clientul”:

– Cât e ceasul?

– Deja e trecut de miezul nopţii, de ce?

– Mă îngrijorez să nu i se fi întâmplat ceva rău…

* Dacă vreţi să aflaţi neajunsurile unei femei, lăudaţi-o în faţa prietenelor!

* Noaptea. Pe o stradă întunecată merge o femeie care de ceva timp este urmărită de un bărbat… Femeia, ajungând la limita răbdării, se întoarce şi întreabă:

– Domnule, de ce mă urmăriţi?

– Acum, că v-am văzut faţa, îmi pun şi eu aceeaşi întrebare…

* Intră un domn într-un sex-shop, pentru a-şi procura o păpuşă gonflabilă. Vânzătorul întreabă:

– Vă dau una simplă sau cu intelect?

– Cu intelect.

A doua zi se întoarce omul la magazin:

– Schimbaţi-o vă rog, cu una simplă.

– Dar ce nu vă convine la asta?

– Nu am reuşit să o conving…

* În drum spre teatru:

– Ionele, ce ne facem, ţi-ai uitat proteza acasă!

– Nu-ţi face griji, dragă, că la Shakespeare şi-aşa nu se râde…

* – Bulă, cine ne-a făcut pe noi, oamenii…?, întrebă profesoara.

– Şarpele, doamna profesoară…

– Cum aşa, Bulă?!?

– Păi, dacă nu ar fi existat el cu fructul lui oprit, Eva ar fi umblat şi acum, bezmetică şi virgină prin Rai…

* Un medic rezident, foarte tânăr şi neexperimentat, asistă prima lui pacientă la naştere. La sfârşit, medicul întreabă pe profesorul care l-a asistat dacă s-a descurcat bine. Profesorul a zâmbit şi i-a zis:

– Pentru prima dată v-aţi descurcat destul de bine, doar că pe viitor să ţineţi minte: loviţi peste fund copilul, nu mama!

* Azi am picat examenul la biologie…! La întrebarea: ,,Ce conţin celulele?” se pare că ,,ţigani” nu e răspunsul corect…

* Am angajat o dansatoare exotică pentru ziua fiului meu! Soţia mea nu a fost foarte încântată… dar e fiul meu, îl iubesc şi nu împlineşte în fiecare zi 4 ani!

* Urăsc oamenii care iau droguri. Cum ar fi poliţia, vameşii etc…

* Că trece tinereţea, nu-i mare scofală… Problema e că trece şi bătrâneţea!!!

* Nu lăsa nimic pe mâine. Mai bine lasă pe poimâine… vei avea două zile libere!

* – Deţinut, de ce nu vine nimeni să te viziteze? Ce, tu n-ai rude?

– Ba da, mânca-ţi-aş, am! Da’ toţi ieste aicea…!

* Notificare pentru gospodine: Nu uitaţi că o sticlă modestă de vodcă, pe lângă faptul că înfrumuseţează masa, ascunde şi eventualele rateuri culinare…

* Cea mai grozavă zi este MÂINE… Mâine o să facem sport, o să ne apucăm de învăţătură, o să muncim cu sârg, o să începem să citim o carte, n-o să mai mâncăm după şase seara… Dar nu ştiu cum se face, că atunci când ne trezim, este mereu ASTĂZI!!

* – Dacă vei continua să înveţi la fel de prost, îl chem pe tatăl tău, spune profesorul unui elev, fiu de doctor.

– Nu aveţi decât, răspunde elevul, dar vă previn că tata ia 500.000 de lei pentru orice vizită!

* O mamă şi fiica ei călătoreau cu un taxi. Fiica vede pe stradă nişte femei îmbrăcate provocator, stând pe marginea străzii şi uitându-se la fiecare maşină care trecea.

– Mami, întreabă fetiţa, ce fac doamnele alea acolo?

– Îşi aşteaptă soţii să se întoarcă de la muncă, răspunde mama.

– Hai cucoană, că-s prostituate, înterveni taximetristul.

După câteva momente de linişte apăsătoare, fata întrebă:

– Mami, prostituatele au copii?

– Desigur, draga mea, de unde crezi că au apărut taximetriştii?

* Un englez, un irlandez şi un scoţian joacă golf împreună cu nevestele. Când soţia englezului se suie pe o movilă de unde trebuia să lovească mingea, vântul îi ridică fusta şi o lasă în fundul gol.

– Doamne Dumnezeule, dar unde îţi sunt chiloţii? – întrebă englezul.

– Nu am avut suficienţi bani ca să îmi cumpăr, răspunde nevasta.

Jenat, acesta scoate 50 de lire şi o roagă să-şi cumpere degrabă o pereche de chiloţi. Vine rândul nevestei irlandezului să lovească mingea de pe o movilă. Bate vântul, îi ridică fusta şi hop, nici asta nu avea chiloţi! Soţul său o întreabă:

– De ce nu ai chiloţi pe tine?

– Nu mi-am putut permite cu banii pe care mi-i dai de cheltuială, îi răspunde scurt soţia.

Tipul scoate 25 de lire din portofel şi o trimite să-şi cumpere o pereche de chiloţi. Scena se repetă identic cu soţia scoţianului. Nici asta nu avea chiloţi pe ea. La care scoţianul scoate un pieptene din buzunar şi zice:

– Pentru Dumnezeu, du-te şi aranjază-te un pic!

* O pereche sărbătoreşte 65 de ani de căsătorie! Ea, mare şi solidă – el, mic şi plăpând. Printre invitaţi se afla şi un reprezentant al presei.

– Ia spuneţi-mi, o întrebă ea pe sărbătorită, cum aţi convieţuit toţi aceşti ani?

– A, de fapt a fost foarte simplu: eu am hotărât ce trebuia să facă soţul meu, iar el a făcut! Dacă nu, îl pocneam peste dovleac!

– Şi dumneavoastră?, îl întrebă pe soţ, – care au fost cei mai frumoşi ani ai dvs. din timpul căsniciei?

– Cei 10 ani de prizionerat în Rusia.

* – Mămico, astăzi în autobuz, tata m-a pus să cedez locul unei domnişoare…

– Foarte bine puiu’ lu’ mama, aşa trebuie să faci!

– Da mămico, da’ io stăteam în braţele lu’ tata…

* – Doamnelor şi domnilor, avionul nostru se va prăbuşi în ocean şi în jur e plin de rechini. Luaţi de sub scaune vestele de salvare şi cutiuţa cu cremă. Este ca să vă ungeţi pe corp, împotriva rechinilor.

– Şi nu ne mai mănâncă?

– Ba da, dar cu scârbă!

Perechea ideală!… aşa e fabula!

Perechea ideală (fabulă)

Într-un sat, o vacă grasă,

Cum sunt vacile tâmpite,

Dar frumoasă şi lăptoasă,

S-a gândit să se mărite.

.

Boii, de la mic la mare,

Au venit cu tot belşugul,

Toţi voiau să se însoare,

Că-s deprinşi să tragă jugul.

.

Vaca, însă, ca o fată

Cu avere şi trusou,

Îi respinge îngâmfată:

– Cum să mă mărit cu-n bou?

.

E un cal prin curţi vecine,

Care pătimaş mă strânge,

El e genul meu, tip bine,

Armăsar sadea, pur-sânge!

.

Vaca, tot făcându-i curte,

Îşi atinse idealul,

După tratative scurte

S-a căsătorit cu calul.

.

– Ah, ce şansă pe mireasă!,

 Comenta în pom o cioară,

El –  aristocrat de rasă,

Ea –  o biată pierde-vară.

.

Dar curând, ce tragedie,

Vaca se certă cu calul,

Pân’ departe-n deal la vie

S-auzea întreg scandalul.

.

În zadar, când stingea lampa,

Vaca-n fiecare noapte,

Se plimba făcând pe vampa

Cu ispitele-i de lapte.

.

Ba, mai mult, se întâmplase,

Ca jucând pe-ndrăgostita,

Calul furios îi trase

Două palme cu copita!

.

Şi atunci, cu dezolare,

Vaca prinse a pricepe

Cum că soţul ei mai are

Trei amante, toate iepe.

.

– Asta-i prea de tot, îşi zise,

Îl dau dracului de cal,

Şi-ntr-o seară părăsise

Domiciliul conjugal.

.

Slabă, galbenă, uscată

De necazuri şi nevoi,

Vaca noastră, resemnată,

Se întoarse printre boi.

.

Dup-atâta chin şi jale,

Vaca multe a-nvăţat:

Primul bou ieşit în cale

Îl acceptă de bărbat.

.

Nunta lor a fost vestită,

Că s-a dus prin văi ecoul,

Ce pereche potrivită:

Vaca noastră şi cu boul!

.

Ea comandă, el ascultă.

El cu munca, ea tapaj,

Este, fără vorbă multă,

Tipul clasic de menaj.

.

Totuşi, vaca (ne şopteşte

un măgar), c-aşa-i măgarul,

Prin păduri mai zăboveşte

Uneori cu armăsarul.

.

Dar eu cred că-i calomnie

Măgăria ce ne-o spune,

Totul e, că-n căsnicie

Treaba merge de minune.

.

Vaca poate, ştie satul,

Chiar şi grajdul să-l răstoarne,

Boul nu-i decât bărbatul,

Ca dovadă poartă coarne!

.

Şi aşa, trec ani şi ani,

Şi, precum am prins de ştire,

Au făcut şi trei juncani

Şi trăiesc în fericire.

.

În povestea mea, de faţă,

Nu e nici un lucru nou,

Pentru orişicare vacă

Soţul ideal e-un BOU!!!

.

material preluat

Proză umoristică pentru profesori

Pe aleile grădinii, se plimbau oameni fără griji. Văzând splendoarea acelui loc şi feţele fericite ale oamenilor, e uşor de înţeles că ne aflăm în Rai. Liniştea se întrerupse atunci când poarta cea mare, de la intrare, se deschise brusc şi îşi făcu apariţia un bărbat speriat, plin de vânătăi şi de cucuie.

– Tu nu ştii să baţi? îl dojeni Sfântul Petru.

– Ba ştiu, dar nu am voie. Altfel, crezi c-aş mai fi ajuns aici? Uite, cucuiul ăsta e de la un telefon mobil, care zbura prin clasă, tocmai când am apărut eu la uşă. Normal, că doar de-aia e mobil… Iar mâna stângă… O, dar m-am luat cu vorba şi nu m-am prezentat: sunt profesorul Ghinionescu.

Sfântul Petru consemnă într-un catastif datele noului venit şi îl puse să semneze.

– Doamne, şi aici aveţi condică de prezenţă? îngână profesorul în timp ce semna. Dacă aveţi şi alte documente pe care trebuie să le completez, încep să regret că nu am ajuns la… concurenţă.

Sfântul Petru îl privi nedumirit şi, fără să-i răspundă, îl trimise la plimbare.

– Chiar pot să-mi încep activitatea, fără să semnez foaia de parcurs, regulamentul de ordine interioară, fişa postului?…

Văzând mirarea de pe chipul interlocutorului său, adăugă:

– Ştiţi, infarctul din cauza căruia am ajuns aici mi se trage de la planificări, teste iniţiale, matrice, fişe de interasistenţă, tabele cu activităţi extracurriculare, cursuri de formare continuă, lucrări pentru simpozioane şi sesiuni de comunicări, măsuri remediale, de stimulare a progresului, de asigurare a performanţei…

Bucuros că a ajuns – în sfârşit – în raiul visat, fără munţi de documente de completat, noul locatar porni la plimbare, pe una dintre alei. Auzind, în depărtare, o melodie, se îndreptă într-acolo. Găsi pe o bancă un bărbat care-i părea cunoscut, cântând din alăută. Văzându-l, acesta se opri din cântat şi îl pofti să se aşeze lângă el.

– Eşti nou venit, nu? Eu sălăşluiesc aici de peste două sute de ani. Sunt Antonie Pantoleon-Petroveanu.

– Eu sunt profesorul Ghinionescu.

Ghini, Ionescu – zise Anton Pann, şugubăţ – dar văd că nu arăţi chiar ghini!

– Lovitura din frunte e de la oglinda unei eleve, care a zburat în capul meu când am invitat-o la tablă. Era nervoasă că o deranjam tocmai când se farda.

– Învăţătura dată rău se sparge în capul tău…

– Vânătaia de la ochi o am dintr-o pauză, când am încercat să despart o elevă care se bătea cu o profesoară, pentru un băiat dintr-a XII-a.

– În certuri cine se bagă, păgubi trebuie să tragă… Dar, ia spune-mi, cum mai e viaţa dascălilor? Că şi eu am fost, cândva, profesor de muzică religioasă.

– În anii electorali, ni se promitea că vom trăi mai bine. Şi chiar nu ne puteam plânge… în fiecare zi am dus-o mai bine decât în ziua următoare.

– Un nebun făgăduieşte şi-nţeleptul s-amăgeşte…

– Uneori, am încercat să ne revoltăm, dar tot degeaba. Era prea târziu.

– Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nşală!

– Ne închideau gura imediat, când porneam câte un protest.

– De te latră un câine, astupă-i gura cu pâine…

– Cu cornuri, mai exact. Dar nu gura noastră, ci a elevilor care primesc lapte şi corn. Noi am tot sperat să le dea şi promisa miere, doar-doar ar fi curs în învăţământ numai lapte şi miere…

– Omul trăieşte cu ce bagă în gură…

– Şi piere cu ce scoate din gură. Trebuia să am mare grijă ce vorbesc…

– De multe ori limba taie mai mult decât sabia. Dar copiii cum mai sunt? Pe vremea mea erau respectuoşi.

– Cei de acum sunt respectaţi şi se respectă. Nu mai pot fi nici măcar certaţi, ca să nu fie lezaţi moral…

– Copilul nepedepsit rămâne neprocopsit… Am auzit că a fost mare scandal, astă-vară, cu un examen…

– Examenul de bacalaureat, aşa se numeşte. Lasă, că nu l-au luat nici alţii şi au ajuns acum să facă pe lupii moralişti!

– Vezi bârna din ochiul tău şi nu vorbi p-alt de rău! Dar şi profesorii am auzit că nu s-au lăsat mai prejos la examenele lor.

– La examenele de titularizare, vrei să spui? Păi dacă acum ies profesori pe bandă rulantă… Nu tu ore de asistenţă, nu tu practică pedagogică… Şi ne mai mirăm ce elevi se formează?

– Cu ce dascăl lăcuieşti, aşa carte-alcătuieşti.

– Iar dascălii cu vocaţie sunt prea ocupaţi ca să mai fie… preocupaţi. Au avut grijă cei de sus să-i îngroape în hârtii, să nu aibă mintea odihnită. Aleargă după puncte pentru dosar, mai ceva ca soldatul acela grec, la Marathon. Cândva se spunea că şcoala e cetatea ştiinţei…

– Ştiinţele sunt uşi, iar cheile lor sunt cercetările.

– Uşile astea scârţâie rău, de o vreme, dar nu se aude scârţâitul până unde trebuie.

– Omul vrednic se face luntre şi punte.

– M-am făcut şi eu luntre şi punte. Să pot supravieţui, mi-am mai luat un job.

– Nevoia învaţă pe om…

– Am lucrat ca ajutor de ospătar, într-un club de noapte, unde se pregăteau elevii de liceu pentru şcoala… vieţii. Nu era bine, dar trebuia să strâng bani de încălzire.

– Nici unele nu sunt rele, dacă te deprinzi cu ele…

– Dacă ştiam că mor de infarct, nu mă mai temeam că mor de frig, la iarnă. Alţi colegi mai norocoşi au găsit elevi pe care să-i mediteze, contra cost. Norocul meu că n-am fost niciodată norocos, că ar fi trebuit să plătesc un impozit… Şi când te gândeşti că este unul, la Hamangia, căruia nu i-a mai cerut nimeni impozit. Şi meditează de mii de ani…

Luându-se cu vorba, domnul Ghinionescu nici nu băgă de seamă că Anton Pann dispăruse. Abia când auzi pe cineva strigându-l, observă că nu mai era pe aleea străjuită de salcâmi. Privi în jur şi bănui că este pe patul unui spital. Glasul asistentei medicale îi confirmă bănuiala:

– A fost o operaţie grea, dar a reuşit. Aveţi un vizitator.

Uşa se deschise şi apăru, în salon, şeful de catedră:

– Păi, bine, colega, noi nu ne mai vedem capul de treabă şi tu ţi-ai luat concediu medical? Să te întremezi repede, că ai de centralizat rezultatele testelor iniţiale!

material preluat

Deparazitarea corpului

DEPARAZITAREA CORPULUI UMAN

Spre reamintire…

Ştiai că organismul tău este colonizat de o mulţime de paraziţi care mănâncă zilnic din tine?

Vrei să accepţi sau nu, realitatea este că toţi avem în noi diferite specii de paraziţi care ne consumă substanţele nutritive şi ne expun unor boli înfiorătoare.

Toţi oamenii au aşa ceva?

DA! Fără excepţie.

Îţi aduc la cunoştinţă că oamenii de pe planetă se împart în 2 categorii:

1. Oameni care se detoxifică (periodic) de paraziţi.

2. Oameni care NU se detoxifică de paraziţi

Aşadar, nici nu se pune problema organismului neinfestat. Suntem cu toţii mult prea expuşi, cu atât mai mult în aceste vremuri cu aer poluat, apă murdară şi mâncare infestată. Partea bună este că dacă ai un stil de viaţă sănătos şi echilibrat, care-ţi asigură un sistem imunitar puternic, corpul tău este capabil să ţină cât de cât sub control majoritatea paraziţilor cu care te infestezi, însă dacă nu ai grijă de sănătate, ai toate şansele ca, mai devreme sau mai târziu, paraziţii să-ţi producă o grămadă de boli.

Legătura dintre Paraziţi şi BOLI

După mai multe experimente, cercetătoarea Hulda Clark a ajuns la concluzia că multe din bolile cu care se confruntă omenirea în zilele noastre sunt produse de un anumit parazit. Ea a scris şi despre descoperiri revoluţionare în cartea ,,Vindecarea tuturor formelor de cancer” – pe care v-o recomand chiar dacă nu aveţi cancer. Cercetătoarea a descoperit în experimente că:

* organismele TUTUROR pacienţilor bolnavi de cancer erau supraîncărcate cu parazitul ,,Fasciolopsis buskii” (un vierme plat).

* TOŢI pacienţii cu boli de piele erau supra-infestaţi cu viermi cilindrici (oxiuri, limbrici etc).

* TOŢI pacienţii cu acnee rosacee erau puternic infestaţi cu parazitul Leishmania.

* TOŢI diabeticii aveau trematodul pancreatic al bovinelor – Eurytrema.

* TOŢI cei care suferă de migrene au nematodul Strongyloides.

* persoanele cu ASTM au ascarizii în plămâni.

* Multe persoane care fac infarct au viermi în inimă.

* Paraziţii care ajung la creier produc BOLI PSIHICE, în special schizofrenia.

* Persoanele care transpiră excesiv noaptea sunt supra-infestate cu ascarazi.

Şi lista poate continua.

Aşadar, Hulda Clark a tras concluzia că paraziţii reprezintă o componenţă esenţială în producerea a 90% din bolile cu care oamenii se confruntă în ziua de astăzi.

De ce sunt paraziţii periculoşi?

Paraziţii colonizează de obicei colonul şi intestinul subţire al oamenilor, unde pot produce boala chron sau polipi, însă pot rămâne şi inofensivi dacă gazda are un sistem imunitar puternic şi o floră intestinală echilibrată. Partea proastă începe atunci când paraziţii reuşesc să treacă din intestine în restul organismului şi se instalează în alte organe, încep să apară bolile. Trecerea din intestine în alte organe se poate realiza pe fondul unei flore intestinale dezechilibrate, şi doar în condiţiile în care organismul este infestat cu alcool izopropilic. Paraziţii nu pot supravieţui în alte organe în afară de intestin, decât în prezenţa ALCOOLULUI IZOPROPILIC (un produs secundar al industriei petrolului, folosit ca solvent).

CUM ajunge alcoolul izopropilic în corul tău?

Foarte simplu, deoarece e o substanţă la care suntem cu toţii expuşi în aceste vremuri. El se găseşte în: majoritatea şampoanelor (şi pătrunde prin piele în corp), în sucurile din comerţ, în produsele cosmetice, în apa de gură, în fixativul pentru păr, în toate produsele pentru bărbierit, în cafeaua decofeinizată, în cerealele prelucrate, în diferite medicamente şi lista poate continua. Mai mult decât atât, specia comună de bacterii clostridium produce alcool izopropilic în intestinul tău.

Ideea e că suntem atât de expuşi încât chiar NU avem cum să ne ferim. Asta e realitatea, oricât de înfiorător ar suna. Însă vestea bună este că Dumnezeu ne-a lăsat în natură exact leacurile de care avem nevoie, pentru a ne curăţa periodic organismul de paraziţi.

Programul 100% natural de eliminare a paraziţilor. Are la bază 3 PLANTE:

– PELINUL (capsule sau ceai) – Wormwood (from the Artemisia shrub – artemisia absinthum)

– CUIŞOARELE (recomand cuişoare întregi, în locul capsulelor) – Common Cloves (from the clove – eugenia caryophyllata)

– COAJĂ NUC NEGRU – Tinctură – Black Walnut Hulls (from the black walnut tree – juglans nigra)

Aceste trei ingrediente, luate împreună, au potenţialul să omoare majotitatea speciilor de paraziţi care-ţi colonizează corpul. Mai mult, este 100% NATURAL, iar ingredientele le poţi găsi la orice magazin naturist (mai puţin tinctura de nuc negru, care se găseşte mai rar în magazine, însă se găseşte lejer pe internet).

Black Walnut Hulls (from the black walnut tree – junglas nigra) was used by the Indians of America as an anti-parasite, anti-bacterial, anti-viral and anti-fungal remedy: Its active ingredients are juglone, tannin and iodin

Wormwood (from the Artemisia shrub – artemisia absinthum). Its known for its vermicidal propertis and helps those with a weak and ubder-active digestion. It increases the acidity of the stomach and the production of bile. It reduced bloatines.

Common Cloves (from the clove tree – eugenia caryophyllata) has anti-parasitical, anti-fugal, antiviral and anti-inflammatory properties. It also removes pains.

Durează trei săptămâni, după următorul program:

* După cum vezi, tratamentul are 2 FAZE:

1. Faza de început (deparazitarea) – în care se face tratament intensiv pentru a elimina paraziţii şi ouăle acumulate.

2. Faza de menţinere – în care se ia o dată pe săptămână tratamentul, pentru a preveni o nouă supra-infestare – pe care ar fi bine să-l ţineţi regulat, toată viaţa. Adică: o dată în fiecare săptămână vei lua 2 linguriţe de tinctură de nuc negru, 7 capsule de pelin şi 7 capsule de cuişoare (aproximativ 3 linguriţe de cuişoare întregi). Simplu, nu?

Respectând aceste principii vei ajuta ENORM corpul în lupta cu paraziţii, la care suntem cu toţii expuşi în fiecare zi.

ALTE REMEDII CARE AJUTĂ ÎN LUPTA CU PARAZIŢII:

1. Usturoiul

Deşi este cunoscut pentru calităţile anti-parazitare, anti-fungice, anti-bacteriene şi de antibiotic natural pe care le are, beneficiile usturoiului merg mult mai departe de atât. Eu, de exemplu, în ultimii 2 ani n-am luat niciun medicament alopat, indiferent că am avut febră 39-40. De fiecare dată când răcesc îmi fac un suc de lămâie şi mănânc căţei de USTUROI. În aceşti 2 ani n-am fost răcit niciodată mai mult de 3 zile, iar tratamentul nu a dat niciodată greş.

2. Argila

Un alt supliment MIRACULOS. Şi nu exagerez deloc. E unul din cele mai bune remedii pentru paraziţi, însă are multe alte beneficii. Curăţă întreg organismul de toxine şi metale grele, purifică sângele, detoxifică ficatul, detoxifică intestinele, echilibrează glandele endocrine, ajută flora intestinală, are efect anti-depresiv şi anti-stres, repară leziunile din întreg tubul digestiv (de la gingivită, roşu în gât, gastrită, intestin iritabil, până la hemoroizi), şi foarte multe alte beneficii.

ADMINISTRARE: Deşi se găseşte şi sub formă de capsule, eu recomand argila pulbere sau granule – care se lasă într-o cană cu apă de seara până dimineaţa. Dimineaţă se amestecă şi se bea apa argiloasă tulbure. Nu uita că Dumnezeu ne-a făcut din ţărână.

3. Nuca de cocos

Se cunosc beneficiile antiparazitare, antibacteriene şi în special antifungice ale uleiului de cocos. Se poate consuma ulei de cocos natural, însă eu recomand nuca de cocos întreagă pentru rezultate mai bune. Ţin minte că am citit pe un forum despre un băiat relativ sănătos, care a decis să facă o cură de 2 săptămâni cu ulei de cocos, deoarece auzise că este sănătos. În timpul celor 2 săptămâni i s-a întâmplat de 2 ori să defecheze un pumn de viermi. (Groazic, aşa-i?)

4. Seminţe CRUDE de dovleac

Aproximativ 50 de seminţe de dovleac dimineaţa pe stomacul gol, era cura împotriva paraziţilor recomandată de regretatul Valeriu Popa. Acest remediu are capacitatea să omoare cele mai comune specii de paraziţi.

5. Fibre vegetale

Este esenţial să elimini regulat materiile fecale. Constipaţia (=neeliminarea fecalelor la mai mult de 48 de ore) duce inevitabil la dezvoltarea şi înmulţirea paraziţilor, deoarece le oferi mediul perfect pentru dezvoltare. Mai mult despre fibre am scris în articolul despre Detoxifierea Colonului 100% Natural.

6. Probioticele şi Prebioticele

Flora intestinală este bariera dintre paraziţii, bacteriile dăunătoare şi viruşii din intestin şi restul organismului. O floră intestinală echilibrată şi sănătoasă va lăsa doar nutrienţii necesari să treacă în organism, blocând orice alceva. Pentru a menţine această floră sănătoasă este esenţial să consumăm regulat probiotice şi prebiotice.

* Probioticele sunt bacterii benefice precum cele din intestin, care se găsesc în produsele fermentate, în special IAURTUL şi CHEFIRUL. Atenţie! Iaurtul făcut de casă bate la orice oră d.p.d.v. calitativ, orice iaurt din comerţ. Aşadar, mai bine cumpără lapte proaspăt de la ţărani şi pune-l la prins, decât să dai banii pe cele din comerţ, făcut exclusiv pentru a produce cât mai mulţi bani, şi atât.

* Prebioticele sunt alimentele care hrănesc bacteriile benefice din flora intestinală: cicoarea, napul, ceapa crudă, usturoiul crud, sparanghelul, tărâţele de grâu, fasolea şi mazărea, spanacul şi legumele cu frunze verzi, banana, ovăzul etc. După cum vezi prebioticele se găsesc într-o gamă largă de alimente, aşa că ai de unde alege.

7. Vitamina C

Vitamina C joacă un rol esenţial în funcţionarea optimă a organismului, cu atât mai mult în eliminarea eficientă a paraziţilor. ATENŢIE! Vitamina C de calitate NU se găseşte în capsule, ci în grădină! Vitamina C este un micronutrient format din : Rutină, Bioflavonoide, Factorul K, Factoru J, Factorul P, Tyrosinasa, Ascorbinogen, Acid ascorbic. Suplimentele din farmacii cu Vitamina C conţin doar acid ascorbic, în timp ce Vitamina C din natură are TOATE componentele. Ştiai că ardeiul verde conţine cel puţin triplu vitamina C faţă de citrice?

– Măceşele: 1500-2000 mg. Vit. C/100g

– Ardeiul verde: 1600-1800 mg. Vit. C/100g

– Cătina: 670 mg. Vit. C/100g

– Pătrunjelul: 150 mg. Vit. C/100g

– Kiwi: 120-180 mg. Vit. C/100g

-Coacăzele: 55-215 mg. Vit. C/100g

– Portocala: 53 mg. Vit. C/100g

Ideea e că există destule surse de vitamina C în natură! Nu e nevoie să optezi pentru capsule.

8. Altele

Eu le-am prezentat mai sus pe cele mai comune şi mai accesibile, însă asta nu înseamnă că sunt singurele. Mai au proprietăţi antiparazitare:

– Argintul Coloidal

– Sâmburii de grapefruit şi de lămâie

– Aloe vera

– Propolisul

– Pau d’Arco

– MMS (Minerale Miracle Solution)

– Iodul (sub formă de iodură de potasiu sau Solutie lugol)

Şi lista poate continua.

Rotirea alimentelor

Ca orice organism viu, paraziţii au capacitatea de a se adapta în timp şi de a deveni imuni la alimentele sau plantele care ar fi trebuit să-i omoare. De aceea, nu vei avea rezultate consumând doar usturoi în fiecare zi sau doar seminţe de dovleac în fiecare zi. Cea mai înţeleaptă alegere este ROTIREA ALIMENTELOR. Adică o săptămână consumi multă nucă de cocos, în următoarea seminţe de dovleac, apoi treci la argilă şi aşa mai departe. Astfel nu numai că paraziţii nu pot dezvolta rezistenţă, dar vei fi capabil să omori o gamă mult mai largă de specii, deoarece nu toate speciile mor de la acelaşi aliment.

Punctul de plecare, sunt cele 3 componente (nucul negru, pelinul şi cuişoarele), o combinaţie care omoară majoritatea speciilor de paraziţi, în mai puţin de 3 săptămâni.

DE REŢINUT:

Este important să luăm partea bună din toate.

Un om informat valorează cât doi!

Un om informat este protejat!

Actualitatea în comentarii şi epigrame

STATISTICI

Ne-am obişnuit de la o vreme să auzim sau să citim tot felul de statistici despre noi, românii, şi felul nostru de a fi, de a trăi. Uneori ne mirăm de ele sau dăm nepăsători din umăr, ca şi cum ar fi un lucru ce nu ne priveşte, nicidecum să ne includă în cifrele seci, dar dureroase. Faptul că suntem citaţi mereu pe la coada ţărilor în foarte multe domenii economice şi sociale nu mai e ceva nou şi trecem impasibili la alte ştiri, mai de senzaţie: un divorţ celebru, o bârfă mondenă, un scandal de orice fel care să ne provoace la controverse cu vecinii, prietenii sau colegii.

Totuşi, eu mă tot agăţ de aceste sondaje mai mult sau mai puţin exacte, şi nu continui să mă minunez, să caut explicaţii şi să sper că cifrele se vor schimba în mai bine, măcar câte o zecime de procent în favoarea noastră. Ca să fiu mai concret, mă gândesc la ultimele statistici privind la ce şi cât consumă românul, raportat la restul Europei. Astfel am aflat că hrana noastră este mai deficitară şi de aceea bolile specifice sunt printre cele mai des întâlnite. Mâncăm mai puţină miere de albine, carne albă (în special peşte), legume şi fructe, bem mai puţin lapte şi vin, dar suntem fruntaşi la consumul de tării (ţuică, pălincă, rachiu).

Dar ceea ce m-a întristat cel mai mult a fost locul codaş la consumul de carte, de literatură de orice fel. Ţin minte ce aglomeraţie era pe vremuri la biblioteci şi librării, iar a obţine o carte bună pe atunci constituia un motiv de mândrie şi invidie pentru cei care nu au avut acest noroc. Eram un copil sărac şi pentru mine cărţile erau scumpe. Nu mi-e ruşine să recunosc acum că în clasa a patra am furat o carte de povestiri şi un creion frumos, chinezesc, cu gumă la capăt. Bineînţeles că am fost descoperit şi pedepsit. Dar am apucat să o citesc şi acest beneficiu a fost cu mult mai mare decât orice sancţiune!

După absolvire, având o sursă de venit, marea mea plăcere era să colind sălile ticsite de cărţi, să le simt mireasma de tipăritură proaspătă sau de manuscris învechit ce-ţi inspira respect şi curiozitate. Era la fel de îmbietor ca mirosul pâinii fierbinţi dintr-o brutărie. Chiar şi azi îmi place să pierd câte o jumătate de oră într-o librărie ce-mi iese în cale, chiar dacă nu cumpăr întotdeauna ceva. Dar oamenii nu se mai înghesuie ca pe vremuri, deşi cărţile parcă-s mai multe ca niciodată şi de toate genurile.

Ştiu că o mare parte de vină o are calculatorul, care îţi poate satisface multe curiozităţi şi-ţi oferă o gamă imensă de divertisment. Totuşi mă întreb: de ce în multe alte ţări –  care au şi mai multe calculatoare pe cap de locuitor – cartea este considerabil mai apreciată decât la noi? Noi aveam o tradiţie a cărţii, dar am uitat-o şi acum ne-au luat-o alţii înainte. Iar cultura adevărată, solidă, vine din carte. De aici derivă şi gradul de civilizaţie şi chiar de ştiinţa alimentaţiei despre care vorbeam mai sus. Dar noi când am dat de computere, am abandonat multe alte preocupări sănătoase şi ne-am trezit obsedaţi de ele. La fel ca şi cu alte vicii de care am fost privaţi, cum ar fi etnobotanicele, ce fac ravagii printre tinerii derutaţi.

Se spune că orice lucru, cât ar fi de bun sau benefic, atunci când exagerezi cu el devine bolnăvicios, dăunător. E bun calculatorul, dar e binevenită şi câte o carte. E bună şi televiziunea, dar trebuie să ştim ce canale ne sporesc înţelepciunea. În nici un caz cele cu bârfe şi manele. Tangenţial cu aceste subiecte atât de ample, vă supun atenţiei o epigramă proaspătă:

Cultură nocivă:

Tinerii susţin natura,

Mulţi dintre ei chiar precoce,

C-asimilează cultura

Din etnobotanice

Limbajul în filmele româneşti

În ultima vreme am avut ocazia să urmăresc mai multe producţii cinematografice româneşti. E vorba de filme noi şi actuale, cu scenarii inspirate, care m-au convins şi pe mine că în acest domeniu suntem de apreciat. Ca şi în alte domenii, nici aici nu putea să nu se simtă influenţa occidentală de bun augur, mai ales dacă este şi stimulativă. Doar că ea a adus şi înţesarea dialogurilor cu înjurături din cele mai vulgare, la fel cum se obişnuieşte în multe filme americane în care cuvintele ,,fuck” şi ,,shat” se repetă obsesiv. Exact aceleaşi cuvinte – doar că pe româneşte – se regăsesc în aceeaşi proporţie şi în multe producţii recente din filmografia noastră.

Motivul pentru care se înjură atât de des şi se vorbeşte atât de vulgar, ar putea fi dorinţa de a reflecta cât mai fidel realitatea, în toate aspectele ei. Dar părerea mea este că se exagerează în acest sens. Şi eu trăiesc în România, am prieteni din diferite pături sociale, dar nicăieri nu am auzit atâtea cuvinte porcoase într-un dialog, precum în unele filme recente (exemplu: ,,O lună în Thailanda”). Recunosc că nu sunt din Capitală şi poate că acolo aşa se vorbeşte. O dovadă ar fi limbajul noului parlamentar şi membru în Comisia Legislativă, Gigi Becali. Dar am crezut că el e singurul care îşi permite să înjure ca la uşa cortului, fiind obişnuit de la stână.

Ce e drept, şi lui i s-a reproşat această bădărănie de către mai multe posturi de televiziune, dovadă că a depăşit măsura. Totuşi el are o scuză: că nu are carte şi nici educaţia corespunzătoare. Dar eroii din filme, cu facultate şi o pregătire superioară, ce scuză au? Doar aşa se poate obţine audienţă, prin înjurături? Ăsta e trendul actual? Că auzi şi în serialele româneşti de comedie cuvinte de acest gen, la care se dau râsete înregistrate ca şi cum ar fi ceva de haz. Oare noi nu putem face nişte comedii cu dialoguri spirituale, gen ,,Seinfield” sau ,,Prietenii tăi”. De aici ar trebui să ne inspirăm!

Dar poate vă provoc un zâmbet cu următoarele două epigrame care nu-s departe de subiectul comentat:

Puterea cuvântului

Se spune că imaginea

E cât o mie de cuvinte,

Dar un cuvânt legat de ea,

Uşor o poate compromite.

.

Gigi Becali şi declaraţia de avere

Cu leii vechi şi leii noi,

În mintea lui e o derută,

Şi-ar declara averea-n oi

Şi în valize cu valută.

Vă doresc o zi mai bună ca ieri şi mai proastă ca cea de mâine!

18 mari mituri istorice…

1. Eva a muşcat din măr

Mărul este fără îndoială un fruct folositor, deşi are parte de reputaţie proastă în calitate de fruct interzis, deoarece Eva l-a smuls din pomul cunoaşterii ce se afla în Grădina Edenului, lipsindu-ne pe noi, descendenţii săi, de viaţa din paradis. Cu toate acestea, un cititor atent trebuie să fi observat că nicăieri în Biblie fructul nu e numit măr. Desigur, ar fi putut fi un măr, în ceeaşi măsură în care ar fi putut fi un mango, o caisă sau orice alt fruct. Dar ştampila a primit-o mărul

2. Un măr a căzut în capul lui Newton

Din nou mărul! Anume acest fruct nefericit s-a învrednicit să cadă pe capul lui Sir Isaac Newton şi să-l inspire la inventarea legii gravitaţiei universale. O poveste simpatică, dar cel mai probabil, este doar o poveste. Prima dată ea a fost povestită public de către Voltaire, în eseul despre Newton. Singura persoană care a spus acest lucru înainte de publicaţia lui Voltaire, a fost sora lui Newton, Catherine Conduit.

3. Walt Disney l-a desenat pe Mickey Mouse

Se crede că cel mai celebru personaj de desene animate, Mickey Mouse, a fost desenat de însuşi Walt Disney. Dar nu e aşa. Mickey a fost desenat de către animatorul numărul 1 din studiourile Disney, Ub Iwerks, care era faimos pentru faptul că desena extrem de rapid. Primul film despre Mickey (pentru el s-au desenat 700 de imagini pe zi) a fost realizat în doar două săptămâni. Dar mai târziu, când desenele animate au căpătat sunet, Disney s-a reabilitat – anume cu vocea lui a început să vorbească Mickey Mouse.

4. Marie Antoinette a spus: ,,Să mănânce cozonac”

În 1766, Jean Jacques Rousseau a scris despre un eveniment care a avut loc cu 25 de ani mai devreme. Atunci când Marie Antoinette a auzit că ţăranii francezi nu mai au pâine, le-a sugerat să mănânce cozonac. Problema este că în acei ani, Marie avea doar 11 ani şi încă mai locuia în casa părintească din Austria. Cel mai probabil, aceste cuvinte au fost răspândite de propagandiştii revoluţionari, pentru a ilustra cât de departe de oameni sunt cei care-i conduc.

5. ,,Marele jaf al trenului” a fost primul film artistic de lung metraj

Filmul a fost făcut în 1903, dar nu a fost primul lung-metraj. Acesta dura doar 10 minute. Primul film artistic de lung metraj a fost filmul australian de 100 de minute ,,The story of the Kelly Gang”, filmat 3 ani mai târziu. Iar filme precum ,,The Great Train Robbery” au fost filmate foarte multe la sfârşitul anilor 1890.

6. Van Gogh şi-a tăiat urechea

Marele artist Van Gogh, care în toată viaţa a vândut un singur tablou, la scurt timp înainte de sinucidere, într-o ceartă cu prietenul său Gauguin, un pic mai de succes în vânzarea operelor, nu şi-a tăiat întreaga ureche, ci doar o bucată din lobul stâng. Doare, dar nu e atât de îngrozitor cum pare.

7. În Salem au fost arse vrăjitoarele

În Salem (Massachusetts), în 1692, în timpul procesului vrăjitoarelor au fost arestate 150 de persoane, 31 au fost condamnate, 20 dintre acestea la moarte. Dintre aceste 31 de persoane nu toate au fost femei, ci au fost şi 6 bărbaţi. În plus, persoanele condamnate nu au fost arse pe rug, ci au fost ucise cu pietre, apoi corpurile au fost atârnate de frânghii.

8. Napoleon a fost scund

Mulţi cred că ambiţia excesivă a lui Napoleon este un fel de compensaţie pentru statura sa mică. În fapt, statura Micului caporal a fost de 5 picioare şi 7 inci (168 cm) – mai mare decât statura unui francez mediu din acele timpuri. De ce dar a fost numit astfel? Această poreclă era menită să-l tachineze pentru rangul său militar modest. Napoleon a devenit împărat, dar porecla a rămas aceeaşi.

9. Magellan a făcut o călătorie în jurul lumii

Toată lumea ştie despre Magellan două lucruri: că el a făcut o călătorie în jurul lumii şi că în această călătorie a fost ucis, în Filipine. Una exclude pe cealaltă. De fapt, Magellan a făcut doar jumătate de drum, iar călătoria a fost terminată de Juan Sebastian Elcano, adjunctul său.

10. Împăratul Nero cânta la vioară în timp ce Roma era în flăcări

Această poveste este cunoscută de toţi: în 64 î.Hr., Roma arde, iar Nero cântă la vioară. Dar acest lucru era imposibil. În primul rând, vioara a fost inventată după 1600 de ani. Dar chiar dacă vioara ar fi fost, nero ar fi putut cânta la ea de la o distanţă de 30 de mile de Roma, căci în timpul incendiului, acesta nu se afla în Oraşul Etern, ci în vila sa din suburbii.

11. Căpitanul Cook a descoperit Australia

Desigur, australienii nici nu vor să creadă astfel. Încă înainte de 1770, aici au fost olandezii Abel Tasman şi Dirk Hartog, precum şi piratul englez William Dampier. Apoi, continentul a fost descoperit acum 50.000 de ani de locuitorii săi originali – australienii. Singurul lucru pentru care Cook ar putea fi numit ,,pionier” în Australia, dar şi asta în ghilimele – este pentru descoperirea de noi terenuri, care mai târziu au devenit un prilej pentru sosirea coloniştilor albi.

12. Shakespeare a inventat povestea lui Hamlet

William Shakespeare este cunoscut ca cel mai mare dramaturg din istoria omenirii. Cu toate acestea, cele mai multe dintre piesele sale nu au fost lucrările lui personale, ci mai degrabă adaptări ale unor scurte povestiri, poveşti şi legende. Piesa ,,Tragedia lui Hamlet, prinţul Danemarcei”, după cum susţin istoricii, a fost bazată pe folclorul scandinav.

13. America a câştigat independenţa pe 4 iulie 1776

Nu este aşa. Da, părinţii fondatori ai Americii au semnat Declaraţia de Independenţă în acea zi. Dar războiul pentru această independenţă a durat încă 7 ani, şi abia pe 3 septembrie 1783 a fost semnat în cele din urmă tratatul de pace între America şi regele George III.

14. Edison a inventat becul electric

1093 de brevete: Edison – marele inventator. Dar cele mai multe dintre invenţiile sale au fost făcute de către colaboratori neidentificaţi din laboratoarele sale. Şi în plus, cu patru decenii înainte de naşterea lui Edison, lumina electrică a fost inventată de un anume Humphrey Davy. Becul său putea arde numai 12 ore, iar Edison a trebuit doar să găsească materiale adecvate pentru filament, ca becul să ardă tot timpul. Da, e o realizare, dar nu o descoperire.

15. Columb a demonstrat că Pământul e rotund

Toată lumea credea că Pământul este plat, iar Columb i-a convins pe toţi de contrariul. De fapt, începând cu secolul 4 î.e.n. nimeni nu mai credea că Pământul este plat ca o clătită. Columb nu putea dovedi că Pământul are formă de pară. El nu a vizitat niciodată America şi a ajuns doar până la insulele Bahamas, care chiar au formă de pară.

16. Gandhi a eliberat India

Gandhi este cel mai faimos lider al mişcării de independenţă din India. El a îndemnat ţara să renunţe la violenţă. Avea 16 ani (în 1885), când a format Congresul Naţional Indian. Dar şi fără participarea lui Gandhi, India ar fi obţinut independenţa prin alte metode, mai eficiente poate decât non-rezistenţa la violenţă, poate chiar mai devreme, dacă ar fi urmat calea indicată de Netahi Chandra Bose.

17. Iisus s-a născut pe 25 decembrie

25 decembrie – Crăciunul. Dar nu există nicio dovadă, nici în Biblie, nici în altă parte, că Iisus s-a născut în acea zi. Dar de ce 25 decembrie a fost făcută ziua naşterii lui Iisus? Poate pentru că în această zi grecii îl sărbătoreau pe zeul Mitros, născut dintr-o fecioară şi în acelaşi timp, aceasta era şi ziua Păstorului.

18. George Washington a fost primul preşedinte american

Toată lumea ştie că George Washington a fost primul din cei 44 de preşedinţi ai S.U.A. Dar iată că nu! Primul a fost Peyton Randolph – anume acesta a ales Congresul revoluţionar. Primul pas în marea funcţie a fost Crearea Armatei Continentale pentru protecţia împotriva trupelor britanice şi numirea în funcţia de comandant suprem a… generalului Washington! Randolph a fost urmat, în 1781, de către John Hanson, care a trimis o scrisoare de felicitare lui George Washington, după victoria sa în bătălia de la Yorktown, pe care a semnat-o ,,Eu, John Hancock, preşedinte al Americii.” Washington a devenit în schimb primul preşedinte ales prin vot popular din SUA – dar al cinsprezecelea conform numărătorii

Dezvăluiri şocante depre 1989

Citiţi cu obiectivitate şi trageţi singuri concluzii. Nu vă pripiţi!

DEZVĂLUIRI ŞOCANTE DESPRE 1989

Col. (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: ,,Mi-au făcut-o şi mie.”

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?

Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu.

La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului din Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune, cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.

În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a doua zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă ,,ochi dulci”, in ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R.: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

P.P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a mânuit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.

R.: Ce se făcea concret cu acele simulatoare?

P.P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot, care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urmează să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.

Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional.

Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.

R.: Deci, concret, cine şi ce a hotărât în legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?

P.P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui ’89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât că treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite.

Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat pe plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori, că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.

R.: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?

P.P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De Ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist.

De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres.

Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: ,,Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”

… Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti, iar Gorbaciov din prezidiu i-a zis: ,,Să vedem dacă mai apuci!…”

R.: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 1989?

P.P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara. Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti.

Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept că români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar ei ştiu, pentru că am cules informaţii.

R.: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?

P.P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, Ungurii au făcut deja un monument celor 42 de morţi, în Ungaria.

Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren, la Alba Iulia, şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.

Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

Zâmbete în weekend

* Patru bătrânei s-au dus la un club să joce golf. După câteva minute, unul dintre ei zice:

– Da, se pare că o dată cu trecerea anilor aceste dealuri au devenit mai abrupte şi mai mari…

– Dar şi distanţa de la o gaură la alta este tot mai mare şi mai mare… – zice al doilea.

– Ca să nu mai spun că şi crosele au devenit mai grele… – vorbi şi al treilea.

– Da’ nu vă mai tânguiţi atâta, spuneţi mulţumesc că măcar vă aflaţi pe partea corectă a ierbii! – spuse al patrulea bătrân…

* Soţul şi soţia stau în faţa televizorului şi se uită la ,,Animal Planet”. Redactorul emisiunii:

– Acum vedeţi o pereche superbă de elefanţi. La elefanţi actul sexual durează aproximativ 2 ore.

Soţia sare la soţ:

– Ai auzit!!!

Redactorul:

– Acum vedeţi o pereche de hipopotami. La hipopotami actul sexual durează aproximativ o oră şi jumătate.

Soţia:

– Ai auzit? Aşa mai înţeleg şi eu!

Redactorul:

– Acum avem în cadru o pereche de reni nordici. La reni, datorită climei reci, actul sexual durează 30 de secunde.

Soţul către soţie:

– Ai auzit!!! Acum ce zici?

Soţia:

– Prostule! Uită-te la el ce COARNE are!!!

* O tânără se duce la o întâlnire amoroasă, dar înainte de a pleca, maică-sa o sfătuieşte:

– Uite ce e, îţi dă mămica voie să te duci, îţi dă mămica voie să te sărute băiatul, îţi dă mămica voie să te mângâie băiatul, îţi dă mămica voie să-l mângâi şi tu pe băiat, numa’ să nu care cumva să-l laşi pe băiat să se pună deasupra ta, CĂ MOARE MĂMICA!

Pleacă tânăra la întâlnire, nu vine toată noaptea acasă, maică-sa o aşteaptă cu ochii roşii de nesomn, apare fata în zorii zilei, fericită şi surâzătoare.

– Ei, zice maică-sa, spune repede, cum a fost?

– Păi cum să fie, m-a pupat, m-a mângâiat, l-am mângâiat şi eu, şi la sfârşit m-am pus Eu peste el, SĂ MOARĂ MĂ-SA!!!

* Nava s-a dus la fund. Împreună cu alţi pasageri, o femeie se salvează pe o mică insulă părăsită. După câtva timp, apare şi soţul din valuri, abia mai ţinându-se de o bucată de grindă. Terminat, se prăbuşeşte lângă ea pe nisip.

– Am ajuns şi eu, draga mea, murmură el cu o voce epuizată

– Văd c-ai ajuns. Dar sunt curioasă unde ai fost până acum!

* Un tip jefuieşte o bancă, ascunde banii, dar în cele din urmă este prins. Adus în faţa judecătorului, acesta îi spune:

– Dom’le, dacă dai banii înapoi, îţi voi micşora pedeapsa!

– Auzi dom’le!? Dacă voiam să dau banii înapoi, făceam un împrumut!!!

* Într-o noapte, un tip intră într-un bar şi-i cere barmanului o băutură. Apoi îi mai cere încă una. După ce-a băut mai multe păhărele, barmanul devine curios.

– Care e problema?, întreabă el.

– Eu şi soţia mea am avut o dispută în urma căreia ea s-a jurat că nu mai vorbeşte cu mine un an întreg!… explică tipul.

Barmanul s-a gândit la asta un timp şi apoi întrebă nedumerit:

– Dar, nu este un lucru bun că ea nu mai vorbeşte cu tine?

– Ba da, dar azi se face anu’…

* Lecţia de limba română. Profesorul întreabă:

– Ion, ce este deznădejdea?

– Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în faţa ta merge o fată frumoasă, iar când să te apropii de ea, apare un autobuz şi ea pleacă.

– Bine, bravo, Ionele! Vasile, zi-mi şi tu ce înţelegi prin deznădejde.

– Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în faţa ta merge un băiat frumos, iar când să te apropii de el, apare un autobuz şi pleacă.

– Hmmm!… Ia să vedem ce zice Bulă…

– Deznădejdea e atunci când mergi seara pe drum, în urma ta merge Vasile, iar la orizont nu se vede nici un autobuz.

* Doi bătrânei, pe o bancă în parc. Zice unul:

– Mai ţii tu minte ce mai fugeam noi după fete?

– Da… Dar de ce fugeam?

* El şi soţia lui stăteau pe canapea şi se uitau la televizor. El avea telecomanda şi tot schimba de pe un canal de pescuit pe unul porno. Ea a început să se enerveze din ce în ce mai tare şi în cele din urmă izbucni:

– Pentru numele lui Dumnezeu! Lasă pe canalul porno, doar ştii să pescuieşti…!

* Care este diferenţa dintre MITĂ şi DAR?

Un DAR este atunci când cel care primeşte spune: ,,Mulţumesc!”, iar cel care dă spune: ,,Să nu mai vorbim despre asta!”

O MITĂ este atunci când cel care dă spune: ,,Mulţumesc!”, iar cel care primeşte spune: ,,Să nu mai vorbim despre asta!”

* – Cum a fost noaptea nunţii, fata mea?

– Eh, am avut şi mai bune.

* Un tip de 60 de ani s-a căsătorit cu o tipă de 20. Colegii de lucru îl întreabă:

– Cum stai cu sexul?

– Aproape în fiecare zi. Aproape luni, aproape marţi, aproape miercuri…

* ÎNTREBARE: – Prin ce se deosebeşte un prezervativ de o paraşută? RĂSPUNS: – Dacă se rupe o paraşută, moare un om, iar dacă se rupe prezervativul, se naşte unul!

* MATRIMONIALE: Doresc să fac cunoştinţă cu 3-4 bărbaţi, pentru relaţii serioase!

* Relaţia noastră merge ceas. Ea tic şi eu tac!

* Într-o discotecă, un tânăr invită o domnişoară la dans. Dansează ce dansează şi la un moment dat tipa îl întreabă:

– Foloseşti Colgate?

– Da. De ce, am dinţii albi?

– Nu, ai ouăle tari!

* Cu se justifică un preot: ,,Să nu te simţi niciodată aiurea dacă te zgâieşti la sânii unei tipe care poartă un maieu când plouă. Ploaia e de la Dumnezeu”.

* – Spune-mi, te rog, atunci când un om spune că părul meu miroase frumos, e hărţuire sau nu?

– Nu, în opinia mea este un compliment.

– Şi dacă omul este pitic?

* – V-aş recomanda, pe cât posibil, o viaţă sexuală regulată. Sunteţi căsătorită sau aveţi un prieten?

– Şi soţ, şi prieten, domnule doctor, dar se cam lasă unul pe altul!

* ÎNTREBARE: – Ce se întâmplă când trei gay stau lipiţi unul de celălalt în şir indian? RĂSPUNS: – Cel din mijloc e sărbătorit.

* Am întrebat-o pe noua tipă angajată astăzi dacă ea scuipă sau înghite? Nu ştiu de ce a holbat ochii ăia aşa la mine… Mi s-a părut o întrebare firească, având în vedere că lucrăm amândoi ca degustători de vinuri.

Telefoanele mobile – sfat specializat

Dr. CĂLIN MĂRGINEANU – UN PUNCT DE VEDERE

Iradiază sau nu iradiază telefoanele mobile?

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, drept pentru care vreau să îţi explic motivul pentru care extrem de rar caut să vorbesc la telefonul mobil (TM)! Astfel – mie-mi sună foarte frecvent TM, fiind căutat de numeroase persoane. Sunt şi medic specialist de medicina muncii, iar ca specialist şi în igiena radiaţiilor pot să vă spun că iradierea prin telefonul mobil este cruntă, iar pentru un pacient cu cancer este total indezirabilă.

CAZ CONCRET:

– când eu te apelez să zicem pe tine, utilizând TM, acesta emite între 1,9 – 3 GHz, înseamnă că TM emite între… 1.900.000.000 şi 3.000.000.000!! de vibraţii pe… secundă, vibraţii care trec prin fiecare celulă a corpului meu, dar mai ales al capului / craniului / creierului… etc. Dacă fac cum e corect şi te contactez corect, pot reduce iradierea cu 50%. Dar tot este enormă! Ce înseamnă asta?

Ţin TM în mână, la distanţă de corp, cu mâna întinsă şi când am văzut că ai răspuns, abia atunci îl pun la ureche, însă dacă îl ţin la ureche să ţârâie până când tu răspunzi, îmi ,,prăjesc” efectiv creierul. Pe de altă parte, să presupunem că eu te apelez pe tine şi după ce ai răspuns, abia atunci am pus TM la ureche!

Nu uita că bolta craniană (adică oasele parietale şi temporale) au o formă de… antenă parabolică, care concentrează undele în baza gâtului (adică în glanda tiroidă), în sâni şi în vârful plămânilor = zonele cele mai afectate după creier.

– invers: să mă suni tu pe mine! Eu, ca bărbat, ţin TM în buzunarul de la pantaloni. Să presupunem că merg pe lângă o şosea cu trafic intens şi nu aud TM, care începe să-mi sune, ci îmi dau seama că o face datorită faptului că l-am pus pe vibraţii. Până îmi dau seama, duc mâna la buzunar, îl scot şi îl duc la ureche. Toată zona bazinului meu a fost iradiată drastic! Aşa azi, mâine, 10 ani… !!!

să nu cumva să uiţi că iradierea este cumulativă, , deci de însumează orice doză ,,încasată”!!!

– da, TM obişnuite iradiază zdravăn, însă şi mai zdravăn iradiază TM cu internet pe ele (cele sofisticate şi ,,cu pretenţii&quot), dar cel mai mult iradiază stick-urile (,,wirelles&quot) de conectare la internet prin unde!!!

– Având în vedere cele de mai sus, plus faptul că persoanele sub 18 ani sunt cu atât mai vulnerabile iradierii, cu cât vârsta e mai mică, ar fi bine ca cei mici să nu aibă acces la TM, sau să-l utilizeze cât mai rar. Frecvenţa cancerelor cerebrale în România este într-o drastică creştere şi mai ales la copii. Oare este întâmplător???

… drept pentru care, în ceea ce mă priveşte nu sunt paranoic, părerea mea, dar caut din răsputeri să mă protejez la rându-mi în faţa iradierii produsă de TM, ca să NU fac la rându-mi cancer!!!… din această cauză. De regulă păstrez legătura directă cu cei care mă caută pe această cale!

MULTĂ SĂNĂTATE TUTUROR!