Un chef românesc

Vasile era tare mândru în ziua aceea călduroasă ce mirosea a primăvară. Doar devenise şi el tată, intrând în tagma oamenilor normali, cu răspundere. Nevasta lui, Florica, tocmai se întorsese acasă, aducând cu ea şi odorul mult aşteptat: o frumuseţe de băiat de trei kile şi jumătate. Nu a stat la maternitate decât o zi şi o noapte, se grăbea să se reîntoarcă lângă bărbatul nerăbdător şi se temea ca acesta să nu depăşească măsura în euforia lui bahică. Florica era tânără şi la prima naştere, dar nu a avut nici o temere în ceea ce priveşte durerile sau alte probleme ce ar fi putut interveni în acele momente. Doar era sănătoasă, iar mama ei a născut mereu acasă, doar cu o moaşă bătrână şi pe jumătate oarbă.

Aşa a şi fost, iar durerile despre care auzise atâtea poveşti nu au fost nici pe departe atât de mari. Chiar i-a povestit apoi lui Vasile cum că mai mult a suferit când a fost constipată şi de-abia a reuşit să aibă scaun. Dar acum era fericită că s-a reîntors acasă cu bine şi băieţelul era sănătos. La fel de bucuros era şi proaspătul tătic, care voia să marcheze momentul printr-un chef de pomină, aşa cum se cade într-un asemenea moment. Nu aveau ei prea mulţi bani pentru acest eveniment, dar cât să bea doi oameni tot s-o găsi. Cel de-al doilea era fratele Floricăi, care era şi vecin cu ei şi cu care Vasile se cinstea adesea.

De altfel, Paul a venit imediat să-şi vadă nepotul şi să bea în sănătatea lui câteva pahare de “pălincă de puţă” cu cumnatul său. Pahar cu pahar, s-au adunat mai multe şi dialogul era din ce în ce mai animat, cu tentă tot mai accentuată de controversă. Una din neînţelegeri pornea de la numele pe care să-l primească nou-născutul. Vasile ţinea morţiş să-l boteze “Jony”, dar Paul îi reproşa faptul că nu-i dă un nume românesc. Florica intervenea mereu între ei şi îi avertiza că oricum nu de ei depinde, ci ea o să aleagă numele pe care îl va voi.

La auzul acestei ameninţări, Vasile se simţi lezat în amorul propriu şi îi trase o palmă nevestei, zicându-i:

– E feciorul meu şi îi dau ce nume vreau!

Florica primi lovitura cu stoicism, dar contraatacă în felul ei:

– De unde ştii că e al tău? Eu n-aş fi atât de sigură!

Bărbatul se uită buimac la ea şi, după o mică pauză, răcni:

– Ce vorbeşti tu?! Vrei să spui că nu-s eu tatăl lui?

Şi îi mai trase o palmă Floricăi, care reuşise totuşi să-şi acopere faţa.

– Exact asta vreau să zic. Că eşti un impotent. Spun asta de faţă cu frate-meu, ca să ştie şi el că nu eşti bărbat.

Prea mare era ruşinea pentru Vasile ca el să nu riposteze. După ce dădu peste cap încă un pahar de palincă, se apropie de nevasta care ţipa la el să nu o bată şi începu să-i care la scaltoace pe unde nimerea. Florica îşi ferea faţa cu mâinile şi în timp ce încasa striga în gura mare:

– Nu mai da, impotentule! De ce dai, măi handicapat sexual? Nu vezi că nu eşti om? Eşti un ratat! Nu mai da, măi nenorocitule!

Omul întărât a lovit mereu până a obosit. Apoi s-a apropiat de masă şi s-a aşezat pe scaun să se odihnească. Nici nu băga de seamă vorbele lui Paul, care striga într-una la ei:

– Opreşte-te, Vasile! Taci, tu Florică!

Dar degeaba. Văzând că bătăuşul s-a retras, Florica prinse şi mai mult curaj:

– Ai văzut, Paul? L-ai văzut pe nenorocitul ăsta? Uită-te la el cât e de mare, dar la pat nu e în stare de nimic! Impotentul dracului!

Paul striga la ea să tacă din gură, dar ea nu se mai oprea. Asta la determinat din nou pe Vasile să treacă la atac, de data asta cu pumnii şi picioarele. El dădea şi ea îi adresa cele mai usturătoare jigniri care îi veneau în gură. Văzând că se îngroaşe gluma, Paul se ridică şi se interpuse între cei doi combatanţi. Atât i-a trebuit! A devenit imediat ţinta amândurora. Sora lui îl înjura pentru că a intervenit, iar Vasile puse mâna pe o găleată din plastic ce-i era aproape şi o lovi cu toată puterea de capul cumnatului.

Paul avea o constituţie mai pirpirie şi nu se putea pune cu Vasile. Lovitura la ameţit un moment, căci găleata  care s-a spart în urma impactului l-a atins chiar în zona ochiului stâng, rănindu-l rău. După ce şi-a dat seama ce s-a întâmplat, a fost rândul lui să-şi iasă din fire. Cu ochiul sănătos a observat cuţitul de pe masă şi, printr-o mişcare agilă l-a înşfăcat rapid. Vasile nu a apucat să se ferească prea mult şi a recepţionat vârful armei albe chiar în zona inimii. A avut totuşi noroc că mâna lui Paul nu a fost mai lungă cu vreo doi milimetri, că atunci inima lui ar fi fost perforată. Aşa, doar câteva picături de sânge se revărsau pe pieptul dezgolit.

De data asta, era prea mult pentru el. Cu privirea sălbatică de furie, ieşi afară val-vârtej şi se întoarse imediat fluturând securea deasupra capului. Doar că, între timp, a sărit Florica între ei şi la scos pe Paul afară, în şuturi şi cu o droaie de injurii prin care îi reproşa faptul că a iscat un asemenea scandal. Seara se lăsase şi întunericul punea stăpânire peste casele din localitate. Oamenii obosiţi se apropiau de paturile lor pentru a-şi odihni trupurile. Aşa au făcut şi cei trei petrecăreţi, chiar dacă din leagănul cel nou se auzea intermitent un plânset de bebeluş.

Dimineaţă, Vasile s-a trezit mahmur şi cu o durere puternică de cap. Era cazul să ia măsuri. Aşa că primul lucru a fost să meargă la cumnatul lui şi să-l invite la un pahar de pălincă. Paul a venit bucuros şi au început “tratamentul”. Se întrevedea o zi bună.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s