I. Este adevărat că laptele este dăunător? Dar produsele lactate?
* Laptele natural este un aliment glucido-lipidic şi de aceea trebuie evitat.
* Glucidele sunt zer şi se elimină în procesul fabricării brânzerurilor, care mai păstreză doar lipidele şi proteinele.
* În brânza de vacă cu 0% materii grase, nu rămân decât proteinele şi puţine glucide.
* Conţine albumină, acid lactic, diastaze, oxidaze, vitaminele A, B, precum şi Ca, P, K.
* Este uşor digerabilă.
De ce nici vacile nu-şi beau propriul lapte? Pentru că laptele a fost creat cu un singur scop: să hrănească tinerii speciei respective. Nici un animal înţărcat nu-şi bea propriul lapte. De fapt, singurul mamifer de pe pământ, care mai consumă lapte şi după ce este înţărcat, este omul.
Laptele de vacă are o compoziţie chimică diferită de cea a laptelui uman. Enzimele necesare descompunerii şi prelucrării sale sunt lactoza şi cele produse de rinichi. Ele dispar din corpul nostru la vârsta de 3 ani. Există un element numit CAZEINĂ (în laptele de vacă se găseşte de 300 de ori mai mult decât în laptele uman), care ajută la dezvoltarea oaselor mari, iar în stomac se coagulează, formând substanţe dificil de digerat de către om, dar uşor de digerat de stomacul cu patru compartimente al vacii.
În corpul nostru, această masă compactă constituie o imensă greutate pentru organism, căruia îi trebuie o energie uriaşă pentru a o elimina. Din nefericire, nu reuşeşte să o elimine, mai mult, o depune pe pereţii intestinelor, împiedicând astfel asimilarea altor nutrienţi pentru organism. Rezultatul: OBOSEALA. Derivaţii digestiei laptelui eliberează în corp un mucus toxic, foarte acid. Cazeina acţionează ca un clei care lipeşte toate toxinele de pe pereţii tubului digestiv.
Produsele lactate pasteurizate (cu penicilina şi alte antibiotice) sunt şi mai periculoase, adăugând noi chimicale organismului nostru.
Pasteurizarea laptelui se obţine în urma încălzirii până la 80°C, în vederea distrugerii bacteriilor, dar această încălzire provoacă, pe lângă distrugerea bacteriilor, şi o scădere considerabilă a valorii nutritive a laptelui. Prin fierbere laptele îşi pierde calciul, fierul şi fosforul, care nu mai pot fi asimilate decât în cantităţi infime, restul, neasimilat, depunându-se ca deşeuri ce constituie depozitele toxice din sânge. Aceste depozite de reziduuri din sânge alcătuiesc un teren propice de dezvoltare pentru germenii patogeni. S-a demonstrat că folosirea laptelui pasteurizat în alimentaţie duce la rahitism, scorbut, tulburări digestive şi chiar favorizează apariţia tuberculozei, în loc să o prevină.
Multe experimente care s-au făcut pe animale folosind laptele pasteurizat au demonstrat că acesta produce tulburări serioase: animalele au făcut rahitism, au avortat, au devenit agresive, glanda tiroidă nu s-a dezvoltat normal, iar la a treia generaţie au apărut semnele de degenerare.
Cel mai elocvent experiment a avut loc în Scoţia, la o şcoală agricolă, unde opt viţei au primit hrană, încă din prima zi de viaţă, lapte pasteurizat, iar alţi opt lapte crud. Doi viţei din prima grupă au murit în prima lună. Unul dintre viţei a fost scutit de continuarea probei pentru a i se salva viaţa. Al patrulea viţel a murit la două zile după încheierea perioadei experimentale, iar ceilalţi au putut fi salvaţi, dându-li-se ulterior lapte crud. Viţeii din cea de-a doua grupă, care au fost hrăniţi cu lapte de la mamele lor, au rămas în perfectă stare de sănătate.
Corpului îi trebuie multă energie pentru a străpunge mucusul care căptuşeşte tot ceea ce este membrană.
Consumul laptelui este considerat ca fiind în relaţie directă cu bolile de inimă, artrita, alergiile, migrenele, obezitatea.
Adulţii consumatori de lactate nu absorb nutrienţii la fel de bine ca cei neconsumatori.
Rezultatul: oboseala cronică.
Consumul lactatelor nu este indicat nici în combinaţii “corecte”, cu atât mai mult în combinaţii cu pâine, ouă, carne.
Cel mai asemănător laptelui uman este laptele de măgăriţă, după care urmează laptele de capră.
Dacă beţi lapte, beţi-l simplu (nepasteurizat). Dar nu uitaţi, este substanţa ce ocupă locul 1 la crearea de mucus! Nu se combină cu nimic!
Iaurtul produce fermentaţie şi putrefacţie. Mâncaţi-l gol, cu salată – de fructe sau de legume (crude) – sau în combinaţie cu făinoasele.
Smântâna dulce conţine vitaminele A, C, D, fiind recomandată doar ca adaos. Urda conţine Ca, P, şi proteine.
Zerul proaspăt, pe lângă lacto-albumină şi lactoză, conţine săruri minerale şi vitamine. Este foarte indicat în toate tulburările de nutriţie, stimulând activitatea intestinelor. Este recomandat ca tranzitoriu după dietele hidrice la copii.
Brânza se combină bine cu salata (fără pâine) sau topită în legume fierbinţi. Brânzeturile galbene sunt chimizate şi vă recomand evitarea lor. Se consideră că lactatele sunt o sursă importantă de calciu, dar:
1. Calciul din laptele de vacă este aspru legat de cazeină. El nu se poate absorbi şi nici asimila de către om.
2. Prin prelucrare, lactatele îşi pierd calciul sau îl degradează.
Calciul poate fi luat de om din toate vegetalele cu frunze verzi, din nuci, curmale, smochine, prune şi pătrunjel sub formă foarte convenabilă şi la îndemână.
De altfel, vacile îşi iau calciul din ierburi, nu au nevoie să sugă unele de la altele. Este un lucru constatat faptul că oamenii care suferă o deficienţă de calciu au şi o dietă foarte acidă, pentru că lactatele formează acid.
Untul este o grăsime, deci este neutru şi este singurul lactat care se poate combina cu carbohidraţi (pâine, cartofi, orez etc.).
Când renunţaţi la lapte începeţi consumul zerului, pătrunjelului (10 grame/zi), nucilor şi seminţelor (1/2 de ceşcuţă pe zi), care vă vor furniza calciul necesar. Apoi raţia se poate reduce la 2-3 porţii pe săptămână.
după Daniel Menrath
racoltapetru6 