Ţara cu mâna întinsă

Din primii ani de democraţie postdecembristă România s-a trezit buimacă, precum după un somn lung şi profund. Fapul că nu era datoare nimănui cu bani a fost considerat de analiştii de atunci un handicap ce trebuia repede eliminat. Aşa a început seria  împrumuturi de la băncile mondiale şi europene. La început ele se dădeau uşor, căci bancherii erau bucuroşi de noul client înfometat dar, pe măsură ce datoria creştea, au venit şi condiţii din ce în ce mai drastice. De fapt un amestec brutal în treburile interne, care a dus în cele din urmă la scăderea nivelului de trai şi creşterea şomajului.

Aceasta e consecinţa firească a cerşirii necontenite de împrumuturi care s-au dus, de multe ori, în buzunarele firmelor străine, a “regilor asfalturilor” şi a altor afacerişti înfiltraţi în anturajul factorilor de decizie din guvern şi parlament. Cerşitul ne-a intrat în sânge, dar ne simţim profund lezaţi în amorul propriu când nişte comici de mâna a doua din Franţa ne caricaturizează cu mâna întinsă şi cerând de pomană.

Dar oare nu se inspiră din cruda realitate? În afară de umilirea de a negocia mereu noi împrumuturi şi reeşalonarea continuă a datoriilor am cerşit intrarea în NATO şi UE, acceptând condiţii greu de imaginat. Pentru Alianţa Nord-Atlantică a trebuit să contribuim la războiul lor împotriva sârbilor şi apoi la numeroase sacrificii umane pe diferite fronturi. Iar pentru intrarea în Uniune plătim şi astăzi preţul unei continuue monitorizări care ne introduce reguli ce pentru noi sunt absurde: asomarea porcilor, eliminarea bicarbonatului de sodiu din mici, seminţe şi standarde de calitate impuse de marii producători în paguba celor din România etc. Per total, în loc să beneficiem de banii europeni nerambursabili, noi plătim mai mult şi sprijinim alte ţări, care ştiu cum să folosească fondurile.

Între timp noi continuăm să cerşim. Cei care ne-au făcut celebri în această “meserie” au întins mâna prin alte ţări şi oricât am vrea noi să ştergem această impresie, ea va persista mult timp în mintea celor care şi-au însuşit-o. Chiar dacă am avea o sută de regizori ca Mungiu şi încă vreo câteva Nadii Comăneci, răul sare întotdeauna în evidenţă, precum în gloria efemeră din fotbal. Degeaba câştigă echipa zece meciuri şi este adulată de suporteri. Dacă îl pierde pe următorul, fanii înfocaţi vor deveni cei mai întărâtaţi huiduitori.

Mâna întinsă a românilor nu o întâlneşti numai peste hotare. În România trebuie oamenii trebuie să-şi cerşească drepturile, chiar dacă legea le-o garantează. Cei mai afectaţi sunt bolnavii, care cer bani pentru medicamente, operaţii scumpe, transplanturi de organe. Nu este zi în care să nu vezi la televizor câte un caz grav în care un copil imploră bani pentru a putea fi operat şi salvat de la moarte. Sau un matur ce aşteaptă o inimă sănătoasă, dar nu sunt fonduri pentru a-i îndeplini speranţa, chiar dacă se găsesc donatori. Primim mereu e-mailuri prin care se cer bani pentru salvarea unei vieţi. Chiar şi în ziare apar anunţuri pentru oamenii cu dare de mână, care pot oferi câte puţin pentru a ajuta un suflet condamnat altfel la moarte.

Oamenii aceştia îşi cerşesc dreptul la viaţă! De la alţi oameni, miloşi şi discreţi, care sunt destul de mulţi şi care poate au la rândul lor greutăţi, dar îşi rup de la gură. De la concetăţenii care, după ce plătesc o sută de taxe la stat, mai găsesc câţiva lei pentru a-şi ajutora aproapele. În acest timp statul dă sute de milioane de euro pe autostrăzi care nu s-au construit, pe o catedrală falnică, ce n-a văzut nici Parisul, pe subvenţii la intreprinderi falimentare şi alte “investiţii” care nu aduc nici un profit. Şi în timp ce parlamentarii se ceartă pentru hârtia igienică din toaletele Casei Poporului, românii cerşesc lucruri vitale pentru a trăi decent: sănătate, cultură, locuri de muncă, şosele fără gropi… Dar cine a ajuns în postura de a putea să ajute, nu mai are urechi de auzit.

 

3 thoughts on “Ţara cu mâna întinsă

  1. Generatia noastra este generatie de sacrificiu din pacate toate formele de asa zisa de a construi o “‘democratie reala'” am simtit pe pielea noastra dar rezultatele sunt foarte avantajoase pentru o categorie dar noi oare pana cand trebuie sa suportam situatia aceasta fara nici un viitor?

  2. Expresia “generaţie de sacrificiu” ne-a fost servită mereu ca o scuză pentru lipsurile pe care le îndurăm. Dacă o ţinem tot aşa, vor fi doar astfel de generaţii.

  3. Exact, si generatia parintilor mei a fost socotita de sacrificiu, pt. ca au suportat atat criza mondiala din ’33, apoi razboiul, sfarsitul lui, etc. Noi suntem socotiti tot generatie de sacrificiu pt. viata pe care stim bine ca o avem fiecare; iar pe copiii mei nu-i vad deloc mai bine…ba chiar mai rau intr-o astfel de societate numai de consum…pe toate partile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.