Români nedescoperiţi

Incredibil! Vorbesc limba română, au auzit că sunt români, dar nu au idee ce e România

Gazeta de Maramureş a făcut o descoperire extraordinară. La doar 200 km de Sighet, există 1.600 de oameni care vorbesc o limbă asemănătoare limbii române din Evul Mediu. Li se spune “volohi”. Prin anii ’90, au aflat că nu, foarte departe de ei, existam şi noi, alţi oameni care vorbesc aceeaşi limbă. Aceasta datorită unui bărbat întors din armată, care le-a dat volohilor un radio cu tranzistori, fixat pe Radio Bucureşti.

S-au refugiat toţi în marginea pădurii, lângă satul ucrainean Poroscovo. Nu ştie nimeni cum au ajuns ei acolo, nici măcar bătrânii, aşa că nu ştiu nici cine sunt. Ucrainenii îi numesc “ţigani albi” şi profită de ignoranţa lor pentru a le pune în cârcă orice nelegiuire doresc. Dacă îi întrebi, volohii din Poroscovo răspund că sunt români, pentru că, pe când mergeau cu toţii la muncă în Kazahstan, până la destrămarea URSS, au aflat că există un popor întreg care vorbeşte ca ei. Dar până acum, nu a reuşit nici unul să treacă graniţa, măcar până în Maramureş şi înapoi, pentru a le spune celorlalţi dacă este adevărat ce se spune: că există o ţară întreagă a românilor. Mai mult, ei nu au ştiut nici măcar de celelalte comunităţi de români din dreapta Tisei sau din alte părţi ale Ucrainei.

Prizionierii altei lumi

Volohii nu numai că vorbesc o română de Ev Mediu, dar şi trăiesc ca în acele vremuri. Neştiutori de carte, într-o sărăcie cruntă, cu foarte mulţi copii şi cu o speranţă de viaţă foarte mică. După cum au descoperit şi jurnaliştii maramureşeni, în comunitatea volohilor există un singur bătrân, pentru că restul au murit din cauza condiţiilor extreme de trai şi a bolilor. În casele de pământ trăiesc chiar şi 30 de suflete, astfel că observaţia Gazetei de Maramureş este justă: cel mai probabil, comunitatea din Poroscovo deţine recordul absolut de natalitate.

Până la lăsarea serii, pe uliţele noroioase, nu vezi nici un bărbat. Toţi sunt la pădure. Mai-marele lor e “Laci Birăul”, care spune că din tată-n fiu familia lui s-a declarat ca fiind una de români. Dar până acum nu a văzut niciodată un român, o hartă a ţării noastre, nu a auzit de Bucureşti şi nici de Ceauşescu. În principiu, e la fel ca restul volohilor, care ştiu că sunt români şi asta le este de ajuns. “Nu ştim cum am ajuns în zonă. Nu ştiu nici bătrânii cum au ajuns aici. Ai noştri bătrâni ziceau doar că suntem români”, a spus Laci Birău. Cum nu au biserică şi şcoală în limba română, el spune că toţi copiii învaţă româna din familie. Laci Birău zice că fiica lui ar fi interesată să înveţe carte, eventual în România. Pentru moment, însă, aşteaptă să nască.

Nici măcar la recensământul din 2001, oamenii din Proscovo nu au fost înregistraţi drept români. Ei spun că le-au zis “domnilor cu recensământul” că sunt români, dar, cum nu ştiu carte, ei au scris ce-au vrut. O altă dovadă că cei din Poroscovo sunt români din instinct sunt obiceiurile lor. De Crăciun, cântă şi ei nişte colinde vechi, pe care nu-şi amintesc de unde le ştiu. La nunţi, cântă din acordeon. Numele sunt tot de-ale noastre: toţi sunt Ion, Vasile, Ileana, Iancu. Numele de familie e Volosin, de la valah.

Ţapul ispăşitor al ucrainenilor

Această comunitate neştiutoare şi neştiută de nimeni până acum este, la nevoie, ţapul ispăşitor al ucrainenilor. Refuzând să le spună români, ucrainenii spun că volohii sau ţiganii albi fură lemn, îi agresează pe pădurari sau sunt nişte oameni foarte corupţi. Românii, însă, spun că mulţi din ei au ajuns la închisoare, după ce au fost puşi să citească documente pe care nu ştiau să le citească, dar în care recunoşteau că au comis diverse nelegiuiri. Uneori, fac aceste mărturisiri în schimbul unei bucăţi de ciocolată, unui pachet de cafea sau al altor alimente de lux pentru ei.”Mi-i greu, că al meu sânge dă înapoi. Cade înapoi şi mă doare când alţii îşi bat joc de el”, se plânge Laci Birăul.

Cei care i-au descoperit pe aceşti români uitaţi de toţi invocă nişte documente istorice, conform cărora prin 1364, în zona Munkacevo, au fost aduşi mai mulţi militari volohi. Tot pe atunci, în zona Poroscovo, s-au înfiinţat şapte puncte de grăniceri, unde lucrau tot volohi. Conform unui alt scenariu, românii de la baza Carpaţilor Păduroşi ar fi urmaşi ai ciobanilor volohi veniţi în zonă. Ucrainenii, însă, au alte teorii. Recent, un ziar ucrainean a spus că volohii nu sunt români, pentru că aşa a decretat o delegaţie care a făcut o expediţie ştiinţifică în zonă. Aşa că, spun ei, comunitatea din Poroscovo este una bizară, vorbitoare a unui dialect românesc complicat, care trăiesc ca nişte ţigani.

Până una-alta, românii, ignoraţi de neamul din care se trag şi de neamul în care trăiesc, sunt folositori când e vorba de închiderea multor dosare de furt şi alte infracţiuni de acest gen.

4 thoughts on “Români nedescoperiţi

  1. Sunt mulţi români uitaţi de ţară în toată lumea. Dar, precum spui tu: ce să ne mai mirăm, dacă suntem uitaţi chiar şi dacă locuim în patria noastră.

  2. Comparaţia cu ţiganii din România este inevitabilă şi societatea din toate ţările este responsabilă pentru neintegrarea şi discriminarea acestei etnii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.