Duel psihologic

Eram tare mulțumit, dar căutam să ascund asta printr-o mină serioasă și preocupată. Mă temusem de această partidă, mai ales că era decisivă pentru calificarea în semifinale și implicit dobândirea titlului de „candidat de maestru” la șah.  Acum, mai aveam o mutare și dădeam mat, indiferent ce ar fi mișcat adversarul. E drept că steagul meu de la ceas era ridicat sus de tot, semn că mai aveam doar câteva secunde pentru mutarea decisivă. Dar cât putea să dureze aceasta? Mintea știa precis ce mutare urmează, iar mâna era gata de start. Deci vreo două secunde, însă cred că dispuneam de zece.

Am tras cu coada ochiului spre rivalul care nu arăta nici un motiv de îngrijorare. Oare de ce? Ce mai aștepta? Doar era clar și pentru un începător că nu mai are nicio scăpare. De aceea eram pregătit și să-i strâng mâna atunci când o va întinde ca semn al recunoașterii înfrângerii. Totuși, el își scoase tacticos o țigară, o aprinse și trase cu sete din ea. Ce însemna asta?! E drept că el mai avea mult timp de gândire – aproape o oră -, dar chiar vrea să uzeze de el doar ca să amâne inevitabilul? Fumul de țigară mă irita și am observat că-l sufla înadins către mine. Deci asta era! Voia să se răzbune și să se joace cu nervii mei. Ei bine, o să mă țin tare și o să-l bat și la acest capitol!

După ce și-a terminat țigara, a început să tușească zgomotos. Nu știu dacă o făcea dinadins, dar uneori „uita” să-și pună batista la gură, iar eu simțeam umezeala expectorației sale. M-am ferit pe cât am putut și privirile noastre s-au încrucișat dușmănoase. Punctul pus în joc era la fel de decisiv și pentru el, dar asta nu era o scuză pentru modul în care voia să-l câștige. Eram amândoi pe primele locuri, iar cel care câștiga mergea mai departe, la București. Se părea că dorința lui de victorie era mai mare decât capacitatea sa de a mă bate, iar pentru asta era în stare de orice mijloc psihic pentru a-și atinge scopul.

După ce a terminat cu tusea, s-a ridicat de la masă și a început să se plimbe printre mese. Și asta în timp ce eu așteptam să mute sau să cedeze! Mai avea circa 30 de minute de gândire și parcă ceasul lui mă lovea în cap cu fiecare ticăit. În jurul mesei noastre nu mai erau chibiți, fiindcă s-au lămurit cu toții că partida e jucată și câștigată de mine. Doar eu nu puteam să-mi părăsesc locul. Știam că dacă o voi face, partenerul de joc va veni imediat și va muta. Iar eu nu voi mai avea timp să răspund și voi pierde prin depășirea timpului de gândire. Eram legat de tabla de joc și mai erau 26 de minute lungi. Piesele lui parcă râdeau de mine și ale mele începuseră să-și piardă forma. Mă revedeam în fiecare din ele și îndoiala victoriei mi se citea pe chip.

Când mai avea un sfert de oră, adversarul a revenit pe scaunul lui și a mai aprins o țigară. Am suportat din nou cu stoicism norii de fum care se perindau prin fața mea. Trebuia să fiu tare până la capăt. Țigara s-a terminat și am văzut cum o mână se întinde deasupra tablei de joc. A zăbovit o bună bucată de vreme, timp în care eu eram încordat la maximum. Apoi, spre deznădejdea mea, s-a retras fără să atingă vreo piesă. Mai erau câteva minute și rivalul meu de moarte voia să mă chinuie probabil până la ultima secundă. Mă încurajam în gând și ochii îmi poposeau tot mai des pe cadranul ceasului advers, pe care limba minutarului începuse să ridice steagul. „Încă puțin… încă puțin și am să câștig! Doamne ajută să trec cu bine și peste această încercare”, îmi repetam mereu în gând.

Clipa decisivă se apropia, steagul era la fel de ridicat ca al meu, iar mâna rivalului plană precum un ului deasupra pieselor sale. Cu o mișcare rapidă, apucă o figură și o mută, iar simultan cealaltă mână apăsă cu zgomot butonul ceasului. Acesta era startul mult așteptat al meu. Mintea mi-a intrat imediat în acțiune și mâna a mutat cu un reflex elegant –  pentru a face impresie artistică  am sacrificat o secundă. Știam că am timpul necesar și când am apăsat pe butonul ceasului meu, stegulețul era încă ridicat. Dar ce se întâmplă? Butonul nu a coborât și ceasul mergea în continuare. Până când mi-am dat seama că adversarul nu luase încâ mâna de pe butonul lui, împiedicând astfel ceasul meu să se oprească, era prea târziu. Stegulețul îmi căzuse și rivalul rânjea fericit.  M-am uitat împrejurul mesei pentru a mă asigura de un martor care a văzut sabotajul, însă nu era nimeni pe alături. A venit arbitru, dar degeaba susțineam că am mutat la timp: ceasul mă incrimina și nu puteam să conving pe nimeni că am fost împiedicat să opresc scurgerea timpului.

De atunci fac tot posibilul să nu mai ajung în criză de timp. Nici în șah, dar nici în viața de zi cu zi. Nu știi niciodată când cel sau cei din jurul tău pot profita de pe urma acestei slăbiciuni de moment. Iar dintr-un câștigător sigur, poți ajunge un învins. Pe nedrept, dar cine a spus că viața e mereu dreaptă?

12 thoughts on “Duel psihologic

  1. Ei, se mai întâmplă deseori ca viața să fie nedreaptă, dar – nu-i așa? – important e ca din fiecare poveste ce ne-a afectat să rămânem cu o învățătură.
    P.S. Viața asta e plină de oameni lipsiți de caracter – a câștigat ipochimenul ăla partida necinstit o dată, dar garantez că până la urmă i s-a înfundat lui cumva…

    1. Sunt sigur că ai dreptate, Bursucel, deși nu l-am mai întâlnit de-atunci. Adevărul, pe care uneori îl neglijăm, e că din înfrângeri ne întărim, dacă știm cum să învățăm din ele.

      1. Măi, important era să nu-ți pierzi încrederea în tine după o astfel de pățanie.😉
        P.S. Sper că nu i-ai strâns mana după ce ati terminat partida….😕

  2. Din pacate se intampla foarte des ca oameni fara caracter sa foloseasca mijloace ne cinstite sa obtina tot cea ce au propus indiferent de situatie, dar viata nu iarta inrt-un fel sau altul tot platec ei.Iti doresc o seara minunata.

  3. Mă bucur că spui asta, Gabi. Și eu sunt de aceeași părere: că orice faptă își are și răsplată. Depinde când și cum trebuie plătite acele fapte. Uneori nici nu-ți dai seama…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s