Bancurile duminicale

* Un bărbat își trimite copilul să pună o scrisoare în cutia poștală, apoi își amintește că nu trecuse adresa destinatarului pe plic. Se întoarce puștiul acasă:
– Ai pus scrisoarea în cutie?
– Da!
– Păi tu n-ai văzut că nu avea adresa scrisă pe ea?
– Ba da, dar am crezut că nu vrei să știu eu cui ai trimis-o!
.
* Patru blonde se întorc de la mare. Prima spune:
– Ajung acasă și-i spun soțului totul: unde, când și cu cine!
A doua se gândește: „Ce proastă!”
A treia se gândește: „Ce curaj!”
A patra scapă printre buze:
– Ce memorie!
.
* Două blonde după examenul pentru permis auto:
– Ei, cum a fost la examenul de șofat?
– Păi, am picat…
– Cum așa?
– Am ajuns la o intersecție cu sens giratoriu și acolo era un semn pe care scria 30. Am încercuit sensul de 30 de ori și… am fost respinsă.
– Aha, sigur că te-ai încurcat la numărătoare…
.
* La un coafor, patronul a instalat un papagal colorat la intrarea în salonul lui. De fiecare dată când o femeie anume trecea prin fața salonului de coafură, papagalul îi zicea:
– Ei, Curvă! Ei, Curvă!
Într-o zi, sătulă de pasăre, fata intră în salon și se plânge patronului. Pentru a-l pedepsi, patronul decide să vopsească papagalul în negru. Câteva zile mai târziu, femeia trece din nou prin fața salonului de coafură și papagalul rămâne mut. Mirată, tânăra se oprește și-i spune:
– Hei!! Acum nu mai spui nimic? Nu mai faci pe șmecherul?!
Papagalul îi răspunde cu calm:
– Când sunt în smoking, nu vorbesc cu curvele!!!
.
* ÎNTREBARE: De ce nu trebuie să calci cu mașina un țigan care merge pe bicicletă?
RĂSPUNS: Poate fi bicicleta ta!
.
* Piranda se proțăpește la Parpanghel:
– Mo, dă-mi ho sută de mii!
– Hai fă, ce să faci cu ho sută?
– Ca să-mi iau portjartel.
– Ce-i aia, fă?
– Lasă că ț-o arăt dup-aia. Marcă Banu’!
Vine piranda din târg și-l cheamă pe Parpanghel în odaie, apoi ridică fustele. Parpanghel leșină. Intră Onu, tatăl lui Parpanghel:
– Ce i-ai făcut, fă, lu’ ăsta de l-ai dat pă spate?
– Ce să-i fac, bă, i-am arătat portjarteru’!
– Ce i-ai arătat, fă?
– Iote asta!
Și ridică iar fustele… Cade și Onu… Intră Baria, mama lui Parpanghel:
– Fă, fir-ai a dracu’ dă tută, cu cine te-a adus aicea! Da’ ce e ăștia lați pă jos?
– Io nu știu, fă, dă ce-a căzut, că io le-am arătat portjarteru’.
– Care fă portjartel, ia!
– Iote colea!, și saltă cortina…
– Păi, fă, proasta drecu’: cleștișorii ăia e pentru ciorapi, nu pentru buzili pijdii…
.
* Cred că nu o să renunț la burtă. Pentru a fi doar oase, am eternitatea la dispoziție…
.
* În ultima săptămână am reușit să fac următoarele: am ieșit la plimbare în fiecare zi, am făcut temele împreună cu fiul meu, am fost la cumpărături, am reparat ușile stricate din casă și am pus becuri noi, am ieșit de 2 ori la fotbal cu băieții și de alte 3 ori la bere, mi-am plimbat cățelul dimineața și seara, mi-am „alintat” soția cu o cină romantică și o plimbare pe faleză…
Secretul: Mi-am închis contul pe facebook!!!

Atingerea lumilor

imagine sf
Când Simi se apropie de scările hotelului unde era director aruncă o privire într-o doară spre balcoanele celor șase etaje. De obicei erau goale la acea oră matinală, doar că, de data asta, la etajul 5 văzu o persoană care-l privea insistent. Când se uită mai atent, încremeni: acolo sus era chiar el! Nu-i venea să creadă și analiza cu gura căscată personajul care părea la fel de uluit. Chiar dacă-l despărțeau cinci etaje, Simi putea să vadă că omul de la etajul 5 avea exact aceleași trăsături ca el. Ai fi zis că e fratele lui geamăn despre a cărui existență nu avea habar. Dar ceea cel intriga și mai mult era faptul că era îmbrăcat la fel, până la ultimul amănunt. Chiar și tunsoarea era identică.
După clipele de buimăceală, Simi se precipită spre intrare și apoi spre lift. A fost necesar un minut de așteptare, ascensorul ajunse la parter și el intră fără să-i pese de secretara care-l saluta cu voce mieroasă sau de omul de servici care-l întreba ceva. Gândurile îi erau blocate doar la ceea ce văzuse. Ajuns la etajul 5, se năpusti pur și simplu spre camera 515. Ușa era larg deschisă, iar balconul era gol. Nu se poate! Doar nu a avut halucinații! Dar când se uită în jos scoase o exclamație de uimire. Acolo unde fusese el acum câteva minute, era persoana care-l intrigase și care-l privea cu aceeași expresie de uluire. Era prea de tot.
Fără să piardă timpul, ieși cu pași mari și se grăbi pe scări. Nu mai avea răbdare să cheme liftul și se gândea că poate pe aici a coborât și sosia lui, deci avea șanse să-l întâlnească în cazul că ar fi urcat. Din repezeală și neatenție era cât pe ce să o dezechilibreze pe tanti Voichița, care urca sus cu niște cearceafuri de schimb. Bâigui niște scuze și își continuă coborârea vertiginoasă. Doar că, spre marea lui dezamăgire, când a ajuns afară nu-l mai văzu pe cel vizat. Iar când se uită în sus simți că-l apucă amețeala. Pe același balcon era aceeași persoană, cu aceeași mină de om furios. Jocul acesta trebuia să înceteze! Ridică mâna dreaptă și arătă către cel de sus, strigând:
– Stai acolo! Să nu te miști până nu ajung la tine! Auzi?
Străinul misterios dădu din cap și îi făcu semn să urce.
.
M-am trezit cu o durere de cap îngrozitoare. Așa-mi trebuie dacă l-am ascultat pe Duțu și am pierdut o jumătate de noapte prin baruri. Era târziu, pentru că nu am auzit nici când a pornit televizorul, cel care-mi era ceasul deșteptător. De data asta o să întârzii la serviciu, lucru care nu-mi stătea în fire. Ei și? Doar n-o să vină tocmai azi directorul principal să mă verifice. După un duș rapid și rece am sorbit câteva guri de cafea amară, tot rece, și m-am echipat în pripă. Când am ajuns la hotel era aproape ora nouă. Măcar îmi revenisem și le puteam zâmbi angajaților, așa cum îmi stătea în caracter.
Prima dată am dat cu ochii de Fane, omul de serviciu care ștergea pe jos. L-am salutat ca de obicei, dar el mă privi mirat, fără să scoată un cuvânt. Ce-o avea azi? Apoi am dat cu ochii de secretara mea cea frumoasă.
– Bună dimineața, scumpi!, i-am zis făcându-i cu ochiul.
Mă privi și ea cu curiozitate și-mi răspunse șovăielnic:
– Bună din nou, Simi. Ai avut probleme la etajul 5?
– Eu?! Ce probleme?
– Nu știu, dar bănuiesc că de aceea ai urcat de două ori. Mi-a spus Voichița că te-ai ciocnit pe scări, la coborâre.
– Ce tot vorbești, fato? Eu doar acum am sosit!, mi-am exprimat nedumerirea.
– Hai, lasă glumele, că doar ne-am mai întâlnit înainte de 8, râse ea cu naturalețe.
Mă gândeam că e pusă ea pe glume, așa că am dat să intru în birou. Chiar atunci a apărut Voichița, cu o figură speriată:
– Domnu Simi, domnu Simi, ce s-a întâmplat?
– Ce să se întâmple, tu Voichițo?
– Păi n-ați pățit nimic?
– Nu, ce să pățesc?
– Atunci de unde e sângele ăla din camera 515?
M-am uitat la ea, ea se uita buimacă la mine, deci e clar că văzuse ceva în neregulă. Am urcat toți trei la camera cu pricina: eu, Voichița și secretara. Ceea ce am văzut nu era de glumă: toată încăperea era răvășită și cearceafurile pline de sânge. Se vedea clar că aici se dăduse o luptă. Dar cine cu cine se luptase, că nu mai era nimeni acolo, iar Voichița jura că nu mă văzuse decât pe mine intrând acolo? Ceea ce era o aberație! Am fost nevoit să chem poliția, care ne-a interogat câteva ore. Pe mine nu m-au crezut, deși le-am jurat că nu am sosit la serviciu decât pe la nouă. E drept că n-aveam martori și asta mi-a știrbit credibilitatea. S-au luat mostre de sânge și am fost avertizat să nu părăsesc localitatea până la finalul cercetărilor. După analize a apărut o altă ciudățenie: sângele provenea numai de la mine! Circa 4 litri! Iar eu nu aveam nici cea mai mică rană.
Am fost din nou interogat câteva zile, cercetat de medici interniști și psihologi. Totul mi se părea o mascaradă sau un scenariu de prost gust. Nimeni nu-mi dădea nici o explicație și simțeam că înnebunesc. Chiar s-a pus problema să fiu internat la un ospiciu, dar am avut noroc cu un medic care-mi era prieten.
De atunci au trecut câteva luni și invitațiile pe la spital sau poliție au încetat. Dar, în mintea mea a rămas o traumă care mă va urmări toată viața. Ce s-a întâmplat în acea zi de toamnă e un mister pe care aș da orice să-l pot dezlega.

Mircea Badea și protestatarii

Cei care mai urmăresc „În gura presei” ( de fapt ar trebui să se cheme „În gura lui Mircea Badea”) de pe Antena 3, e clar că au văzut și auzit dialogul plin de invective, mai mult sau mai puțin voalate, dintre saltimbancul lui Felix și cei care protestează de circa trei săptămâni împotriva proiectului Roșia Montană. Totul a pornit de la atitudinea sfidătoare a sus-numitului la constanța și numărul celor care manifestau și care, după opinia lui, ar fi demnă de o cauză mai bună. De exemplu ei ar trebui să strige în fiecare zi și cu mai multă convingere „Jos Băsescu!”, fiindcă președintele țării a fost primul care a promis consorțiului străin dreptul la exploatarea auriferă. Iar debarcarea cât mai rapidă a lui Băsescu din funcția de șef al statului este obiectivul suprem al lui Mircea Badea, înainte ca justiția să poată pune în aplicare condamnarea lui Dan Voiculescu. Ce dacă primul ministru e mai nou adeptul numărul unu al proiectului?

Iată însă că protestatarii au mirosit ce hram poartă Badea și printre bannerele ce conțin lozinci au apărut câteva care-l atacă personal. Iar el nu suportă astfel de critici din partea manifestanților pe care, până nu de mult, îi chema să iasă pe stradă și să-și strige necazurile. Dar nu împotriva lui! El vrea să fie mereu apreciat și lumea să asculte doar opiniile lui. De aceea se laudă constant cu ratingul, iar pe cei care-l contrazic îi face cretini și băsiști. Pentru el sunt cretini și cei care protestează acum, din moment ce au ceva împotriva lui și a postului Antena.  Chiar a început să se întrebe de ce sunt unii împotriva proiectului de exploatare a aurului și chiar ne îmbrobodește că se va face fără cianură. Sau chiar dacă se va folosi cianură, el știe că totul se va face sub control strict, fără risc de poluare.

Se pare că și patronul său are interese ascunse în aprobarea proiectului, că nu se putea să lipsească de la o masă atât de bogată. Mulți bani s-au învârtit și încă se promit a se împărții printre cei de la conducere, iar până la urmă, datorită puterii de seducție a acelor bani, proiectul va fi aprobat. Cu cianură cu tot. Deși în Baia Mare s-a brevetat o metodă de extragere a aurului fără folosirea cianurii, ea nu este luată în seamă de guvernanții noștri. Cică e mai scumpă. Deci nu merită să cheltuim ceva în plus pentru salvarea mediului! Sunt puși minerii să strige că nu au ce mânca și că ei altă meserie nu pot învăța. Să se contreze ei cu protestatarii.  Pentru câteva sute de locuri de muncă temporare, să ne dăm tezaurul strămoșesc și să distrugem un loc feeric, ideal pentru turism.

Între timp, de la tribuna Antenei, Mircea Badea pune etichete pe caracterele oamenilor care nu-l înțeleg și a evenimentelor pe care le răstălmăcește după cum îi cer interesele de angajat fidel, cu creierul spălat de alte opinii. Cine nu e cu el, e împotriva lui! Iar cine e cu el trebuie să strige ce spune el, să protesteze împotriva cui zice el, să mănânce ce mănâncă el (dar neapărat șaorma, și în nici un caz ceafă de porc, pâine, mămăligă sau ciorbe), altfel e un cretin, un băsist, un idiot și toate celelalte epitete și onomatopee care îi vin spontan pe gură.

Cu cinism, despre depopulare

* „Societatea nu face nici o afacere, dacă permite degeneraților să-și perpetueze specia” (Theodore Roosevelt)

* „Malthus a fost justificat, realitatea a fost suprinsă bine de Malthus. Lumea a treia este suprapopulată, este un dezastru economic, și nu există nici un mod în care acestea ar putea ieși din ea cu această populație în creștere rapidă. Filozofia noastră este: înapoi la sat”. (Dr. Arne Schiotz, World Wildlife Fund –  Director de conservare, a declarat astfel, în mod ironic, în 1984)

* „O populație totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai puțin decât în prezent, ar fi ideal”. (Ted Turner –  într-un interviu pentru revista Audubon)

* „Există o singură temă în spatele eforturilor noastre: – trebuie să reducem nivelul populației. Iar guvernele trebuie să ne folosească metodele pentru a obține rezultate curate și frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populația este o problemă politică. Odată ce populația este scăpată de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei… Programul nostru în El Salvador nu a funcționat. Nu am avut infrastructura care să-l susțină. Au fost al naibii de mulți oameni… Pentru a reduce într-adevăr populația, rapid, va trebui să trimiteți toți bărbații la luptă și să ucideți un număr semnificativ de femei fertile… Cel mai rapid mod de a reduce populația este prin foamete, ca și în Africa, sau prin boli, cum ar fi Marea Neagră… (Thomas Ferguson –  Departamentul de Stat pentru Populație)

* „În căutarea unui nou dușman care să se unească, ne-a venit ideea cu poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și potrivirea proiectelor de lege cu ele… Dar, uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele cu cauzele. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția umană și numai prin schimbarea atitudinilor și a comportamentului oamenilor, acestea pot fi depășite. Atunci, înseamnă că inamicul real este chiar umanitatea.” (Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator și respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluție globală” Pag. 104-105, 1991)

* „Un cancer este o multiplicare necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată de oameni… Noi trebuie să mutăm eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operațiunea va cere multe decizii aparent brutale și lipsite de inimă…” (Paul Ehrlich – profesor la Stanford, în cartea: „Bomba numită Populație”)

* „Pământul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii” (Merton Lambert – formator în cadrul Fundației Rockefeller)

* „Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boală: ”Virusul-Om„. ” „Primele mele trei obiective principale ar fi: reducerea populației umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale și în al treilea rând să văd cât mai multe zone pustii.” (Dave Foreman)

* „În scopul de a stabiliza populația lumii, trebuie să eliminăm 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să îl spun, dar este la fel de rău să nu-l spun” (J. Cousteau – 1991, explorator și reprezentant UNESCO)

* „Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepție, despre avort, despre valoarea controlului populației, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populației. Reduceți populația cu 90%, iar apoi nu vor mai fi suficienți oameni pentru a face atât de multe daune ecologice” (Mihail Gorgaciov)

* „Azi, America ar fi indignată dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea. Mâine vor fi recunoscători! Acest lucru va fi valabil mai ales dacă li s-a spus în prealabil că există infiltrate în mijlocul lor amenințări din afară, indiferent dacă sunt reale sau fictive, care pun în pericol însăși existența noastră. Aceasta va fi valabil și în cazul tuturor popoarelor din lume, iar ele vor dori să fie eliberate de acest rău. Singurul lucru de care fiecare om se teme este necunoscutul. Atunci când este prezentat acest scenariu, drepturile individuale vor fi de bună voie abandonate de către oameni, mai ales dacă bunăstarea lor va fi garantată de către Guvernul Mondial”. (Dr. Henry Kissinger – New York, 28 octombrie 1973)

* „Ilegal o putem face imediat. Constituțional va dura puțin mai mult…” (Dr. Henry Kissinger –  Conferința Bilderberg, Evians, Franța, 1991)

* „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantități tot mai mari de minerale din străinătate, în special din țările mai puțin dezvoltate”. „Puterea este cel mai puternic afrodisiac”. „Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili”. „Populația lumii trebuie să fie redusă cu 50%”. ((Dr. Henry Kissinger)

* „Suntem pe punctul de a rezolva o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criză majoră credibilă și națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”. (David Rockefeller)

* „Războiul și foametea nu sunt suficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient și mai rapid mod de a ucide miliarde care trebuie să moară în curând pentru a fi rezolvată criza populației. SIDA nu este un criminal ineficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90% din populația lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letală și ucide în câteva zile, în loc de câțiva ani. Trebuie să creștem mortalitatea cu 90% la om. Uciderea oamenilor… Gândiți-vă la asta… Știți, gripa aviară e bună, de asemenea. Pentru că cel care supraviețuiește, va îngropa mai apoi nouă”. (Dr. Eric Pianka – Profesor de ecologie evolutivă la Universitatea din Texas, a arătat soluții pentru reducerea populației lumii la o audiență cu privire la controlul populației)

* „Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decât în cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepția cazului în care el va lua o inițiere luciferică.” (David Spangler – director al Inițiativei Planetare, Organizația Națiunilor Unite și unul dintre fondatorii curentului New Age!)

* „Suprapopularea este în prezent vastă, mult dincolo de capacitatea planetei. Ea nu va răspunde la reducerea viitoare a ratei natalității prin metode contraceptive, sterilizare și avort, dar trebuie ca să reducem în prezent cât mai mult populația. Acest lucru trebuie realizat prin orice mijloace necesare”. (Inițiativa pentru Carta Națiunilor Unite ECO-92 PĂMÂNT)

* „În America de Sud, guvernul peruan merge din ușă în ușă făcând presiuni asupra femeilor care urmează să fie sterilizate și e finanțat de dolari americani pentru a face acest lucru”. (Mark Earley – în „The Wrong Kind of Party Christian Post” 10/27/2008)

* „Femeile din Țările de Jos, care sunt considerate de către stat că sunt mame impropii ar trebui să fie condamnate la a lua contraceptive pentru o perioadă determinată de doi ani”. ( Marjo Van Dijken – autor al proiectului de lege în Țările de Jos)

* „Menținerea umanității sub 500 milioane, în echilibru perpetuu cu natura”. (Anonim – citat aflat pe una din pietrele Georgia Guidestones)

* „Dacă m-aș reîncarna, aș dori să revin pe pământ ca un virus ucigaș care să reducă populația umană”. „Creșterea populației umane este, probabil, singura și cea mai gravă amenințare pe termen lung, pentru supraviețuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care această creștere nu este temperată – nu doar pentru lumea naturii, ci și pentru lumea oamenilor. Cu cât sunt mai multe persoane, cu atât mai multe resurse vor consuma, și implicit va fi mai multă poluare.” (Prințul Philip – soțul reginei Elisabeta, Ducele de Edinburg, lider al World Wildlife Fund)

* „Graviditatea ar trebui să fie o crimă pedepsibilă împotriva societății, cu excepția cazului în care părinții dețin un permis de la guvern. Toți potențialii părinți ar trebui să fie îndemnați la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizând antidoturi cetățenilor aleși pentru fertilizare”. (David Brower – directorul executiv Sierra Club)

* „Principiul care susține vaccinarea obligatorie este suficient de răspândit iar cel de tăiere a trompelor uterine ar trebui să fie la fel”. „Este mai bine pentru toată lumea, dacă în loc de a aștepta executarea degeneraților pentru infracțiuni, sau de a-i lăsa să moară de foame în imbecilitatea lor, societatea îi va împiedica, pe cei care sunt în mod vădit inapți, să continue soiul lor… Trei generații de imbecili sunt de ajuns”. (Oliver Wendell Holmes – Curtea Supremă de Justiție, SUA)

* „Sincer am crezut că la acea dată Roe s-a decis și am avut temeri cu privire la creșterea populației, în special de creșterea în rândul populațiilor care nu vrem să aibă prea mulți urmași”. (Ruth Bader Ginsburg – Curtea Supremă de Justiție)

* „Un regim planetar ar trebui să fie responsabil pentru determinarea populației optime în întreaga lume, dar și în fiecare regiune și pentru a arbitra diferite țări în împărțirile regionale. Controlul mărimii populației ar trebui să rămână responsabilitatea fiecărui guvern, dar regimul planetar ar trebui să aibă puterea de a aplica limitele cuvenite.” (John P. Holdren – consultant în știință a lui Obama)

* „Direcția pe care o urmează Rockefellerii și aliații lor este de a crea un guvern într-o lume care combină supercapitalismul și comunismul în același cort, toate aflate sub controlul lor… Mă refer la o conspirație? Da. Și sunt convins că există un astfel de complot internațional în domeniu, aplicat și planificat de mult timp, și care este incredibil de rău în intenție”. (Congresmanul Larry P. McDonald – 1976, ucis într-un zbor al Liniilor Aeriene Coreene, doborât de către Uniunea Sovietică)

* „Astăzi lumea are 6,8 miliarde de oameni. Și ar putea crește până la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă am face o treabă foarte eficientă cu noile vaccinuri, cu asistența medicală, cu serviciile de sănătate și control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar cu 15 la sută…!” (Bill Gates)