cei care-n viaţă se zbat
în tunel ei au intrat
cu lămpaşul… şi-i mai greu
vântul li-l stinge mereu
tunelu-i cam lung, luminiţa e departe
nici în zeci de ani nu îl vor străbate
în genunchi şi-n coate 😦
Nu știu de ce, dar dacă de obicei găsesc cu ușurință un comentariu care, mie cel puțin îmi pare cât de cât potrivit cu mesajul epigramelor tale, de data asta am tot amânat să spun ceva pentru că, deși sunt numai patru rânduri, intuiesc o grămadă de direcții posibile și nu știu care-i cea mai potrivită.
O aștept pe viitoarea. Sunt prea orbit de lumină fără a fi în vreun fel în față. 😛
Crede-mă, Dane, că nu am avut intenția să orbesc pe cineva, iar faptul că găsești mai multe direcții la ideea pe care am rezumat-o în patru versuri nu e un lucru rău. Cea la care te gândești prima dată, e câștigătoare!
Dilema ce mă înnebuneşte:
Să stau mai în urmă…
O lumină ce mă orbeşte,
sau spiritul de …turmă?
cei care-n viaţă se zbat
în tunel ei au intrat
cu lămpaşul… şi-i mai greu
vântul li-l stinge mereu
tunelu-i cam lung, luminiţa e departe
nici în zeci de ani nu îl vor străbate
în genunchi şi-n coate 😦
Eeee, dacă pui aşa problema, e adevărat, da-i trist… 🙄
Petre, trist, netrist… este crunta realitate. Mi-aş dori să poţi să mă contrazici… 🙂
Dacă e s-alegi, române,
Te-aş ajuta c-o povaţă,
Că nu-i bine chiar în faţă,
Nici în urmă a rămâne.
Mijlocaş să fii în fotbal,
se-nţelege că e bine.
Dar oare ţine de normal,
când ai lumina lângă…tine? 🙂
La fotbal nu-s priceput,
Dar susţin ca la-nceput:
Din orice fruct am mâncat,
Miezul era preferat! 🙂
Nu am argumente solide pentru a te contrazice, Lia.
Încet încet și ajungeți la fel de lung ca Luceafărul :))) Dar îmi place
Mă bucură mult aprecierea ta!
Nu știu de ce, dar dacă de obicei găsesc cu ușurință un comentariu care, mie cel puțin îmi pare cât de cât potrivit cu mesajul epigramelor tale, de data asta am tot amânat să spun ceva pentru că, deși sunt numai patru rânduri, intuiesc o grămadă de direcții posibile și nu știu care-i cea mai potrivită.
O aștept pe viitoarea. Sunt prea orbit de lumină fără a fi în vreun fel în față. 😛
Crede-mă, Dane, că nu am avut intenția să orbesc pe cineva, iar faptul că găsești mai multe direcții la ideea pe care am rezumat-o în patru versuri nu e un lucru rău. Cea la care te gândești prima dată, e câștigătoare!