Lozul cu ghinion

E bine să ai vecini buni. Alături de ei trăiești, cu ei te înțelegi și te ajuți și tot ei îți țin de urât, mai ales atunci când ești singur. Ca orice om, am și eu vecinii mei, care sunt buni, pe cât se poate. Iar cel mai apropiat îmi este Vasile, megieșul din fața casei. E un om bun, pâinea lui Dumnezeu, cum se zice, și în fiecare zi petrecem măcar o oră la taifas sau chiar la „un pahar de vorbă” cum se spune pe la noi. Iar când mă duc în piață îi fac și lui cumpărăturile, că doar nu e greu să aduc o pâine și o sticlă de lapte în plus. Asta până luna trecută, când am alunecat și am făcut o luxație la picior de toată frumusețea. Necazul cel mare era că simțeam o durere de-mi venea să urlu de câte ori îmi mișcam glezna. Ca atare eram imobilizat la pat.

În aceste condiții, vecinul Vasile s-a dovedit de mare ajutor. Venea în fiecare zi și mă ajuta în toate treburile din gospodărie, dar mai ales la cumpărături. Și cum știa că sunt amator de loz în plic, la fel ca el, s-a oferit ca de fiecare dată când merge în oraș să-mi cumpere unul de zece lei. I-am dat banii potriviți, numai că nu am văzut lozul. Când l-am întrebat mi-a răspuns sec:

– Ți-am luat loz, dar nu a fost câștigător. Așa că l-am aruncat, doar nu era să-ți aduc o hârtie fără valoare.

– Bine, măi Vasile, dar aș fi vrut să-l văd cu ochii mei, să simt emoția desfacerii lui!, am răspuns eu necăjit.

– Hai nu fi copil! Noi jucăm să câștigăm, iar dacă lozul era câștigător îți aduceam banii pe loc. Nu mai era nevoie să fac încă un drum.

Am înghițit în sec și m-am gândit că pe undeva are dreptate: nu aveam nici un drept să-i pretind a face încă un comision. Deși am planificat să nu-mi mai iau nici un loz până reușesc să mă duc personal la agenție, n-am scăpat de gura lui. De câte ori mergea la cumpărături îmi lua câte un loz care era, bineînțeles, necâștigător și pe care nu-l vedeam. Dar îl plăteam. A trecut așa aproape o lună, după care am început să mă mișc și să merg în oraș. Acum eu eram cel care făcea din nou cumpărăturile și printre ele era câte un loz în plic. Unul pentru mine – pe care-l desfăceam pe loc – și altul pentru vecin, pe care îl aduceam și i-l dădeam sigilat. Totul a mers bine până când al meu a ieșit câștigător: 1000 de lei! Era cel mai mare câștig pentru mine și fericirea am împărtășit-o cu Vasile, cumpărând o sticlă de vin. El, însă, era dezamăgit de norocul care a dat peste mine și chiar mi-a reproșat:

– Vecine, ca să fim corecți, ar trebui să-mi dai jumătate din sumă. Că ai luat două lozuri și poate că cel câștigător era al meu.

– Dar, măi Vasile, doar ți l-am dat nedesfăcut și nu puteam știi dacă al tău e sau nu cu un câștig pe el, am zis eu contrariat.

– De unde să știu eu că l-ai desfăcut pe al meu sau pe al tău?! Ce zici de asta? Vrei să mă tragi în piept?

La asta nu mă așteptam și am căzut pe gânduri. După ce am chibzuit că un vecin bun valorează mai mult decât 500 de lei, am scos jumătate din câștig și i-am oferit-o. A primit banii, i-a numărat meticulos și apoi s-a uitat suspicios la mine, zicându-mi:

– Mi se pare mie, sau tu chiar mă furi?

– Cum așa?! Doar ți-am dat jumătate din câștig, așa cum ai pretins!

– Ei vezi? Tocmai asta mă face să cred că de fapt tu ai desfăcut lozul meu! Acea mie de lei erau banii mei, iar tu ți i-ai însușit! Halal vecin mai ești și tu. Și când te gândești cât te-am ajutat atunci când zăceai pe pat!

De data asta nu am mai rezistat și am ieșit pe ușă fără să-l salut. Mi se părea exagerată acuzația și pretenția lui. De atunci nu ne mai vorbim și simt că duc dorul vizitelor lui. Mă gândesc că am greșit și trebuia să-i dau lui tot câștigul, numai să fie bine. Că la urma urmei e vorba doar de bani, iar prietenia e neprețuită. Cred că ar trebui să-mi repar greșeala și să-i cer iertare. Ce ziceți?

Acest articol participă la competiția SuperBlog.

26 thoughts on “Lozul cu ghinion

  1. Ha, ha! Ce intamplare. La un asa final nu ma asteptam. Nu degeaba se spune ca multe prietenii merg pana la… bani. Acolo se strica multe lucruri bune, ca nu degeaba li se spune “ochiul dracului” si ne zapacesc de cap. Nu cred ca vecinul Vasile trebuia sa procedeze asa. Ai fost mai mult decat prieten atunci cand ati impartit castigul, desi…fiecare trebuia sa ramana cu lozul lui. Si tot la fel,fiecare cu norocul lui!

    Mai stiu eu niste cunoscuti care s-au certat rau de la un loz pe care unul l-a facut cadou celuilalt. S-a intamplat sa fie castigator cu… o masina! Ce cearta a iesit, de mai bine se lipseau. De-asta nu voi lua niciodata lozuri, nu stii la ce discutii poti sa ajungi!

    Daca e vecin bun, trebuie sa-i treaca supararea tot la un… pahar de vorba. Si…fara lozuri de-acum inainte!

    O zi frumoasa! 🙂

    1. Aprecierea ta e corectă și îți mulțumesc pentru ea. Nici eu nu mai iau la nimeni lozuri și nici bilete la alte jocuri de noroc, pentru că de aici se pot isca multe necazuri și destrăma unele relații care păreau foarte solide. Cu norocul și cu banii nu e de glumit, că nu se știe niciodată…
      Să ai un weekend plăcut, Alex! 🙂

  2. Măi, Petre, problemele complicate au întotdeauna rezolvări simple. Îndoiala omului este justificată. Ai cumpărat două lozuri dar el nu a avut dreptul pe care tu ți l-ai acordat, acela de a alege. Matematic, tu ai avut de două ori mai multe șanse de câștig, nu ? Și cred că nu ar mai fi existat niciun fel de discuții dacă, ca la alba-neagra, întorceai cele două lozuri cu fața-n jos și îl lăsai s-aleagă unul dintre ele. Sau să le-ascunzi la spate, câte unul în fiecare mână.
    Aiurea ! Nu-i dădeam nimic, să fie clar ! 👿

    1. Prostia mea a fost că m-am lăudat cu câștigul, la fel cum fac cu peștii pe care-i prind. Dacă nu-i spuneam nimic, rămâneam prieteni, da’ pe mine mă cam mănâncă limba și nu mă pot abține.

  3. Nu, nu! eu nu numai că i-aş fi dat toţi banii, aş mai fi dat şi ceva peste ca să aibă omul bani să cumpere de băut că a câştigat. Hehehe!
    Prea bun, domnule Petru, prea bun sunteţi…!

  4. De unde stii că el nu a câtigat în timp ce îți spunea că nu a fost câștigător lozul?.. dacă era corect îți arăta ambele lozuri… Nu? Ca să nu existe dubiu… trebuia să le desfaceți întotdeauna împreuna, după ce fiecare își alegea lozul… părerea mea…

  5. Super tare, zau asa. Daca ii dai si restul de bani sigur o sa mai gaseasca el ceva sa-ti mai ceara, despagubiri eventual, asta nu prea suna a prietenie….

  6. Buna seara Petru !
    Eu zic ca NU trebuia sa-i dai NIMIC
    caci de era el in locul tau,
    Nu iti dadea nici de-o scobitoare !!!
    Cel putin asa se vede pe aici la mine , vecinul tau……………..
    Uite cui i-as fi dat eu acei bani:

    Weekend placut si-un LOZ de 500.000 de roni !!!
    Aliosa.

  7. E trist când o prietenie ţine doar până ce deschizi un loz câştigător.
    Vasile nu-ţi era prieten şi nici n-o să-ţi fie, îmi pare rău s-o spun, chiar dacă îi dai restul de bani cât era valoarea câştigului.

    1. Mă bucură că părerea ta concordă cu a mea și a celorlalți prieteni de pe blog. Am să țin cont de asta, mai ales că m-am mutat la bloc, deci la câteva străzi distanță.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.