Viața e o competiție

De când ne naștem suntem încurajați să fim mai deștepți și mai îndemânatici decât ceilalți copii. Părinții sunt cei care ne stimulează prin orice mijloace să le arătăm că suntem genii, atât lor cât și celorlalte familii cu care sunt în contact. În imaginația lor se întâmplă ca și cele mai normale manifestări ale dezvoltării noastre, intelectuale sau fizice,  să fie traduse ca niște semnale ale inteligenței noastre ieșite din comun. Până la urmă totul se rezumă la o competiție între copiii de aceeași vârstă cu noi, sau chiar mai mari, pentru a demonstra ce aptitudini are odrasla fiecărui cuplu.

Urmează școala, unde suntem testați mai obiectiv, dar în care aproape fiecare familie „cu responsabilitate” intervine și consideră că fiul sau fiica lor nu este apreciată la adevărata lor valoare. E drept că orice concurs este benefic pentru participanți, doar că de foarte multe ori acesta devine un stres prea mare pentru unii participanți, care cedează și ajung la soluții tragice. În unele țări din vest – cum ar fi Suedia – nu se pune accentul pe întrecerea între elevi, și de aceea nu se dau nici note. Iar acest aspect nu e nicidecum un impediment în dezvoltarea intelectuală a învățăceilor. Aș spune că dimpotrivă, le oferă experiența lucrului făcut în echipă, care este foarte important pentru orice profesie pe care ar aborda-o.

La școlile noastre, și nu numai, aproape totul se rezumă la dezvoltarea individuală, care îl face pe copil – și apoi pe adolescent, om matur – să devină egoist, să fie mereu de unul singur în întrecerea cu cei de lângă el. Astfel colectivitatea, echipa, revine pe locul doi, iar munca în echipă are de suferit. Vedem asta în viața de fiecare zi și în foarte multe domenii. Politica e cea care ne afectează cel mai mult, fiindcă atacurile dintre politicieni, chiar fiind în aceeași alianță sau formațiune politică, sunt tragice pentru societatea românească. Putem continua cu agricultura și industria, unde nu se fac alianțe ca în alte țări, pentru a lupta împotriva importurilor și a guvernului nechibzuit. Oamenii se întrec între ei, în loc să se ajute reciproc pentru a depăși greutățile unui capitalism necopt. La fel se întâmplă și în sport – mai ales în fotbal -, pentru că și acolo fiecare trage doar pentru el, iar în final echipele noastre naționale pierd.

Exemplele ar putea continua aproape la infinit și ele ne pot demonstra cât de mult de afectează spiritul individualist care ne este insuflat de când ne naștem și pe care cei mai mulți îl îmbrățișează până la moarte. Trebuie să luăm exemple de la cei care au ceva de oferit, să nu ne cramponăm într-o educație și un învățământ care oricum e muribund: se vede după cum se schimbă zadarnic cel puțin o dată pe an. Dacă suntem prea mândri să învățăm de la oameni, atunci s-o facem de la animale, fiindcă și ele știu să se folosească de munca în echipă. Iar unele dintre cele mai bune în acest domeniu ar fi furnicile, care știu să se sacrifice cu cel mai mare devotament pentru ca mușuroiul lor să dăinuiască pe mai departe. La fel și albinele sau suricatele.

Atletism

Viața este mereu o competiție, dar ea nu trebuie dusă de unul singur. Dacă astăzi te întreci cu cineva la fugă, nu înseamnă că mâine acesta îți va fi în continuare un adversar. Iar dacă el cade, tu vei fi mai apreciat atunci când te vei opri ca să-l ajuți să se ridice! La fel trebuie să faci și în viața de zi cu zi. Dacă ești român, nu pune piedică altui român, ci fă în așa fel ca el să trăiască alături de tine și nu sub nivelul tău. Altfel nu ești un membru demn al speciei tale, ci doar un rebut al ei.

Bancuri la final de an

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Maria vine din Germania, unde a lucrat ceva timp, și-și despachetează lucrurile.
– Ce-i ăsta, Mărie?, întreabă tată-su.
– Ăsta-i un mixer, pui numa’ făina și laptele și le amestecă singur.
– Mare lucru, zice tatăl.
– Da’, ăsta ce-i?
– Păi ăsta-i un cuptor cu microunde. Pui farfuria cu mâncare înăuntru și într-un minunt s-a încălzit.
– Mare lucru!
– Da’ciudățenia asta ce-i?, întreabă tatăl.
– Vibrator. Păi, știi mata, acolo în occident nu ai neapărat nevoie de soț, ca să-ți satisfaci poftele.
Apoi, obosită fiind, Maria pleacă la culcare. Bătrânul iese pe prispa casei, așează două scaune, pune două pahare de horincă, se așează pe un scaun, iar pe celălalt așează vibratorul. Trece pe lângă poartă Gheorghe:
– Să trăiești, Ioane, ce mai faci?
– Ia, stau la un pahar de vorbă cu ginerele!
.
* Merge Serghei la Louvre și vede pictura cu Mona Lisa. Cheamă ghidul și-l întreabă cât costă. Ghidul îi răspunde:
– Păi, știți, ăsta-i muzeu, pictura nu e de vânzare.
– Hai, mă, lasă-mă cu prostiile, în lumea asta totu-i de vânzare, zice Serghei.
Atunci ghidul se gândește să zică o sumă cât mai mare, crezând că n-o să poată plăti:
– 400 milioane de euro.
Scoate Serghei cecul și-i scrie 400 de milioane.
– Acuma dă-o jos, îi zice ghidului.
– Dar nu pot, suntem într-un muzeu…
– Hai, mă, că ți-am plătit-o, ce ai? Dă-o jos.
Ăsta, cu mâinile tremurânde, dă jos pictura.
– Taie-i rama, zice Serghei.
– Dar, domnule…
– Mă, ți-am dat banii pe ea sau nu?
Ghidul, transpirat tot, scoate pictura din ramă.
– Bine, acum ia markerul și scrie așa: „Te iubesc, Yura!”
– Dar, domnule, asta e o pictură celebră, nu pot să fac asta.
– Mă, am cumpărat-o, e a mea. Scrie acolo ce îți spun.
Ghidul ia markerul și scrie mesajul, tremurând. La care Serghei scoate mobilul și zice:
– Alo, Sașa? Vezi că eu am luat felicitarea, de cadou te ocupi tu.
.
* – Care este diferența dintre studente și verbe?
– Verbele pot fii și neregulate.
.
* Maria se urcă într-un copac. Ion vine pe furiș, îi ia scara și zice:
– Cu ce te dai jos, măi Mărie?
– Cu Rexona, măi Ioane!
.
* Două babe elegante:
– Auzi, dragă, cică acu’ e la modă să faci sex în ureche.
– Vai, tu! Dar e periculos, că poți să rămâi surdă!
– Da` ce? Pâna acu’ ai rămas mută?
.
* – Cum se numește fiul a doi homosexuali?
– Băiat de băiat!
.
* Bulă, după un periplu de 3 ani ca marinar, se întoarce acasă unde își găsește nevasta ținând în brațe un bebeluș.
– Fii sinceră cu mine și spune-mi cu care dintre prietenii mei l-ai făcut?
– Eee, ia uită-te la el! Ce, crezi că numai tu poți să ai prieteni?
.
* Când am dat examenul pentru medicină am rămas perplex datorită testului:
„Rearanjați literele P_N_E_S_I în așa fel încât să arate o parte a corpului uman, cel mai folositor când este ridicat.”
.
Cei care au ortografiat SPINE (șira spinării) au devenit doctori.
Ceilalți sunt acum în Parlament.
.
* Ora de biologie. Profesoara spune:
– Copii! Știți că stamina și pistilul la flori sunt organe de reproducere?
Bulă, din rândul din spate:
– Să-mi bag picioarele… și eu le miroseam!

Iarna vieții

APOI A VENIT IARNA…

(din jurnalul unui pensionar)

Știi… timpul are un fel al său de a se mișca repede și de a nu-ți da răgaz să devii conștient de trecerea anilor. Parcă mai ieri eram tânăr, abia căsătorit și urcându-mă la bordul noii vieți alături de partenera mea de cuplu. Într-un fel, parcă s-a întâmplat cu ani în urmă și mă întreb unde s-au dus toți acești ani. Știu că i-am trăit pe toți. Am străfulgerări în care văd cum era odată, cu toată speranțele și visele.

Dar iată că acum trăiesc… iarna vieții mele și sunt luat prin surprindere. Cum am ajuns aici atât de repede? Unde s-au dus anii și unde s-a dus tinerețea? Îmi amintesc clar cum întâlneam oameni mai în vârstă decât mine de-a lungul anilor și cum gândeam că acești oameni mai în vârstă erau la ani distanță de mine, astfel încât această iarnă părea atât de departe, încât nici măcar nu mi-o puteam imagina prea bine.

Dar iată-mă aici… prietenii mei sunt pensionari și au încărunțit… se mișcă mai încet și eu văd în ei persoane vârstnice. Unii sunt într-o formă mai bună, alții într-o formă mai proastă decât mine, dar la toți constat o mare schimbare… Nu mai regăsesc în ei pe cei de care îmi amintesc că erau tineri și vibranți, ci… ca și mine, vârsta lor începe să se arate, și acum suntem noi acei oameni mai în vârstă pe care îi vedeam și în care nu ne imaginam că ne vom transforma. Acum, în fiecare zi am sentimentul că și a face un duș reprezintă o provocare pentru ziua respectivă! Iar a trage un pui de somn după-amiaza nu mai înseamnă răsfăț, ci obligație! Căci dacă nu dorm din proprie voință, adorm pe locul în care mă aflu!

Pensionar

Astfel, intru acum în acest alt anotimp al vieții mele, nepregătit pentru toate durerile și junghiurile, pentru pierderea puterii și a capacității de a merge și de a face lucruri pe care mi-am dorit să le fac, dar nu am reușit niciodată! Cel puțin, însă, știu că iarna a sosit și nu știu cât va dura… asta știu, că atunci când s-a terminat pe acest pământ, s-a terminat pur și simplu. Va începe o nouă aventură!

Da, am regrete. Există lucruri pe care nu aș fi vrut să le fac, lucruri pe care ar fi trebuit să le fac, dar, într-adevăr, sunt și multe lucruri de care mă bucur că le-am făcut. Toate s-au întâmplat într-o singură viață.

Așa că, dacă nu te afli în iarna vieții tale, lasă-mă să-ți reamintesc că ea va sosi mai repede decât îți închipui. Deci, orice ți-ai dori să realizezi în viață, te rog să realizezi repede! Nu amâna prea mult lucrurile! Viața trece repede. Fă azi ceea ce poți, căci nu poți ști cu siguranță dacă te afli sau nu în iarna vieții tale! Nu ți s-a promis că tu vei avea parte de toate anotimpurile, așa că trăiește pentru azi și spune toate lucrurile pe care vrei ca cei dragi să și le amintească… și speră că ei te vor aprecia și iubi pentru toate lucrurile pe care le-ai făcut pentru ei în toți anii trecuți!

„Viața” este un dar pentru tine. Felul în care îți trăiești viața este darul tău pentru cei care vin după tine. Transformă-l într-unul fantastic. Trăiește-ți bine viața! Bucură-te de azi! Fă ceva amuzant! Fii fericit! Fă din această zi una grozavă!

Ține minte, „Adevărata avere este sănătatea, nu niște amărâți de bani”. Trăiește fericit în 2014! În sfârșit, gândește-te la următoarele: azi ești mai bătrân decât ai fost vreodată, totuși ești mai tânăr decât vei fi de acum înainte, bucură-te de această zi de la un capăt la altul al ei.

Copii tăi devin tu, dar nepoții tăi sunt perfecți! Să ieși din casă este bine, a te întoarce acasă este și mai bine! Uiți nume, dar… este bine, căci alți oameni uită și că te-au cunoscut vreodată!!!

Nu-ți mai pasă de lucruri de care îți păsa, dar cu siguranță îți pasă că nu-ți mai pasă de ele. Dormi mai bine pe un fotoliu, cu televizorul zbârnâindu-ți în față, decât într-un pat. Acesta se numește „pre-somn.”

Îți lipsesc zilele când totul mergea doar apăsând pe un buton de „pornit” și „oprit.” Ai tendința de a folosi mai multe cuvinte cu patru litere… „ce?” (what, în engleză), „când”. Acum, că îți permiți bijuterii scumpe, nu le mai poți purta în siguranță nicăieri. Ai observat că tot ceea ce se vinde în magazine este „fără mâneci?” Ceea ce odată erau pistrui, sunt acum pete hepatice. Toată lumea șoptește. Ai trei mărimi de îmbrăcăminte în dulapul tău… dar două dintre ele nu vor mai fi purtate niciodată. Dar VECHI este bun în anumite sensuri: cântece vechi, filme vechi și mai ales prieteni vechi!… Nu ceea ce Aduni, ci ceea ce Răspândești spune ce fel de viață ai trăit.

Sursa: email

Izolarea socială aduce boala și scurtează viața

Oamenii de știință cunoșteau faptul că atât izolarea socială, cât și sentimentul de singurătate măresc riscul de boală și deces. Dar nu era clar dacă izolarea, care poate duce la însingurare, subminează sănătatea, sau dacă fiecare factor în parte, acționând individual, sporește riscul de boală. Un studiu recent clarifică problema: lipsa contactelor sociale predispune la boli și moarte prematură, chiar dacă persoana respectivă nu se simte singură.

singuratate

Autorii studiului, publicat în Proceedings of National Academy of Sciences, au constatat că un contact redus cu familia, prietenii și membrii comunității locale prevestește apariția unor boli și decesul prematur, chiar dacă persoanele ce trăiesc izolate nu suferă de pe urma singurătății. Cercetătorii au analizat date privind 6.500 de persoane cu vârsta de 52 de ani, înscrise într-un studiu mai larg, English Longitudinal of Ageing, care monitorizează sănătatea, adaptarea socială și longevitatea persoanelor care locuiesc în Anglia.
Specialiștii au evaluat izolarea socială pe baza contactelor pe care participanții afirmau că le au cu familia, prietenii și membrii unor organizații civice și au estimat, cu ajutorul unor chestionare, sentimentul subiectiv de singurătate resimțit de participanți. Apoi au cercetat mortalitatea și bolile care au apărut în grupul de persoane studiate, din 2004 până în 2012.
Rezultatele au arătat că izolarea socială este corelată cu o mortalitate mai mare, chiar și după ce se făceau corecțiile necesare pentru a elimina contribuția altor factori, precum afecțiunile medicale preexistente și factorii socioeconomici. În schimb sentimentul de singurătate nu era corelat cu un risc mai mare de boală sau deces.
„Când ne gândim la izolarea socială și la sentimentul de însingurare, le vedem adesea ca pe două fețe ale aceleași monede”, a explicat Andrew Steptoe, psiholog la University College London și conducător al studiului. „Dar rezultatele sugerează că lipsa interacțiunilor sociale este dăunătoare indiferent dacă persoana se simte sau nu singură. Când trăiești izolat, nu numai că îți lipsește compania, ci, în multe cazuri, ești lipsit și de sfaturi și sprijin din partea altor oameni.”
Rezultatele contrazic alte două studii recente, care sugerau că sentimentul de singurătate este asociat cu înrăutățirea sănătății și creșterea mortalității persoanelor vârstnice. După părerea unui autor al unuia dintre aceste studii, ar trebui investigate și diferențele culturale legate de modul în care oamenii resimt și descriu sentimentul de singurătate.
Steptoe plănuiește să verifice, în etapa următoare, dacă izolarea socială influențează tratamentul medical și evoluția bolii, în cazul persoanelor suferinde. Dar acest lucru nu înseamnă că sentimentul de singurătate nu trebuie luat în seamă.
„Trebuie să facem tot ce putem pentru a ușura singurătatea oamenilor în vârstă”, a spus el. „Dar, în același timp, trebuie să ne îndreptăm atenția spre volumul interacțiunilor sociale pe care le au și să ne asigurăm că își mențin contactele sociale. Acest lucru ar putea fi la fel de important.”

Sursa: Nature

Mamă, ce m-am îmbătat!

Dar… chiar și în starea asta, nu o să renunț în a-mi scrie rândurile de zi cu zi. Deși o să-mi fie mai greu și fiecare propoziție trebuie s-o verific de mai multe ori.  E ziua de Crăciun și am căutat Spiritul lui în câteva pahare (mai multe) de pălincă, dar nu l-am găsit așa cum aș fi vrut. Pot să mă laud că am avut doi puradei care m-au „colindat” și care au mormăit ceva inteligibil, dar se spune că o să am noroc fiindcă nu au fost fete.

Țigani
Că așa se spune din popor: dacă ești colindat de fete prima oară, înseamnă că nu vei avea noroc tot anul care vine. Am vrut să le dau copiilor, pe lângă bani, niște mere și câteva nuci, dar mi-au spus clar că nu acceptă astfel de poveri. Am așteptat în zadar să vină alți colindători, mai serioși, cu costume tradiționale și versuri pe măsură. Nu am avut parte de tradiția cu care eram obișnuit și paharele de băutură au fost singurele care m-au sedat. În schimb nu am depășit limita caloriilor recomandate de nutriționiști în ceea ce privește mâncarea. Am gustat din toate câte puțin.
Am colindat cu sora mea vechile colinzi pe care ni le-au învățat părinții. Prin asta am căutat să regăsim emoțiile de altădată, trăirile deosebite pe care nu le mai simțim de mult. E drept că nu pot să se repete aidoma, dar măcar o frântură tot a simțit. Și a fost bine!
Astăzi e Ziua de Crăciun și caut să o sărbătoresc așa cum știu mai bine. E drept că una din tradiții este a bea alcool, iar la acest capitol sunt mereu prezent. Astfel că am început de dimineață cu un vin de regiune, foarte apreciat în întreaga țară. E vorba de roșca seineană, care e dulce și dă o savoare deosebită băuturii. Dar cea mai celebră este pălinca din aceste zone (Satu Mare, Bistrița, Maramureș, Zalău), care te face să simți că viața merită trăită. Bineînțeles că toate aceste băuturi trebuie băute cu măsură și doar de persoane responsabile, care știu să reacționeze civilizat la astfel de stimulente.
Ei bine, o credeți sau nu, eu sunt o astfel de persoană. De câte ori mă amețesc devin cel mai bun om pe care-l cunosc! Și asta o spun toți cei din preajma mea. Astăzi e una din acele zile și, inevitabil, vă transmit toată iubirea de care sunt capabil. Și, credeți-mă, am o inimă mare! 😡
Prin urmare… din starea de beție, dar și de iubire, în care mă găsesc (a se recunoaște că sunt sincer!), vă doresc o zi de Crăciun deosebită, memorabilă și… repetabilă. Pentru că aceste zile de sărbătoare ne încarcă de iubire, frumusețe și fericire, de care avem nevoie în anul care vine. E bine ca din când în când să ne oprim și să privim în jur. La copii și la timpul ce a trecut. Iar Crăciunul este ocazie perfectă de meditare și planificare. Chiar dacă ai băut un pahar în plus…

Căutând Spiritul Crăciunului

Mă aștept să-l găsesc de fiecare dată când intru în luna ianuarie. Prin  miile de beculețe cu care primăria împodobește cele mai expuse locuri și printre vitrinele sclipitoare ale magazinelor din tot orașul. Prin bradul imens plasat în centrul urbei, încărcat cu lumini, beteală și pachețele în care ni se sugerează că ar fi daruri. Caut Spiritul Crăciunului în privirile oamenilor cu care mă intersectez, în gesturile grăbite și zâmbetul forțat pe care-l afișează atunci când se salută între ei. Dar nu-s deloc mulțumit și-mi mut căutările mai aproape de sufletul meu.

Mă aștept să-l găsesc în mirosul răcoros de brad proaspăt sacrificat, în parfumul de cozonaci fierbinți și lucioși pe care-i asociam mereu cu marile sărbători. Închid ochii și încerc să-mi înșel celelalte simțuri, dar nu e suficient. Adaug alte miresme, precum ale cârnaților afumați care sfârâie impertinenți în tigaie, a tobei tocmai scoase din fum și tăiată felii subțiri, ale vinului aspru cu iz puternic de strugure, ale altor bunătăți cu care eram obișnuit în copilărie. Sunt dezamăgit și caut alte căi pentru a găsi acel Spirit pierdut.

Ornament

Apelez la sunetele care mă înveseleau întotdeauna cu ocazia Crăciunului. Zurgălăii colindătorilor și larma pe care o auzeam atunci când era rost de umblat pe la case. Muzica pe care țiganii cu instrumente vechi o porneau încă de la intrarea în curte. Colindele care se auzeau răsunând la fiecare casă, chit că erau oameni avuți sau săraci. Glasul și tropotitul din picioare ale vecinilor și rudelor care veneau să ne viziteze și se scuturau de ninsoare. Unde sunt toate acestea? Parcă au dispărut sau se aud din ce în ce mai rar, ca un cântec de lebădă.

Caut mereu Spiritul care ne anima în copilărie în preajma Crăciunului, dar m-am dumirit că nu-l voi mai găsi niciodată. Nu pe acel pe care l-am simțit atunci. Și nu sunt singurul care-l caută în van. În jurul meu aud mereu cum că s-ar fi pierdut. O spun oamenii maturi și cei în vârstă. În vremea noastră Crăciunul era strălucitor chiar dacă era interzis. Poate că tocmai nelegimitatea lui ne făcea să-l trăim mai intens și cu un fior aparte.  Toate simțurile ne erau mai ascuțite și fiecare din ele era pe deplin satisfăcut.

Azi se spune că această mare sărbătoare a devenit mai mult comercială. Oamenii se calcă în picioare pentru a-și cumpăra alimente, chiar mai multe decât au nevoie, și sărbătoresc mâncând și bând până li se face rău. Colindele se ascultă pe CD-uri sau la TV, iar colindătorii îi vedem tot acolo. Nici zăpada nu mai cade de Crăciun, așa cum o făcea parcă de fiecare dată înainte. Deși meteorologii, în nemăsurata lor dărnicie, ne asigură în fiecare an că de sărbători vom avea un strat consistent de omăt. Dar cine-i mai crede?

A dispărut de tot Spiritul Crăciunului sau nu știm noi unde să-l căutăm? Cred că și noi suntem de vină atunci când încercăm să simțim ceva irepetabil, după o anumită vârstă. Poate că Spiritul există, dar nu e simțit cu adevărat decât de copii. Cei care sunt în preajma lor sunt mai predispuși să retrăiască unele senzații de care au uitat probabil. Sunt convins că Spiritul Crăciunului există încă, dar trebuie să ne schimbăm modul de a-l percepe. Sau să reînvățăm de la cei mici, care se bucură încă de el, chiar și la cele mai mici stimulente: un mic dar, un brăduț împodobit, un colind și niște sunete de zurgălăi. Lucruri pe care le detectăm și noi, dar nu mai știm să le traducem.

Eu vă doresc să reușiți a găsi măcar o parte din Spiritul Crăciunului de altădată!

De ce sunt evreii atât de deștepți

De ce sunt evreii atât de deștepți?

(după Dr. Stephen Carr Leon)

Am petrecut câțiva ani în Israel – pentru un stagiu, în câteva spitale de acolo – și mi-a venit ideea de a face o cercetare: „De ce sunt evreii atât de inteligenți?” Este evident faptul că evreii sunt mai avansați în multe aspecte ale vieții, cum ar fi ingineria, muzica, știința și, cel mai evident, în mediul de afaceri; aproape 70% din comerțul mondial este deținut de evrei, cum ar fi cosmeticele, moda, produsele alimentare, armament, hoteluri, industria filmului (Hollywood și altele), etc. Este aceasta o coincidență, sau este ceva făcut în mod rațional? Cercetarea mi-a luat aproximativ 8 ani pentru a aduna informații, într-un mod cât mai exact posibil, despre alimentația evreilor, cultură, religie, pregătirea inițială a sarcinii, etc., pentru a le compara cu obiceiurile altor nații.

Să începem cu pregătirea inițială a sarcinii. În Israel, primul lucru pe care l-am observat este că mama însărcinată cântă mereu și încearcă să rezolve, cât mai des, probleme de matematică, împreună cu soțul. Am fost foarte surprins să văd că viitoarea mamă purta mereu cărți de matematică și, uneori, chiar mă ajuta în rezolvarea unor probleme. La întrebarea: „Faci asta pentru copilul din tine?”, ea mi-a răspuns: „Da, pentru a instrui copilul încă din burtă, numai așa va fi un geniu mai târziu.” Până se va naște copilul, problema de matematică va fi rezolvată…

Un alt lucru pe care l-am observat – este vorba despre mâncare. Viitoarei mame îi place să mănânce migdale și curmale cu lapte, salate amestecate cu migdale și alte fructe cu coajă lemnoasă cum ar fi nucile. Pentru masa de prânz – pâine și pește fără cap. Există convingerea că peștele este bun pentru dezvoltarea creierului, dar capul peștelui este nociv pentru creier. Și, de asemenea, este o cultură a evreilor ca mamele gravide să consume ulei de ficat de cod. De câte ori am fost invitat la masă, am observat că evreii, în momentul în care mănâncă pește (carne sau file), nu consumă și carne animală. În credința lor, carnea de animal și peștele, consumat împreună, nu vor da nici un beneficiu pentru corpul nostru.

De asemenea, ei mănâncă întotdeauna înainte de masa principală fructe. În convingerea lor, dacă mănânci mai întâi masa principală (cu pâine sau orez), apoi fructele, te vei simți somnoros și îți va fi greu să înțelegi orice lecție care ți se va preda la școală. Modul de alimentație a copilului este întotdeauna sub îndrumarea părinților, în primul rând se consumă salate de fructe cu migdale, urmată de ulei de ficat de cod.

Einstein

În Israel, fumatul este tabu. În cazul în care sunteți invitatul lor, nu încercați să aprindeți o țigară în casă, vă vor cere politicos să mergeți afară pentru a fuma. Potrivit oamenilor de știință de la Universitatea din Israel, nicotina distruge celulele din creier și afectează genele și ADN-ul, lucru ce poate avea ca efect generarea unui idiot. Deci, fumători, vă rugăm să luați notă! (În mod ironic, cel mai mare producător de țigări este un evreu… cred că știi cine… te las să ghicești!)

Din ceea ce am văzut, cei mai mulți dintre copiii evrei știu cel puțin 3 limbi: ebraica, araba și engleza. Încă din copilărie ei vor învăța să cânte la pian sau la vioară, acest lucru fiind absolut necesar. Există convingerea că această practică crește IQ-ul unui copil și va face din el un geniu. După constatările oamenilor de știință, vibrația muzicii stimulează creierul și acesta ar fi motivul pentru care există o mulțime de genii printre evrei… Încă din clasa I, copiilor li se predă matematica cu trimitere la afaceri și subiecte de știință care le fac plăcere… Pentru comparație, am putea vedea copiii de aceeași vârstă în California, IQ-ul lor este cu aproximativ 6 ani în urmă.

Copiii evrei sunt, de asemenea, implicați în atletism, sau în sporturi cum ar fi tirul cu arcul sau tirul cu arma (cu aer comprimat). Aceasta, deoarece se crede că tirul ar face creierul mult mai axat pe decizii și precizie. În liceu, elevii sunt îndemnați să studieze științele, să creeze produse, să se implice în tot felul de proiecte, chiar dacă unele arată ca fiind foarte amuzante sau chiar inutile. Dar, toată atenția este acordată într-un mod cât se poate de serios când este vorba de știință aplicată, medicină sau inginerie.

Această cutumă este introdusă și în instituțiile de învățământ superior politehnic și universități. În facultățile cu profil economic se dă mare libertate imaginației, așa că, în ultimul an de facultate, studenții trebuie să facă un proiect și, practic, ei pot trece doar în cazul în care grupul lor (aproximativ  10 studenți într-un grup) poate face profit de cel puțin un milion USD. Nu fiți surprinși, asta este realitatea, iată de ce jumătate din numărul afacerilor din lume este deținută de evrei. Cele mai recente produse ale firmei Levis au fost proiectate în cadrul Universității din Israel, la Facultatea de afaceri și de modă.

I-ați văzut cum se roagă, ei dau mereu din cap, au înțeles că această acțiune va stimula și va oferi mai mult oxigen creierului. Uitați-vă la japonezi, care întotdeauna își înclină capetele, conform tradiției, le place sushi (pește proaspăt), majoritatea dintre ei sunt inteligenți, o fi aceasta o coincidență?

În New York, centrul comercial al evreilor din SUA, comunitatea se axează pe căutarea și ajutorarea acelor evrei care au o idee benefică, comitetul oamenilor de afaceri evrei oferind împrumut, fără dobândă, pentru a asigura dezvoltarea unor afaceri prospere. Datorită acestui fapt, Starbucks, Dell Computer, Coca-Cola, DKNY, Oracle, Levis, Dunkin Donut, filme de la Hollywood și sute de alte companii au fost sub sponsorizarea lor. Absolvenții evrei de la Facultatea de Medicină din New York au fost încurajați să apeleze la ei, lucru care le-a permis practicarea medicinei private, cu acest împrumut fără dobândă. Acum, știu de ce cele mai multe spitale din New York și California duc, dintotdeauna, lipsă de medici specialiști.

În teoria mea, eu nu mă ating de religie sau rasă. Întrebarea pe care o pun este: – Am putea să producem generații inteligente urmând practica evreilor? Răspunsul ar putea fi afirmativ. Modificările necesare sunt în obiceiurile noastre de zi cu zi de a te ocupa de viitorul tău copil, în modul de a mânca, în educația pe care o dau părinții, și cred că în termen de 3 generații, acesta ar putea fi atins. Fie ca noi toți să trăim în pace și să reușim să producem noi generații de geniu, pentru binele omenirii, fără să conteze cine ești ca nație sau religie. Gândiți-vă…

Pentru un zâmbet, un banc:

Un catolic, un protestant și un evreu vorbeau cu un prieten căruia tocmai i se spusese că mai avea șase luni de trăit.

– Tu ce ai face dacă doctorul ți-ar da doar șase luni de trăit?, îl întrebă omul pe catolic.

– Ah!, spuse catolicul. Mi-aș dărui toate bunurile bisericii, m-aș împărtăși în fiecare duminică și mi-aș spune în mod regulat rugăciunile.

– Dar tu?, îl întrebă omul pe protestant.

– Eu aș vinde tot, aș pleca într-o călătorie în jurul lumii și m-aș distra pe cinste.

– Și tu?, îl întreabă omul pe evreu.

– Eu? Eu aș consulta alt doctor.

Asta e inteligența!!!