Demult tare, am auzit o legendă despre o partidă de șah deosebită. Poate că a ajuns și la urechile unora dintre voi, într-o formă sau alta, și poate că nici nu e o legendă, ci o povestire adevărată. Mi-e mi-a plăcut mult și aș vrea să o redau mai jos, chiar dacă unii s-ar putea să nu știe regulile după care se desfășoară ostilitățile pe tabla cu 64 de pătrățele. E suficient să cunoaștem faptul că fiecare jucător caută să-l facă mat (un fel de capturare) pe regele advers, iar pentru a-și facilita un astfel de deznodământ, încearcă să captureze cât mai multe piese adverse, lăsându-l fără apărare pe inamic.
Era odată, nu tare demult, într-o insulă bogată din mijlocul oceanului, un rege bătrân care avea un singur copil: o fată foarte frumoasă și inocentă totodată. În jurul ei roiau zeci și chiar sute de pețitori, care ar fi făcut orice ca să intre în atenția prințesei și în grațiile regelui. Tocmai asta îl îngrijora pe bătrânul monarh și-l făcu să se gândească la o soluție prin care să-și aleagă un ginere inteligent și potrivit să conducă regatul după moartea sa. Frământările sale au găsit un răspuns cu ajutorul credinciosului său sfetnic.
Ca urmare, s-au făcut anunțuri în toate insulele apropiate sau chiar îndepărtate, ba chiar în toate regatele de pe continent, pentru că ginerele trebuia să aibă neapărat și sânge albastru. Se căuta un tânăr care putea să-l învingă într-o partidă de șah pe sfetnicul regelui, cunoscut ca un jucător foarte experimentat. Cel care reușea această performanță urma să primească mâna prințesei și tronul regatului. Bineînțeles că s-au prezentat o mulțime de pretendenți, chiar cu titluri de maeștri în sportul minții. Dar fiecare pierdea și trebuia să plece spășit, oricât de mari șanse i s-ar fi dat înainte de confruntare.
Pentru că, dragii mei, partida de șah nu era una obișnuită, ci condimentată cu o modificare care o făcea mai dificilă și comică totodată. Fiecare piesă de pe tablă, albă sau neagră, avea un recipient în care se găsea coniac, mărimea lui diferind în funcție de valoarea ei. Pionul, cea mai insignifiantă figurină, conținea 50 ml din acea licoare. Caii și nebunii aveau fiecare câte 150 ml, turnurile câte 200 g, iar dama, cea mai puternică figură, 500 ml de coniac. Regula era ca cel care capturează piesa adversă să bea conținutul aferent ei și apoi să continuie jocul. Problema era că, oricât de buni ar fi fost tinerii pretendenți, după ce capturau câteva piese se amețeau și nu mai judecau bine mutările. În timp ce bătrânul sfetnic era mai obișnuit cu băuturile alcoolice și rezista până când adversarul făcea greșeala fatală.
În fiecare zi se desfășura câte o partidă, iar regele privea cu îngrijorare cum numărul aspiranților la tron scade. În cele din urmă a rămas un singur tânăr, nu prea arătos și care nici nu putea să-și dovedească originile nobile. Doar că se încăpățâna cu îndârjire să susțină că în arborele lui genealogic au existat rude cu sânge albastru și că are și el dreptul la o șansă. Văzându-l cât e de pipernicit și vrând să evite orice scandal, bătrânul rege și-a zis că nu o să fie un capăt de lume dacă turneul va mai dura o zi, și i-a dat tânărului posibilitatea de a-l înfrunta pe marele sfetnic. Însă, după o luptă palpitantă, tânărul necunoscut a câștigat și a primit premiul atât de râvnit.
Mă opresc aici cu povestirea și aștept să văd dacă știți cum a procedat. Pentru a afla răspunsul nu e nevoie să știți șah, ci doar să gândiți logic. Deci, vă rog să vă expuneți părerea despre tactica prin care tânărul l-a învins pe șiretul sfetnic.
La logica o iau pe aratura…dar as zice ca ori a incercat sa faca mutarile astfel incat sa captureze cat mai putine piese , ori in timpul partidei a mancat ceva… 🙂
E și asta o logică, dar nu-i suficientă pentru câștig. 🙂
Aaaaa….trebuia si castigat? Mno…zic pas… 🙂
Mulțumesc mult pentru încercare! 🙂
Mi-a plăcut povestioara, Petru.
Cred că, tânărul, a cerut să joace cu piesele sale, care nu aveau coniac în ele! Sau, a invocat că religia nu-i permite să consume alcool.
Ai o zi blândă, Petru! 🙂
Toate piesele de pe tablă aveau coniac în ele. Nici religia nu se ia în considerare.
Mulțumesc pentru idei și-ți doresc, la rândul meu, o zi magică, Ștefania! 🙂
Petru, da’ amicul tău a câştigat tocmai pentru că nu a “evitat” dozele mari, tânărul ăsta din poveste trebuia să înveţe de la el 😀
Din păcate, cei doi jucători nu s-au cunoscut și fiecare a acționat altfel. 🙂
Simplu 😎
Era mai mare betivan ca sfetnicul. Mult mai invatat cu coniacul. 😀
Sau era mai inspirat…
Eu cred că dupa ce lua o înghiţitură scuipa 🙂
Niciunul dintre participanți nu a trișat. 🙂
Era client fidel la birt, atunci!
🙂
probabil a ”sacrificat” câteva piese puternice 🙂
Wow!!! Foarte fierbinte, dar nu poți fi mai concretă? 🙂
păi mă refeream că sacrificând niște piese puternice, cum ar fi dama, tura sau nebunul, atunci celălalt jucător era nevoit să bea o cantitate mai mare de alcool.
Se pare că te pricep la șah, fiindcă acesta este răspunsul! Felicitări și ție, dragă Mitzaa, și mulțumesc pentru participare! 🙂
Și-a sacrificat regina…cred.. apoi câte un turn, un nebun… ca să-l îmbete… pe urmă nu a mai contat… Părerea mea
Acesta e răspunsul corect și complet! Dacă sfetnicul bea o jumătate de litru de coniac din damă și, eventual, încă 200 ml din fiecare turn, poate fi bătut cu restul pieselor, fără să-i capturezi piese de valoare. Felicitări! 🙂
Si eu stiam ca logica mea ar fi gasit o cale sa invinga …dar dragostea unde este din povestea cu printese ?
Unde e multă dragoste, concentrarea e mai mică și apar greșelile! 🙂
Gandire de sahist . 😀
deci a castigat cel caruia i-a fost cel mai putin frica de infrangere. nice story!
E mai palpitant să câștige cel căruia i se dau cele mai mici șanse. Așa e și în viață.
Felicitari pentru baiatul isteti si priceput! O zi minunata iti doresc!
Mulțumesc efervescent, dragă prietenă!
O zi feerică și pentru tine! 🙂
Frumoasa istorie! E cu totul noua pt mine. Cred ca am s-o adaug la colectia mea de povesti orientale (daca nu e cu suparare).
Plăcerea de de partea mea! 🙂
Mulțumesc.
Salut Petru !
Iar eu care am ajuns ultimul aici din cauza
Codului PORTOCALIU din Teleorman,
ce raspuns sa mai dau daca deja a fost dat…………… ???
Povestioara insa, este foarte frumoasa !
Felicitari Petru !
O seara fara coniac !
Aliosa.
Mă bucură aprecierea ta, dragă prietene!
În ceea ce privește coniacul, sunt în perioada aceea din an când fac o pauză mai lungă. Cam până la 1 Martie.
Să ai parte de o zi liniștită, cu cât mai puține coduri!
Urarea cu CONIACUL a fost facuta doar asa,
sa fie-n ton cu povestioara …………..
Dar mai bine hai sa savuram bancul ce urmeaza :
Un ascuItător întreabă la Radio Erevan:
– Pornind de la ideea unanim acceptată că extratereştrii ar fi mult mai avansaţi tehnologic ca noi, de ce nu ne-au vizitat până acum niciodată?
Radio Erevan raspunde:
– Pentru că au primit coordonatele planetei noastre de la STS şi încă ne mai caută!
In ” ton” cu articolul , bancul nu este
Dar cu ce s-a-ntamplat in APUSENI
Zau, nu mai e poveste
Ci facatura de la cei baseni !!!!!!!!!!!!!!
O zi mai calduroasa ca ieri !
Aliosa.
Îți mulțumesc că m-ai pus la curent cu una din ultimele perle umoristice! Inspirată, ca de obicei! 🙂
Foarte frumoasa istorioara! Cate pilde ne-au ramas de la cei de demult – oameni intelepti si luminati. De-asta e buna istoria, caci avem atatea de invatat de la cei ce-au fost inaintea noastra.
Mi-a placut ideea acelui concurs, dar si tactica tanarului, care si-a jucat bine sansa.
Numai bine, draga Petru! 🙂
Mă bucură mult faptul că ți-a plăcut povestirea și-ți sunt recunoscător pentru aprecieri!
Să-ți fie ziua luminoasă, dragă Alex! 🙂
Pana aici, problemele astea ce tin de logica ma depasesc 😛
Sunt alte probleme, de care ne lovim zi de zi, pe care-i musai să le rezolvăm! 🙂