Poezie dedicată domnișoarei locotenent Aurelia Ion. Dumnezeu să o odihnească în pace!
.
ZBOR FRÂNT (de Violetta Petre)
.
Și de-aș striga, nu-i cine să m-audă
Căci moartea a plecat s-adune vii
Și i-aș răcni-n urechea aia surdă
Să-i lase să trăiască pe copii…
Să nu le frângă-așa deodată zborul
Și aripile-ntinse către cer;
A înghețat în ziua asta dorul
Părinților… și câte vise pier!
Acolo printre brazii fără nume
O fată a privit cum norii vin
De ce-i atâta liniște în lume?
Și de ce simt o lacrimă-n suspin?
Și, mamă, unde ești? În brațe ia-mă
Și mă-ncălzește, că mi-e iarnă grea!
Mi-e întuneric și de el mi-e teamă
Și-o doamnă-n doliu vine să mă ia…
Și tu, iubite, prinde-mă de mână!
Și nu-mi da drumul că mai am un pic;
M-așteaptă locul meu unde-s stăpână
Pe-un colț de rai, sau poate nu-i nimic…
Aș mai fi vrut să te iubesc o clipă
Și să mai aflu viața cum mai e?
Dar nu mai am în zbor nici o aripă
Și mor în brațe cu-n banal: de ce…?
.
Sursa: e-mail
Dumnezeu sa o odihneasca in pace! A impresionat o tara intreaga! Pacat ca s-a facut cunoscuta in acest fel.
Era mai bine pentru toți să rămână o anonimă în viață, la fel cum sunt mulți oameni ce-și fac datoria cu dăruire, fără să ceară glorie.
O lacrima se scurge intr-un colt de ochi. Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Celor dragi lasati in urma, parinti, iubit, …. nu am cuvinte sa le transmit, decat o tacere adanca, indurerata si neagra in semn de moment de respect si reculegere. O tara intreaga este, in tacere, alaturi de ei, chiar daca nu le poate acorda o simpla mangaierea …
Acea lacrimă din colțul ochiului a înghețat pe obraz, în timp ce glasul ei se auzea din ce în ce mai stins. Poate că, dacă ar fi trăit, ar fi rămas cu sechele, dar mai putea să verse lacrimi și, cine știe, uneori să schițeze câte un zâmbet.
Si obrazul meu a inghetat sub lacrima.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Cutremurătoare versuri, — şi dor,– amarnic mai dor, — şi-i simţi cumplita durere din sufletul ei!
Extrem de trist, revoltător şi dureros ce s-a întâmplat! Păcat!! 😦 :(((
Mare păcat de cei care mor tineri și atât de violent!
Mie imi vine sa tip, sa-i bat cu parul pe toti cei ce stateau si asteptau, si dupa ce-i bat bine, sa-i duc in acelasi varf de munte .
Dacă ar avea toți caracterul tău combativ, multe lucruri s-ar schimba în țara asta!
Dacă nu de vorbă bună, de frică! 🙂
Sa stii ca doar frica mai misca rezistenta la schimbare, o stiu sigur, cu vorba buna, aceeasi stare,, lasa, vedem, ii trece..”, dar cand incepi sa spui,, calificativ scazut daca nu…ceeea ce duce la …”, incep sa miste, sa gandeasca .
De mișcare și gândire avem nevoie, indiferent prin ce mijloace sunt ele stimulate.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Era foate tanara mai avea de trait, pacat !
Ai dreptate, dragă prietenă! E încă un suflet tânăr sacrificat pe altarul incompetenței celor care se pricep doar la vorbe.
O zi bună, dragă Gabi!
Pacat de tineretea pierduta si mai pacat de sufletul ei temerar, neanfricat care dorea sa exploreze pentru a se implini. Dumnezeu sa o odihneasca in pace !!
Să-i fie țărâna ușoară și amintirea ei să dăinuie peste timp!
Of, ce versuri triste! Pacat ca s-a intamplat asa cu niste oameni deosebiti, care faceau atata bine semenilor lor…
Dumnezeu sa-i de odihna si pace, caci rau a mai patimit saraca in ceasul mortii…
Tristețea unei astfel de tragedii a predominat în sufletele celor care au fost alături de tânăra eroină, în aceste zile. Am vrea să o înlocuim cu speranța că astfel de accidente nu vor mai avea loc.
Pacat ca se duc astfel de oameni dintre noi. Pacat ca se duc dintre noi adevaratii luptatori!
E foarte adevărat: aceștia sunt adevărații luptători! Nu cei care se duc în alte țări, renunțând la o luptă grea, dar vitală pentru toți românii.
un zbor nevinovat
Nevinovăția nu-i o scuză în fața morții!
Poezia este scrisa de poeta Violetta Petre .
Îți mulțumesc pentru prețioasa informație, dragă prietenă! Transmite-i sincere felicitări poetei, cu care știu că dialoghezi adesea!
toată chestia asta… toată situația asta cu accidentul aviatic… toată nepăsarea… versurile poeziei… melodiile… scenele… discuțiile… îmi provoacă așa o stare ciudată… o stare de nedescris… o stare caracterizată de neputință.
Nu știu dacă am reușit să exprim ce simt sau nu, ori dacă m-am făcut cât de cât înțeleasă..
Cred că e o stare resimțită, cu mici variații, de foarte mulți dintre noi, și care chiar că nu se poate defini în cuvinte, oricât de multe ar fi ele. Dar mai e și o revoltă interioară ce se adaugă la toate celelalte și ne face să ne exprimăm neputința, durerea…
Da.. adevărat. Și revolta!
Dumnezeu s-o adihneasca in pace pe AURA
si sa-i dea sanatate autoarei !
Iar daca tu nu ai postat-o si la mine ca un comentariu la postul de pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2014/01/30/,
in speranta ca nu te vei supara,
o voi prelua si posta acolo !
Multumesc !
Weekend placut !
Aliosa.
Fie-mi scuzată scăparea, dar mă bucur că ai îndreptat acest lucru, Alioșa.
Să ai parte de o duminică binecuvântată din toate punctele de vedere!
Dumnezeu să o odihnească!