Poezie dedicată Aureliei Ion

Poezie dedicată domnișoarei locotenent Aurelia Ion. Dumnezeu să o odihnească în pace!
.
ZBOR FRÂNT (de Violetta Petre)
.
Și de-aș striga, nu-i cine să m-audă
Căci moartea a plecat s-adune vii
Și i-aș răcni-n urechea aia surdă
Să-i lase să trăiască pe copii…
Să nu le frângă-așa deodată zborul
Și aripile-ntinse către cer;
A înghețat în ziua asta dorul
Părinților… și câte vise pier!
Acolo printre brazii fără nume
O fată a privit cum norii vin
De ce-i atâta liniște în lume?
Și de ce simt o lacrimă-n suspin?
Și, mamă, unde ești? În brațe ia-mă
Și mă-ncălzește, că mi-e iarnă grea!
Mi-e întuneric și de el mi-e teamă
Și-o doamnă-n doliu vine să mă ia…
Și tu, iubite, prinde-mă de mână!
Și nu-mi da drumul că mai am un pic;
M-așteaptă locul meu unde-s stăpână
Pe-un colț de rai, sau poate nu-i nimic…
Aș mai fi vrut să te iubesc o clipă
Și să mai aflu viața cum mai e?
Dar nu mai am în zbor nici o aripă
Și mor în brațe cu-n banal: de ce…?
.
Sursa: e-mail

29 thoughts on “Poezie dedicată Aureliei Ion

  1. O lacrima se scurge intr-un colt de ochi. Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Celor dragi lasati in urma, parinti, iubit, …. nu am cuvinte sa le transmit, decat o tacere adanca, indurerata si neagra in semn de moment de respect si reculegere. O tara intreaga este, in tacere, alaturi de ei, chiar daca nu le poate acorda o simpla mangaierea …

    1. Acea lacrimă din colțul ochiului a înghețat pe obraz, în timp ce glasul ei se auzea din ce în ce mai stins. Poate că, dacă ar fi trăit, ar fi rămas cu sechele, dar mai putea să verse lacrimi și, cine știe, uneori să schițeze câte un zâmbet.

  2. Dumnezeu să o odihnească în pace!

    Cutremurătoare versuri, — şi dor,– amarnic mai dor, — şi-i simţi cumplita durere din sufletul ei!

    Extrem de trist, revoltător şi dureros ce s-a întâmplat! Păcat!! 😦 :(((

  3. Mie imi vine sa tip, sa-i bat cu parul pe toti cei ce stateau si asteptau, si dupa ce-i bat bine, sa-i duc in acelasi varf de munte .

      1. Sa stii ca doar frica mai misca rezistenta la schimbare, o stiu sigur, cu vorba buna, aceeasi stare,, lasa, vedem, ii trece..”, dar cand incepi sa spui,, calificativ scazut daca nu…ceeea ce duce la …”, incep sa miste, sa gandeasca .

  4. Pacat de tineretea pierduta si mai pacat de sufletul ei temerar, neanfricat care dorea sa exploreze pentru a se implini. Dumnezeu sa o odihneasca in pace !!

  5. Of, ce versuri triste! Pacat ca s-a intamplat asa cu niste oameni deosebiti, care faceau atata bine semenilor lor…
    Dumnezeu sa-i de odihna si pace, caci rau a mai patimit saraca in ceasul mortii…

    1. Tristețea unei astfel de tragedii a predominat în sufletele celor care au fost alături de tânăra eroină, în aceste zile. Am vrea să o înlocuim cu speranța că astfel de accidente nu vor mai avea loc.

  6. toată chestia asta… toată situația asta cu accidentul aviatic… toată nepăsarea… versurile poeziei… melodiile… scenele… discuțiile… îmi provoacă așa o stare ciudată… o stare de nedescris… o stare caracterizată de neputință.
    Nu știu dacă am reușit să exprim ce simt sau nu, ori dacă m-am făcut cât de cât înțeleasă..

    1. Cred că e o stare resimțită, cu mici variații, de foarte mulți dintre noi, și care chiar că nu se poate defini în cuvinte, oricât de multe ar fi ele. Dar mai e și o revoltă interioară ce se adaugă la toate celelalte și ne face să ne exprimăm neputința, durerea…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.