Organizația franceză Reports sans Frontieres întreprinde de ani buni un studiu, pe baza căruia întocmește un clasament mondial privind libertatea presei. Studiul este aplicat asupra presei din 180 de țări. În ultimul clasament dat publicității, pe primul loc este Finlanda, iar pe ultimul, Eritreea. Față de clasamentul precedent, România a mai coborât trei locuri, tendința fiind, deci, de rău: libertatea presei din România este pe locul 45. După Papua Noua Guinee.
Aparent, s-ar putea spune că libertatea presei în România este totală, judecând după lejeritatea cu care apar în diversitatea presei diverse năstrușnicii. În realitate, presa, în cea mai mare parte a ei (onor ziariștilor onești!), este, prin interpuși, proprietatea unor infractori îmbogățiți. Așa se întâmplă la București sau Constanța, la Iași sau Baia Mare. Pentru a-și proteja afacerile murdare, pentru a acapara puterea administrativă a țării, acești indivizi fără mamă și tată, cu ajutorul presei subjugate economic, manipulează mulțimea, îi „prostesc” cu minciuni pe cei care merg la vot. Acești indivizi, ciocli ai democrației, sunt de toată gama: de la bădărani cu două clase, la spilcuiți școlari pe la facultăți din vest. Mereu parfumați peste jegul moral. Mereu pozând în făcători de bine. S-au îmbogățit prin jefuirea pădurilor și fabricilor, au prăduit tot ce era făcut pentru bunăstarea acestui popor. Chiar dacă „s-au ajuns” de au averi pentru șapte generații, ei fac mai departe ce știu: jefuiesc și țin cu dinții de putere, pentru că doar puterea îi poate scăpa de pușcăria care-i pândește în orice moment. Adevărate fapte de patriotism vor face polițiștii, procurorii și judecătorii din România care vor elibera presa de acești infractori.
Cum arată presa din România dominată de infractori. Mai ales televiziunea s-a „prostituat” atât de tare încât a devenit nocivă, adevărat pericol public. Înainte de a deschide un canal, știi bine că ți se va spune că apa curge la deal, de te uiți la altul, îți va spune că mărul lui Newton cade în sus, atât de departe de adevăr fiind opiniile în dezbaterile politice. Moderatorii și analiștii plătiți spun minciunile plătite de „moguli”. Când nu-i politică la televizor, este așa-zisul „divertisment” cu paparude ce-și dau jos chiloții în văzul lumii. Mai încolo, tabloul este completat de presiuni asupra Justiției (vezi cazul Gigi Becali, neisprăvitul care a ajuns la Comisia Juridică a Senatului), filme cu explozii și prost gust, care debusolează tânăra generație. Unde-i refugiul privitorului la televizor: spre emisiuni din lumea animalelor și a plantelor sau inspirate din sport. În colpeșitoarea lor majoritate, emisiunile de la televizor sunt atât de neprivit încât doar moartea se mai uită la televizor. Am parafrazat titlul unei cărți de poeme cu tematică protestatară a lui Mircea Dinescu: „Moartea citește ziarul”.
Sursă: Alec Portase („Graiul Maramureșului”)
Eritreea este țara în care nici măcar cetățeanul de rând nu are drept la prea multă vorbă. Este o țară în care creștinii sunt foarte maltratați. Privind în România, presa poate reprezenta prima putere în stat prin modalitatea de manipulare pe care o are. Personal spun că dintotdeauna m-a enervat televizorul și tot ce se învârte pe ecranul lui, și de asta nici nu am unul în casă. Dacă vreau să știu o știre sau să văd ceva, am pur și simplu netul. Așa evit să văd pe ecran spețe ca …să nu le dau nume, dar se știu ele că din câte aud tot apar pe ecrane așa fără nici o noimă!
Foarte bun articol. AI mare dreptate!
Eu folosesc televizorul mai mult pentru a viziona filme, iar între ele câteva știri. Nu am încredere în ceea ce aud pe diverse canale și îmi fac o impresie din declarațiile celor implicați. Am auzit de curând că o să apară la noi un canal de știri independent, Digi 24. Aștept să văd dacă va fi adevărat.
Digi 24 emite deja. Subțire rău, fiindcă la noi neutralitatea este prost înțeleasă. „Jurnaliștii” noștri înțeleg prin a fi neutru că nu trebuie să lovești în nimeni. Cei care știu cu ce se mănâncă presa îți vor spune clar că un jurnalist care se respectă și care nu-și face de râs meseria are un prieten : cititorul și un dușman : puterea. Doar că la noi și cetățeanul e bizon. Dacă văd un ziarist care acum lovește în guvernarea Ponta și PSD sau USD, o să spună despre el că e băsist.
Dacă nu treceai Constanța în enumerare, te-aș fi tras eu de mânecă să o incluzi. 😆 E jale cu „J” mare !
Trebuie să recunosc că atunci când mă gândesc la Constanța, prin reflex, îmi amintesc în primul rând de tine, Dane, și de July. 🙂 Abia apoi îmi vine în minte marea și primarul Mazăre!
Lasa-ma sa iti aduc aminte… si politisti, si judecatorii și procurorii sunt ”cinstiti”… 😉 la noi in tara…
E bine că mi-ai atras atenția. În virtutea prejudecăților mele, am mereu tendința de a-i blama pe ei, apărătorii legilor democratice! 😉
E foarte adevărat! Și eu mă uit la televizor la filme, în rest, rar găsești ceva bun la tv…:)
Ar mai fi documentarele de pe Discovery…
Uite de aia nu ma uit eu la televizor 🙂
Deduc că mergi des la cinema sau te uiți la filme pe Internet.
Televiziunea romaneasca este cea mai mare propaganda de a spala creierii pensionarilor care nu au nimic de facut, care nu au nici un entertainment in viata lor decit televizorul …
E foarte adevărat că se ajunge deseori la astfel de situații, dar de vină sunt și acei telespectatori (pensionari) care nu știu să folosească telecomanda atunci când trebuie. Avem mereu opțiunea să schimbăm canalul sau să stingem televizorul.
Situatia e jalnica si prezintă umflături, cum se spune. 🙂 Neutralitate, echidistantă, deontologie profesională? Probabil că astfel de termeni vor dispărea la un moment dat din vocabularul mass-media…
Am, totuși, încă respect pentru unii jurnaliști pe care-i consider mai obiectivi. Printre ei se numără Cristian Tudor Popescu.
Subscriu.
E greu cu imparțialitatea asta, Petru. Cei din mass-media sunt tot oameni, cu nevoi fel de fel, cu vicii care mai de care mai de exploatat… iar când mai intervine și O mână spală pe alta…
Tocmai de aceea sunt de apreciat aceia care, puțini ce-i drept, nu cedează ispitei și rămân imparțiali.
Impartialitatea din redactie se vede asa: azi scrii de X , maine de Y si te amagesti ca esti echidistant. In realitate politica editoriala a fiecarei publicaţii depinde de mogul. E si el om, are si el afinitati elective, traieşte si el de pe piaţă. Mai direct, mai voalat ţi se dă de înţeles că nu e bine să te legi de X sau de Y, ori ţi se spune că ai scris fain dar din lipsă de spaţiu se amână publicarea până se uită de el, sau e bine, îl punem pe site dacă vrei…tu nu vrei şi cercul se închide.
Așa este când publicația este condusă de un mogul cu ambiții de afirmare, dar oare peste tot trebuie să fie la fel? Nu e nimeni care să-și dorească a se consacra doar adevărului neștirbit, făcând din asta o emblemă? Cu cât mai greu de obținut, cu atât mai prețioasă în ziua de azi.
M-am speriat când am citit titlul, Petru.
Eu nu prea deschid televizorul, iar când o fac evit să urmăresc dezbaterile politice, pentru că pur şi simplu îmi creează repulsie. Era o perioadă când îmi plăcea să urmăresc ştirile, acum, m-am vindecat. Ascult radio Europa FM şi mi-e suficient. Canalele mele preferate la TV sunt National Geographic şi Discovery şi am două emisiuni pe care le mai urmăresc, Profesioniştii cu Eugenia Vodă şi Biziday cu Moise Guran.
O zi minunată îţi doresc, Petru! 🙂
Avem cam aceleași preferințe în ceea ce privește emisiunile TV. Doar că eu adaug câte 2-3 filme pe zi de pe HBO, Cinemax, TV-1000, MGM, Film-cafe, AXN.
O zi superbă și pentru tine, Ștefania! 🙂
Vreau să-ţi spun că te invidiez puţin, Petru. Glumesc desigur, referitor la invidie.
Dar tare mi-ar mai plăcea să-mi organizez altfel programul şi să pot vedea şi eu câteva filme / zi, căci în ultima perioadă n-am prea avut timp de ele. 🙂
Eu îți doresc din inimă să poți, Ștefania! Depinde, într-adevăr, de programul pe care-l ai, dar 1-2 filme bune pe zi te-ar mai descărca de stresul acumulat! 🙂