Epigrama care mușcă (LXXXIV)

ALEGERI EUROPARLAMENTARE

82265_1

Niște diplomați de paie,

Cer să fie-aleși de turmă,

Și au șanse, pân’ la urmă,

Să o facă iar… de oaie.

.

P.S. – Ei nu se gândesc la țară,

Nici la neamul românesc,

Ci o grasă sinecură

E trofeul ce-l râvnesc.

Advertisements

O poveste despre speranță

O poveste pentru cei mici și cei mari, deopotrivă, împărțită în mai multe părți. E cea din urmă din cele scrise pe blogul meu de pe „Esențe Literare”, dar și cea mai dragă mie. Pentru că de mic mi-au plăcut poveștile și chiar și-n ziua de azi mă bucur să citesc câte una nouă. Iar această plăcere m-am gândit să o multiplic prin scrierea unei astfel de aventuri fantastice, al cărei început mi l-am imaginat încă de pe băncile școlii. Aștept cu interes părerea voastră, iar dacă o să constat că nu o să aibă audiența și comentarii favorabile, promit că voi înceta redarea ei.

REVOLTA DIN OGRADĂ

Era zarvă mare prin ograda lui Boroș în acea dimineață de duminică. Stăpânul tocmai plecase la biserică și animalele s-au adunat să se plângă de viața grea pe care o aveau. Primul a luat cuvântul curcanul Gogu, care era cel mai înțelept și respectat din curte. Privind superior peste grămadă, acesta a glăsuit cu vocea-i gravă:

– Știu că ați ajuns la capătul răbdării… și nici eu nu sunt mulțumit. Stăpânul e zgârcit, ne dă mâncare proastă și puțină. În ceea ce mă privește, sunt singur de când mă știu, fără să am parte de o consoartă, așa cum ar fi normal. Pe deasupra, am observat că dispar din găini și intuiția îmi spune că omul le omoară și le mănâncă!

Din mulțime se auziră murmure de groază și îngrijorare. Porcul Guiț ridică laba și ceru cuvântul. Zise:

– Și eu am auzit de pe la garduri că iarna dispar mulți semeni de-ai mei, dar și curcani. Cred că Boroș e cel mai lacom carnivor și se duce la biserică numai să-și arate costumele și aurul pe care-l poartă.

– Mie nu-mi dă aproape nimic de mâncare, se auzi și glasul cățelului Hamlet. Noroc cu Guiț, care mă mai lasă la troaca lui. Plus că nu am cu cine să mă joc. Toți cățeii au câte un copil sau alți căței de-o seamă, doar eu sunt singur. Nici voi nu vreți să vă jucați cu mine.

– Lasă, că și eu sunt singur, spuse tânărul armăsar, Călin. Mama mi-a fost dusă în târg și cred că aceeași soartă mă așteaptă și pe mine. Am auzit însă de la ea, că, undeva departe, există Poiana Veșnic Verde, unde trăiește Omul Bun. Acolo s-a născut bunica și acolo ar trebui să mergem și noi.

– Ușor de zis, greu de făcut, reveni în discuție Gogu. Ca să ajungi în Poiana Veșnic Verde, trebuie să treci prin Pădurea Întunecată, iar înainte de asta, să urci Dealul Șerpilor. E foarte periculos, dar eu sunt o fire curajoasă și mă încumet. Decât o astfel de viață… Cine vine cu mine?

În timp ce Hamlet și Călin au fost de acord imediat cu această propunere, Guiț se scuză sub motiv că e prea cald să umble pe dealuri cu șerpi, iar cocoșul Rică trebuia să aibă grijă de consoarte. Nici ceilalți nu credeau că e o idee bună să pornească într-o aventură atât de periculoasă. Gogu își clătină cu înțeles gușa și umflându-se în pene, continuă:

– Uite cum facem: trebuie să ne grăbim, până nu vine stăpânul. Intrăm în casă și luăm ceva de mâncare pentru drum. Apoi o zbughim cu ajutorul lui Călin, peste deal. Dacă suntem ajunși din urmă, ne împușcă. Am văzut că Boroș are o pușcă de vânătoare pe care o folosește adesea.

Zis și făcut. Au găsit ușa casei închisă, dar Călin avea dinți puternici și a tras de ivăr până a scos ușa din lăcaș. S-au bulucit toți trei înăuntru: Gogu, Hamlet și Călin. În timp ce se uitau împrejur cu gurile căscate, dintr-un cotlon țâșni afară pisica Zoe și o luă la goană peste gard.

– Asta nu e bine, deduse Gogu. Precis că o să-l avertizeze pe stăpân. Oare unde-și ține omul mâncarea?

– Hei, voi de colo! Ce vreți să faceți?, se auzi o voce pițigăiată.

S-au uitat în jur, dar nu vedeau nimic.

– Sunt aici, jos, în colț. Parcă n-ați mai văzut șoareci! Numele meu e Chițac și sunt singurul supraviețuitor din neamul meu. Pe toate rudele mele le-a prins scorpia aia de pisică.

Într-adevăr, era un șoricel cu tupeu care-i cerceta cu privirea-i curioasă și cu lăbuțele în șolduri.

– Ce te privește pe tine?, hămăi Hamlet înspre el. Nu ești tu șef aici. O să luăm ceva de mâncare.

– Nu vă gândiți că o să vă omoare stăpânul? Ați intrat prin efracție.

– Noi am intrat pe ușă, mititelule! Și nu o să ne prindă, fiindcă evadăm din gospodărie, îi explică Gogu, afectat.

– Extraordinar! Bună Idee! Dacă mă luați și pe mine, vă spun ce vreți să știți, ca să nu mai pierdeți timpul, se oferi extaziat micuțul. N-aș vrea să mai rămân pe aici, că mă prinde și pe mine namila aia de pisică. În plus, eu știu unde e ascunsă averea grăsanului de Boroș.

Neavând alternativă, au decis că e bine să accepte propunerea. Chițac le arătă frigiderul, de unde au luat o roată de caș; cămara, unde au găsit un sac cu făină de mălai; un raft dosit pe care trona un mic seif. Le-au încărcat pe spinarea lui Călin și au pornit spre portița de la curte. Dar Boroș era deja în fața ei.

Biserica fiind aproape, Zoe a ajuns repede la stăpânul ei și i-a atras atenția torcând și alintându-se printre picioarele lui. Văzând-o liberă, acesta și-a dat seama că ceva nu este în regulă și a pornit-o grăbit spre casă. Când au dat cu ochii de el, eroii noștri au încremenit. Era un moment de cumpănă.

Gogu și-a revenit primul și a sărit pe spinarea lui Călin, dându-i un pinten aprig. Cât ai clipi, calul s-a întors cu spatele către grăsan, s-a ridicat pe picioarele din față și i-a dat o lovitură puternică cu copitele dorsale. A pus atâta forță și voință încât l-a proiectat pe om până pe altarul bisericii. Popa, luat pe nepregătite, dar vrând să liniștească spiritele, exclamă printre plecăciuni:

– Trimisul Domnului, dragi credincioși!

– Ba al Diavolului, părinte!, se auzi o voce din mulțime, în timp ce babele își scuipau în sân.

Pentru cei patru evadați, drumul era liber și goneau cu nesaț spre deal. Curând au ajuns la câmp deschis, Gogu cocoțat pe Călin, iar Chițac călare pe Hamlet. Era începutul unui drum lung și plin de neprevăzut.

Cum poți face cafeaua mai gustoasă?

Oamenii de știință au descoperit două cuvinte magice capabile să facă oamenii să creadă că o ceașcă obișnuită de cafea este mai gustoasă și că ar trebui să fie mai scumpă: „eco-friendly”.

cafea

Într-o serie de experimente, cercetătorii le-au cerut participanților la studiu să guste din două cești identice de cafea făcută din aceleași boabe arabica cu un aparat de cafea obișnuit. Conform studiului publicat în jurnalul PLOS ONE, cercetătorii le-au spus voluntarilor că una dintre cafele a fost făcută din boabe „eco-friendly”, iar cealaltă nu. Oamenii de știință au descoperit că persoanele care afirmau că le pasă de mediu ofereau note mai mari cafelei „eco-friendly”.

„Dacă ai credința corespunzătoare, o etichetă <<eco-friendly>> este suficientă pentru a face un produs să aibă un gust mai bun decât alt produs identic ce nu are această etichetă”, scriu cercetătorii. Oamenii de știință au folosit un chestionar pentru a evalua cât de importante erau pentru voluntari activități precum reciclatul, sustenabilitatea și alte elemente pe teme de mediu. Cu ajutorul răspunsurilor, cercetătorii au împărțit participanții la studiu în două grupuri, „un nivel mare de sustenabilitate” și „un nivel mic de sustenabilitate”.

În primul experiment, 74% dintre membrii grupului cu „un nivel mare de sustenabilitate” spuneau că preferă cafeaua „eco-fiendly”, aceștia dându-i note mai mari la gust. De asemenea, ei erau predispuși să plătească cu 25% mai mult pentru acea cafea. În schimb, voluntarii din cel de-al doilea grup erau împărțiți între cele două cafele și nu erau dispuși să plătească mai mult pentru cea „eco-friendly”.

În următorul experiment, voluntarilor nu li s-a spus care cafea este „eco-friendly” decât după ce au gustat din ambele cești. În acest caz, eticheta nu le-a influențat nota dată gustului. Chiar și așa, persoanele din primul grup erau predispuse să plătească mai mult pentru cafeaua „eco-friendly”, acest lucru fiind valabil chiar și atunci când cafeaua preferată la gust nu era cea „eco-friendly”.

„Acest rezultat sugerează că disponibilitatea de a plăti în plus pentru un produs eco-friendly se datorează – cel puțin parțial – altruismului și nu propriilor preferințe, cum ar fi gustul”, scriu cercetătorii în studiu. Dar oare erau voluntarii cu adevărat altruiști, sau doar se comportau altruist pentru că doreau să-i impresioneze pe cercetători? Pentru a afla răspunsul, oamenii de știință au efectuat un al treilea experiment.

De această dată, cercetătorii le-au spus voluntarilor care cafea este „eco-friendly” și care nu este înainte ca aceștia să le guste. Apoi, unii voluntari au relatat preferințele de gust și de preț direct unui cercetător, iar alții au scris răspunsurile pe o foaie anonimă pe care o introduceau într-o cutie sigilată. Dacă voluntarii ar fi fost motivați de presiunea socială, atunci cei care au oferit feedback în persoană ar fi dat cafelei „eco-friendly” note mai mari decât cei care au dat feedback anonim. Cercetătorii, însă, nu au descoperit vreo diferență între cele două grupuri. „Dezirabilitatea socială nu a influențat efectul etichetei eco-friendly asupra gustului”, notează oamenii de știință.

Acest studiu nu este prima cercetare în care oamenii de știință demonstrează că o minciună referitoare la caracteristicile unui produs pot influența cât de mult este apreciat acesta de oameni. Spre exemplu, o cercetare realizată la Cornell University and Brand Lab a arătat că voluntarii considerau că batoanele nutritive aveau un gust mai neplăcut atunci când li s-a spus că aveau în compoziție soia, deși nu era un ingredient. Într-un alt studiu realizat la Caltech și Stanford, voluntarii considerau mai gustos vinul despre care li se spunea că este mai scump.

Așadar, se pare că Julieta s-a înșelat când i-a spus lui Romeo că „un trandafir, oricum îi spui, exală același scump parfum”. Un trandafir „eco-friendly” ar fi exalat un parfum mai scump.

Sursa: LA Times

Râsul nu îngrașă

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Ieri l-am întâlnit pe Ionel, un băiat zdravăn de 2,50 m din Roșia Montană, care face baie în fiecare dimineață la lacul de decantare al cianurilor. Mi-a mărturisit că acolo a întâlnit-o pe prietena lui, o blondă superbă, mai înaltă decât el cu două capete, ambele cu ochi albaștri…
.
* – Alo! Biroul de consiliere a alcoolicilor anonimi?
– Da.
– Puteți să-mi spuneți, vă rog, la sarmalele de porc cu mămăliguță, ce vin merge, alb sau roșu?
.
* – Parcă voiai de acum trei ani să divorțezi.
– Da, dar pentru că aveam trei copii am așteptat un an până am mai făcut unul, ca să-i putem împărți.
– Și?
– Și nevastă-mea a născut gemeni.
.
* O doamnă merge la psiholog. Acesta îi spune:
– Săptămâna viitoare vom lucra cu inconștientul.
Ea-i răspunde:
– Nu cred că soțul meu vrea să vină…
.
* Tatăl controlează caietul feciorului mai mic:
– De ce scrii cârligele astea așa de neregulat?
– Astea nu sunt cârlige, sunt integrale.
.
* Un tip intră în sala deputaților, toți deputații erau lipiți de tavan. De ce? Aveau întâlnire la nivel înalt. După cinci minute tipul se întoarce și toți erau pe jos. De ce? Au căzut toți de comun acord.
.
* Q: – Cum se cheamă un cioban căruia lupul i-a mâncat o oaie?
A: – Oaierless.
.
* Băsescu face o vizită de lucru de unul singur, la unul din podurile aflate de mult timp în construcție… din neatenție, cade în apă, cât pe ce să se înece. Trei băieți, aflați la pescuit, îl scot din apă…
– Băieți, m-ați salvat, sunt președintele, o să vă îndeplinesc câte o dorință!
Primul băiat vrea să meargă la Disneyland…
Al doilea vrea abonament pe tot sezonul la meciurile Stelei…
Al treilea… vrea un scaun cu rotile complet automatizat, cu CD player inclus.
– De ce vrei așa ceva??!, doar nu ești un copil cu dizabilități.
– Deocamdată nu sunt, dar când o să afle tata că v-am salvat…
.
* Bulă, la cabinetul medical al regimentului:
– Dom’ doctor, mă simt foarte rău!
– Unde vă simțiți rău?
– Să trăiți, aici, în armată!
.
* Vine puradelu acasă de la școală, foarte fericit. Țiganu’ când îl vede îl întreabă:
– Ha, ce ești așa bucuros mo?
– Apoi mă teteo azi la școală când ne-o pus învățătoarea o întrebare numa’ eu am știut să răspund din toată clasa.
– Du-te mo dășteptu lu’ tetea, da’ ce-o întrebat învățătoarea?
– Că cine so beșit.
.
* La secția de poliție vine un tip urlând:
– Domnule polițist, arestați-mă!
– Ce ai făcut?
– Am tras un încărcător înspre nevastă-mea!
– Nenorocitule, ai omorât-o?
– Nu, am ratat de fiecare dată, așa că ascundeți-mă!
.
* Ce scurtă e viața! Făt Frumos creștea într-o zi cât alții în 10 ani. Și într-o săptămâna a murit…
.
* Femeile cred că, dacă pisica fuge de acasă, este din cauza lipsei de afecțiune.
Femeile cred că, dacă un câine fuge de acasă, este din cauza lipsei de afecțiune.
Femeile cred că, dacă o femeie fuge de acasă, este din cauza lipsei de afecțiune.
Femeile cred că, dacă un bărbat fuge de acasă, este din cauză că bărbații sunt niște porci.
.
* Un american care aduna fier vechi a dat peste un seif plin cu lingouri de aur. La noi, un țigan care aduna fier vechi a dat la un moment dat peste călătorii din trenul pe care tocmai îl dezmembra.
.
* Iată cele cinci cuvinte care sunt cel mai greu de pronunțat în limba română:
1. diclordifeniltriclormetilmetan
2. Hexakosioihexecontahexapphobia (teama de cifra 666)
3. Hippopotomonstrosesquipedaliophobia (teama de cuvinte)
4. Difosfopiridinnucleotidpirofosfataza
5. Mulțumesc.

Mica publicitate de pe vremuri

Bineînțeles că în 1912 nu existau site-uri de vânzări, nici pentru oferte de muncă, nici de matrimoniale. Exista însă rubrica de ”Mica publicitate” din cotidienele vremii. Iată câteva anunțuri drăguțe apărute în anul 1912 la rubrica „Mica publicitate” a ziarului „Românul” (cotidian care a apărut la Arad între anii 1911 și 1938):

Sunt funcționar tânăr în etate de 30 de ani și bine situat, cu avere de peste 1000000 cor. Doresc a face cunoștință, pentru o eventuală căsătorie cu o domnișoară de 18-26 ani inteligentă frumoasă și care să fie totodată economă desăvârșită. Zestre dela 20.000 cor în sus. Eventuale scrisori sau fotografii sunt a se trimite ziarului „Românul”.

Tânăr inginer, caut o fată inteligentă, bine crescută, poate fi și fără zestre, afară de limba română să posadă cel puțin încă una străină din patrie. Eu de 2 ani am o prăvălie de modă pentru domni și dame cu un capital propriu de cor. 40.000 și sunt în vârstă de 30 de ani. Reflectantele să se adriseze direct mie. La caz scrisorile se înapoiază sub cea mai mare discreție. Sima Micșa comerciant, Titel.

O fată de țăran cu avere de 25000 Coroane din care 6400 bani gata, dorește a se mărita după un absolvent de teologie sau pedagogie. Adresa la „Românul” Arad.

Farmacie bine aranjată în comună românească, cu stațiune balneară, cu circa 3500 locuitori, e de vândut. Informațiuni dă proprietarul IOSEF WAGNER, Sângeorgiul-român (Oláh Szt. György).

Un tânăr comerciant român dorește să se căsătorească cu o domnișoară română care dispune de o zostre de 8-10 mii coroane. Reflectantele sunt rugate ca să-și scrie numele adevărat, asigurîndu-se de o mai mare discreție. Să se adreseze la administrația ziarului „Românul” sub deviza „Viitorul de aur”.

Caut o familie cinstită românească, care are un băiat la școli și ar dori ca să învețe mai ușor limba ungurească dacă s’ar învoi ca în schimb să îmi susțină copilul meu în vârstă de 12 ani, iar eu pe al lor pe timpul cât ține cursul pe anul 1912/1913. Doritori să se adreseze la administrația ziarului.

Primesc copil de suflet un băiețel de 3-4 ani. Sînt preferiți cei de preoți sau învățători și rămași orfani. Doritorii să se adreseze la administrația ziarului sub deviza „Suflet de mamă”.

Un băiat orfan care pe cl. V. gimnazială a rămas fără nici un sprijin și ar dori să absolve gimnaziul, caută un suflet nobil care l’ar ajutora, iar după ce ajunge la câștig se obligă a restitui toate spezele avute, pe lângă cea mai mare recunoștință. Binevoitorii să se adreseze la administrație sub deviza: „Eminentul”.

Econoamă. Caută un preot delà sate văduv fără copii. Oferte să primesc numai delà preotese, soții de învățător, de notar, văduve și fără de copii, sau delà învățătoare; ovodiște necăsătorite. Să cere ca să știe și să-i placă a conduce economia de casă. Altă ecconomie nici nu port. Adresa la administrația „Românul”.

Un tânăr român absolvent al școalei de agricultură, caută loc la vre-un domeniu. Se pricepe la toate ramurile agricole precum și la fabricarea unturilor, cașurilor și brânzeturi. Doritorii să se adreseze la : „Ștefan Calamici, Dombóvár „Vajtermelö közp.”

Baie de aburi pentru dame și domni în scalda „Opre” situată pe piața Tököly, Lunea și Vinerea p. m. între orele 3-6 stă baia de aburi la dispoziția on. (nota: onoratelor) dame. Pentru domni e deschisă baia de aburi zilnic delà 5 dimineața până la 1 oră d.a. Membri cluburilor și a societăților, militari. și poliția solvesc 70 fileri, Baia de aburi e transformată și din nou aranjată. Prețul redus la cumpărarea a 10 bilete e de 8 cor.

CUNUNIE. Regina Bran din Someș-săplac și Augustin Podoabă din Topa-deșartă își vor celebra cununia religioasă, în 23 maiu n.a.c., la 6 ore p.m., în biserica greco-catolică din Somef-săplac. Felicitări!

Caut un candidat sau practicant de notar în cancelaria comunei Pofeldea, cu aplicare stabilă. Aurelia Miilea, notar (Fófeld) u. p.Ilolcmány.

Mi-a sosit noutățile de modă de vară pentru dame, domnișoare și domni. Rog să-mi cercetați prăvălia mea, bino asortată cu cele trebuincioase. 1-22 Gheorghe Ivanovici, Foray-utcza.

De închiriat 3 odăi, o odaie de scaldă și toate cele lipsă în zidirea „Românului”.

Se caută o bonă pe lângă 3 copii mai mari. Salar bun. Adresa la administrația ziarului „Românul”.

Caut un post la vre-un domn boier din România. Sunt în etate de 42 ani cu 2 copii. Nevasta mea e bună gospodină. Vorbesc și scriu românește și ungurește. Adresa mea e: Antonie Gurban, Borosjenö, (com. Arad.)

Scrisoare din diaspora

NOI, CEI DIN DIASPORA, SCHIMBĂM REGULILE! VREȚI VOTUL NOSTRU? ACESTEA SUNT CONDIȚIILE!

Candidatule! Ascultă ce vreau eu, înainte de a-mi face o ofertă!

.
1. Respectarea rezultatului referendumului din 2009, pentru reducerea numărului de parlamentari la cel mult 300.
2. Imprescriptibilitatea infracțiunilor de furt din bani publici, comise de demnitari.
3. Demnitarii și familiile lor (copii, părinți) să își asume obligația de a folosi doar sistemul public de sănătate. În caz contrar își pierd calitatea de demnitar. Doar așa s-ar putea schimba ceva în sistemul public de sănătate.
4. Copiii/nepoții demnitarilor vor învăța doar în sistemul public de învățământ de stat. În caz contrar își pierd calitatea de demnitar. Poate așa se va schimba ceva în învățământ.
5. Orice pedeapsă primește un demnitar pentru infracțiuni comise în timpul mandatului, să fie dublată.
6. Averea demnitarilor care nu poate fi justificată să fie confiscată, la fel și a rudelor care nu o pot justifica.
7. Parlamentarii care nu au inițiat nicio lege pe toată perioada mandatului, să restituie 50% din sumele primite ca și îndemnizație. Nu sunt acolo doar pentru a încasa un salariu pe care mulți dintre noi nu îl au.
8. Interzicerea totală a traseismului politic. Pleci din partid, renunți și la funcția obținută.
9. Parlamentarii care prin vot s-au opus solicitării Parchetului pentru cercetarea altor demnitari, să nu mai aibă dreptul de a candida pentru funcții publice, timp de 10 ani.
10. Interzicerea prin lege a dreptului parlamentarilor de a se pronunța în privința cercetării unui demnitar.
11. Redeschiderea tuturor dosarelor care s-au închis prin prescriere, ale foștilor și actualilor demnitari.
12. Cheltuielile parlamentului să fie reduse cu 50% față de nivelul actual. Un stat sărac nu poate suporta costurile unui parlament bogat.
13. Produsele/serviciile din instituțiile de stat să fie în proporție de 70% făcute în România.
14. Reintroducerea pedepsei cu moartea pentru infracțiuni deosebit de grave.
15. Înăsprirea pedepselor din codul rutier. Despre cât de aspre să fie, să-i întrebăm pe cei care și-au pierdut copiii sau părinții în accidente rutiere.
16. Pușcăriașii să muncească pentru cazare, mâncare, îngrijire medicală. Ei ne fură, ne tâlhăresc, ne violează copiii sau părinții și noi îi ținem pe banii noștri! În pușcărie, munca să fie obligatorie, mai puțin cazurile medicale certe.
17. Castrarea pedofililor și a violatorilor.
18. Pentru traficanții de droguri, închisoare pe viață.
19. Mărirea alocației pentru copii la cel puțin 150 lei.
20. Părinții care nu-și trimit copiii la școală, să fie decăzuți din drepturi.
21. Interzicerea exploatării zăcămintelor de orice fel, prin metode care duc la distrugerea pe termen lung a mediului înconjurător.
22. Reîmpădurirea terenurilor defrișate, costurile urmând să fie suportate sau imputate tuturor celor care le-au defrișat sau trebuiau să le apere, nu să le distrugă!
23. Interzicerea vânzării pământului agricol românesc către străini. Copiii și nepoții noștri vor trebui să-și crească, la rândul lor, copiii. Noi dacă avem astăzi pământ românesc, avem datorită străbunilor noștri care nu l-au vândut, ci s-au jertfit să-l păstreze.
24. În procesele câștigate la CEDO, daunele să fie plătite de către judecătorii care au dat sentințele. Nu trebuie să plătim noi pentru că și-au băgat ei bani în buzunare.
25. Executarea silită a datornicilor Bancorex, pentru recuperarea sumelor nerestituite.
26. Tranzacțiile în cash între persoanele fizice să nu fie limitate de sumă. În actul de vânzare-cumpărare sunt părți: notarul, vânzătorul, cumpărătorul. De ce trebuie să primească banca un comision?
27. Înlocuirea prin lege a denumirii de rrom, cu denumirea de țigan.
28. Deschiderea unui proces împotriva tuturor guvernanților care se fac vinovați de distrugerea industriei.
29. Depolitizarea autorităților de reglementare și control (fisc, media, protecția consumatorului etc.).
30. Desecretizarea tuturor contractelor civile făcute cu statul român. Contractele de achiziție din bani publici să fie transparente și să nu fie acceptată nicio formă de secretizare.
31. „Catedrala Neamului” să devină în totalitate școală pentru copii defavorizați, cămin pentru bătrânii fără ajutor și spital social – administrarea și costurile să fie în sarcina Bisericii Române.
32. Anulalrea subvențiilor de la buget către cultele religioase.
.
Voi vota cu cel care știe să răspundă așteptărilor mele. Dacă cineva consideră că ceea ce am scris mai sus contravine Constituției, legislației (multe legi fiind făcute special pentru a servi intereselor clientelei politice), normelor europene, precizez că asta va trebui să facă cel care îmi cere votul și care astfel se obligă: să inițieze legi, să le corecteze pe cele greșite, să găsească soluții, așa încât lucrurile să funcționeze în favoarea cetățeanului.

Sursa: e-mail

Asalt sexual

Tocmai revenisem din concediu de la Sovata. În fiecare an plecăm acolo spre toamnă, când biletele sunt mai ieftine și aglomerația-i mai mică. Tot sperăm că aceste băi ne vor ajuta să avem și noi parte de un copil, o ființă gingașă pe care o așteptăm de la începutul căsniciei. Doar nu degeaba se spune în unele cercuri: „merg la Sovata/Că poate-l cunosc pe tata!”. O fi apa aceea benefică pentru procreere și pe mulți i-o fi ajutat în acest sens.

După aproape trei săptămâni de lipsă din orășelul natal, îmi era dor să aud ce s-a mai petrecut între timp, care sunt noutățile de ultimă oră. Și unde aș fi putut afla așa ceva dacă nu la o întâlnire cu prietenii de la restaurantul Chili? Așa că nu am mai avut răbdare să despachetez, ci i-am spus nevestei să se odihnească până vin, iar eu m-am precipitat spre masa obișnuită a grupului nostru restrâns, dar foarte activ.

Din păcate eram primul sosit din cei patru, însă nu m-am descurajat și până una-alta am cerut un pahar de gin cu glazură și lămâie. Nu am apucat să-l degust, că apare Vasile, unul din prietenii mei. Era într-o stare deplorabilă: nebărbierit, tras la față și cu un palton larg, deși vremea era destul de călduroasă. Ne-am salutat, s-a aruncat pe scaunul din fața mea și, cu un oftat prelung, a comandat o bere.

– Ce ai, măi Vasile, că arăți ca naiba?!, îl întreb eu mirat.

– Ei bine, mă simt și mai rău decât arăt!, zise el oftând din nou și gustând din berea rece și gulerată.

– Ești bolnav? Du-te la medic, măi omule!, îi răspund eu alertat.

– Sunt foarte bolnav și am fost la medic. Mai precis la doctorița Leșe Voichița, că la ea sunt înscris.

– Și? Ce boală ai? Să nu-mi spui că ai cancer!

Vasile se întinse peste masă și-mi spuse mai îndeaproape:

– Nu-i chiar cancer, dar e la fel de grav… Ai auzit tu de… priapism?

Am făcut niște ochi mari și m-a pufnit râsul:

– Hai măi, că te ții de glume! Asta e ceva rar și doar cât am citit ceva despre ea. Să nu-mi spui că tocmai tu…

– Îți jur că e adevărat! Stai să-ți explic…

Și se întinse mai tare peste masă, coborând vocea:

– Imediat după ce ai plecat în concediu, am cunoscut o tipă trăsnet și cum știi că nu iert nimic, am petrecut câteva ore împreună. Doar sunt burlac și nu am crezut să fie prea mare păcatul, numai că ființa asta divină m-a muncit până la epuizare. Am adormit frânt și când m-am trezit, ea plecase. Ciudat era faptul că penisul meu era tot în erecție, și încă într-una exagerat de mare, nemaiîntâlnită! Degeaba am făcut un duș rece, chiar m-am masturbat ca un apucat, rigiditatea era parcă și mai accentuată și devenea dureroasă. Am răbdat o zi, două, dar nu mai puteam să ies în public fiindcă „socoteala” îmi stătea dreaptă ca un steag în zi de sărbătoare națională și lumea se holba la prohabul meu; femeile își făceau cruce și bărbații îmi arătau obrazu’. Așa că m-am dus la cabinetul medical și am cerut ajutorul Voichiței. Când a văzut concret despre ce e vorba, a rămas și ea cu gura căscată. Nu mai avusese un caz asemănător și nu cunoștea niciun leac, dar i s-a muiat inima și s-a oferit să mă ajute. S-a gândit ea că dacă erecția e cauzată de un raport sexual cu o femeie sexy, tot printr-un astfel de act se poate combate, iar ea era dispusă să se sacrifice. Știi și tu ce femeie focoasă e doctorița, iar bărbatul îi e mai tot timpul plecat peste graniță. Așa că am lucrat împreună aproape două ore, timp în care sunt sigur că răcnetele ei din timpul orgasmelor i-a speriat pe mulți pacienți de pe holul în care așteptau să le vină rândul. La urmă eram amândoi un lac de sudoare, canapeaua era devastată, dar erecția mea persista.

Ascultam cu gura căscată povestea prietenului meu și nu-mi venea să cred ce aud. Dar figura lui, dureros de serioasă, mă făcea să înclin spre autenticitatea celor relatate. Așa că, atunci când a făcut o pauză pentru a-și umezi gura cu bere, l-am incitat să continue.

– Doamna Leșe mi-a spus că nu ar trebui să mă alarmez și nici să apelez la alți medici. S-ar putea ca boala să dispară tot așa de brusc precum a apărut, peste noapte. Totuși m-a programat la trei ședințe pe săptămână, pentru a examina evoluția și a mai încerca vindecarea. Totul gratuit, doar locuim pe aceeași stradă. Oricum, eu nu eram împăcat și m-am gândit că prin credință, spovedanie și rugăciuni, Dumnezeu ar putea să mă ierte și să mă ajute. Așa că m-am dus la preot pentru confesiune și să primesc un canon, oricât de dur. Din păcate el era plecat la Baia Mare și m-a întâmpinat preoteasa, cu o cafea și un zâmbet generos. Știi tu cum e doamna Mioara: amabilă și tare curioasă. Cu talentul ei a reușit să mă descoase și să afle necazul meu. Tare s-a mai mirat și m-a compătimit! Mi-a sugerat că ar putea ea să mă ajute, fiind o femeie cu experiență de viață și căsnicie. M-a invitat apoi în dormitor, sfătuindu-mă să mă încred în ea. După ce m-am dezbrăcat și i-am arătat organul disproporționat, m-a sfătuit să-l pun la muncă până își va reveni la poziția de repaos. Astfel a urmat o nouă partidă de sex extenuant, în care preoteasa mă călărea cu toate cele 110 kg ale ei și transpira ca într-o zi toridă de coasă. Nu știu cât a durat efortul depus de amândoi, dar când preoteasa a căzut pe-o parte nu putea să se oprească de uimire: „Așa cevaaaa… a fost de neînchipuit, măi Vasile! Extraordinar, măi Văsălicăăă!” Oare ce i se părea atât de extraordinar din moment ce eu nu eram tămăduit?! Ea tot repeta că nu trebuie să mă îngrijorez, fiindcă o să se roage pentru mine. Doar să mai trec pe la ea săptămâna viitoare, când pleacă părintele la Baia Mare. De atunci au trecut aproape două săptămâni și eu trebuie să umblu în pantaloni largi, precum niște șalvari turcești, și în palton lung, ca să nu mi se vadă problema. Dar asta nu e totul, că s-a dus vestea în toată localitatea. În fiecare zi, cel puțin două femei, măritate sau nu, vin la ușa mea și se oferă să mă trateze. Iar eu nu pot să le refuz ajutorul, că ele sunt de bună credință și cu suflet mare. Prin urmare, uite cum am ajuns! Vai de capul și de zilele mele!

Aici s-a oprit mărturisirea prietenului meu și eu îl priveam în continuare năuc. Să-l copătimesc și eu sau sunt destule cele care o fac într-un mod cât se poate de concret? Doar o idee mi-a încolțit în minte. Ar fi bine să mă întorc urgent acasă, până nu iese nevastă-mea în centru la o șuetă cu prietenele, și să-i propun un concediu suplimentar, undeva cât mai departe. Începând chiar de mâine și până aflu că Vasile s-a vindecat.

Sursa: blogul meu de pe „Esențe Literare”

10 curiozități medicale bizare

De la incapacitatea de a recunoaște vocile familiale la transplantul fetei,  descoperă 10 povești din lumea medicală ce cu siguranță te vor uimi.

1. Phonagnosia

povesti-medicale

Phonagnosia este o tulburare foarte rară caracterizată prin incapacitatea de a recunoaște oamenii după vocile lor. Persoanele care suferă de această tulburare se pot angaja în conversațiile față în față, dar au dificultăți în comunicarea la telefon, deoarece nu pot identifica persoana cu care vorbesc. Cele mai multe dintre cazurile documentate de phonagnosie au fost înregistrate în cazul persoanelor cu leziuni cerebrale cauzate de lovituri la cap sau accidente vasculare cerebrale. Din ianuarie 2009, revista Neuropsychologia a publicat un studiu de caz al unei femei ce s-a constatat că s-a născut cu această tulburare. Potrivit studiului, o femeie de 60 de ani, cunoscută sub numele de KH, are dificultăți în a recunoaște vocile, atât ale persoanelor familiare cât și ale celebrităților, și, de asemenea, se luptă să învețe să recunoască vocile străine.

Dr. Brad Duchaine de la Colegiul Universitar din Londra, co-autor al studiului, spune: „Recunoașterea vocii poate să nu pară a fi la fel de importantă ca și recunoașterea feței, cu toate acestea ne bazăm pe recunoașterea vocii în viețile noastre de zi cu zi, pentru a identifica oamenii de la telefon sau pe cei de la radio”.

KH a fost conștientă de problema ei de la o vârstă fragedă și se pare că a fost un handicap pentru ea, dar s-a ferit cât mai mult de conversațiile telefonice, răspunzând numai „programat” sau solicitat, astfel știind întotdeauna cu cine vorbește sau cu cine va trebui să vorbească.

Ca și informații suplimentare, în timpul studiului, Duchaine și Lucia Garrido, membri ai Institutului UCL of Cognitive Neuroscience, au folosit o serie de teste pentru a evalua capacitatea lui KH de a recunoaște chipuri, voci, emoții vocale, percepția vorbirii și muzicii. KH a picat testele de recunoaștere a vocii, dar s-a comportat bine la toate celelalte teste. Ea poate identifica emoțiile vocale, poate recunoaște de asemenea o melodie celebră (dar nu poate identifica interpretul) și discerne diferite instrumente muzicale.

2. Pomul din plămân

pomul-din-plaman

Când tânărul Artyom Sidorkin, în vârstă de 28 de ani, a suferit o intervenție chirurgicală pentru a elimina o tumoare canceroasă ce îi creea dureri toracice acute, personalul medical din Izhevsk, Urali, Rusia, a fost uimit să vadă un copac mic ce creștea în interiorul plămânilor pacientului lor. Cei cinci centimetri ai ramurilor de brad au fost descoperiți atunci când chirurgul Vladimir Kamashev a luat probă din plămânul omului pentru o biopsie. Dr. Kamashev își amintește: „Am crezut că am halucinație, am rugat asistentul meu să îmi confirme ceea ce văd, i-am spus: <<Vino și vezi asta – am luat un brad de aici>>. El a dat din cap în stare de șoc, am clipit de trei ori să mă asigur că ceea ce văd este real”. Medicii cred că Sidorkin a inhalat o sămânță ce s-a depus în țesutul lui pulmonar. Sămânța a încolțit acolo și a crescut până a început atingerea capilarelor în țesut, provocându-i lui Sidorkin dureri extreme. Ramura a fost în cele din urmă eliminată. „A fost foarte dureros, dar, să fiu sincer, nu am simțit nici un obiect străin în mine”, a declarat Sidorkin în urma bizarei experiențe,  „Sunt atât de ușurat că nu este cancer”.

Un incident asemănător s-a raportat și în 2007 de către medicii chinezi, care, după ce au operat o fetiță în vărstă de zece luni cu probleme de respirație, au găsit un fir de iarbă ce creștea în plămânul ei drept.

3. Situs Inversus

situs-inversus-medicina-bizara

Când Ashok Shivnani din Mumbai, India, în vârstă de 64 de ani, a fost pe cale de a suferi o intervenție chirurgicală pentru a elimina o tumoare de șapte centimetri de-a lungul rinichiului său drept, medicii au descoperit că are o afecțiune congenitală rară, numită „situs inversus”. Organele lui Shivnani sunt poziționate invers (de exemplu dispunerea organelor sale este o imagine în oglindă cu cele ale unui om normal). Ecografiile au arătat că aorta și vena cavă inferioară au fost inversate, la fel ca și celelalte organe ale sale și vasele de sânge. „Când am văzut primele rapoarte și radiografii am crezut, de fapt, că unul dintre colegii mei au greșit când le-a scos”, a declarat Dr. Anoop Ramani, chirurgul care a supravegheat întreaga operațiune de îndepărtare a tumorii lui Shivnani.

Deși medicii care l-au examinat pe Shivnani au crezut că este singura persoană în viață ce suferă de această afecțiune rară, s-a aflat mai târziu că mai există cel puțin două astfel de persoane în lume cu aceeași anomalie. Randy Foye, un jucător de baschet american, la care s-a constatat un situs inversus, și actrița canadiană Catherine O’Hara, care a declarat în mai multe interviuri că poziția organelor ei este inversată. Persoanele cu situs inversus sunt de obicei asimptomatice și nu își p0t da seama de condiția lor medicală până când nu sunt examinate de către medici.

4. Alergia la copii

alergia-la-copii

Joanne Mackie, o mamă de 28 de ani din Erdington, West Midlands, a descoperit, după ce a născut primul ei copil, că are o boală rară de piele, numită Pemphigoid Gestationis, ceea ce face să fie alergică la propriul ei copil. Mackie a dezvoltat erupții cutanate grave și bășici dureroase la scurt timp după nașterea fiului ei, James. Rănile din piele îi erau atât de chinuitoare încât nu a putut rezista și a fost nevoită să își acopere brațele cu prosoape umede pentru a le proteja în timp ce își hrănea copilul. Această boală, ce pare să afecteze o mamă din 50000, apare atunci când anticorpii ce în mod normal protejează placenta devin „confuzi” și atacă pielea.

„La început, când mi s-a spus că sunt alergică la propriul copil am crezut că este un fel de glumă”, a spus Mackie. „Dar atunci când mi s-a explicat mai detaliat am fost complet devastată. Am simțit că s-a terminat lumea, era sfâșietor sentimentul”. După o lună de la naștere și după un tratament cu o serie de steroizi puternici, Mackie a fost în măsură să țină copilul în brațe fără nici o durere. „Am descoperit că o îmbrățișare a propriului copil este cel mai prețios lucru din lume”, a mai declarat aceasta.

Informații suplimentare: Pemphigoid Gestationis apare frecvent în timpul sarcinii în trimestrul al doilea sau al treilea și/sau imediat după naștere. Această alergie dispare de obicei în urma tratamentului cu corticosteroizi, cum ar fi prednison.

5. „Mintea artistică”

o-minte-artistica

Sandy Allen a fost diagnosticată cu tumoare malignă pe creier în lobul temporal stâng, medicii salvându-i viața prin eliminarea tumorii și a părții de creier afectată. În timp ce Sandy era la recuperare, având sesiuni de terapie prin artă, a început să aibă o pasiune intensă pentru aceasta. Deoarece partea stângă a creierului, care este centrul analitic și a logicii, a fost sever afectat din cauza intervenției chirurgicale, partea dreaptă, parte ce este declarată a fi centrul emoțional și creativ, a început să se „dezvolte” mai mult. Experții cred că acesta este motivul pentru schimbarea bruscă de comportament a lui Sandy Allen. Impulsurile ei artistice au dus la transformarea casei sale într-un studio de artă cu zidurile acoperite de colaje colorate pe care ea însăși le-a făcut.

Există unii oameni, printre care și Sandy Allen, care au început să aibă aptitudini artistice uimitoare din cauza unor boli ce le-au afectat creierul. De exemplu, pictorul Alison Silva care a constatat o îmbunătățire semnificativă a abilităților de a picta după ce a descoperit că are o tumoare (una ce nu îi punea în pericol viața) ce începuse să îi crească pe creier. În ciuda migrenelor, a insomniei, a halucinațiilor și a riscului ridicat al unei hemoragii, Silva a decis să își continue cariera și a optat pentru a nu îndepărta tumoarea, în ciuda tuturor îndoielilor medicilor.

6. Sirenomalia

sirena

În data de 27 aprilie 2004, în Huancayo, Peru, Milagros Cerron s-a născut cu un defect congenital rar, cunoscut sub numele de „sirenomalie”, ceea ce înseamnă că picioarele ei erau lipite, oferindu-i aspectul de sirenă. Odată cu acest defect, Milagros are și un rinichi deformat, tractul digestiv, urinar și genital împărtășesc același tub. Această malformație este declarată a fi mortală pentru nou-născuți și mor în termen de două zile după naștere din cauza organelor ce nu funcționează normal.

7. Auto-cezariana

auto-cezariana

Ines Ramirez Perez, o țărancă ce trăiește în Rio Talea, Mexic, este considerată a fi singura femeie din lume care și-a făcut singură operația de cezariană și a supraviețuit. În martie 2000, Ines era singură acasă, însărcinată în luna a opta, când a intrat în travaliu. După 12 ore de durere chinuitoare, copilul încă nu se născuse iar cea mai apropiată moașă era la 80 km distanță, când a decis să își facă singură operația de cezariană, cu toate că nu avea nici un fel de pregătire medicală. După ce a băut o sticlă de alcool pentru a nu simți durerea. Cu ajutorul unui cuțit de bucătărie de 15 cm, Ines și-a făcut o incizie de 17 cm în abdomen pe unde a scos copilul, după care i-a tăiat cordonul ombilical cu o foarfecă. La o oră după această sinistră operație, a leșinat. Când s-a trezit din leșin și-a acoperit abdomenul sângerând cu hainele și și-a trimis fiul de 6 ani după ajutoare. 16 ore mai târziu, Ines a fost internată în spital unde a suferit o serie de intervenții chirurgicale pentru a trata complicațiile apărute în urma „auto-cezarienei”. Uimitor, la zece zile după operație, a fost externată. Băiețelul pe care l-a născut a fost numit Orlando Ruiz Ramirez, a supraviețuit calvarului și este complet sănătos.

În urma experienței avute, Ramirez a declarat: „Nu am putut suporta durerea. În cazul în care copilul meu murea aveam de gând să mor și eu, dar totuși m-am gândit că Dumnezeu ne va salva viețile amândurora”.

8. Bărbatul însărcinat

barbatul-insarcinat

Thomas Beatie, un bărbat transexual din Oregon, Statele Unite ale Americii, a atras atenția mass-mediei din întreaga lume când a decis să facă al doilea copil al său, în pântecele încă funcțional ale femeii ce a fost, atunci când soția sa, Nancy, a devenit infertilă din cauza unei histerectomii. Beatie, care fusese înainte femeie cu numele de Tracy Lagondino, a suferit o intervenție chirurgicală de schimbare a sexului și a devenit din punct de vedere fizic bărbat, dar organele feminine și le-a păstrat, în caz că vroia vreodată să mai facă un copil. Beatie a scris un articol despre sarcină în publicația „The Advocate”, în care spunea: „Sterilizarea nu este o cerință pentru schimbarea de sex, așa că am decis doar la reconstrucția pieptului cu ajutorul unei terapii de testosteron, dar am păstrat drepturile mele de reproducere. Dorința de a avea un copil biologic nu este o dorință a sexului bărbătesc sau femeiesc, ci este o dorință umană”. Sarcina a fost un succes și Beatie a născut o fetiță pe 29 iunie 2008. După aceasta au urmat alte două sarcini la fel de reușite, în urma cărora s-au născut doi băieți.

9. Omul copac

omul-copac

Dede Koswara, un bărbat indonezian în vârstă de peste treizeci de ani, a obținut foarte multă expunere media când a fost descoperit a avea o afecțiune ereditară rară a pielii, cunoscută sub numele de displazie Lewandowsky-Lutz. Această afecțiune constă în creșterea incontrolabilă a negilor pe piele, devenind noduroși, solzoși și acoperind o mare parte a corpului, mai ales în jurul mâinilor și picioarelor, prin urmare, a căpătat porecla de „omul copac”. Pentru Koswara tot calvarul a început atunci când s-a tăiat la genunchi la vârsta de 15 ani. Atunci a fost infectat cu tulpina virusului uman papilomavirus (HPV).

Din cauza bolii sale a fost nevoit să renunțe la slujbele sale de constructor și pescar și a început să lucreze cu o trupă de „ciudați”, călătorind prin țară. În cele din urmă, soția sa de zece ani l-a părăsit, invocând probleme financiare. Din fericire pentru el, cazul său a atras atenția publică, iar donațiile și banii ce au venit de la guvern l-au ajutat să primească tratamentul necesar. După nu mai puțin de nouă operații și mai mult de opt kilograme de condiloame ce au fost eliminate de pe corpul lui, Koswara a putut să îți vadă iarăși conturul mâinilor și picioarelor, pentru prima dată după aproximativ 20 de ani.

Displazia Lewandowsky-Lutz ( de asemenea cunoscută și ca Epidermodysplasia Verruciformis) este o tulburare ereditară strâns legată de riscul ridicat de cancer de piele. Deși, de obicei, se manifestă la bolnavii cu vârsta cuprinsă între 12 luni și 20 de ani, ca în cazul lui Dede Koswara, ea poate apărea uneori și în afara acestui interval.

10. Transplantul de față

transplantul-de-fata

Isabelle Dinoire din Valenciennes, Franța, a fost prima persoană din lume ce a suferit o operație plastică de transplant parțial de față. Chirurgii i-au reparat fața femeii în vârstă de 38 de ani, după ce a fost desfigurată în urma atacului unui câine. O echipă de medici, condusă de Dr. Bernard Devauchelle, a efectuat operația pe data de 27 noiembrie 2005, la Centrul Universitar din Amiens, Franța. Operația a implicat prelevarea unei bucăți triunghiulare, ce urma să îi fie transplantată în zona nasului și a gurii, de la o donatoare aflată în moarte cerebrală, și reconstruirea feței deteriorate a pacientei Dinoire. Câțiva ani mai târziu, pe lângă faptul că aspectul feței s-a îmbunătățit considerabil, Dinoire a reușit să își recâștige complet controlul asupra mușchilor faciali.

Isabelle Dinoire, în conformitate cu majoritatea rapoartelor, se pare că a fost mutilată de labradorul ei, după ce a luat o supradoză de somnifere, iar câinele, încercând să o trezească și să o readucă în simțuri, a început să zgârie și să sfâșie cu unghiile fața acesteia. Mai târziu câinele a fost eutanasiat din ordinul familiei lui Dinoire.

Banca de bancuri

BANCURI DE PAȘTE
.
* O femeie, inginer de sistem, instala un calculator într-o rețea pentru un coleg de lucru. Când a venit rândul setării parolelor, ea l-a întrebat ce parolă vrea să folosească pentru logare. Vrând să o intimideze, tipul i-a spus „penis”. Fără să clipească, aceasta i-a introdus parola dorită, a reintrodus-o pentru confirmare, după care era să se prăbușească de râs în fața monitorului. Curios, tipul i se uita peste umăr și vede răspunsul calculatorului: PASSWORD REJECTED… NOT LONG ENOUGH. (Parolă respinsă… nu este destul de lungă)
.
* De regulă, spune profesorul, un nebun poate pune mai multe întrebări decât poate răspunde un om înțelept!!!
– Păi, nu e de mirare că pică atâția la examenul cu dumneavoastră!!!
.
* Ion face autostopul. Oprește un șofer binevoitor și Ion îl roagă să vină cu el până la marginea pădurii de lângă șosea, că are o problemă. Când ajung în pădure, Ion scoate un cuțit cât un iatagan și zice:
– Fă o labă!
– Tu ești nebun?
– Dacă nu faci o labă te tai!
Face tipul o labă de frică și îi spune Ion:
– Mai fă una!
– Eu mă opresc să te ajut și așa te porți tu cu mine?
– Mai fă o labă că altfel te tai cu cuțitul.
Mai face tipul o labă, după care Ion îi spune iar:
– Mai fă una că te omor!
– Poți să mă tai, să ,mă omori, că eu nu mai pot. Nu mi se mai scoală.
– Bine. Mario, vino, că te duce domnul până la oraș.
.
* Doi porumbei povestesc:
– Vezi cine-i sub copac?
– Desigur că văd!, răspunde celălalt. Un polițai.
– Și atunci… Ce mai aștepți?
.
* Licuriciul merge prin pădure și se întâlnește cu lupul:
– Ce faci măi licuriciule?
– Băi, dispari că te rup, te omor, te mușc de varice!
Așa și cu ursul, și cu vulpea. Animalele îngrozite fac o adunare și hotărăsc ca leul să se ducă să stea de vorbă cu licuriciul.
– Ce faci măi licuriciule?
– Băi, dispari, nu ai auzit ce le voi face și celorlalți?
– Zii ce e, de ești așa de supărat!
– Bine… Mă plimbam prin pădure și văd o licuroaică bună, măi, dar bună… și… îmi desfac prohabul… și… țuști spre ea.
– Și…?
– Și… să-mi bag picioarele în cei care aruncă chiștoacele aprinse prin pădure!
.
* Un tip are o prietenă în alt oraș și, de Sf. Valentin, se gândește să meargă cu amicul lui să cumpere o pereche de mănuși. Amicul cumpără și el o pereche de pantaloni pentru prietena lui, le împachetează, se produce din greșeală un schimb, iar tipul îi trimite în loc de mănuși, pantalonii.
„Draga mea,
Acest cadou l-am ales fiindcă am observat că nu porți atunci când mergem la evenimente, dacă nu era amicul meu, eu alegeam cu capse, erau mai ușor de dat jos. Vânzătoarea mi-a ziz că poartă și ea așa ceva de mai bine de 2 luni și nu s-au tocit deloc, chiar am rugat-o să probeze perechea ta și îi veneau minunat. Aș vrea să fiu acolo, știu că vor fi alte mâini care te vor atinge înaintea mea, dar pot rezista până te văd. Nu uita să sufli înăuntrul lor un pic, până o să-și dea drumul. Gândește-te de câte ori o să le sărut.
Al tău mereu, X
P.S. – Vânzătoarea mi-a zis că noua modă e să întorci un pic marginea ca să se observe discret blana dinăuntru.
.
* Patronul unei companii discută cu un tânăr venit la interviu:
– În primul rând, firma noastră este obsedată de curățenie. Ți-ai șters picioarele pe covoraș înainte de a intra aici?
– O, da! Sigur că da!
– În al doilea rând, noi căutăm să angajăm doar oameni onești. Nu există niciun covoraș la intrare…