Libertate

În luna ianuarie a acestui an vă spuneam că am pierdut un blog cu peste 1000 de postări. Sunt unele semne că va apărea peste vreo lună sub numele de Weblog.com, dar nu cred până nu văd cu ochii mei. De curând am fost avertizat că un alt blog e pe cale să se închidă prin iulie (din lipsă de fonduri) și că aș face bine să-mi salvez articolele. E vorba de „Esențe literare”, unde nu am decât 30 de articole. În ideea că nu ați avut ocazia să navigați pe acolo, vă supun atenției câteva povestiri proprii preluate de pe acel blog muribund. Iată una dintre ele, numită „Libertate”

Într-un sătuc de munte izolat de lume și doar cu 22 de așezări, trăiau odată doi frați gemeni. Pe cât de mult se asemănau la înfățișare, tot așa se deosebeau la fire. Vali avea un caracter vesel și zglobiu, pe când Sandu era mai tăcut și veșnic nemulțumit. Primul explora cu entuziasm împrejurimile casei, bucurându-se de fiecare floare descoperită, de fiecare pom care dădea în rod. Cel de-al doilea dispărea de dimineață, nimeni nu știa unde, și venea spre seară, flămând și cătrănit. Nu se jucau împreună, dar Vali era prieten cu toți copiii, pe când Sandu era foarte retras. Fiind o localitate situată la zeci de kilometri de drum greu până la prima așezare importantă, toți copiii învățau într-o clasă, sub îndrumarea unei învățătoare bătrâne care revenise pe meleagurile natale.

Bineînțeles că nu aveau curent sau alte facilități obișnuite pentru noi, dar uneori se adunau în jurul unui radio cu baterii și ascultau ce se mai întâmplă în lume. O dată pe lună, venea un camion și aducea alimente și alte bunuri comandate din timp. Sătenii aveau livezi cu pomi fructiferi, viță de vie și cultivau legume. Creșteau animale și surplusul îl trimiteau cu camionul, să fie valorificat la oraș. Pâinea o făceau pe vatră și nu duceau lipsă de nimic. Copiii învățau bine, fiindcă învățătoarea avea talent și răbdare cu ei, îi stimula să citească mult din cărțile sale. Așa au crescut gemenii din vârf de munte, aducându-și fiecare aportul la treburile gospodăriei.

Vali era îndrăgostit de o fată din vecini și plănuia să se însoare, dar Sandu nu-și găsea locul și era mereu deprimat. Într-o seară, când erau adunați cu toții la cină, și-a luat inima în dinți și a glăsuit:

– Mamă, tată… eu vreau să plec din acest sat. M-ați tot întrebat ce e cu mine și de ce nu-s fericit. Ei bine, mă simt ca un prizonier în acest loc retras, iar eu vreau să fiu liber, să descopăr lumea. Vă rog să mă înțelegeți și să nu mă împiedicați în a-mi împlini visul, altfel mă usuc pe picioare.

Părinții lor erau oameni iubitori și nu puteau să se împotrivească. Cu lacrimi în ochi și cu inima îndurerată au acceptat decizia fiului nefericit și când a venit camionul l-au condus, dându-i sfaturi și rugându-l să le scrie mereu.

Au trecut luni și apoi ani. Vali s-a însurat și avea o fetiță pe care o admira zi de zi. Împreună cu soțioara lui mergeau adesea pe câmp și culegeau flori și fructe, iar când era caniculă se răcoreau în apa cristalină de izvor. Parcă de fiecare dată era mai bine, mai frumos! Trăiau fericiți împreună și se simțeau împliniți.

Într-o zi au primit o scrisoare de la Sandu și s-au adunat imediat să o citească. Le spunea că nu a avut timp să le scrie până acum și că s-a săturat de viața din orașul prea limitat. Așa că s-a hotărât să străbată toată țara. Poate așa se va simți în largul lui.

Au mai trecut doi ani și au primit o altă scrisoare, de data aceasta din străinătate. Le scria Sandu că s-a simțit prea închis într-o singură țară și vroia să caute libertatea în lumea largă. După încă trei ani, le-au venit ultimele rânduri. Fiul rătăcitor se simțea prizionier pe acest pământ și căuta libertatea încercând să zboare spre stele. Știa că nu poate face acest lucru și această neputință îl măcina întruna. De atunci nu au mai auzit nimic despre Sandu, omul care nu și-a găsit niciodată libertatea.

În schimb, fratele lui s-a simțit mereu liber și neîngrădit, fericit și împlinit. Pentru că el avea libertatea în mintea lui, pe care fiecare om o poate găsi dacă știe cum, chiar și închis în celula unei închisori. Dacă mintea ți-e deschisă, spiritul zboară liber și poate călători în univers sau poate găsi universul într-o moleculă.

Advertisements

28 thoughts on “Libertate

  1. Nefericirea, fericirea, libertatea si lipsa ei stă în mintea şi sufletul nostru. Perfect adevărat Petru. Aproape că depinde de noi s-o găsim. Spun aproape, pentru că uneori şi fărâma de fericire şi libertate după care jinduim ne este luată. Un sfarsit de saptamana plin de soare iti doresc. 🙂

  2. Foarte frumos !! Felicitari !! Sa ai vesnic LIBERTATE in suflet si in gandire este un lucru minunat pe care trebuie sa-l apreciem si sa-l mentinem ,,la foc continuu “.
    Iti doresc O ZI PLINA DE LIBERTATE.

  3. Vine ca o continuare a ideii exprimate in legătură cu bucuriile produse de lucrurile mărunte 😉
    Sunt convinsă că știi cât de mult imi place povestioara ta.

    1. Mă bucură aprecierea ta, frumoasă Orhidee!
      Și oceanul e făcut din picături, la fel cum bucuriile pot veni din tot ceea ce ne înconjoară, dacă știm să le apreciem.

  4. Cred că cel mai trist lucru ce ni se poate întâmpla e să nu ne regăsim niciunde pe noi înșine. Poate vine din incapacitatea de a ne citi pe noi înșine la vremea potrivită, poate vine din neputința de a lua decizia corectă. Cert e că în goana după libertate unii se rătăcesc în întuneric de labirint…
    Să-ți fie ziua frumoasă, Petru! Și plină de lumină caldă. 🙂

    1. Eșecul căutărilor noastre nu ar trebui să ne descurajeze și în unele cazuri e bine să apelăm la alții pentru a ne cunoaște pe noi. Până la urmă și psihologii pot avea un rol benefic în viața celor care se simt pierduți. Fără nici o jenă sau prejudecăți.
      O duminică împlinită să ai, Bursucel! 🙂

  5. Buna dimineata Petru !

    Sunt convins ca si celelalte 29 de articole
    sunt la fel de frumoase si interesante ca si acesta ! 🙂
    Daca acel sitte este ” pe duca ” …………..,
    SALVEAZA-TI articolele pe blogul de pe WordPress.com la PAGINI ! 🙂

    La mine,
    ” NINGE iar si bate VANTUL ” !!! 🙂 🙂 🙂

    O duminica fara ninsoare si vant
    Caci culca FLORILE la pamant
    Si o sa mancam de la noi fructe
    Mai deloc si nu pe rupte ! 🙂
    Aliosa.

    1. Bună să-ți fie inima, Alioșa! Am să mai transcriu câteva povestiri în proză, dar nu și epigramele, fiindcă acestea le am trecute pe hârtie.
      La mine e noros, însă e destul de cald. Sper și eu ca vremea să se îndrepte, iar florile să prindă rod.
      Cu cele mai calde urări, Petru! 🙂

  6. Mi-a plăcut mult povestea, Petru. Plină de învăţături. Îţi mulţumesc mult că ai împărtăşit-o cu noi.
    O duminică binecuvântată îţi doresc, Petru. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s