Orbit de gelozie

Paul era pădurar la Ocolul Silvic și membru activ al Asociației Vânătorilor din Maramureș. Dana, tânăra lui nevastă, era frumoasă foc, dar știa tot satul (mai puțin el) că îi plăcea să se iubească și cu alți bărbați, holtei sau însurați. Aveau o căsuță cochetă, la marginea localității, de unde se despărțeau două poteci: una spre centrul așezării, iar cealaltă către codrul des.

Ea era casnică și nu aveau copii, dar Paul nu-și pierduse speranța, că tare-și iubea consoarta și ar fi vrut să-i dăruiască un cocon. În timp ce el bătea cărările pădurii, păzind-o de braconieri și de lotrii, sau când era la vânătoare, Dana avea de hrănit animalele din curte, de gătit și de dereticat. După ce-și termina treaba ieșea în sat la o șuetă cu alte femei… și nu numai.

Într-o astfel de după-amiază s-a întors Paul mai devreme ca de obicei și, intrând în casă, a prins-o pe nevastă în pat cu șeful de post. Acesta și-a cerut scuze, motivând că ea l-a atras, s-a îmbrăcinat rapid și a ieșit stânjenit. Tare năcăjit era pădurarul și a lovit-o pe Dana de câteva ori. I-a promis că dacă se mai întâmplă o omoară în bătaie, dar ea nu s-a lăsat și i-a răspuns că ăsta e felul ei. El ar trebui să se adapteze unor astfel de escapade amoroase, mai zicea Dana.

Au trecut câteva luni și Paul spera că nevasta s-a mai potolit. Chiar i-a făcut un cadou: o haină din blană de iepure asortată cu un guler de vulpe. Fiind început de iarnă, tare mândră era când se ducea între consăteni, dar năravul din fire i-a rămas și trăgea cu ochiul la câte un bărbat arătos.

Astfel a trecut anotimpul rece și primăvara, fără incidente majore, dar când au intrat în vară, au invadat-o căldurile și iar a prins-o bărbatul cu altul. De data asta în fânul din ogradă, cu prietenul și colegul lui de vânătoare. Pe lângă cele câteva palme, date la nervi, a hotărât să-i aplice încă o pedeapsă. Astfel că a cules un ardei din cei iuți ca focul, l-a crestat în două și, după ce l-a întors cu semințele în afară, i l-a introdus în vagin. Chiar de la soacra lui a învățat această tortură, căci și ei îi era rușine de vorbele pe care le auzea în sat. Urla Dana de usturime de ziceai că e pe moarte, dar omul era neînduplecat și a ținut-o o bună bucată de timp, sperând c-o va lecui pentru totdeauna. Câteva zile după această scenă nu și-au mai vorbit, însă timpul le rezolvă pe toate și viața de familie a reintrat în normalitate.

A venit iarăși o iarnă grea și Paul trebuia să poarte mâncare animalelor sălbatice din pădure, până târziu. Într-o astfel de seară, venind obosit și plin de frig, și-a aruncat privirea pe fereastră înainte de a intra și sângele i s-a urcat în cap, clocotind la ceea ce a văzut. Dana stătea dezbrăcată în brațele preotului, și el fără veșminte. Mintea pădurarului a luat-o razna și a intrat brusc, cu pușca întinsă. La vederea lui, amândoi au încremenit pe pat.

– Ți-am zis că am să te omor dacă te mai prind că-mi pui coarne!, a strigat Paul și nu a mai avut răbdarea să aștepte răspunsul.

A tras de aproape, chiar în pieptul femeii. Sângele a țâșnit șuvoi și ea a amuțit instantaneu. Popa, îngrozit, s-a aruncat în genunchi pe podea:

– Măi omule, nu fi nebun, că nu e ceea ce crezi tu! Noi numai ne jucam…

La aceste scuze, pădurarul îndreptă pușca spre el și zise:

– Ar trebui să te omor, popă păcătos! Oricum, nu mai am nimic de pierdut, căci viața mea nu mai are sens, dar vreau să ți-o plătesc înainte de toate. Ia cuțitul ăsta și fă ce-ți spun, altfel apăs pe trăgaci… să mă bată Dumnezeu dacă nu!

Tremurând ca varga, omul a luat cuțitul întins de vânător.

– Taie lindicul nevestei care ți-a plăcut atât de mult! Apoi îl mănâncă sau mori!

Preotului nu-i venea să creadă ce aude, dar Paul era ca nebun și el își dădea seama că vorbește serios. Plângând precum un copil, cu mare greutate a reușit să taie ambele labii, dar îi era greață să le bage în gură. Vânătorul s-a dus, preț de câteva secunde, până în bucătărie, fiind atent mereu spre cel îngenuncheat, și s-a întors cu o ceapă. Zise:

– Vinul l-ați băut pe tot. Ia niște ceapă să-ți mai potolești greața. Să nu îndrăznești să mă tragi în piept!

Îi aruncă ceapa și-l înghionti cu țeava puștii. Neavând încotro, popa mușcă o gură zdravănă de ceapă și strecură o bucată de carne sângerie în gură. Mesteca puțin și înghițea forțat, căznindu-se să nu vomite. La fel a făcut și cu a doua îmbucătură, iar printre lacrimi se ruga de Paul să-l lase să plece. Acesta a pus pușca deoparte și s-a așezat lângă cadavrul nevestei. O mângâia în neștire și plângea la rândul lui. Văzând că popa s-a îmbrăcat și dădea să iasă, i s-a adresat cu o voce calmă:

– Să nu uiți să tragi clopotele, părinte, că eu mă duc să mă predau…

Sursa: blogul meu de pe Esențe Literare

Advertisements

28 thoughts on “Orbit de gelozie

      1. Gelozia ca boala va provoca dezastre gen coaforul … Adevarat, tot timpul iubirea va fi insotita de gelozie si posesivitate. 🙂
        Asa ca mai bine sa oferim libertate iubirii … sa zboare libera, sa evolueze… iar noi, indragostitii sa ne lasam incantati de culorile ce le imprastie in aer …

  1. Daca ar fi ucis-o din banuiala ca, atunci ar fi fost vorba de gelozie oarba.
    Femeia, daca avea atita nevoie ca libertatea iubirii ei sa zboare in tihna prin toate familiile din sat, n-avea decit sa nu se marite.
    Nici ca poveste nu-i bun exemplul.
    Isi bate joc de om, de sentimentele lui, la ei acasa?
    In patul conjugal?
    N-ar fi fost iesit din comun daca ar fi dat foc satului.Si-asa toti erau implicati.
    Asta nu-i gelozie.E durere, e rusine.

    1. Povestea este inspirată dintr-un fapt real și tragedia a marcat multă vreme localitatea, ba chiar și județul. Lumea îi compătimea pe bărbat și foarte puțini au fost aceia care spuneau că a greșit când și-a omorât nevasta.
      Dar astfel de comportamente adulterine sunt foarte multe, indiferent că-i de vină bărbatul sau femeia, și se termină adesea tot prin crime de gelozie… sau de durere, cum bine zici.

      1. Nu sint de acord cu omorul sau mutilarile de nici un fel.
        Cum s-ar fi numit daca femeile din sat ar fi linsat-o, in grup?
        Daca el ar fi mutilat toti barbatii pe care i-a prins cu nevasta-sa sau numai ii banuia?
        Oricum, in acest caz n-a fost gelozie.Daca ar fi fost ar fi rupt-o in bataie de fiecare data cind i s-ar fi parut ca se uita la cineva, nu sa o prinda cu diversi in casa.

      2. Atunci când judeci la rece, poți să o faci normal. Dar să nu-mi spună cineva că ar putea să judece logic atunci când toate speranțele lui se năruie. Pentru că mulți își pun toate nădejdile în partenerul său. Iar când le văd spulberate, e ca și când li s-ar termina viața.

  2. Intr-un singur cuvant: NEBUNIE! Om fi cu totii gelosi cand iubim dar nici chiar asa, exista o limita in toate. Cand limita este depasita, nu mai exista ratiune si gandire si atunci se intra deja in alte “sfere”…Doamne fere!

    1. Gelozie, numele tău e nebunie! Și așa este, Ileana, fiindcă omul care iubește din toată inima (nebunește) nu se mai poate controla când vede că a pierdut totul. Și asta e la fel de valabil și pentru femei.

  3. Am citit toata povestea care nu mi-a prezentat nicio noutate in ceea ce priveste casniciile din zilele noastre. In cele mai multe casnicii se intampla asemenea grozavii chiar daca finalul nu este unul tragic. Sunt o multime de “Pauli” agresivi care oricum si-ar fi gasit motiv de bataie, asa cum sunt tot mai multe “Dane” care nu stiu ce vor. Este bine ca se prezinta astfel de povesti pentru a sublinia usurinta cu care se face pasul casatoriei, lipsa de maturitate a tinerilor dar si ambitia dusa la extreme de a ramane in relatie sperand prosteste intr-o schimbare radicala. O seara faina sa ai!

    1. Din păcate ai mare dreptate, Crina, și, precum spui, exemple de acest gen – mai mult sau mai puțin grave – întâlnim prea des. Dar, oricâte fapte tragice de acest fel am auzi sau am vedea, nimeni nu poate fi sigur că vreunul dintre cei care le cunosc nu va reacționa la fel, atunci când va fi pus într-o situație similară. Gândirea omului e foarte complexă și poate produce mari surprize atunci când intră într-un șoc emotiv major.
      O seară liniștită și o noapte cu vise frumoase îți doresc, dragă prietenă! 🙂

  4. Nici un act din lume, nu indreptateste absolut pe nimeni sa aiba drept de viata si de moarte asupra nimanui, indiferent de ce ar fi facut aceasta, iar daca la mijloc mai exista si juraminte de iubire, devine cu totul de neinteles orice gest criminal. De cate ori am avut ocazia am afirmat in gura mare si cu toata convingerea ca gelozia nu a avut, nu are si nu va avea vreodata nimic in comun cu dragostea. Iubirea este un sentiment pur si curat, pe cand gelozia este pornita din mintile ticaloase, josnice, mizerabile, netrebnice, obscure, pline de ura si de razbunare. Actul acela despre care vorbeam la inceput, nu leaga pe nimeni pe vecie, el se pot desface prin tribunale, notariate sau ingropa in uitare, singurul lucru care poate subjuga omul, este doar dragostea curata si adevarata. Daca iubirea se transforma cu usurinta in ura, se chema ca avem cea mai clara dovada ca acolo iubirea nu a existat niciodata. Sunt multi care confunda sentimentele sau care le traiesc superficial, nereusind sa cunoasca si sa inteleaga cu adevarat adancimea lor. Oare ce om cat de cat sanatos la cap poate jura iubire pentru ca apoi sa-i faca rau jumatatii? Daca totusi vezi ca ceva nu merge intr-o relatie, renunta din timp daca stii ca este de netrecut acel motiv, desparte-te omeneste (de aceea suntem oameni), si vezi-ti de viata ta mai departe. Nu as putea sa privesc suferinta pe chipul niciunei persoane care mi-a fost aproape de inima. Am fost plecat ani de zile pe mare, departe de familie si am intalnit asemenea oameni bolnavi de gelozie, ce deveneau cu usurinta victimele glumelor noastre. Poate ca glumele noastre erau intr-adevar desantate dar eram foarte tineri si ne placea sa ne razbunam macar asa pe prostia lor. Spuneam noi atunci ca nu are nimeni dreptul sa bubuie de prostie si sa nu plateasca cu nimic pentru asta. Mi-ar trebui timp si spatiu sa scriu cati astfel de idioti am intalnit fara sa-i caut nici o macar secunda.

    1. Ce bine e să fim maturi și cu experiență de viață! Doar că, până am ajuns la stadiul ăsta de judecată, am avut și noi ezitările și chiar gafele noastre, că le recunoaștem sau nu. Acum îi putem privi și judeca pe cei tineri și „fără minte”, le putem da sfaturi și chiar îi certăm. Doar că ei au alt temperament, sângele le clocotește în vine și mintea e subjugată de pornirile dictate de inimă sau de impulsuri. E o situație care nu poate fi controlată și pe care chiar și Einstein a simțit-o, într-un fel al lui. Doar că el a pus pe prim plan știința, în locul femeii. Ce s-ar fi întâmplat, însă, dacă ar fi fost invers? Nimeni nu poate știi, așa cum nu vom știi niciodată cine va înnebuni de gelozie.
      Mă gândesc la cei tineri și pasionali, că eu am trecut de fazele astea. 🙂

      1. Da, este confortabil dar eu tot cred ca trebuie sa ai zdruncinata rau mansarda ca sa poti face asemenea grozavii. 0Unui om cu toate doagele la locul lor, nu-i pot trece asemenea idei criminale. Am cinzeci de ani si niciodata in viata mea nu am lovit o fata sau o femeie si nici nu mi-a venit vreodata o asemenea idee, am considerat mereu ca este sub demnitatea unui barbat sa loveasca pe cineva mai firav, indiferent cine ar fi. Scarba mi-a fost si de pseudobarbatii care-si bat nevestele si apoi isi toarna cenusa in cap cerandu-si iertare. Atunci cand am considerat ca o relatie nu mai poate continua, am stiut sa spun demn „Pa!” chiar daca uneori in interiorul meu ma cutremuram de plans. Sunt de acord in oarecare masura cu usile trantite, cu ridicarile de ton, dar de aici si pana la asemenea monstruozitati este cale lunga. Probabil ca este legat de ceea ce se intampla prin mahalalele romanesti. Modelele gresit alese, ce sunt copiate de copii generatie de generatie. Va fi greu si de durata acest drum dar trebuie sa facem ceva sa schimbam mentalitatile. Cred ca primul pas ar fi sa incetam ca observatori si martori al unor asemenea evenimente sa judecam si sa fim partizanii unor astfel de padurari sau ce-or mai fi ei. Sa incetam sa mai privim femeia ca pe o anexa a barbatilor si sa ne debarasam de metehnele perpetuate din zorile civilizatiei. A omora partenerul, parintii, fratii sau prietenii ori chiar necunoscutii care nu au gresit cu nimic doar asa pentru ca la acea vreme nu au putut sa-ti puna frau pornirilor, nu poate fi semn de civilizatie, din contra. Nu voi putea gasi circumstante atenuante si nici un fel de scuza pentru nici un fel de motiv(decat autoapararea), pentru crimele cu sadism sau fara. Este parerea mea de nestramutat. O seara placuta iti doresc si multa putere de munca!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s