O poveste despre speranță

O poveste pentru cei mici și cei mari, deopotrivă, împărțită în mai multe părți. E cea din urmă din cele scrise pe blogul meu de pe „Esențe Literare”, dar și cea mai dragă mie. Pentru că de mic mi-au plăcut poveștile și chiar și-n ziua de azi mă bucur să citesc câte una nouă. Iar această plăcere m-am gândit să o multiplic prin scrierea unei astfel de aventuri fantastice, al cărei început mi l-am imaginat încă de pe băncile școlii. Aștept cu interes părerea voastră, iar dacă o să constat că nu o să aibă audiența și comentarii favorabile, promit că voi înceta redarea ei.

REVOLTA DIN OGRADĂ

Era zarvă mare prin ograda lui Boroș în acea dimineață de duminică. Stăpânul tocmai plecase la biserică și animalele s-au adunat să se plângă de viața grea pe care o aveau. Primul a luat cuvântul curcanul Gogu, care era cel mai înțelept și respectat din curte. Privind superior peste grămadă, acesta a glăsuit cu vocea-i gravă:

– Știu că ați ajuns la capătul răbdării… și nici eu nu sunt mulțumit. Stăpânul e zgârcit, ne dă mâncare proastă și puțină. În ceea ce mă privește, sunt singur de când mă știu, fără să am parte de o consoartă, așa cum ar fi normal. Pe deasupra, am observat că dispar din găini și intuiția îmi spune că omul le omoară și le mănâncă!

Din mulțime se auziră murmure de groază și îngrijorare. Porcul Guiț ridică laba și ceru cuvântul. Zise:

– Și eu am auzit de pe la garduri că iarna dispar mulți semeni de-ai mei, dar și curcani. Cred că Boroș e cel mai lacom carnivor și se duce la biserică numai să-și arate costumele și aurul pe care-l poartă.

– Mie nu-mi dă aproape nimic de mâncare, se auzi și glasul cățelului Hamlet. Noroc cu Guiț, care mă mai lasă la troaca lui. Plus că nu am cu cine să mă joc. Toți cățeii au câte un copil sau alți căței de-o seamă, doar eu sunt singur. Nici voi nu vreți să vă jucați cu mine.

– Lasă, că și eu sunt singur, spuse tânărul armăsar, Călin. Mama mi-a fost dusă în târg și cred că aceeași soartă mă așteaptă și pe mine. Am auzit însă de la ea, că, undeva departe, există Poiana Veșnic Verde, unde trăiește Omul Bun. Acolo s-a născut bunica și acolo ar trebui să mergem și noi.

– Ușor de zis, greu de făcut, reveni în discuție Gogu. Ca să ajungi în Poiana Veșnic Verde, trebuie să treci prin Pădurea Întunecată, iar înainte de asta, să urci Dealul Șerpilor. E foarte periculos, dar eu sunt o fire curajoasă și mă încumet. Decât o astfel de viață… Cine vine cu mine?

În timp ce Hamlet și Călin au fost de acord imediat cu această propunere, Guiț se scuză sub motiv că e prea cald să umble pe dealuri cu șerpi, iar cocoșul Rică trebuia să aibă grijă de consoarte. Nici ceilalți nu credeau că e o idee bună să pornească într-o aventură atât de periculoasă. Gogu își clătină cu înțeles gușa și umflându-se în pene, continuă:

– Uite cum facem: trebuie să ne grăbim, până nu vine stăpânul. Intrăm în casă și luăm ceva de mâncare pentru drum. Apoi o zbughim cu ajutorul lui Călin, peste deal. Dacă suntem ajunși din urmă, ne împușcă. Am văzut că Boroș are o pușcă de vânătoare pe care o folosește adesea.

Zis și făcut. Au găsit ușa casei închisă, dar Călin avea dinți puternici și a tras de ivăr până a scos ușa din lăcaș. S-au bulucit toți trei înăuntru: Gogu, Hamlet și Călin. În timp ce se uitau împrejur cu gurile căscate, dintr-un cotlon țâșni afară pisica Zoe și o luă la goană peste gard.

– Asta nu e bine, deduse Gogu. Precis că o să-l avertizeze pe stăpân. Oare unde-și ține omul mâncarea?

– Hei, voi de colo! Ce vreți să faceți?, se auzi o voce pițigăiată.

S-au uitat în jur, dar nu vedeau nimic.

– Sunt aici, jos, în colț. Parcă n-ați mai văzut șoareci! Numele meu e Chițac și sunt singurul supraviețuitor din neamul meu. Pe toate rudele mele le-a prins scorpia aia de pisică.

Într-adevăr, era un șoricel cu tupeu care-i cerceta cu privirea-i curioasă și cu lăbuțele în șolduri.

– Ce te privește pe tine?, hămăi Hamlet înspre el. Nu ești tu șef aici. O să luăm ceva de mâncare.

– Nu vă gândiți că o să vă omoare stăpânul? Ați intrat prin efracție.

– Noi am intrat pe ușă, mititelule! Și nu o să ne prindă, fiindcă evadăm din gospodărie, îi explică Gogu, afectat.

– Extraordinar! Bună Idee! Dacă mă luați și pe mine, vă spun ce vreți să știți, ca să nu mai pierdeți timpul, se oferi extaziat micuțul. N-aș vrea să mai rămân pe aici, că mă prinde și pe mine namila aia de pisică. În plus, eu știu unde e ascunsă averea grăsanului de Boroș.

Neavând alternativă, au decis că e bine să accepte propunerea. Chițac le arătă frigiderul, de unde au luat o roată de caș; cămara, unde au găsit un sac cu făină de mălai; un raft dosit pe care trona un mic seif. Le-au încărcat pe spinarea lui Călin și au pornit spre portița de la curte. Dar Boroș era deja în fața ei.

Biserica fiind aproape, Zoe a ajuns repede la stăpânul ei și i-a atras atenția torcând și alintându-se printre picioarele lui. Văzând-o liberă, acesta și-a dat seama că ceva nu este în regulă și a pornit-o grăbit spre casă. Când au dat cu ochii de el, eroii noștri au încremenit. Era un moment de cumpănă.

Gogu și-a revenit primul și a sărit pe spinarea lui Călin, dându-i un pinten aprig. Cât ai clipi, calul s-a întors cu spatele către grăsan, s-a ridicat pe picioarele din față și i-a dat o lovitură puternică cu copitele dorsale. A pus atâta forță și voință încât l-a proiectat pe om până pe altarul bisericii. Popa, luat pe nepregătite, dar vrând să liniștească spiritele, exclamă printre plecăciuni:

– Trimisul Domnului, dragi credincioși!

– Ba al Diavolului, părinte!, se auzi o voce din mulțime, în timp ce babele își scuipau în sân.

Pentru cei patru evadați, drumul era liber și goneau cu nesaț spre deal. Curând au ajuns la câmp deschis, Gogu cocoțat pe Călin, iar Chițac călare pe Hamlet. Era începutul unui drum lung și plin de neprevăzut.

Advertisements

28 thoughts on “O poveste despre speranță

    1. Mă bucur că ți-am stârnit interesul, Potecuță, și trebuie să recunosc că ideea postării mi-a venit de la tine, după ce ți-am citit minunata poveste din mijlocul pădurii! 😉 Îngăduie-mi, totuși, să alternez episoadele cu alte subiecte.

  1. M-ai prins in firul povestii… Si m-ai surprins in mod foarte placut cu niste amanunte si descrieri faine, cu situatii inedite! 🙂
    Si mie imi plac foooaaarte mult povestile si uite, o sa-ti trimit ceva ca sa capeti mai mult curaj! “Boros” al tau de care ti-era frica nu mai este demult, indrazneste sa scrii tot ce-ti face placere, ca e frumos! 🙂

    1. Săru-mâna pentru încurajare și povestiri, pe care le voi citi pe îndelete în momentele următoare. Sunt încântat pentru că am mai găsit un iubitor de povești și asta mă face să sper că ne vom citi reciproc și în acest domeniu: 🙂

  2. Cum SPERANTA nu moare niciodata
    Nici eu nu renunt la dialogul nostru virtual
    Si asa cum m-ai rugat altadata,
    Ti-am raspuns cine-i candidatul aproape ideal ! 🙂
    ……………………………………………………………….
    Nu lasa POVESTEA la mijlocul drumului
    Du-o iute mai departe ca-i la mare cautare
    Caci GOGU cocotat pe CALIN in culmea sublimului
    Este mai tare decat CHITAC pe HAMLET calare !! 🙂 🙂
    Sa ne citim sanatosi si voiosi !!! 🙂 🙂 🙂
    Aliosa.

    1. Versurile tale sunt pentru mine un motiv convingător ca să postez și celelalte capitole a voveștii, dragă prietene! Pentru asta îți sunt recunoscător și îți urez o zi paradisiacă, fără ploaie, fără vânt, doar cu soare! 🙂
      P.S.- Sunt mereu pe fază la comentariile politice de pe posarea ta tematică! 😉

      1. Iar eu, sunt permanent ” cu OCHII ”
        pe interesantele tale
        EPIGRAME , POVESTIRI, ESEURI si POEME !!! 🙂 🙂 🙂
        Aliosa.

      2. Chiar daca uneori m-apuca MELANCOLIA

        Caci de-ar fi dupa basisti
        Ar trebui sa m-apuce nebunia
        Eu tot o sa trec pe la prietenii epigramisti !!! 🙂 🙂 🙂
        Aliosa.

    1. Îmi place tare mult cu sună. Recunosc, că dincolo de sensul de rai al animalelor m-am gândit că ar fi bun ca și slogan pentru produse bio :))

    1. Dragă Rodica, mă bucură nespus de mult că mă citești pe acest blog! Îți mulțumesc foarte mult pentru vizită și comentariu și sper să fii alături de mine în continuare. Povestea va continua sâmbătă și în alte zile, pentru că nu toată lumea e atrasă doar de această categorie și vreau să diversific subiectele.
      Cu drag, Petrică. 🙂

  3. Mi-a plăcut foarte mult povestea, Petru. Eu te rog să faci tot ce-ţi stă în putinţă s-o continui.
    O zi splendidă îţi doresc, Petru! 🙂

    1. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, Ștefania. Promit să redau toată povestea și sper să o citești până la capăt.
      Să ai o seară minunată, dragă prietenă! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s