Eu, Ramona și țiganii

Ramona era o fată tare frumoasă. De altfel, nici celelalte cinci surori nu erau de lepădat. Singurul necaz consta în faptul că locuiau, împreună cu mama lor bolnăvicioasă în mijlocul unui cartier țigănesc, iar aceștia erau foarte violenți. Era o familie săracă și nu-și puteau permite să se mute într-o zonă mai liniștită. Tot orașul auzise de cele șase surori superbe, dar puțini se încumetau să le caute sau să le curteze. Pentru că erau păzite cu strășnicie de bande de flăcăi bronzați, înarmați cu bâte și cuțite. Intenția lor era să le oblige la un măritiș cu unul de-ai lor, iar pentru asta au pus ochii fiecare pe câte una din surori.

Chipul și silueta perfectă a Ramonei m-a făcut să uit de orice primejdie și i-am aținut odată calea. Am avut norocul să nu fie escortată în acel moment și am profitat de ocazie pentru a-i mărturisi admirația și dragostea pe care i-o purtam de când am văzut-o prima oară. Nu era fițoasă și mi-a acceptat cu plăcere prezența. Ba chiar și invitația la o cafea, în umilul meu apartament. Pe lângă cafea, am mai adus pe masă și o vișinată dulce, din producție proprie, iar apoi o gustare și un vin de roșcă, tocmai bun să ne înece inhibițiile și să ne apropie inimile.

Se făcuse seară și speram să am parte de o noapte albă și plină de iubire înfocată. Sărutările dintre noi erau tot mai dese și din ce în ce mai elaborate, iar hainele dispăreau pe nesimțite de pe trupurile noastre înfierbântate. Avea un corp provocator, niște sâni care mă împungeau cu impertinență, limba ei îmi acapara toate ungherele gurii, iar mâinile-i mă cercetau insistent exact în locurile cele mai sensibile. Eram înebunit de plăcere și în acele momente aș fi neglijat și un cutremur de 8 grade pe scara Richter. Asta e și explicația pentru care am uitat să las jos jaluzelele, ca să evit privirile curioase ale celor care treceau prin fața apartamentului situat la parter.

De aici a pornit tot necazul. A început cu o voce răutăcioasă care s-a auzit din dreptul ferestrei, ce spunea ceva de genul: „Al dracului ticălos! Ia te uite cum a pus laba pe Ramona!” N-am dat prea mare importanță acestei remarci și ne-am continuat jocul erotic care se apropia de punctul culminant. Nu mai aveam pe noi decât câte un singur obiect de îmbrăcăminte și ne pregăteam să-l eliminăm, când o bătaie puternică se auzi la ușă. Ramona s-a speriat și a făcut ochii mari, iar eu am presimțit că nu-i a bună. Bătăile în ușă se repetau și au fost însoțite de alte ciocănituri în geam și apoi de voci puternice care mă somau:

– Deschide ușa, că altfel o spargem! Sau îți facem țăndări geamul și o să intrăm peste tine!

Se pare că fata i-a recunoscut pe cei care strigau, fiindcă își căuta febril hainele și se echipa cu rapiditate. I-am urmat exemplu, în timp ce Ramona mă lămurea speriată cum că suntem asaltați de o bandă de țigani din cartierul ei. Bubuiturile de la intrare erau tot mai zgomotoase, ușa era pe cale să cedeze și trebuia să fac ceva. Singura idee ce mi-a venit în acel moment a fost să-mi dau viața cu curaj. Așa că, m-am înarmat cu cel mai eficace cuțit pe care-l aveam – unul de vânătoare, cu o lamă strălucitoare și foarte ascuțită – și m-am grăbit spre ușă. Eram hotărât să-mi vând scump pielea. Nu se mai auzeau bătăi, nici glasuri, și am presupus că m-au văzut când m-am dus spre ușă.

Cu mâna stângă am deschis, iar cu dreapta eram pregătit să-l găuresc pe primul țigan care avea să intre. Am fost însă uimit să constat că în fața intrării nu mai erau cei care m-au amenințat, ci doi polițiști cu un câine. Cineva, care auzise tot tărăboiul, sunase la poliție, iar aceștia au sosit imediat, speriindu-i pe scandalagii. Am dosit repede cuțitul și le-am povestit ce s-a întâmplat. Erau curioși unde este fata cu pricina și au intrat s-o caute. Ramona se tupilase în lada unei canapele și a ieșit la auzul vocilor de polițiști. Cei doi agenți s-au oferit să o escorteze până acasă, pentru a o feri de primejdiile care se întrevedeau, iar eu am rămas singur și neconsolat, dar viu și nevătămat.

Nu am mai avut plăcerea să o mai întâlnesc pe frumoasa fată, dar, după un timp, am auzit că s-a măritat cu un țigan din vecini, la fel ca toate surorile ei. Apoi, după ce s-au mutat în alt cartier, au divorțat pe rând, căutând și găsindu-și fiecare dragostea adevărată. Pe mine nu m-a găsit niciuna…

Advertisements

13 thoughts on “Eu, Ramona și țiganii

  1. Am citit pe nerasuflate! Frumos mai narezi… ai un blog, un alt blog… cu proza? Sau am inteles eu gresit?
    Tigancile si tiganii”” 😉 sunt, pot fi… niste fiinte superbe… fizic de nota zece… etc… am experimentat si eu ceva in genul… chiar aveam o buna prietena… e un Chicago acum…
    Nu fac diferente! Tigania nu are nimic de-a face cu etnia (merg pe asta… uneori ma insel… asta e) !

    1. Tare-ți mulțumesc pentru apreciere! Mai am două bloguri de compoziții inedite pe „Esențe literare” și „Rețeaua literară”, doar că nu am mai postat pe ele de vreun an. De asemenea, am pierdut un blog pe Weblog. ro , sub numele de „petrișor6yahoo.com”, care s-ar putea să apară în noua platformă „Weblog.com”.
      În ceea ce privește țigănia, îți dau dreptate. Am avut și prieteni de acea etnie, care erau onești și harnici. Doar că au fost foarte rari, față de ceilalți!

      1. Stiam eu c-am auzit ceva… 🙂
        Da, asa e… la urma urmei… si-au primit numele”” de undeva…
        O duminica frumoasa, Petru!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s