Românii-s oameni de mare încredere!

Cei mai mulți dintre ei, în orice caz. Dar, ca în orice societate, mai există și uscături. Ieri am aflat că eu sunt una dintre ele. Chiar dacă nici până acum nu eram prea optimist în încrederea pe care o poate avea cineva în mine, din moment ce nici măcar eu nu-s sigur de calitatea mea în acest sens, acum am aflat oficial: nu sunt demn nici măcar de cea mai mică încredere! Mi-a explicat un analist financiar, într-o intervenție televizată, cu o motivație cât se poate de limpede. Ce încredere poate să aibă cineva într-un om care nu-i dator la bănci???!!!

Înseamnă că ori e prost de bubuie și nu-l duce mintea să facă un împrumut – pentru a se bucura de bunuri cât mai repede – ori băncile consideră că e riscant să-l împrumute, fiindcă n-are garanții suficiente, deci nu prezintă ÎNCREDERE. Consider că eu fac parte din prima categorie, altfel aș fi apelat la un credit bancar, măcar pentru o excursie în Grecia sau chiar pe Coasta de Azur. Oricum, nu sunt dator la nici o bancă, nici la stat, dar nici vreunei persoane. Prin deducție, sunt un român în care nu poți să ai nici cea mai mică încredere, o uscătură în pădurea verde, un ins care nu contribuie la bunăstarea funcționarilor ce trăiesc din dobânzi, amenzi, comisioane, propriri și alte beneficii rezultate în urma unui împrumut.

Tot prin deducție ar rezulta că aceia care sunt înadorați până peste cap, care și-au girat casa și bunurile și tremură la gândul că azi-mâine o să vină executorul judecătoresc să-i scoată din casă, sunt cei mai de încredere oameni. Ei au știut să se facă respectați prin cât mai multe împrumuturi și să facă economia să duduie, sau măcar să nu intre în colaps. Cinste lor și să ne ridicăm pălăria atunci când îi vedem dârdâind pe o bancă sau înghesuindu-se în vreun canal. Ei au dat totul pentru țară, iar acum au rămas în curul gol. Dar sunt sau măcar au fost de toată încrederea.

S-a constatat că doi din trei români sunt datori băncilor. Mulți dintre ei cu sume foarte mari și cu pericolul de a fi executați silit. Deci, în marea lor majoritate, suntem oameni de încredere. Exceptându-mă pe mine și pe alți iresponsabili care, în loc să se împrumute de la bănci, economisesc banii! Șocant și total neobișnuit în zilele noastre! Probabil că se vor lua măsuri de combatere a acestui obicei nesănătos și se vor elimina total dobânzile pentru depozit. Ba chiar s-ar putea taxa economisirea, așa cum se face deja în Elveția. Iar dacă oamenii vor fi prinși cu bani la saltea, li se va confisca întreaga sumă. Ca să nu aibă încotro și să trăiască toți din împrumuturi. În acest mod va fii, fiecare român, om de încredere!

23 thoughts on “Românii-s oameni de mare încredere!

  1. Si pe mine ma mira modul asta de a privi lucrurile. Lumea in care traim a ajuns atat de absurda, incat se confunda increderea cu dependenta. Adica daca esti dependent de credite, vei putea fi controlat, dominat si ei au mai multa incredere intr-unul pe care-l au la degetul cel mic. Insa, daca nu te au cu nimic la mana, poti sa-ti permiti nesimtirea de a nu-ti pasa de ei, de a lua decizii asa cum vrea muschiul tau si nu muschiul lor. Pe de alta parte, cei care fac credite (mai ales cei ce exagereaza), sunt dependenti de cumoaraturi, deci ei sunt cei ce dau de mancare comerciantilor si bancherilor.
    Un articol care mi-a placut.

    1. Mulțumesc mult pentru apreciere și completare! Este întocmai ce am vrut să arăt și eu, doar că mesajul meu va avea efectul unei picături de apă în deșert. Băncile dețin puterea și sunt sprijinite de stat. Au, de asemenea, o armată de angajați care știu să-i convingă pe clienți să se împrumute și apoi să refinanțeze împrumutul, până la adânci bătrâneți, plătind tot felul de comisioane ilegale. Iar dacă vreun păgubit își face dreptate în justiție și-i obligă la plata daunelor, e o minune care nu se aplică și altor persoane în aflată în aceeași situație. E nevoie de alt proces, avocați, nervi, cheltuieli și mult timp.

  2. 😀 Eu am fost o persoana de incredere timp de 7 ani, cat mi-am achitat micutul credit pentru nevoi personale( care a fost una din greselile vietii mele dar am invatat sa nu mai fac)
    . Acum am devenit si eu neserioasa si de neincredere, ca si tine, neavand nici cea mai mica intentie de a mai face o astfel de greseala si sa recurg la un alt credit. Referitor la depozite, din cate stiu eu, ti se iau deja 16% din dobanda primita si se dau statului.

    1. Bine ai venit în clubul mic al oamenilor indezirabili pentru bănci!🙂 E adevărat că la retragerea sumei, se reține 16% din dobândă, care se virează bugetului de stat, recte bunului gospodar, care este Guvernul. Acolo am contribuit și eu, drept pentru care-mi fac autocritica!😉

  3. Eu am avut incredere in mine si mi-am luat casa . Un vis altfel, daca nu as fi avut increderea ca pot plati . Visele costa, si au dobanda mare ! :)))

    1. Fericito! Nu mulți se pot lăuda că și-au luat o casă cu ajutorul băncilor (!?) și au reușit să-și achite datoria. Ai fost fată isteață, dar ai avut și noroc!😉

      1. da, am simtit momentul in care o casa era aproape cat un apartament, si am actionat . E drept, imi plac si urmaresc emisiunile financiare . Norocul ti-l faci, Petru !

    1. Am văzut chiar ieri filmulețul. Mi-am explicat de ce televizorul părinților s-a stricat la doar două luni după ce a ieșit din garanție (marcă de renume fiind).

  4. Deci nici eu nu-s de încredere, tot din categoria proștilor făcând parte😆 .Mie chiar mi s-au dat sfaturi în nenumărate rânduri, să intru mai repede în rândul lumii. Faci un credit și îți iei mașină sau casă. Ce contează că ești dator la bancă tot restul vieții? Ți-ai dorit jucăria acum și ai primit-o pe loc. Pe datorie. Doar toată lumea așa face. Dacă nu ai măcar un credit și trăiești în România, dai de bănuit, e ceva în neregulă cu tine. Cum, să nu-ți iei tu două seturi de bijuterii, cu plata în șase rate? Sau un parfum Chanel (contrafăcut) cu plata la salariu? Măcar o haină de blană de la magazinul Sindicatului, cu plata tot în rate? Nici măcar un C.A.R, ceva, nu vrei să-ți faci? Dar cum faci de-ți ajunge salariul până în ultima zi a lunii? Mai faci și economii! Nu știi să trăiești, muncești degeaba, ca fraiera! Când mi s-a stricat frigiderul și până seara mi-am luat altul, plătindu-l pe loc (nu din descoperitul de cont, nici nu am așa ceva) sfătuitorii mei (care, între noi fie spus, sunt mai mult sfătuitoare) au rămas fără grai. Cum așa ceva? De ce am dat banii ca proasta, toti, doar puteam să plătesc și în rate? M-a uns pe suflet articolul.🙂 Casă poți să îți iei în timp mai scurt decât cu împrumut, făcând economii. De cele mai multe ori, rata lunară e mult mai mare decât o chirie într-un oraș de provincie😉. Plus că nu aș suporta gândul să dau băncii înapoi mult mai mult decât valoarea împrumutului luat, aproape dublu, și să mă știu datoare 25-30 de ani. M-ar îmbolnăvi stresul. Totul e să ai răbdare să aștepți, să nu bați din picior că vrei totul pe loc. E o alegere personală. Credit aș face doar pentru o urgență medicală, ca să îmi salvez viața sau ca să îi salvez pe cei apropiați. Dar și pentru asta se pot face economii din timp🙂 . Recunosc că încă mă bucur de sprijinul părinților, altfel mi-ar fi fost imposibil, poate, să stau cu chirie și să mai fac și economii.

    1. Ce bine e când ai părinți care te pot ajuta! La mine a fost invers: m-am angajat cât mai repede ca să-i susțin financiar. Tata era muncitor necalificat, mama casnică, iar sora la școală. Astfel că am fost nevoit să apreciez fiecare bănuț, economisind cât se putea pentru a face cumpărături majore (mobilier, aparatură electrocasnică, mașină). Nu sunt un om zgârcit, ba chiar îmi place să cheltuiesc și să ajut, însă nu suport să dau (arunc) banii celor cu salarii mari, funcționari în bănci sau la stat. Mai bine-i dau unui om nevoiaș!

  5. Fii tu sanatos si lasa pe altii sa fie de incredere…..ti-o spun din proprie experienta, doar ca mi-a dat Dumnezeu minte si putere si M-AM SCOS !! Nu mai vreau sa fiu de incredere, cate zile oi mai avea.

    1. Bine că s-a terminat cu bine! Și cu învățăminte, pe deasupra. Alții n-au avut aceeași șansă, iar acum își plâng de milă și blestemă ziua în care au apelat la împrumuturi.

  6. Sinceră să fiu, Petru, prefer să fiu considerată de neîncredere, decât să fiu datoare la bănci. Prefer să fiu eu liniştită să nu fiu tot cu frica în sân pentru ziua de mâine.
    Am învăţat de mică să nu mă întind mai mult decât îmi ajunge plapuma, doar de ochii lumii. Am învăţat să economisesc la sânge şi apoi să-mi cumpăr cele de trebuinţă.
    Nu am primit nimic de-a gata. Am muncit şi muncesc şi acum din greu şi am reuşit să-mi cumpăr locuinţa mea fără să fac împrumuturi, după câţiva ani de muncă şi sacrificii, două joburi, unul full-time, altul part-time, cu week-end-uri lucrate, fără concedii şi fără prea mult răsfăţ, doar strictul necesar, dar acum sunt mulţumită şi fericită!
    Un week-end minunat îţi doresc, Petru!🙂

    1. Se vede și în cazul tău ce mult contează educația! La fel ca mine și ca alți oameni cu acest caracter format încă din copilărie și adolescență, ai știut să apreciezi valoarea banului și să-l drămuiești în așa fel încât să-i dai o utilizare cât mai eficientă. Ceea ce e de admirat, mai ales în ziua de azi, când ispitele sunt mari și mulți nu au voința să li se împotrivească.
      Să-ți fie duminica precum un trofeu, Ștefania!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s