Convorbiri aviatice

O selecție de convorbiri „curioase”, dar autentice (!?!) dintre piloți și turnul de control:
.
* Tower: – Pentru a evita poluarea sonoră, virați 45 grade spre dreapta.
Pilotul: – Ce poluare sonoră putem produce la 7.000 m altitudine?
Tower: – Cea rezultată din coliziunea voastră și 727-le care vine spre voi!
.
* Tower: – Sunteți un Airbus 320 sau 340?
Pilot: – Un A 340, desigur!
Tower: – Sunteți amabil în acest caz, ca înaintea startului să porniți și celelalte două motoare?
.
* Pilot: – Bună dimineața, Bratislava!
Tower: – Bună dimineața. Pentru informația dumneavoastră: aici e Viena!
Pilot: – Viena?
Tower: – Da.
Pilot: – Dar de ce? Doar voiam să mergem la Bratislava.
Tower: – Okay. În acest caz degajați și zburați spre stânga.
.
* Tower către un pilot care a efectuat o aterizare deosebit de dificilă:
– O aterizare nu trebuie să fie un mister. Pasagerii trebuie să știe când au aterizat.
Pilot: – Nu-i nimic, că oricum, în acest moment ei aplaudă!
.
* Pilotul unui zbor Alitalia, căruia un fulger i-a stricat jumătate din instrumentele din cockpit:
– Am rămas fără instrumente! Nimic nu mai funcționează! Până și altimetrul a renunțat să mai indice ceva…
După circa 5 minute de lamentări, se aude comentariul unui pilot de pe un alt aparat:
– Tacă-ți gura și mori ca un bărbat!
.
* Pilot: – S-a aprins o lampă indicatoare!
Tower: – Păi, să sperăm să fie mai multe aprinse.
Pilot: – Da, dar numai asta scoate așa mult fum!
.
* Pilot: – Mai avem foarte puțin combustibil. Așteptăm urgent instrucțiuni.
Tower: – Care vă este poziția? Nu vă pot vedea pe ecran.
Pilot: – Staționăm pe pista 2 și așteptăm cisterna de o eternitate!
.
* Tower: – Aveți probleme?
Pilot: – Am pierdut busola.
Tower: – După cum zburați, credeam că ați pierdut toate instrumentele.
.
* Tower: – După aterizare, mergeți spre Taxiway Alpha 7, Alpha 5, Whiskey 2, Delta 1 și Oscar 2.
Pilot: – Unde e asta? Noi nu cunoaștem organizarea aeroportului.
Tower: – Nu-i nimic. Și eu sunt doar de două zile aici.
.
* Pilot: – Rog să ne permiteți decolarea.
Tower: – Regretăm, dar n-avem planul vostru de zbor. Încotro zburați?
Pilot: – Spre Salzburg, ca în fiecare luni.
Tower: – Da, dar azi e marți!
Pilot: – Cum? Păi, în cazul ăsta avem liber!
.
* Tower: – Înălțimea și poziția?
Pilot: – 1,80 m și stau așezat pe scaunul din stânga-față.
.
* Tower către pilotul amator:
– Cine e la bord?
Pilot: – Pilot, doi pasageri și un câine.
Tower, după aterizarea „jumulită” a pilotului amator:
– Și totuși, de ce ați lăsat câinele la comenzi?
.
* Tower: – Aveți sau nu aveți destul combustibil?
Pilot: – Da.
Tower: – Da, ce?
Pilot: – Da, Sir!!!
.
* Tower: – Comunicați ETA-ul (Estimated Time of Arrival).
Pilot: – Hmmmmm… Marți mi-ar conveni cel mai mult.
.
Sursa: e-mail

20 thoughts on “Convorbiri aviatice

  1. Eu nu am călătorit niciodată cu avionul, iar după cele citite, nu cred că mi-aş dori să călătoresc vreodată, deşi, dacă mă gândesc bine, ce ţi-e dat să păţeşti, o păţeşti.
    O zi minunată îţi doresc, Petru.🙂

    1. Și visul meu e să petrec multe ore în zbor, iar ca un corolar, să sar cu parașuta! Îmi place să trăiesc intens, dar nu prea am ocazia.
      Sper să ai parte de o răcorire binevenită azi, Ștefania!🙂

  2. Eu am obsesie cu Air Crashes Episodes. Îmi place să mă uit la ele ore în șir când am timp…Dar să știi că nu știu dacă aș zbura cu avionul real…deși cine știe?

      1. Nu am avut ocazia🙂 De aici unde stau sunt 200 km până la cel mai apropiat aeroport. Și în România din București până în Suceava…iar e distanță. Așa că mai bine mergem cu mașina sau cu autocarul. Ca să nu mai spun că e și mult mai ieftin. Dar nu mi-e chiar frică. Dacă o să am ocazia, sigur voi zbura!🙂

  3. Si eu am avut teama de a ma urca in avion, mai mult datorita raului de miscare si mai putin ca s-ar putea intampla ceva naspa in timpul zborului. Mi-am invins teama, am calatorit cu avionul doar pana la Budapesta, deci doar 1 ora si 20 min. dar mi-a placut enorm. As zbura oricand dar nu stiu daca si pe distante lungi. Oricum, eu cred ca nu trebuie sa ne facem griji sau sa avem idei preconcepute. Cel mai bine este sa ne gandim la cat de extraordinar se vede Pamantul de acolo, de sus, cum treci patura de nori cand urci sau cobori si cat de super poze poti face din inaltul cerului!!! Dont worry, be brave and happy!!🙂

    1. Aceasta e starea de spirit pe care o așteptam și pe care o împărtășesc și eu, deși nu am călătorit niciodată cu un avion de linie. Sunt convins, însă, că impresia este unică și de neuitat, mai ales când e prima oară. Începutul e mai greu, ca în orice mijloc de transport. Mi-e clar că Bursucel e deja obișnuită cu astfel de călătorii și chiar aș fi curios ce are de zis. Dacă fusul orar îi permite să intre într-un comentariu!😉

  4. Buna dimineata, Petru !
    Asa dupa cum foarte bine ai spus,
    ” calatoriile cu avionul sunt cele mai sigure ” 🙂
    Iar cine nu-i de acord , sa se gandeasca ca pe drumurile ROMANIEI circula
    tot felul de NEISPRAVITI analfabeti dar cu PERMIS de CONDUCERE
    eliberat in conditii suspecte de politisi agramati si mituiti pana si de cei care,
    CARTE nu STIU dar au trecut toate chestionarele 😦
    Iar daca-i adaugam si pe teribilistii vitezei, beizadele si progenituri protejate
    de parinti si rude ajunse in functii de decizie in
    ” saraca noastra TARA bogata “, concluzie este clara :
    – mai bine ” in aer” decat “pe drumuri” !!! 🙂 🙂 🙂
    La comentariul facut de tine la cele 3 ( trei ) SIMONE ,
    ti-am dat un raspuns pe care te invit cu respect sa-l afli………………..
    Weekend placut !
    Aliosa.

  5. La astfel de „șoferi”, avem și autostrăzi pe măsură!😉 Și dacă te gândești cât de scumpă e benzina, mai bine mergi cu bicicleta la aeroport. Doar că nu avem nici piste pentru bicicliști! Bancuri avem însă despre toți!🙂
    Să fii iubit și răcorit, Sandule!🙂

  6. Ha, ha! Am ras cu pofta. Daca si astia cu aeroplanele fac boroboate de-astea…. ce sa mai zici de marii “piloti” de pe soselele patriei, care-si dobandesc permisul cu bani si alte interventii? Bine macar ca pilotii de avion stau in cabina lor, ca daca i-am auzi ce “minuni” vorbesc, ar muri oamenii de frica!
    Numai bine, drag Petru!🙂

    1. Am mai auzit eu isprăvi de-ale piloților de avioane, dar am crezut că sunt bancuri sau exagerări. Totuși, sunt și ei oameni, cu sentimente și defecte, iar acestea generează, implicit, situații de genul celor de mai sus. Tragic e când se termină cu accidente.
      Să fii iubit, dragă Alex!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s