Groparul Lică

A murit Rozalia Lupuțanului, vecina din fața casei lui Lică. Împlinise 80 de ani, din care ultimii 20 fusese văduvă. Bărbatul i s-a stins din cauza băuturii, iar ea a trăit apoi doar cu credință, rugându-se lui Dumnezeu și mergând zilnic la biserică.

Adrian, feciorul ei, locuia în Baia Mare, unde era însurat și avea doi copii. O vizita destul de rar, dar acum a venit cu toată familia să facă pregătirile de înmormântare. O cunoștea pe Dorina, nevasta lui Lică, cu care fusese coleg în școala generală și apoi în liceu. Pe acest considerent a acceptat propunerea femeii, ca bărbatul ei să sape groapa răposatei și să câștige un ban binevenit.

Au bătut palma pentru 150 de lei, o sumă frumușică pentru câteva ore de muncă, și au stabilit ca a doua zi dimineață, Lică să pregătească mormântul până pe la ora 16.00, când urma să sosească cortegiul funerar.

La răsăritul soarelui se anunța o zi toridă de vară. Era trecut de ora opt și Dorina nu reușea să-și tragă bărbatul din așternut. Omul a fost la parastas până către miezul nopții și a venit beat acasă. Cu chiu, cu vai, după ce i-a adus cafeaua și țigara la pat, a reușit să-l urnească din loc și să-l trimită la Adrian, ce-l aștepta cu ochii pe ceas și cu propunerea de a-l însoți, pentru a-i arăta unde să sape.

Lică a refuzat categoric, argumentând că la fiecare zi de Luminație a fost și a băut câte un pahar pentru sufletul mortului, oferit cu dărnicie de tanti Rozalia, deci cunoștea bine locul. Era un mormânt dublu, cu o piatră funerară recentă, iar el trebuia să sape în partea stângă.

A cerut un hârleț și o lopată, că ale lui se rătăciseră pe undeva, un sfert de litru de pălincă și ceva de-ale gurii: numai carne să fie. Vecinul i-a mai dat un pahar de băutură înainte de drum și banii în avans, ca să aibă Dorina pentru cumpărături. Lică a plusat și a mai cerut un pahar de tărie, să aibă chef de muncă, dar l-a asigurat pe Adrian că groaopa va fi gata la ora stabilită, fără nicio îndoială! Apoi a plecat spre cimitir.

Era trecut de ora nouă și soarele era din ce în ce mai agresiv: Omul știa, însă, că pământul din zona cu pricina era reavăn și nu cerea mult efort. Ajuns la locul de veci, s-a bucurat că avea ceva umbră de la un nuc apropiat, cel puțin deocamdată. A început să sape și treaba mergea bine. Nu avea ceas, dar se orienta după soare.

Când clopotele bisericii vesteau miezul zilei, mai avea preț de două ore și era gata. Bani câștigați ușor! Dar foamea, și mai ales setea, l-au convins să se oprească și să prânzească. Încă nu mâncase nimic în acea zi, iar cele 200 de grame de pălincă, băute dimineață, îl ardeau la stomac. Chiar și soarele îl bătea acum, chiar în creștet. Așa că s-a tras binișor la umbră și, după ce a golit pe îndelete sticluța, a îmbucat de câteva ori și a aprins două țigări, consecutiv.

Se uita la groapă, se întorcea către astrul ceresc și nu prea-l mai trăgea inima. În cele din urmă, se urni de sub pom și coborî să mai dea cu hârlețul. Nu a durat mult și a lovit în ceva mai solid, iar după ce a scormonit mai bine, a dat de un os omenesc. Măi să fie!!! Nu cumva a săpat în cealaltă parte a mormântului?! Doar a făcut-o în stânga, însă a privit din altă perspectivă!

Acum era nervos și răscolea înfierbântat pământul, să se convingă dacă într-adevăr l-a dezgropat pe Lupuțanu. Acolo, între oasele vechi, găsi o sticlă de litru, plină cu un lichid roșu. Curios, a ridicat-o și după ce s-a chinuit să-i scoată dopul, a gustat-o, la început cu precauție. Era vin. Un vin vechi de cel puțin 20 de ani, tare și spumos.

Atunci și-a amintit de vorbele proaspetei răposate, care spunea că a pus o sticlă de vin în sicriul bărbatului său, că tare-i mai plăcuse în timpul vieții!

Lică s-a așezat jos, într-un capăt de groapă ce mai păstra ceva umbră și a trecut la golirea sticlei, în timp ce răscolea cu picioarele printre oasele descoperite. Nu ținea minte să mai fii băut vreodată așa vin bun și se gândea că tot răul e spre bine. Era păcat să rămână îngropată în pământ o asemenea licoare! Timp nu mai avea să îndrepte greșeala. Și nici chef…

Când a sosit alaiul cu sicriul Rozaliei Lupuțanului, l-au găsit pe Lică dormind printre oasele bărbatului ei, cu o sticlă goală alături. A fost nevoie de patru oameni să-l scoată, să astupe groapa și apoi să o facă pe cea care trebuia. Spre seară, trupul răposatei era coborât în locu-i de odihnă. De atunci, însă, nimeni nu l-a mai băgat pe Lică de gropar.

Sursa: blogul meu de pe Esențe Literare

Advertisements

18 thoughts on “Groparul Lică

  1. Dumnezeule, ce balamuc !! Asta e ca la noi, la nimenea….Din pacate la noi, la tara, cam toti barbatii beau. Si nu numai la tara…Dar oare de ce ?
    Eu – fiind vaduva – mai am la tara ceva agoniseala ramasa de la bunicul si cand ma hotarasc sa fac cate ceva pe acolo chiar nu gasesc un barbat apt de munca, bineanteles ca sa-l platesc, sa-mi mai ajute la lucru.
    Greu, frate sa gasesti un barbat normal si cu bunavointa de a lucra. Sa fie oare CRIZA de vina sau CRIZA suntem noi ??

    1. Suntem obișnuiți să dăm vina pe criză, pentru cele mai multe rele de care ne lovim. Dar precum bine zici, criza a fost generată de noi, oamenii care nu au știut și nu au avut educația necesară pentru a se feri de vicii și de datorii. La noi, la țară, bărbatul care nu bea înseamnă că e bolnav sau nu-i permite religia, dar și din aceia sunt mulți care nu se pot abține. Firește că sunt și excepții.

    1. Nici eu nu pot să-mi explic! El și-a dat toată silința și a avut intenții bune. Dacă vremea nu era așa călduroasă, dacă nu găsea sticla de vin, dacă nu încurca mormintele… toate ar fi ieșit perfect! 😉

    1. Și asta nu e tot! Lică a isprăvit multe în viața lui, iar în următoarele săptămâni voi reda alte aspecte din viața acestui personaj, pe care l-am cunoscut foarte bine.

    1. Sunt oameni care fac urât la băutură, dar și oameni care știu când și cât să bea. Pentru aceștia din urmă s-a inventat băutura! 😉 O zi perfectă îți urez, dragă prietenă! 🙂

  2. Frumoasa poveste ! 🙂
    Sincer, ai talent nu numai la epigrame dar si la povesti ………….
    ” Lica Groparul”
    de nu era,
    se inventa ! 🙂
    O zi frumoasa cu un toi de palinca la masa !!! 🙂 🙂 🙂
    Aliosa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s