Clopotarul Lică

Lică a avut multe îndeletniciri de-a lungul vieții, fără să fie atras mult timp de vreuna. De fiecare se plictisea destul de repede, se certa cu șeful lui și îl lăsa baltă. Doar nu era sclavul care să se scoale în fiecare dimineață devreme și apoi să asculte de indicațiile altuia! Avea și el mândria lui!

Așa a ajuns clopotar (făt, cum îi plăcea să i se spună) în biserica din localitate. Trebuie să recunoaștem că preotul era disperat în acel moment în a găsi pe cineva să-l ajute la slujbe, din moment ce a ajuns să-l angajeze pe el. A contat și intervenția plină de rugăminți a Dorinei, nevasta lui Lică, care l-a asigurat pe părinte că o să contribuie și ea la curățenia din biserică și în strunirea bărbatului ei. Locul de muncă era bun și, pe lângă salariu, mai primeau câte un colac, o sticlă de vin și mese gratuite la parastasuri și pomeni.

A trecut ceva timp și treaba părea să meargă bine, iar Dorina făcea tot posibilul ca enoriașii să fie mulțumiți, chiar dacă uneori trebuia să-l acopere pe Lică. S-a întâmplat, însă, ca într-o zi să moară Crăciun, un credincios avut care a făcut multe donații pentru biserică, fiind curator de mulți ani.

În seara dinaintea înmormântării, la casa defunctului s-a ținut parastas mare și mulți oportuniști s-au cherchelit cu câteva pahare mai mult decât puteau duce. Doar aveau datoria să cinstească cu vârf și îndesat memoria unui om atât de bun! Printre ei a fost și Lică, zăbovind până târziu și ajutând la transportul sicriului în biserică, pentru slujba de a doua zi.

Dorina a așteptat zadarnic să-i apară bărbatul acasă și a adormit îngrijorată, după miezul nopții. S-a trezit speriată, către dimineață, însă patul era tot gol. A fugit la casa popii, acesta explicându-i că l-a văzut pornind spre casă, prin noapte, cu o sticlă de băutură în mână.

Pe la ora 10, trebuiau să facă slujba de înmormântare, iar sfinția sa nu avea făt. Disperată, Dorina a găsit cu greu un om care se pricepea la astfel de treburi și, după ce i-a făgăduit lui banii ce-i reveneau, l-a convins să-i țină locul lui Lică.

Astfel că la ora planificată a început ceremonia, biserica fiind plină de credincioși și curioși. Sicriul era așezat în fața altarului, pe o masă înaltă, acoperită cu un giulgiu negru ce se revărsa până la podea. În primul rând stătea văduva îndurerată, o femeie masivă care suspina intermitent. Era înconjurată de cei doi fii și nevestele lor. Bineînțeles că toți erau îmbrăcați în negru și cu cămăși albe, impecabile.

După ce părintele a cântat prohodul, a trecut la pomenirea faptelor bune și dărnicia care l-a caracterizat pe defunct. Vocea gravă și afectată a popii provoca multe reacții de durere din pieptul văduvei și a altor femei sensibile. Printre cuvintele de slăvire și of-urile inerente, se auzea din ce în ce mai clar un zgomot supărător ce semăna cu un sforăi și care se părea că vine dinspre sicriu. Oamenii au început să facă fețe-fețe, uitându-se unii la alții și neștiind ce să creadă. Cu fața răvășită de sentimente contradictorii, proaspăta văduvă se ridică în picioare, arătând cu degetul spre coșciug și strigând:

– Omul meu!!!… Omul meu… trăiește!!! Și-a revenit!!! Deschideți sicriul, că se sufocă!… Nu auziți!?

Apoi a leșinat în brațele feciorilor. Popa a tăcut și a cerut să se facă liniște. Atunci au putut să audă foarte clar un sforăit puternic, care venea de sub coșciug. Câțiva bărbați mai îndrăzneți s-au apropiat și au ridicat giulgiul. Sub masă, cu o sticlă goală lângă el, dormea liniștit fătul cel mult căutat. Când l-au trezit nu prea știa ce se întâmplă în jurul lui și bombănea ceva de neînțeles.

Așa s-a încheiat și această carieră a lui Lică.

Sursa: blogul meu de pe Esențe Literare

16 thoughts on “Clopotarul Lică

  1. hihihihihiiii, e buna.
    Si ce daca a dormit? El a cinstit memoria defunctului si a baut paharul pana la fund, care e baiul ? Nu a facut bine? Nu a procedat corect? Cum altfel trebuia sa faca?
    Pai daca noi am ramas cu obiceiurile dacilor de a cinsti participantii la funeralii la fel cu cei de la o casatorie, nu e bine asa?

    1. Mă bucură interesul tău de a o mai lectura o dată, deoarece am fost sigur că mi-ai citit toate materialele de pe celelalte bloguri. Weekend sublim îți doresc, dragă prietenă!🙂

  2. Ha, ha! Un personaj de poveste. Tare frumos ne-ai povestit păţania marelui clopotar. Ai un talent deosebit şi sunt sigur că ai multe asemenea poveşti adevărate. Să ni le spui pe toate! Viaţa bate orice film sau carte.
    Numai bine şi un weekend frumos, dragă Petru!🙂

    1. Mulțumesc foarte mult pentru apreciere, dragă prietene! Viața și pățaniile lui Lică m-au inspirat și mai am câteva povestiri cu el, pe care le voi așterne pe parcursul zilelor următoare.
      S-auzim numai de bine, Alex!🙂

  3. Despre LICA ce-a murit,
    doar vorbe de pomenire !😦
    Despre Mircea …. ” spaguit ”
    doar vorbe de uimire !!! 🙂 🙂 🙂

    Weekend placut, Petru !🙂
    Aliosa.

    1. Fiecare cu păcatele lui: unul cu băutura, celălalt cu patima banilor. Dar, precum îmi place să cred și să zic, totul se plătește, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu.
      Să-ți fie sfârșitul de săptămână exact pe gustul tău, Sandule!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s