Aproape totul despre cafea (I)

CAFEAUA, plăcerea de a fi împreună

MOTTO: Cafeaua este poțiunea magică ce ne trezește dimineața și adaugă un plus de savoare vieții noastre. Cafeaua trebuie să fie neagră ca noaptea, tare ca moartea dar dulce ca iubirea, spune un vechi proverb turcesc.

În zilele noastre, cafeaua este cea mai populară băutură pe glob. De asemenea, ea se află pe lista celor mai cunoscute mirosuri, alături de bere și unt de arahide. Și să nu uităm că în ultimele trei secole, 90% din toți oamenii care trăiesc în lumea occidentală au trecut de la ceai la cafea. O cafeluță dimineața e binevenită și o poți savura în familie, cu prietenii, vecinii și, de ce nu, virtual.

Etimologia cuvântului cafea

Asemănările fonetice dintre cuvântul „cafea” și echivalenții săi europeni (în italiană „caffe”, în franceză „caffé” și „kaffee” în germană, de exemplu), i-au determinat pe oameni să creadă că numele provine din „Kaffa”, provincie etiopiană de unde cafeaua își trage obârșia. Dar o altă ipoteză a sugerat că acest cuvânt provine din arăbescul „quahwek”, care înseamnă stimulant, putere sau vigoare.

Ce este CAFEAUA

Substanță de origine vegetală, cafeina se găsește între 50 și 150 mg la o ceașcă (6-10cl). Dacă este consumată în cantități rezonabile, este un euforizant (tonic cardiac, stimulant al sistemului nervos). Prezenți într-o proporție mai mică, taninii din cafea sunt diferiți de cei ai ceaiului. Au un rol antioxidant. Este indicat să consumați două cești de cafea pe zi, după fiecare masă principală, pentru a facilita digestia, dar nu mai mult de patru. „Cafeaua este al doilea bun comercializat în lume, după petrol” – ar spune unii.

Istoria unei cafele fierbinți

Istoria cafelei este la fel de bogată ca însăși cafeaua, datând de mai mult de 1000 de ani. În Occident, istoria cafelei începe acum trei secole, dar în Orientul Mijlociu ea este consumată de toate păturile sociale încă din vechime. Prima referință la ceafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, dar cu multe secole înainte existau multe legende arabe despre băutura miraculoasă și amară cu puteri stimulatoare.

Primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Mării Roșii din Africa. La început cafeaua era considerată aliment și nu băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea și prin amestecarea cu grăsime animală obțineau o pastă pe care o modelau sub formă de bile. Acestea erau consumate de războinicii tribului pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.

Începând cu anul 1000 e.n., renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafeaua în chip de medicament. Etiopienii obțineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apă a boabelor uscate. Cafeaua creștea în mod natural și în Peninsula Arabiei și din secolul 11 aici cafeaua a fost preparată ca băutură caldă.

Se pare că originea cafelei se află pe continentul african, într-o zonă a Etiopiei cunoscută sub numele de „Kaffa”. De acolo ea se răspândește în Yemen, apoi în Arabia și Egipt. Cultivarea cafelei s-a extins rapid în toate aceste țări și servitul cafelei a devenit un obicei zilnic plăcut. Spre sfârșitul sec. al XIV-lea, societățile care practicau comerțul au început să-și dea seama de marele potențial pe care îl reprezintă cafeaua și au lansat-o cu succes în Europa.

Cafeaua a intrat în Europa prin portul Veneția, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. Pe la mijlocul secolului 17, olandezii dominau comerțul naval și au introdus cultivarea la scară mare a cafelei în coloniile lor din Indonezia, pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi și Bali. Cafeaua a ajuns în America Latină câteva decenii mai târziu, când francezii au adus o plantă de cafea în Martinica.

La jumătatea secolului 19, o boală rară a plantelor s-a răspândit prin plantațiile de cafea din Asia de sud-est și culturile au fost compromise. Astfel, Brazilia a devenit cea mai mare producătoare de cafea, onoare pe care o deține și astăzi.

Mituri frecvente despre cofeină și cafea

Miturile despre cafea pot fi împărțite în două categorii. În prima intră relatările slab sau deloc argumentate din punct de vedere istoric, privitoare la originea și „circuitul” băuturii în lume. A doua categorie, mult mai bine reprezentată și importantă pentru sănătatea noastră are la bază exagerarea calităților fizico-chimice ale cafelei. Se știe însă că până în secolul al XIV-lea, cafeaua a fost pregătită într-un mod similar cu vinul, fiind utilizată în cadrul ceremoniilor religioase și trecând abia mai târziu în spațiul profan. O istorie apocrifă datând de pe la 1400, povestește despre un păzitor de capre yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate și energice după ce mâncau fructele roșii care creșteau în tufișurile necunoscute de pe aceste meleaguri. Uimit de comportamentul lor, Khaldi a dus fructe la o mănăstire din apropiere, unde starețul a fiert fructele în apă. Acesta a obținut un lichid amar dar aromat, foarte stimulator, care alunga oboseala și somnolența.

Cealaltă poveste este aceea a unui derviș musulman care a fost condamnat de dușmanii lui să rătăcească prin deșert și astfel să moară de foame. În delirul său, tânărul a auzit o voce care îi spunea să mănânce fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. Dervișul a încercat să înmoaie fructele în apă și când nu a reușit, pur și simplu a băut lichidul acela. Interpretând supraviețuirea și energia sa ca pe un semn de la Dumnezeu, s-a întors la ai săi și a răspândit credința și rețeta acestei băuturi.

Călătorie în jurul unei boabe de CAFEA

Arborele (sau arbustul) de cafea este un membru al familiei Rubiacee (genus coffea); în general acesta nu crește decât în regiunile tropicale și subtropicale, cu ploi abundente, zona principală de cultură fiind situată între 22 și 24° latitudine nordică și sudică (de o parte și de alta a ecuatorului). Acest arbust crește la altitudini care se situează între 200 și 1200 m. Arborele de cafea se cultivă totuși și în zonele înalte (2000 m), cafeaua recoltată aici fiind denumită „High Grown” (cafea de altitudine), a cărei calitate este foarte bună, cu aromă puternică și extrem de apreciată de cultivatori.

Specia Robusta înflorește începând din anul al doilea, iar Arabica înflorește în mod curent în al treilea an de la plantare. De regulă, primele recolte se obțin începând cu anul al patrulea sau chiar cu al cincilea, când plantațiile pot fi considerate „pe rod”. Un arbore de cafea tânăr poate furniza la recoltare până la 2,5 kg de „cireșe”, fructe din care se pot obține, după prelucrare, circa 500 g boabe de cafea curate sau 400 g cafea prăjită.

418

ARBORELE. Arborele de cafea din specia Arabica poate atinge la vârsta de 6 ani o înălțime de circa 5 – 6 m, iar cel din specia Robusta ajunge până la 10-15 m înălțime. Totuși, culturile se mențin prin tăieri la o înălțime de 2,5 – 3 m, pentru creșterea randamentului în fructe și ușurarea culesului. Arborele de cafea pretinde o temperatură medie de circa 18 – 22°C, cele inferioare temperaturii de 11°C putând avea un efect negativ.

FRUNZELE. Arborele de cafea, tot timpul verde, are de obicei forma unui con, cu ramuri flexibile și rădăcini superficiale. Frunzele sunt verzi – lucioase și ating o lungime de maximum 20 cm, asemănătoare cu cele de laur, dispuse opus două câte două, de-a lungul ramurilor. În funcție de altitudine și climat, arborele de cafea este în măsură să înflorească (la fel ca și portocalul) tot timpul anului, înfloritul principal se desfășoară pe o perioadă de mai multe luni, deși florile sale se ofilesc deja după câteva ore.

FLORILE. Florile sunt albe, cresc sub formă de ciorchine și emană un miros puternic, asemănător celui de iasomie sau de portocal, iar perioada de înflorire variază de la o zonă la alta. Ceea ce este caracteristic la arborele de cafea este faptul că în toate sezoanele se găsesc în același arbore ramuri cu flori, cu frunze verzi, în pârg sau coapte, culoarea acestora trecând de la verde, la galben, apoi la roșu deschis și în sfârșit la roșu-purpuriu, când fructele ajung la maturitate completă.

FRUCTELE. Ca aspect exterior, fructele de cafea se aseamănă cu cireșele și conțin circa 68% pulpă, 6% tegument și circa 26% bob curat. Din punct de vedere botanic, fructul arborelui de cafea este o drupă falsă, acoperită de un tegument membranos, care își schimbă culoarea de la verde la roșu-purpuriu, în funcție de stadiul de dezvoltare a fructului.

Sub acest înveliș se găsește o pulpă cărnoasă, în interiorul căreia se află bobul de cafea. Acesta este format din două părți aplatizate pe o parte și despărțite de o adâncitură longitudinală. Bobul de cafea este de culoare verde în interior, acoperit de o peliculă subțire argintie, peste care se află un înveliș pergamentos de culoare galbenă spre brună.

Există însă fructe în interiorul cărora se găsește un singur bob de cafea de formă rotundă și care este denumit de cultivatori Caracoli. Aceste boabe de cafea provin din fructele arbuștilor de cafea îmbătrâniți, care cresc pe ramurile lor exterioare. Caracteristic acestor boabe este faptul că aroma lor este mai pronunțată decât a celor de formă normală, motiv pentru care boabele de cafea Caracoli sunt atent selecționate de cultivatori și mult apreciate pentru aroma și savoarea lor.

(va urma)

după Mariana Vinereanu

34 thoughts on “Aproape totul despre cafea (I)

  1. “Nu ştiu alţii cum sînt…” 🙂 dar cînd vine vorba de drogul meu cel iubit şi de toate zilele, eu regret că n-am talentul de a compune o odă…
    Mă gîndesc uneori că în faţa unei ceşti de cafea sîntem mai răsfăţaţi decît Zeii…Ceee puţin ştiu ei despre plăcerile lumeşti… 🙂

    1. Nici eu nu pot rezista tentației, chiar dacă tensiunea mi-e cam mare și inima o ia la galop. Mirosul ei mă atrage și trebuie să gust, din când în când, câte o ceșcuță din licoare. 🙂

  2. Citisem eu multe despre cafea, fiindca am fost de multe ori in cautarea unui motiv s-o las; dar acum, sunt intr-un nou studiu, la tine si m-a apucat asa o vraja…Asa ca, las cu vorba, ca n-o mai las! 🙂 Si chiar acum fug sa-mi fac una, ca ma simt toropita si am de dulcegarit, ca maine-i sarbatoare si nu se coace, e si marti! Traiasca maria sa, cafeaua! 🙂

    1. Îți mulțumesc mult pentru frumosul cadou muzical, dragă July, și mă bucur că ți-a plăcut periplul prin istoria cafelei! Să ai o zi minunată și parfumată cu o cafea strașnică! 🙂

  3. Nu exista bun sau rau, nu exista frumos sau urat, exista in schimb cu adevarat placut si neplacut, gusturi si gusturi si acestea au niste limite extrem de largi si nedefinite care de multe ori se contrazic cu cele ale altor persoane. A fost o vreme cand caram saci de cafea neaparat boabe ca altfel nu puteam convinge pe nimeni ca era naturala, din Africa sau Asia dar niciodata nu i-am prins gustul si nici nu m-a atras. Fusesem pacalit de alte vicii ca sa ma mai leg la cap cu altul, fumam doua pachete de tigari si beam cate doi litri de tarie si mi se parea ca sunt normal. Ajunsesem sa cred ca nu pot gandi limpede cand eram trezit in crucea noptii cu cate o problema urgenta pe nava daca nu-mi aprindeam acolo in pat o prima tigara, pana faceam ochi (simtome identice dealtfel cu cei care obisnuiesc sa consume cafea). Cofeina am luat-o ca pe o doza strong de ultima solutie sub forma injectabila sau ca ness extrem de concentrat si fara zahar pentru a ma trezi cand exageram cu taria. Le-am lasat pe toate de peste zece ani incercand sa ma tin departe de tot ce poate devine un tabiet. Poate ca nu am inteles candva ca si ele pot fi vinovate si nevinovate…
    Nu vreau ca prin aceasta sa-mi atrag oprobiul public, este parerea mea si gustul meu si nu am dezaprobat niciodata consumul de cafea al cunoscutilor sau necunoscutilor. Gusturile nu se discuta…
    Multa sanatate si zile senine!

    1. De la un marinar nu mă mai miră nimic, nici măcar cele două lităre de tărie, băute zilnic. Viața pe mare e cu totul alta decât cea de pe uscat și ispitele sunt mai mari în aceste condiții. Bine că ați trecut peste ele și puteți să le amintiți în povestiri. Unii exagerează cu cafeaua, consumând câte zece cești pe zi, ceea ce nu poate decât să le facă rău. Alții fumează trei pachete de țigări, dar nu cred că se adună mulți ani în răboj dacă păstrează ritmul. Am cunoscut oameni care, după ce apărea tulburelul, nu mai beau apă timp de vreo șase luni, cât îi ținea vinul. Orice „drog” e bun dacă e folosit cu măsură, dar cine nu poate pune o limită în timp sau cantitate, e sortit pierzaniei.
      O zi minunată să aveți!

  4. Foarte interesant articolul, Petru. Nu ştiu dacă mă pot numi o consumatoare înrăită de cafea, însă ştiu sigur că nu există zi ca dimineaţa la ora 9, să nu servesc o cafea naturală, mare, făcută la expresor şi fără zahar! Este viciul meu, de care nu ştiu dacă mă voi lăsa vreodată.
    Ai o seară minunată îţi doresc, Petru şi numai bucurii! 🙂

    1. Nu cred că e un viciu, dacă nu exagerezi și îți face bine. L-aș considera mai degrabă un stimulent pentru fizic și psihic, un mijloc de relaxare motivat și motivant, un tratament pentru inimă și cuget și multe altele, în funcție de persoană și personalitate. În anii ’90, beam și eu câte trei cești de cafea pe zi, alături de câte o țigară, neapărat. Acum, am lăsat țigara, dar, măcar o cafea pe săptămână tot consum.
      Poftă bună la cafeluța de azi, Ștefania! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.