O tragedie românească

Toată așezarea o cunoștea pe nana Floarea, o văduvă bătrână și firavă precum îi era pensia, dar aspră la lucru. Stătea într-o căsuță mică și veche și avea o grădină pe măsură. Toată ziulica o vedeai aplecată deasupra legumelor pe care le alinta ca pe niște copii, plivindu-le, udându-le și săpându-le. Când era vremea recoltei, o întâlneai în piață cu ce-i prisosea, pentru a-și completa venitul, căci traiul e scump și avea nevoie de lemne pentru iarnă și medicamente.

Ca și în alți ani, s-a interesat în stânga și-n dreapta pentru niște lemne de foc ieftine, după banii pe care a reușit să-i adune, fiind o femeie calculată și strângătoare. Își socotea fiecare leuț sau bucățică de lemn de foc. Astfel a găsit doi metri cubi de stejar noduros, dar la un preț pe care și-l permitea. Mai luase ea astfel de lemne și apelase la vecinul Ștefan, care i le-a crăpat. Păcat că pe bărbat l-a lăsat anul ăsta inima și s-a dus în lumea celor drepți, dar va găsi ea pe cineva s-o ajute. Gândea că-i vor ajunge până la primăvară, doar avea o sobă bună și o odaie mică, ce se încălzea repede și ținea căldura.

Însă și-a dat seama că nu-i ușor să găsească un bărbat pentru o astfel de treabă, cei harnici și în putere fiind plecați prin țară sau străinătate, la muncă. Nu era vreme de pierdut, căci frigul se apropia amenințător, așa că a ajuns la Lică, om sănătos și fără serviciu. Bărbatul a venit să vadă despre ce e vorba și a dat din cap cu înțeles:

– Nană Floarea, tare rele lemne ai luat. Io ți le fac bucăți, dar te costă mult, că-i lucru greu.

Bătrâna se resemnă necăjită și acceptă:

– Apăi, dragu mamii, ți-oi plăti cât îi cere, că io n-am putere să le sparg.

S-au tocmit la 80 de lei și, musai, o jumătate de pălincă. A socotit femeia că nu-și va lua medicamente o lună, că doar n-o muri din asta. A început Lică treaba și după un ceas de vreme a trimis-o pe bătrână după băutură, la pălincie, unde era mai bună. Calea până acolo era de aproape trei kilometri, dar nana Floarea era obișnuită cu drumurile, așa că s-a dus imediat, numai să știe că merge lucrul. Peste vreo două ore, când a revenit, nu mai erau multe lemne de crăpat, dar tare mică i se părea grămada de boci. Și-a exprimat uimirea, însă Lică i-a explicat:

– Așa se-ntâmplă cu astfel de lemne: bani puțini, lemne puține.

Femeia a suspinat necăjită și s-a dus să-i aducă omului un pahar și ceva de mâncare. Se gândea la ce era de făcut, căci, așa cum se vedea, lemnele nu i-ar fi ajuns. S-a dus apoi în grădină, să-și culeagă varza și să se mai liniștească. Când a revenit o aștepta Lică, să fie plătit. După plecarea omului, bătrâna și-a cărat lemnele în grajdul ce stătea să se dărâme, dar care oferea încă un adăpost împotriva precipitațiilor.

Așa a prins-o seara, obosită și flămândă, dar s-a culcat cu stomacul gol, lipsindu-i pofta de a mânca. Dimineață, mergând la haznaua din spatele grajdului, a descoperit misterul dispariției lemnelor: între budă și grajd, ascunse sub niște frunze mari de brusture și ramuri înfrunzite, erau mai bine de jumătate din ele. Bineînțeles că s-a dus din nou la Lică și l-a chemat să-și termine treaba. Acesta s-a răstit:

– Io mă duc, dar mai trebuie să-mi plătești, că-i un lucru mai greu decât am bănuit.

Văzând că nu-i chip să-l convingă altfel, nana Floarea a acceptat să-i mai dea 40 de lei și o jumătate de pălincă. Astfel că a ajuns să plătească pentru tăiat mai mult decât pe lemne. S-a mai socotit ea că nu-și va mai cumpăra carnea pe care o planificase de Crăciun și se va descurca în acest fel. De data asta, pe când a revenit de la pălincie, Lică terminase treaba, dar grămada de lemne era tot mică. A căutat bătrâna peste tot, dacă nu cumva erau dosite pe undeva, dar degeaba. L-a plătit pe om și s-a resemnat. Poate că o va ajuta Dumnezeu să treacă și peste iarna asta.

Așa a sperat ea, dar frigul a fost mare și, cu toată economia pe care a făcut-o, nanei Floarea i s-au terminat lemnele prin ianuarie. A găsit-o poștașul, care venea să-i aducă pensia. Era în pat, fără suflare, acoperită cu o plapumă țărănească din pene, niște pături și un palton.

A doua zi, la crâșma lui preferată, Lică se cinstea cu Nică, prietenul lui de pahar.

– Ai auzit cine a murit?, îl întrebă cel din urmă.

Lică dădu negativ din cap.

– S-a prăpădit și nana Floarea. Zice că a înghețat de frig în casă.

– Eh, pagubă-n ciuperci!, răspunse Lică ridicând paharul. Și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul.

Apoi a dat peste gât băutura și a început să râdă.

– Ce-i de râs?, se miră Nică.

– Mă gândesc că cine o să-i curețe haznaua o să găsească în ea aproape un metru cub de lemne.

– Nu înțeleg ce zici acolo, măi Lică.

– Lasă, măi Lică, noi să fim sănătoși!

Și mai comandă un pahar de vodcă.

Advertisements

Care este cel mai fericit moment al zilei?

Pentru cei cărora le este greu să se trezească dimineața, ar putea fi greu de crezut: ora din preajma micului dejun este cel mai plăcut moment al zilei. Analizând peste o jumătate de miliard de mesaje Twitter, cercetătorii au constatat că, în general, oamenii din întreaga lume sunt bine dispuși dimineața la trezire și că dispoziția lor se înrăutățește ulterior de la o oră la alta.

femeie-masca

Cercetătorul Michael Macy de la Universitatea Cornell a utilizat o metodă de studiu inedită: cu ajutorul unei rețele de supercomputere, a analizat 509 milioane de mesaje Twitter scrise de 2, 4 milioane de utilizatori, din 84 de țări, colectând cuvintele asociate cu stări de spirit pozitive și pe cele legate de stări negative. Rezultatele au fost comunicate în cadrul întrunirii American Association for the Advancement of Science.

Calculând proporția cuvintelor asociate cu stări pozitive și corelând-o cu orele la care fuseseră transmise mesajele, cercetătorul a mai constatat că oamenii tind să fie mai fericiți în weekend, sugerând că stresul indus de muncă și de transportul la și de la locul de muncă sunt factori care ne alterează dispoziția.

Totuși, lucrurile sunt mai complexe de atât: variația stării de spirit de-a lungul zilei nu este legată numai de muncă. Cercetătorii cred că somnul și ritmul natural al organismului joacă de asemenea un mare rol.

„Am constatat că oamenii sunt cel mai fericiți pe la ora micului dejun, după care dispoziția lor se înrăutățește. Nu este vorba numai de muncă, deoarece am observat același model și în weekend, doar că era decalat, întârziat cu aproximativ o oră și jumătate”. Cu alte cuvinte, și în weekend oamenii sunt cel mai bine dispuși tot dimineața, la puțin timp după trezire, doar că se scoală mai târziu.

Cercetătorul crede că această stare bună de spirit de la începutul zilei este determinată de faptul că organismul este împrospătat de somn, iar surplusul de bună dispoziție din weekend provine din faptul că ne sculăm la ce oră vrea corpul nostru, în loc să fim smulși din somn de ceasul deșteptător. Nevoia de somn ar explica, de asemenea, de ce folosim tot mai multe cuvinte negative pe măsură ce se scurge ziua.

Michael Macy și colegul său Scott Golder au constatat că același model este valabil în cea mai mare parte a lumii, în țări cu culturi și religii diferite, chiar dacă efectul de amplificare a bunei dispoziții în zilele libere din cursul săptămânii era decalat în funcție de programul de lucru din fiecare țară. De exemplu, în Emiratele Arabe Unite, unde zilele libere sunt vinerea și sâmbăta, oamenii erau cel mai fericiți în aceste zile.

Cercetătorii au scos în evidență și importanța sursei lor de informații: departe de a fi doar un spațiu plin de bârfe și discuții despre mărunțișuri, Twitter (ca și alte rețele de socializare) se poate dovedi o uriașă arhivă de conversații corelate cu un orar precis.

Dar ce putem face pentru a micșora acest efect de erodare a bunei dispoziții pe care îl au asupra noastră zilele de lucru?

Gary Cooper, profesor de sănătate și psihologie organizațională la Universitatea Lancaster, recomandă oamenilor să-și evite colegii agresivi și pesimiști; decât să încerce să rezolve sarcinile de lucru repede și prost, mai bine să ceară să li se acorde timp în plus pentru a face lucrurile bine; să încerce să păstreze o stare de spirit pozitivă; să se gândească la propria sănătate și la oamenii din afara serviciului la care țin și care sunt cu adevărat importanți în viața fiecăruia.

Sursa: Mail Online

Aproape totul despre cafea (VIII)

5 etape ale procesului de producție a boabelor de cafea

Etapele esențiale prin care trec boabele de cafea până ajung la produsul final:

1. Recoltarea. Fructele boabei de cafea (numite cireșe) se culeg manual, întrucât acestea se coc în diferite perioade ale anului;

2. Uscarea și selectarea. Fiecare fruct conține două boabe verzi, care se extrag prin uscarea sau decorticarea fructului. Selectarea și amestecarea boabelor de cafea se face pe categorii de calitate și în funcție de culoare și mărime;

3. Prăjirea. Prăjirea determină toate modificările fizice și chimice ale boabelor verzi: greutatea boabelor este redusă cu 16%, se dublează în volum, culoarea trece de la verde la maro intens și capătă gustul și aroma specifică. O condiție esențială a prăjirii este de a răspândi căldura, astfel încât toate boabele să fie prăjite pe toate părțile în mod egal și în același timp. Temperatura și durata procesului de prăjire sunt controlate cu grijă pentru a nu pierde aroma cafelei. În general, prăjirea ușoară conferă boabelor o aromă mai blândă, prăjirea medie produce o aromă bine definită și bogată, iar prăjirea puternică dă o aromă tare și distinctă;

4. Măcinarea. Boabele de cafea prăjite, sunt apoi măcinate până capătă aspectul unei pulberi aspre;

5. Spray drying și freeze-drying, două metode folosite pentru cafeaua solubilă

* În cazul metodei de spray drying, soluția de cafea este trecută printr-un jet continuu de aer fierbinte la capătul unui cilindru înalt, iar pe măsură ce picăturile cad, ele se usucă și se depun pe fundul cilindrului sub forma unei pulberi fine;

* În cazul freeze-drying, soluția de cafea este înghețată la -40°C, astfel încât se formează o pojghiță subțire, care va fi apoi spartă în bucățele mici. Granulele formate sunt apoi puse în camere de vacuum. Vacuumul scade temperatura de fierbere a apei și aceasta se evaporă chiar și la temperaturi atât de scăzute, menținând aroma cafelei și lăsând în urmă granule de cafea solubilă.

Află cum să-ți prăjești propriile boabe de cafea

Este esențial să ții minte că deși boabele de cafea verde pot fi depozitate pentru o perioadă de mai bine de un an fără să-și piardă aroma, odată prăjite, cafeaua ar trebui folosită maxim într-o săptămână. Dacă îți cumperi boabe neprăjite, poți să cumperi câte vrei odată, fără să-ți faci griji că o să se strice. Poți chiar să cumperi cafea vrac dacă vrei.

Ce unelte vei folosi?

Înainte să începi să prăjești prima ta porție de boabe, vei avea nevoie de câteva unelte. Pe lângă carnețel va trebui să îți cumperi și un aparat pentru prăjit cafea. Vei avea nevoie de un cuptor care poate să încălzească boabele la cel puțin 200 de grade C. Odată cu cuptorul vei avea nevoie de o tigaie pentru răcit și de o lingură de lemn. Pe post de tigaie, multă lume folosește o strecurătoare de aluminiu sau o tavă de prăjituri.

O măsură mică de bucătărie este, de asemenea, necesară când prăjești boabele de cafea acasă. Trebuie să fii sigur că întotdeauna măsuri cantitatea potrivită de boabe din lot, iar o scară îți permite să fii sigur de asta. Imediat ce ai strâns tot echipamentul, împreună cu boabele alese, este vremea să îți încerci îndemânarea la prăjit.

Cafea_Kopi_Luwak

Cum se face?

Începi prin a pune boabele în cuptor și imediat să le amesteci. Amestecă până când observi că boabele încep să se miște de la sine, iar asta durează de obicei un minut sau două până se întâmplă. Supraveghează boabele și fii atent când își schimbă culoarea în culoarea care vrei tu să fie. Vei auzi cum încep boabele să pocnească, lucru cunoscut sub numele de „prima crăpătură”, imediat după asta vor începe iar să pocnească, fapt numit „a doua crăpătură”.

Pentru ca boabele să se prăjească potrivit, poți să oprești cuptorul imediat ce începe a doua crăpătură. Dacă vrei ca boabele să fie prăjite mai tare, poți să lași boabele în cuptor mai mult. Vei observa că boabele tale vor căpăta un aspect lucios și din cuptor va începe să iasă fum. Odată ce boabele vor fi prăjite după cum ai vrut, pune-le în tigaie la răcit într-un singur strat. Dacă vrei, poți ușor să amesteci boabele cu apă pulverizată.

Odată ce au fost prăjite cum trebuie, pune boabele într-un recipient etanș. Să-ți prăjești boabele de cafea nu este un proces complicat imediat ce ai puțin antrenament. Te vei bucura de propriile amestecuri de cafea prăjită în cel mai scurt timp.

CAFEAUA IDEALĂ

* Cafeaua ideală se face dintr-o ceașcă de apă și o linguriță cu vârf de pulbere de cafea

Secretul cafelei perfecte

Cafeaua italiană, cunoscută mai ales sub formă de espresso și cappuccino, este în pericol să-și piardă bunul nume, din cauza multor cafenele care nu știu să o prepare corect. Spre exemplu, un espresso trebuie să aibă „o nuanță castanie cu înflorituri roșii și o consistență fumurie care duce la formarea unui model uniform ce închipuie dungi de tigru”.

Pentru a fi considerat perfect, un cappuccino trebuie să conțină 25 ml de espresso și 125 ml de lapte. Spuma laptelui trebuie să fie albă și vârstată cu ciocolata și eventual să conțină un dram de alune pisate. Există voci care susțin că de fapt calitatea cafelei e dată de apă, cea mai bună cafea italiană fiind produsă la Neapole, datorită faptului că orașul folosește sursa de apă descoperită de romani, iar apa foarte dură de aici dă un gust deosebit cafelei.

Espresso, așa cum indică și numele, este o cafea preparată pentru a fi gustată în acel moment. Espresso este un tip de cafea tare, obținută prin trecerea aburului prin boabele de cafea, la presiune înaltă, într-o mașină de espresso. Un esspresso perfect va avea o spumă aurie-maronie, groasă la suprafață. Dacă această spumă este cum trebuie să fie, zahărul va pluti câteva secunde la suprafață atunci când este adăugat cu lingurița.

Espresso este punctul de pornire pentru mai multe tipuri de cafea, precum Cappuccino, însă mulți împătimiți insistă ca această cafea tare să fie băută ca atare, eventual cu puțin zahăr. Cafea se poate prepara la filtru, la ibric (cafea turcească) și espresso. În opinia specialistului, cea mai bună este cea de la espresso.

Se bea foarte multă cafea la filtru. Din păcate aceasta ne otrăvește. Cea mai bună cafea este la espresso, pentru că timpul necesar extracției este de 25 de secunde. Apa fiartă extrage din cafea doar aroma, nu trebuie să simți amăreală. De la espresso se simte și gustul de cafea, în plus este mai sănătoasă.

Variante la cafea lungă

Alternativele la cafea lungă este cappuccino și late macchiato. Un cappuccino este făcut din cafea espresso, lapte și spumă de lapte. În macchiato intră aceleași ingrediente, însă laptele este în cantitate mai mare.

(va urma)

după Mariana Vinereanu

Daruri de tot râsul

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Preotul: – Ce-mi băgași, fiule, în buzunar?
Enoriașul: – O bancnotă de 50, părinte…
Preotul: – Apăi, de ce crezi tu fiule că-i zice sutană?
.
* – De ce bei, Costică?
– Am trei băieți și toți sunt la armată!
– Dar tu, de ce bei?
– Am trei fete și toată armata-i la mine…!!!
.
* Un bețiv începe să urle în autobuzul plin de călători:
– Voi, ăia din spate, sunteți niște bulangii, ăia de la mijloc, hoți și ăia din față niște dobitoci.
Șoferul, nervos, pune o frână de se dau toți cu cracii în sus și strigă la el:
– Ia mai zi o dată, care sunt dobitoci, bulangii și hoți?
Bețivul se culege de pe jos și zice:
– Da’ de unde să mai știu, că acum i-ai amestecat pe toți.
.
* ATENȚIE!!!
Circulă pe Facebook, și nu numai, un virus care vă citește mesajele, emailurile, pozele, parolele, conturile pe care le aveți!!!
E foarte periculos!!!
Numele lui e: NEVASTA!
.
* – De ce cozonacul este de sex masculin și pâinea este de sex feminin?
– Cozonacul are ouă!
.
* Un moș vine cu nevasta de 20 de ani la maternitate, să nască. Toată lumea:
– Tataieeee, felicitări, da’ cum ai reușit?
– He-heeee, dragii moșului… am ținut motorul mergând!!!
După un an jumate-doi, iar la maternitate. Iar este întrebat și iar răspunde:
– He-heee, dragii moșului… am ținut motorul mergând!!!
După încă doi ani, iese doctorul din sală:
– Și cum ziceai tataie că ai făcut?
– Am ținut motorul mergând.
La care doctorul:
– Auzi tataie… ar cam fi fost vremea să schimbi uleiul. E negru!
.
* Ion către Mărie:
– Mărie, ești ca un nor.
Mărie, cu zâmbetul pe buze:
– Alb și pufos?
Ion:
– Nu, dar atunci când pleci, parcă mi se luminează ziua. 🙂
.
* Un tip își savurează berea într-un bar. Din dorința de a conversa, se apleacă spre femeia solidă de lângă el și îi spune:
– Vrei să auzi un banc trăznet cu blonde?
Cu o voce răgușită, ea îi răspunde:
– Până să te apuci să spui bancul, cred că ar fi bine să clarificăm câteva detalii: Eu sunt blondă, am 1,80m, 88kg și sunt campioană balcanică la judo. Blonda de lângă mine este ofițer de aviație, iar cea care stă lângă ea este halterofilă! Mai vrei să ne spui bancul acela cu blonde?
Omul stă ceva timp și se gândește.
– Nu prea, spune el. N-am chef să-l explic de trei ori.
.
* Pinocchio îi zice lui papa Gepetto:
– Tată, penisul meu e denivelat și plin de așchii și urât și… nu am succes la fete!
– Fiule, când te-am creat, nu am acordat mare atenție acestui lucru, dar du-te la magazin și cumpără niște șmirghel și se rezolvă.
După un timp, Gepetto îl întreabă pe Pinocchio:
– Ei, fiule, ai rezolvat problema cu fetele?
– Tată, după ce am cumpărat șmirghelul, cine mai are nevoie de fete?
.
* Un tată îngrijorat își așteaptă fiul acasă. Într-un târziu sosește, și este luat la întrebări:
– Unde ai stat până la ora aceasta?
– Tată, azi mi-am pierdut virginitatea.
– Extraordinar! Așează-te și bem un pahar pentru acest eveniment.
– Putem să bem, dar nu pot să mă așez.
.
* Ion și Mărie la maternitate:
– No, Mărie, ce avem?
– Băiat.
– No… și cu cine samănă?
– … degeaba-ți spui, că nu-l cunoști.
.
* O să-l numesc „smart phone” în ziua în care o să strig „Unde dracu’ mi-e telefonul?” și el o să răspundă:
„Sunt aici, sub geacă”
.
* – Am un câine extraordinar. Mă simte de la un kilometru. Ce spui de-asta?
– Trebuie să faci baie mai des.
.
* Dacă femeia nu s-ar fi opus, Kama Sutra ar fi avut o singură pagină.

Crăciunul lui Lică

Mai era o lună până la Crăciun și pe uliță se auzea tot mai des guițatul muribund al porcilor sacrificați. Aproape fiecare gospodar a crescut cel puțin un grăsun pentru această ocazie, iar cei care n-au avut timp sau înclinare pentru o asemenea îndeletnicire cumpărau din târg sau de la vecini. Lică era chemat adesea de către cunoscuți să ajute la doborârea și ținerea victimei până era străpunsă de cuțitul lung al gazdei sau al măcelarului și era răsplătit cu un pahar-două de pălincă, tare ca granitul. În timp ce o savura și îmbuca după ea o pancovă, se uita cu jind la animalul înjunghiat, gândindu-se la bunătățile ce vor rezulta din prepararea lui. Fiind mare amator de carne, își frământa mintea pentru a găsi un mod de a avea și el parte de un porc și, în cele din urmă, în capul lui odihnit s-a aprins un „bec”. Și-a amintit că vecinul Viorel i-a cerut în vară să-i vândă o fâșie de pământ din capătul orgăzii moștenite de la soacră. Nevasta lui, Dorina, nu a vrut să vândă, ca să nu-și încalce promisiunea făcută mamei sale de a nu înstrăina niciun metru din proprietate. Lică, în schimb, l-ar fi dat pe tot și ar fi scăpat de cosit sau prășit.

S-a dus omul acasă, hotărât să nu mai lase după femeie și a convins-o, prin metode mai puțin oratorice, să meargă și să bată palma cu vecinul. Cu mia de lei primită, a găsit în târgul de la sfârșitul lui noiembrie o scrofiță de o sută de kilograme, după ochi. Cât de țanțoș venea el spre casă trăgând de funia de care era legat frumusețea de animal!

A doua zi, de cum s-a luminat de ziuă, s-a sculat plin de importanță și a trimis-o pe Dorina după un flacon de pălincă, ca să aibă spor la treabă. Nevasta i-a sugerat să-l cheme pe vecinul Ștefan, de măcelar, căci se pricepea și avea scule potrivite. I-ar fi dat în schimb niște caltaboși și ceva carne. Lică a sărit ca ars:

– Tu ești nebună, femeie? Să risipim carnea?! De-ai știi câți porci am tăiat și preparat la casa părintească! Fiecare avea peste un sfert de tonă. Am meseria asta la degetul mic, ai să vezi tu!

Omul a uitat sau nu a vrut să spună că porcii i-a tăiat taică-su și erau sub 150 de kilograme. După ce a băut un pahar de tărie, a chemat trei vecini să-l ajute la străpuns, apoi i-a chemat în casă pentru a-i servi după datină. Vecinii s-au scuzat și i-au spus că au de lucru, deci nu beau așa dimineață. Lică nu s-a supărat deloc și, după ce a mai dat pe gât conținutul unui pahar, s-a apucat de pârjolit. Din când în când se oprea și-și aprindea câte-o țigară, mai intra în casă și se adăpa din flacon. Până spre seară a reușit să tranșeze carnea și s-o bage în casă, dar și sticla era goală, iar el se împleticea la fiecare pas. În timp ce Dorina își frământa mâinile, necăjită, el s-a aruncat în pat înjurând de toți sfinții, până a adormit.

A doua zi s-a sculat mahmur și târziu. Și-a trimis nevasta să împrumute o mașină de tocat carne și să mai aducă un flacon de tărie. Ștefan avea pălincă de cazan, îi dădea pe datorie, dar când lua Dorina salariul trebuia să-l dea jumătate la el. Așadar, după ce i-a mai venit pofta de lucru, s-a apucat de pregătit carnea pentru cârnați, caltaboși și saramură. Timpul trecea repede, el se mișca alene, între două pahare și țigări, așa că spre seară treaba nu era gata, dar el era „obosit” din nou.

În cea de-a treia zi, Dorina a mers să împrumute o mașină de umplut mațele și, la căderea întunericului, se părea că treaba era pe terminate. Femeia își amintea că Ștefan a tăiat un porc de 140 de kilograme și pe la amiază le-a adus să guste din cârnați și sângeret. Ce mare diferență!

Îi era jenă să meargă, după atâtea zile, să-i ducă și ea ceva de gustat. Așa că, în cea de-a patra zi s-a pus să topească grăsimea pentru untură și jumări, iar pe Lică l-a trimis să ducă cârnații și alte bucăți de carne la afumat.

Avea vecina Mărioara o afumătoare liberă și era femeie  de omenie, astfel că l-a lăsat pe Lică să-și pună cărnurile la afumat, doar să-și aducă rumeguș. S-a oferit chiar să-l ajute la agățat cârligele, dar omul a refuzat cu un aer de profesionist. În timp ce vecina era la biserică, a rămas Lică stăpân pe afumătoare și a făcut un jar pe cinste, să nu dureze prea mult operațiunea. Apoi a mers să se culce. Când a venit Mărioara acasă, a găsit construcția în flăcări și a sărit cu vecinii să stingă vâlvătaia. Carnea se făcuse scrum. Ce putea să-i mai zică omului? L-a rugat doar să vină și s-o ridice la loc, căci mai avea scânduri.

De parcă asta n-ar fi fost destul, a dat Dumnezeu o vreme, călduroasă înainte de sărbători, și carnea din saramură s-a împuțit rău. Se pare că nu a fost suficientă sare și acum nu aveau decât s-o arunce cu totul. Astfel că în seara de Crăciun, Lică și-a fript o fleică de slănină cu omletă și s-a culcat devreme, cu creierii îmbibați de alcool, precum îi era obiceiul. Copiii din localitate s-au pornit la colindat, ocolind de departe singura casă scufundată în întuneric.

Cea mai scumpă brânză din lume

Ați auzit de Pule? E cea mai scumpă brânză din lume!

Zilele trecute, World Record Academy a validat un nou record la categoria Cea mai scumpă brânză din lume. Este vorba despre o specialitate sârbească, făcută din lapte de măgăriță și care poartă numele de (scuzați!) Pule. Această brânză este făcută la o singură fermă din țara vecină și prietenă, și anume la Zavasica, situată la aproximativ 80 km distanță de Belgrad. Acolo se găsesc aproximativ 130 de măgari și măgărițe, care trăiesc în regim de rezervație. Este, de altfel, singurul loc din lume în care măgărițele sunt mulse în scopul obținerii de brânză.

„În primul rând, ideea e să salvăm aceste animale de la dispariție. Dar, cu ajutorul lor, facem și anumite produse care ne permit să ne finanțăm și, astfel, să ne atingem scopurile”, a declarat pentru agenția Reuters șeful rezervației, Slobodan Simic.

Sunt necesari 25 de litri pentru un singur kg de Pule, care este o brânză albă și sfărâmicioasă. Măgărițele sunt mulse de 3 ori pe zi, manual (nu există, firește, mașini automatizate pentru așa ceva). Iar producția zilnică pentru fiecare femelă este de doar 2 dl, randament care explică și el prețul exorbitant al produsului final.

Pule-cea-mai-scumpa-branza-din-lume_810f32fdc6

Despre laptele de măgăriță se spune că este foarte sănătos pentru om. Are proprietăți anti-alergenice, conține doar 1% grăsime, dar de 60 de ori mai multă vitamină C decât laptele de vacă. Nu se consumă decât proaspăt, pentru că aceste calități s-ar pierde în momentul fierberii.

„În toată lumea, nimeni nu produce brânză din lapte de măgar în afară de noi. Prețul ei normal ar fi de 3-4-5 mii de euro pe kilogram. Ne-am încumetat totuși să facem această brânză la un preț mai acceptabil, de aproximativ 1.000 de euro/kg, dar chiar și așa tot este cea mai scumpă brânză din lume”, a mai spus Simic.

Totuși, acest record trebuie privit cu oarecare circumspecție, pentru că Pule nu poate fi cumpărată, cel puțin deocamdată, nicăieri în lume. Așa că, pentru moment, cea mai scumpă brânză din lume ce poate fi achiziționată de oricine este franțuzeasca Beaufort d’Eté, care nu costă „decât” $44,99 livra. Adică mai puțin de o zecime din prețul brânzei sărbești. Iar dacă nu vă place brânza, atunci să știți că laptele de măgăriță are și alte proprietăți interesante, deja exploatate de fabricile de produse cosmetice. Probabil că vă mai amintiți legenda care spune că Regina Cleopatra a Egiptului făcea baie în lapte de măgăriță, ca să rămână tânără și frumoasă. Problema e că, după aproximările aceluiași Slobodan Simici, umplerea unei singure căzi ar costa în jur de 5.000 de euro.

Sursa: e-mail

Nu ne temem de Rusia!

Regele Ferdinand este o fregată din clasa 22 și actuala navă-amiral a Marinei Militare Române. Înainte de a fi vândută României, HMS Coventry aparținea Marinei Regatului Unit.

.FREGATA REGELE FERDINAND - PLECARE

Datele generale despre navă:
– deplasament………………….4900 tdw
– lungime………………………148,2 m
– lățime……………………….14,75 m
– viteză maximă…………………30 Nd
– pescaj maxim………………….6,4 m
– număr punți…………………..8
– autonomie…………………….4500 Mm
– armament:
* tun super-rapid 76 mm Oto Melara
* instalații lansare torpile
* sistem de comandă asistat de calculator
* instalații de bruiaj pasiv
* sisteme de luptă electronică
* 9 sisteme radar
* sistem de propulsie, 4 turbine Rolls-Royce
* elice cu pas variabil
* 4 Diesel generatoare a câte I MW la 450 V/60 Hz/3 faze

Unii strâmbau din nas și mârâiau: „Ce mare scofală un singur tun?”. În fapt, e doar pentru mascare. Adevărul însă îl reprezintă ARMAMENTUL SECRET NEDETECTABIL:

Odată lansat proiectilul, nici nu știi ce te-a lovit.

Iar dezastrul e iremediabil!

Sursa: e-mail

Aproape totul despre cafea (VII)

Trezește-ți simțurile la o ceașcă de cafea… în jurul lumii (continuare)

Arabia

Cafeaua arăbească se face la ibric, asemănătoare cu cea turcească, însă diferă ingredientele. Cafeaua arabică este un amestec de cafea și ierburi aromate. Pentru cafeaua arăbească avem nevoie de 3 cești de apă, 3 lingurițe de cardamon (sau ghimbir măcinat), 2 lingurițe de cafea arabica și un sfert de linguriță de șofran (opțional). Se încălzește apa până să ajungă să fiarbă, se pune cafeaua, se ia de pe foc și se lasă să se așeze 5 minute. Se pune cardamomul sau ghimbirul și șofranul peste cafea, se amestecă și se mai fierbe încă o dată. Se servește caldă.

India

Madras este cafeaua tradițională indiană (făcută din rădăcină de cicoare sau cu conținut de cicoare), preparată și servită într-un filtru special din oțel inoxidabil. Acest filtru are 2 recipiente, unul perforat în care se pune cafeaua de cicoare, iar celălalt în care se pune apa. Mod de preparare pentru o ceașcă de cafea:

Se fierbe 1/4 de ceașcă de apă în recipientul pentru apă. Deasupra acestui recipient se pune cel perforat, în care se adaugă între 1/2 și 2 lingurițe de cafea de cicoare (depinde cât de tare vreți să iasă cafeaua). Separat se fierbe 3/4 de ceașcă de lapte peste care se adaugă cafeaua în clocot. Acest amestec se servește de preferat într-un recipient de oțel inoxidabil. Filtrul care conține amestecul de cafea și lapte se ridică la câțiva centimetri deasupra și se toarnă ușor conținutul într-o cană, astfel încât să se formeze spumă în timpul turnării. Se servește fierbinte.

Indonezia

Cafeaua balineză este un stil de cafea foarte similar cu cafeaua turcească sau grecească specific insulei Bali, Insula Zeilor, din arhipeleagul indonezian. Doar că această cafea este măcinată mai mare, nu așa fin ca și cea turcească sau grecească. Cafeaua este fiartă împreună cu o bucată solidă de zahăr brut.

Tailanda

Cafeaua tradițională tailandeză se numește Oliang sau Oleang și este o mixtură din cafea tailandeză, boabe de soia și porumb. Oleangul este un soi de Frappe, deoarece se servește cu gheață. Vânzătorii ambulanți își demonstrează măiestria în prepararea oleangului într-un mod unic și rapid. Pentru prepararea cafelei avem nevoie de: muslin, un filtru special din oțel inohidabil, ca o sită lungă și foarte deasă, 2 recipiente din oțel inoxidabil (asemănător cu cel în care se servesc și cafeaua indiană) sau 2 cești extra-largi cu toartă și un recipient plin cu apă clocotită (puteți folosi un ibric).

Pasul 1. Puneți 2 lingurițe de cafea tailandeză în filtrul muslin. Poziționați filtrul deasupra ceștilor și turnați apă fierbinte astfel încât să treacă prin ceașca de desubt. După ce s-a umplut o ceașcă, poziționați din nou filtrul deasupra celeilalte cești și tot așa.

Pasul 2. Turnați cafeaua din cești peste cafeaua din filtru. Practic se repetă pasul 1, doar că se trece cafeaua rezultată de la pasul 1 din nou prin filtru, peste același zaț de cafea. Lăsați să se scurgă bine cafeaua din filtru în cești. Pasul 2 se mai repetă încă o dată.

Pasul 3. Se pun 2-3 lingurițe de zahăr granulat alb într-un pahar peste care se pune cafeaua (paharul să fie rezistent la temperaturi înalte, cafeaua fiind fierbinte). Se amestecă bine zahărul și cafeaua.

Pasul 4. Separat se pisează gheața.

Pasul 5. Gheața se pune în cești largi și apoi se toarnă cafeaua care se servește rece. Se bea cu paiul.

Vietnam

Pentru prepararea cafelei vietnameze avem nevoie de un filtru special de cafea, și cafea de cicoare sau cafea normală. Se poate prepara cu lapte sau fără și se poate servi fierbinte sau rece, în funcție de preferințe. Dacă se dorește servită cu lapte, se pune laptele în cană, dacă nu, nu se pune nimic. Deasupra cănii se așează filtrul de cafea, ca o pălărie, în care s-au pus 2-3 lingurițe de cafea. Se scutură filtrul astfel încât cafeaua să se așeze uniform pe suprafața perforată a filtrului. Se strânge șurubul filtrului astfel încât să nu fie nici prea larg, nici prea strâns, se pune cealaltă sită a filtrului, cu acea țeavă specială deasupra cafelei prin care se toarnă apa fierbinte. Se pune capacul și se lasă exact 20 de secunde (nici mai mult, nici mai puțin). După care se ia filtrul de deasupra cănii și se servește fie fierbinte, fie cu cuburi de gheață.

Brazilia

Cafeizhino este cafeaua specific braziliană, neagră și foarte tare, care se oferă în semn de ospitalitate și se spune că este nepoliticos să o refuzi. De obicei se oferă gratuit în restaurantele braziliene după masa. Ei o servesc black, fără zahăr și fără lapte, în cești mici. Seamănă foarte bine cu ristretto italian, doar că se face din cafea braziliană.

Mexic

Cafea mexicana se face la filtru și avem nevoie de scorțișoară, zahăr, sirop de ciocolată și vanilie. Se pune cafeaua mexicană măcinată în filtru, împreună cu scorțișoara (după gust). După ce se face cafeaua la filtru se adaugă sirop de ciocolată, lapte și zahăr și se amestecă până se topește zahărul. Se adaugă vanilia și se servește decorată cu bețișoare de scorțișoară.

cafeaua-de-doua-ori-mai-scumpa-in-romania-decat-pe-piata-internationala-1

Despre cafea, știați că… ?

* La cumpărarea unui parfum este indicat să ai la tine puțină cafea, pe care să o miroși în „pauzele” de testare a mai multor parfumuri. Astfel, simțul olfactiv va fi readus în stadiu neutru și vei simți mai bine aroma fiecărui parfum.

* Unele dintre cele mai mari afaceri ale secolului au început prin a fi mai întâi cafenele. Printre ele se numără și Lloyds of London sau New York Stock Exchange.

* La sfârșitul secolului al XVI-lea existau peste 500 de cafenele în Istanbul.

* Atunci când înflorește, copacul de cafea are peste 30.000 de flori albe, însă acestea rezistă maximum 48 de ore.

* Cafeaua își mărește volumul în timpul prăjirii cu 18,60%. Indiferent că e vorba de boabe, de cafeaua măcinată acasă sau de cea cumpărată la pachet, vidată sau măcinată în prealabil, cafeaua trebuie păstrată în recipiente închise ermetic, la o temperatură constantă, la răcoare și ferită de orice sursă de lumină. ATENȚIE: nu păstrați cafeaua la frigider, pentru că în momentul în care o scoateți pentru a prepara o ceașcă, se produce condens în recipientul în care o păstrați. Mai mult, cafeaua boabe își menține aroma un timp mai îndelungat, de aceea ar fi bine să cumpărați boabe pe care să le măcinați atunci când le preparați, pentru un gust cât mai intens și o prospețime cât mai mare.

(va urma)

după Mariana Vinereanu