La pescuit, de Sf. Mărie Mare

Îmi amintesc că era o zi călduroasă de august, mai precis data de 15, de Sf. Mărie Mare. Am plecat la țară, în comuna mea natală (e drept că acum e un „orășel agricol” de toată frumusețea), iar pe la amiază m-am socotit să ies la pescuit. Îmi iau bățul, câteva râme anemice, o sticlă cu vin din struguri de roșcă locală, o bucată de caș și aparatul foto, în speranța că o să imortalizez o captură frumoasă.

Am găsit o baltă la marginea localității, lângă niște căsuțe de lut, țigănești. Mă așej pe iarba deasă și înfierbântată de soarele dogoritor, bag o râmă pe ac și-o arunc în apa acoperită în mare parte de vegetație. Trece aproape o oră fără să am vreo emoție pescărească și mă gândeam să schimb locul, când se apropie de mine o țigăncușă superbă, cu ochi galeși și cu un corp îmbietor. Era desculță, îmbrăcată lejer, dar curat și avea un mers de felină sălbatică.

Se oprește lângă mine și mă întreabă dacă am avut noroc la pește. La răspunsul meu negativ, se așază atât de aproape încât corpurile ni se atingeau. Simțeam că iau foc… și asta nu din cauza soarelui! La vederea sticlei de vin, pe care am pitit-o în apropiere, sub o frunză de brustur, mă întreabă dacă se poate servi. Nici n-am apucat să-i răspund, că ea a desfăcut cu abilitate sticla și a băut câteva înghițituri. Mi-o întinde apoi mie și beau cu plăcere după ea. Am terminat împreună băutura și cașul, după care, din vorbă-n vorbă, am ajuns să ne sărutăm pătimaș.

Putea să tragă orice pește, să-mi ducă undița cu totul, nu-mi mai păsa de nimic altceva. Am făcut dragoste cum nu mai făcusem niciodată și nici nu cred că voi mai face. Era voluptoasă, era tânără, era bună în toate mișcările, iar eu eram în al nouălea cer. Mă pierdeam în brațele ei, explorându-i fiecare părticică și găseam mereu ceva nou și îmbietor. Timpul de extaz a trecut precum o clipă magică, când aud deodată o voce puternică ce m-a readus cu picioarele pe pământ.

– Bă, ce faci cu sor-mea?

Ridic capul și văd o namilă de țigan, cu privirea încrucișată și sprijinindu-se de o bâtă ciobănească, la fel de impresionantă. Nu am știut ce să-i răspund și nici n-am apucat. Cu un gest amenințător, mă „invită” să-l urmez. Ne-am îmbrăcat rapid, deodată cu diva, am abandonat undița, dar mi-am luat aparatul foto și am pășit în direcția indicată. Înainte de tăvăleală, apucasem să fac niște poze cu țigăncușa care pretindea că se numește Regina… și Maria.

Deci, ne mână namila cu bâta și cu privirea împrățtiată, într-un bordei întunecos și cu iz stătut. Înăuntru, pe o saltea așezată pe pământul răcoros, trona o țigancă grasă rău, care ar fi avut nevoie de un ajutor consistent pentru a se ridica în picioare. Cu o voce dogită, mă întreabă ce intenții am, acum că i-am necinstit fata-i virgină. Încerc să mă apăr explicând că nu i-am făcut niciun rău, iar de însurătoare nu poate fi vorba. În sinea mea mă gândeam că mi-ar plăcea așa o nevestică, dar, uitându-mă la mama și fratele ei, mi se stingea tot focul pasiunii. După îndelungi negocieri, cu un ochi la bâtă și cu unul la vlăjgan, am scăpat dându-le ceasul de mână și aparatul de fotografiat. Bani nu aveam la mine și m-am bucurat că am scăpat nevătămat.

Au trecut câteva săptămâni de atunci și nu a fost o zi să nu mă gândesc la fermecătoarea țigăncușă. Ce mare era deosebirea dintre ea și mamă, respectiv fratele ei! De la cer la pământ. Oare așa ar arăta și ea după ce se va mărita? M-am interesat și am aflat că a plecat în alt județ.

23axqSUGyPy0IMBZ2k-ARZMVt8I5IFdOwmiXgMmM31UyxAE_oMqOgA==

Într-o zi am trecut întâmplător pe la târgul de vechituri din comună. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut, pe o masă, aparatul meu de fotografiat. Fiind chiar ieftin, l-am răscumpărat cu mare bucurie. La o privire mai atentă, am constatat că filmul meu era încă înăuntru, intact. Eram foarte fericit și am scos imediat pozele. Aveam o amintire și o dovadă a faptului că totul a fost real, ca o minune într-o mare sărbătoare.

24 thoughts on “La pescuit, de Sf. Mărie Mare

    1. Recunosc că nimfa era mai ”dotată”, dar mie îmi plac fetele mai plinuțe, iar gustul diferă de la om la om. În plus, aparatul foto îngrașă, precum televiziunea, așa că doar sânii și ochii sunt redați cu acuratețe.😉

  1. Petre! Eşti…eşti… o figură! Povesteşti fain, cu har…oferi o lectură plăcută şi chiar şi un pescuit banal la tine poate deveni un “roman poliţist” cu scene de amor!
    A se citi: mi-a plăcut povestirea ta!

    1. A se reține: sunt încântat de aprecierea ta, dragă Erika! E drept că pescuitul poate să-ți aducă multe surprize, și nu neapărat din domeniul piscicol, dar cred că și tu știi sau ai mai auzit întâmplări de acest gen. De aceea mă bucură mult comentariul tău!🙂

  2. Siropoasă şi captivantă povestea ta, Petru! Amintirile clipelor frumoase, trăite la ma maxim, rămân în suflet pe veci!
    Bine că ai recuperat lucrurile tale dragi.
    O zi minunată îţi doresc, Petru şi numai bucurii!🙂

    1. Ai mare dreptate, dragă prietenă. Fără amintiri frumoase nu am avea niciun chef de viață și nici vrerea de a mai trăi. Ele sunt un motiv întemeiat să dăinuim, să le rememorăm mereu și să le povestim mai departe, pentru a-i stimula pe cei cu simțul imaginației.
      Să fii iubită, fericită și mereu frumoasă, Ștefania!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s