Sex, crimă și gastronomie. Molestarea

Persoanelor slabe de înger și/sau cu stomacul sensibil, le este recomandat să nu citească această povestire, mai ales partea a doua.

Născută și crescută într-un sat din Țara Oașului, Mona era o fată tare atrăgătoare, cu părul blond curgându-i în valuri cuminți, până la mijlocul siluetei zvelte și bine clădite. Pe lângă frumusețe mai avea și o tărie de caracter care îi dădea suficiente speranțe să reușească în viață.

Deși singură la părinți, a avut parte de o copilărie frumoasă și liniștită, cu tot ce avea nevoie o fată obișnuită, chiar dacă nu făcea parte din pătura mai înstărită a așezării. Jumătate din consăteni erau plecați peste hotare și când se întorceau ambiția lor era să-și ridice case cât mai mari și spațioase, cu câte 8-10 camere, acareturi și chiar piscină. Să nu mai vorbim de mașinile strălucitoare, la care se uita și ea cu jind.

Ai ei erau bătrâni, bolnăvicioși și trăiau din pensia moșului, după 24 de ani de minerit. Mai aveau pământ, dar de multe ori era greu să găsească zilieri pentru a-i ajuta la lucrările mai grele. Un hectar l-au vândut să o poată ține pe ea la școală. A făcut liceul la Negrești-Oaș, cu rezultate foarte bune, după care a dat la Facultatea de Filologie din București. Îi plăcea limba română și voia să predea într-un oraș mare, în care oportunitățile erau la tot pasul și lumea o fascina. A reușit fără probleme și s-a cazat la un cămin studențesc.

Acolo a cunoscut-o pe Leti, o olteancă micuță și simpatică. Avea părul negru, tuns studențește, ochii ca niște cărbuni jucăuși și purta mereu haine închise la culoare, ca să se asorteze, zicea ea. Au devenit prietene bune și în timpul liber erau mereu împreună. Letiției nu-i prea plăcea să învețe și se motiva cu faptul că voia doar să aibă o diplomă, pentru orice eventualitate. Mergea des la restaurantul Perla, unde era patron cumnatul ei, cunoscut în lumea interlopă drept „Bibanul”. Când nu avea mult de învățat, o însoțea și Mona. Astfel a cunoscut-o și pe sora Letiției, care s-a măritat din interes cu Bibanul, la insistențele părinților. De altfel acesta era cu 18 ani mai bătrân, dar avea bani mulți și toată lumea știa că ei proveneau din afaceri cu droguri și prostituție.

A stat un timp și la pușcărie, dar a mituit pe cine trebuia și dovezile au dispărut. Era vorba, în principal, de procurorul Ivănescu, pe care-l avea la degetul mic. Pe el și pe nevasta lui, care era judecătoare. În semn de recunoștință i-a oferit un Ferrari, pe care Ivănescu l-a dăruit fiului său, Tony. Urmând tradiția familiei, acesta s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care nu o prea frecventa. Oricum, era doar o formalitate pentru el. Mergea mai des la sala de forță și-și întreținea fizicul pe care-l etala cu orice ocazie. Avea „pătrățele” evidente și nenumărate tatuaje.

Fetele îl sorbeau din priviri când demara cu mașina de un argintiu metalizat. La multe le venea rândul să ocupe efemer scaunul din dreapta, dar se debarasa rapid de fiecare din ele, căutând iar și iar altă fată pe care s-o seducă.

Mona l-a cunoscut doar cu câteva luni înainte de absolvire și, la fel ca și celelalte, ar fi vrut să-i intre în grații. La urma urmei, era un băiat frumos, cu avere și un viitor strălucit. O partidă pe cinste!

Nici el n-a rămas impasibil când a văzut-o. A invitat-o la masa lui, iar ea a acceptat, însă împreună cu Leti… Au băut șampanie și au savurat caviar. Apoi, Tony i-a cerut să-l însoțească la o plimbare cu mașina. Aici ea s-a codit. Îi știa reputația de cal breaz și auzise de zvonurile care spuneau că a ar fi abuzat de unele fete. Ea era încă „fată mare” și așa voia să se păstreze până la cununie. Se temea că dacă va ceda, va fi abandonată ca și celelalte. Așa că a găsit un pretext și l-a refuzat politicos.

Anii de studiu au trecut repede, a terminat șefă de promoție, dar acum trebuia să se gândească la un loc de muncă. Leti avea asigurată o catedră la o școală din Capitală. I-a aranjat sora ei, intervenind cu niște plicuri bine plasate, ea mai trebuind doar să dea un examen de titularizare.

Mona, însă, nu cunoștea pe nimeni și nici bani de mită nu avea. Tot prietena ei a liniștit-o și i-a promis că până la examene o să o ajute ea cumva, așa că i-a mai venit inima la loc. Se îndrăgostise de București, unde viața era cu totul altfel: strălucitoare și palpitantă. Și-a făcut valiza și s-au despărțit în Gara de Nord, cu promisiuni și speranțe.

Timpul trecea mai greu acasă, avea alt puls, de parcă totul era nemișcat. Mergea la strâns de fân și când era sus, pe căpiță, ochii ei albaștri se pierdeau în depărtare, spre orașul ispititor. Uneori primea câte un telefon de la Leti și vorbeau mult, cu patimă. La ultimul dintre ele a auzit și vestea mult așteptată. Totul era aranjat și putea să meargă!

Examenele începeau luni, iar ele se vor întâlni duminică, la Perla. Nu-și amintea să fi fost vreodată mai fericită! Nu avea niciun dubiu că va reuși. Seara, cum venea de pe câmp, repeta mereu fiecare subiect posibil și era sigură pe ea. Avea o memorie de invidiat, care o ajuta enorm.

Sâmbătă seară a luat acceleratul de București și dimineață a sosit în gara cea mare și aglomerată. S-a dus la hotel și după cazare și un duș răcoritor a pornit spre restaurant. Nu simțea oboseala drumului, dar plănuia să se culce diseară mai devreme, pentru a fi odihnită a doua zi. Nici nu mâncase decât două sendvișuri, aduse de acasă.

Încă nu era seară când a ajuns la Perla, iar clientela se lăsa așteptată. Nu-și vedea prietena, așa că s-a așezat la o masă, cu gândul să comande ceva. Nu a apucat însă, căci cineva i-a acoperit ochii cu palmele. În spatele ei era Leti, îmbrăcată într-un costum de bucătăreasă.

– Am vrut să-ți fac o surpriză, zise ea râzând. M-am angajat de o lună la bucătărie și cred că mi-am găsit vocația. De când eram mică mi-a plăcut să gătesc, iar acum am ocazia să pun în aplicare toate rețetele pe care le-am învățat de la mama. Deocamdată sunt ajutor de bucătar, dar nu se știe niciodată… Sora mea s-a cam supărat că a cheltuit degeaba banii cu mine, dar îi pare și bine că o să fim mai apropiate, la propriu. Așa că o să te duci tu în locul meu și o să ocupi postul de profesoară. Ție îți place să predai și totul va fi bine. În felul acesta o să rămânem mereu împreună.

Mona era năucită de logoreea și informațiile care curgeau din gura prietenei sale și ochii îi lăcrimau de mulțumire. S-au îmbrățișat din nou și au continuat să-și facă planuri de viitor. Leti a adus ceva de mâncare și o șampanie, semn de sărbătorire.Tânăra din nordul țării nu mai mâncase homar până atunci și olteanca se amuza de stângăcia ei.

Pe la ora opt seara și-a făcut intrarea Tony. S-au bucurat cu toții de revedere și i-au împărtășit motivul veseliei lor. Amabil, el a mai comandat două șampanii și niște stridii, invitându-se la masa lor. Deși era cu mașina, nu-și făcea probleme și bea pahar după pahar.

Se făcea târziu și au apărut fetele care dansau la bară. Mesele erau acum pline, iar muzica îmbietoare. Pe la zece, Mona s-a ridicat și s-a scuzat. Trebuia să meargă să se culce. Tony s-a oferit s-o conducă, dar ea a refuzat în mod amabil. Leti a chemat un taxi și, după ce și-au dat întâlnire pe dimineață la hotelul unde era cazată, s-au despărțit. Amândouă erau obosite.

Ajunsă în camera ei, Mona s-a schimbat în cămașa de noapte și, în timp ce se spăla pe dinți, a auzit soneria. Cine putea fi la ora asta? O voce zicea că ar fi room-service. A deschis mirată, căci nu solicitase nimic. În ușă stătea Tony, cu un zâmbet larg și o sticlă de șampanie în mână.

Până să se dezmeticească, el a intrat înăuntru și a cerut două pahare. Era pilit bine și ochii lui o examinau pofticioși. Degeaba l-a rugat să plece. Mai rău l-a întărâtat. A început o tiradă cu o voce ridicată:

– Te crezi mai deșteaptă ca altele? Știi tu cine sunt eu? Toate fetele sunt moarte după mine, iar tu te dai mare și îndrăznești să-mi refuzi invitațiile?! O oșancă de la țară!? Asta ești tu! Dar îți dai ifose și te vezi mare profesoară în capitală. În Orașul meu?! Aici eu sunt șef! Nimic nu mișcă fără știrea mea. Să-ți intre bine în căp’șorul ăla blond. Eu fac legile și legea mea spune să te dezbraci! Acum!!!

Devenise nervos, față pe care nu i-o cunoștea. În timp ce zbiera, trăgea câte o dușcă din sticlă. Tinerei îi era frică, dar nu voia să cedeze. Era o luptătoare și spera să-l tempereze cumva. La început l-a implorat, dar el a început s-o tragă de cămașa de noapte. S-a zbătut și l-a zgâriat pe față. Atunci, bărbatul și-a pierdut de tot cumpătul și i-a tras o palmă cu putere. Corpul ei s-a răsucit prin aer ca un titirez, a zburat peste pat, căzând cu capul în jos, pe măsuța acoperită cu o sticlă groasă.

violenta_in_familie

Sângele i-a țâșnit din frunte acoperindu-i chipul, dar corpul nu i se mai mișca. Pentru Tony nu avea nicio relevanță. A aruncat-o pe pat și a violat-o cu sălbăticie. Apoi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, și-a luat sticla și a ieșit.

31 thoughts on “Sex, crimă și gastronomie. Molestarea

  1. Povestea ta, Petru, evidenţiază faptul că, uneori, ca să-ţi urmezi visul spre al împlini, te supui unor pericole inimaginabile. Monei i-a fost curmat acest vis cu o cruzime de nedescris. Cutremurător finalul.
    Ai o noapte liniştită, Petru.🙂

    1. Se zice că: ceea ce nu te omoară, te întărește! Să sperăm că această credință va avea efect și în cazul Monei. Lumea din jur e imprevizibilă și de multe ori te doboară. Totul e să poți să te ridici și să mergi mai departe.
      O zi senină și benefică îți doresc, Ștefania!🙂

  2. Din pacate sunt multi care se cred ca lumea e a lor gen Tony! Tin pumnii pentru Mona ca sa poate sa depaseasca situatia asta dureroasa care ia marcat viata!O seara linistita si vise frumoase iti doresc!

    1. Nu degeaba are nume cu influență străină, pe lângă nenumăratele tatuaje. Răsfățul copiilor de oameni cu stare e ceva obișnuit astăzi.
      Eu cred că „bănuiești” replica ce va urma, dragă prietenă!🙂

  3. Tristă şi dureroasă poveste! Şi îmi închipui că nu este doar o “poveste”, ci o întâmplare ce s-a petrecut cu adevărat.
    Într-adevăr tarele societăţii noastre sunt cumplite, iar noua “faună” de după ’89 – clica beizadelelor cu bani mulţi şi părinţi potenţi şi ocrotitori – trebuie lovită greu. Astfel de lighioane scârboase trebuie terminate la propriu, căci părinţii dispreţuitori şi iresponsabili îi vor scăpa, orice grozăvii ar face. Nu este zi să nu vedem asta la tv şi în toată ţara. Plus ceea ce ştim fiecare, din zonele noastre.
    Aştept continuarea, cu speranţa că dreptatea va birui în cele din urmă, căci răul nu poate dăinui la nesfârşit… Şi fiecare trebuie să plătească pentru faptele lui…

    1. Ai intuit foarte bine, dragă prietene! Povestirea e inspirată din realitatea crudă a zilelor noastre și eu nu am făcut decât să o adaptez și a-i da o formă cât mai succintă. Tragedii de acest fel se întâmplă prea des în jurul nostru, dar de multe ori sunt ignorate și chiar răstălmăcite de oameni, justiție sau cad în derizoriu. Mă bucur să te știu alături și sper ca finalul să nu te șocheze prea tare. Dreptatea are multe căi și fiecare și uneori ești nevoit să ți-o alegi pe cea mai la îndemână.

  4. Foarte realista povestirea ta… astept cu interes urmarea. Sper sa fie o rezolvare pozitiva.
    Adica binele sa invinga raul. Din pacate realitatile romanesti de multe ori demonstreaza ca mita si relatiile inving dreptatea si valoarea. Sunt din pacate multe nulitati care au parvenit de multe ori prin nepotism, care ocupa functii nemeritate si considera ca detin puterea absoluta.

    1. Trăim într-o tranziție nesfârșită, în care normalitatea și legea își fac cu greu loc în societate. De aceea, de cele mai multe ori, omul neîndreptățit e stimulat să-și facă singur dreptate și să răspundă violenței, prin violență. Nu e normal, dar ce mai e normal în România de azi? Uneori, răzbunarea poate fi prea crudă, dar cine este în măsură să cântărească sau să prevadă consecințele? Unii oameni nu pot să ierte și nu-i poți condamna.
      Acesta se dorește un preambul pentru cea de-a doua și ultima parte a povestirii.

    1. Dacă ar fi fost după mine, Bursucel, nici n-aș fi vrut să-l pomenesc pe acest Tony. Dar, la fel ca Lică, el există cu adevărat și are mai multe fețe și nume. Așa că nu-l pot omite nici eu.🙄

      1. Eh, fă-l de poveste atunci, Petru! Și-o să aruncăm noi cu ouă stricate în el… îmi pregătesc rezerva până la următoarea lui ispravă!:mrgreen:

  5. ” Sex, crime si gastronomie.Molestarea ”
    si BANCURI cat cuprinde ! 🙂

    Uşa se deschide brusc şi băiatul intră în casă:
    -Bună ziua, tată !
    Tatăl, fără să-şi ia ochii de la monitor:
    -Pe unde ai umblat ?
    -Am fost in armată !

    Culmea ghinionului:
    Sa te asezi in carul cu fan si sa-ti intre acul in cur!!

    – D-le doctor, imi tremura mainile tot timpul.
    – Bei mult ?
    – Nu, mai mult dau pe jos.

    Nu-ti fa griji cu sanatatea. Trece.

    Soția a venit acasă beată. Pentru a nu se dea de gol în fața
    soțului repede deschide laptopul și stă cu un zâmbet inteligent pe față.

    Soțul:
    – Dragă, închide servieta și treci la culcare.

    Ieri la ora prânzului, iubita mea blondă se străduia în zadar să
    înfigă furculiţa într-o măslină. Sătul de chinul ei, i-am zis:
    – Foloseşte-ţi naibii degetele!
    – Nu fi idiot, mi-a zis ea, doar nu sunt mai ascutiţe…

    Într-un compartiment de tren urcă o piţipoancă blondă voluptoasă,…
    fustă scurtă, decolteu… În partea opusă doi ciobani… îmbrăcaţi
    tradiţional. Pleacă trenul, ciobanii studiau cu atenţie… colega de
    drum. La un moment dat, un purice ce şedea pe un cioban sare pe piciorul
    gagicii. Asta pune mâna să-l prindă… Puricele sare pe genunchi… asta
    dă să-l prindă… puricele sare pe gleznă. Gagica se concentrează şi pac
    se apleacă brusc să-l prindă şi scapă un vânt. Un cioban dă din cap
    mulţumit:
    – Aşa domniţă… dacă nu-l poţi prinde puşcă-l, mama lui de ţopangiu!

    Întrebare la Radio Erevan:
    -Toţi bărbaţii vor acelaşi lucru de la femei?
    Radio Erevan :
    – Nu, unii cer şi bani.

    Familia merge la un parc de distracţii şi câştigă un ursuleţ. Tatăl îi
    adună pe copii şi îi întreabă:
    -Ia să vedem, cine e cel mai ascultător, cine nu face mofturi
    niciodată, cine nu iese din cuvântul mamei?
    La care copiii:
    -Bine, tată, ia tu ursuleţul!

    – Cum se numesc copiii homosexualilor? – Băieţi de băieţi.

    Ion către Maria:
    – Fa, tu eşti neam de boomerang? Eu te trimit la mă-ta şi tu vii înapoi?

    – Ioane, am auzit că te-ai căsătorit cu o unguroaică!
    – Da…
    – Da’ di ce?
    – Apăi, ştii, româncele sunt mai fragile, deseori se îmbolnăvesc…
    – Şi ce, unguroaicele nu se îmbolnăvesc?
    – Ba da, dar de ele nu-ţi pare atât de rău.

    Medicul catre pacient:

    – Aveti o boala contagioasa extrem de rara. O sa fiti mutat intr-o camera

    separata si acolo veti minca numai pizza si clatite.
    – Si astea ma vor ajuta sa ma fac bine?
    – Nu, dar asta-i singura mincare care incape pe sub usa .

    Ce diferenta este intre un teolog si un geolog?
    De la cer la pamant.

    Angajez CLOWN. Rog seriozitate!

    Sfatul medicului: “Dacă vă e frică să nu vă îngrăşati, beţi înainte de fiecare masă, 100g de ţuică. Ţuica elimină frica!”

    “Daca te lasi de fumat, de baut si de femei, nu traiesti mai mult… doar ca ti se pare ca timpul trece prea incet.” (Clement Freud)

    Cum spune un surdomut că s-a născut în România?

    – Se ia cu mâinile de păr!!

    – Dom’ doctor, cred că am probleme cu ochii.

    – De ce credeţi asta, domnule?

    – Păi, de când m-am căsătorit nu mai văd un ban prin casă…

    Bărbaţii mint mai mult, iar femeile mint mai bine.

    Dialog la grădiniţă…

    – Tăticul meu este mai bun decât al tău!

    – Nu-i adevărat!

    – Mama mea e mai bună decât a ta!

    – Asta se poate. Aşa spune şi tata.

    Dacă bărbatul tău nu vorbeşte urât, nu bea, nu se enervează, nu stă în faţa calculatorului, nu merge cu prietenii la pescuit, încearcă să-l împungi cu un ac.

    S-ar putea să fie mort demult!

    – Draga mea! Am decis, te părăsesc!

    – Ai găsit una mai bună?

    – Mai bună nu. Mai ieftină!

    – Ce este iubirea?

    – Lumina vieţii.

    – Ce este căsătoria?

    – Factura la lumină.

    Dacă cineva aruncă o piatră în tine, tu să arunci în el cu o floare.

    Dacă floarea este într-un ghiveci… asta e, se mai întâmplă!

    Un medic îşi aduce studenţii în vizită la un ospiciu.

    Se opresc la un salon unde era un bărbat cu privirile rătăcite.

    – Vedeţi, acest bărbat şi-a pierdut minţile fiindcă femeia cu care trebuia

    să se căsătorească l-a refuzat.
    – În următoarea rezervă îl vom vizita pe cel care a luat-o…

    Ne vom reciti, vizita, comenta si da like, dupa 16 septembrie ! 😦
    Pana atunci , SANATATE ca-i mai buna decat toate ! 🙂
    Cu prietenie,
    Aliosa.

    1. Umorul tău caracteristic e binevenit după o astfel de poveste tragică, și-ți mulțumesc intens pentru bancurile de mai sus. Aștept cu nerăbdare și interes să revii în fața calculatorului și să ne povestești toate întâmplările prin care ai trecut, dragă prietene. Ferice de tine că ai motive întemeiate și minunate să te detașezi de ecranul monitorului!
      Să-ți fie drumurile și vizitele memorabil de fericite, Alioșa!🙂

  6. Astept cu nerabdare continuarea povestirii. Sper sa aduci satisfactie deplina tuturor celor care-l vrem pedepsit crunt pe nenorocitul ala.
    Macar tu si macar in poveste🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s