Sex, crimă și gastronomie (II): Replica

Când Mona și-a revenit, durerea de cap pe care o simțea era cumplită. Încercă să-și amintească ce s-a întâmplat cu ea și unde se află. Frântură cu frântură memoria îi revenea și o făcea să se îngrozească. Oare era real? Efortul de a-și deschide ochii nu a dat rezultat decât parțial. Printre sprâncenele singurului ochi ce o asculta a deslușit imaginea unei încăperi necunoscute și perfuzia ce-i prelungea mâna; deci era un salon de spital.

Într-un fotoliu apropiat de pat, dormea ghemuită Leti. A încercat să o cheme, dar nu a reușit să scoată decât un scâncet, suficient însă să o trezească. A sărit imediat și a luat-o de mână. Plângea și îi cerea iertare, iar Mona nu știa la ce se referă.

Au trecut două zile până au reușit să se înțeleagă. Prietena ei i-a povestit cum a găsit-o în dimineața aceea, când trebuia să meargă la examen. A urcat sus și a văzut-o inconștientă, plină de sânge. Și-a imaginat imediat ce s-o fi putut întâmpla. Tony plecase precipitat de la restaurant, dar nu înainte de a o întreba la ce hotel era cazată Mona, ca să le ia dimineață. Ea a răspuns din reflex, fără să se gândească la consecințele ce se puteau ivi din cauza minții perfide a tânărului Casanova.

S-a presupus că a avut un accident în timpul sau după un contact sexual. Nimeni nu a alertat poliția și prietena ei i-a spus că n-ar fi fost o idee bună, ci dimpotrivă. Nu se puteau lupta cu Ivănescu, erau prea puternici, iar ele prea slabe. Nici sora ei, Rodica, nu se putea implica, dar putea să o ajute altfel, numai să nu facă valuri.

Le-au promis o locuință unde să se mute împreună. De asemenea, îi oferea Monei un loc de muncă la restaurant, pe post de chelneriță. De profesoară nu mai putea fi vorba anul ăsta. Leti o sfătui să accepte până apare ceva mai bun, iar ea a înțeles și a fost de acord. Dar visurile ei s-au spulberat și în locul lor a încolțit o nouă ambiție, a răzbunării.

După două săptămâni, a ieșit din spital. Avea o cicatrice deasupra ochiului stâng și un tic supărător: i se zbătea mereu, ca și cum ar face cu ochiul. Au mers împreună la noua locuință, prețul primit pentru tăcere. Era o căsuță cochetă de la periferia capitalei, cu o curte verde și trandafiri multicolori. Sus avea două dormitoare și o baie, iar jos o sufragerie și o bucătărie mare, pe placul oltencei. Se vedea că ea a ales-o.

Mona a mai rămas o săptămână să aranjeze interiorul, dar banii îi erau pe sfârșite și trebuia să meargă la lucru. Nu mai servise până atunci la mese, însă era hotărâtă să învețe. Se temea de revederea cu Tony, ca nu cumva să cedeze nervos și să sară la gâtul lui. Era musai să se controleze!

Purta ochelari mari de soare, zi și noapte, care-i acopereau defectul și astfel, înarmată cu răbdare, a început un nou capitol al vieții. Primele zile a fost mai greu, ca întotdeauna, dar s-a încadrat cu mare îndemânare în peisaj. Când a văzut că e apreciată de clienți, Bibanul a repartizat-o în schimbul de noapte. Salariul era mai mare și bacșișul mai consistent.

În tot acest timp nu a uitat de părinți și le-a trimis mereu vești, dar numai din cele bune. I-a vizitat de Crăciun și i-a copleșit cu cadouri, însă le-a strecurat și ceva bani pentru medicamente. Erau din ce în ce mai slăbiți, iar în anul care a venit s-a stins bătrânul. La câteva luni s-a dus și maică-sa. A plâns îndelung la ambele înmormântări, simțindu-se vinovată că i-a părăsit.

Acum, însă, trebuia să se rupă de trecut, așa că a vândut tot, știind că nu mai avea de ce să revină pe meleagurile natale. Era prea dureros și avea alte planuri, care cereau tărie de caracter și un suflet împietrit. Cu banii și-a luat un autoturism atrăgător și a făcut școala de șoferi.

La restaurantul Perla, situația Monei era din ce în ce mai bună. Începea să cunoască anumite secrete și ilegalități. A aflat că la etaj erau două camere pentru clienții speciali, unde aceștia aveau parte de „servicii complete”, incluzând prostituate și droguri. Damele proveneau dintre dansatoarele la bară sau din fetele pe care le trafica patronul.

Asta i-a dat ideea să poarte fuste scurte și decolteuri provocatoare. Clienții nu au rămas impasibili și au început să-i facă avansuri. I-au dat și o poreclă, „Misterioasa”, apropo de ochelarii întunecați ce nu-i lipseau niciodată de la ochi. A învățat și mișcările senzuale ale fetelor, iar după un timp l-a rugat pe Bibanu’ s-o lase măcar o seară ca animatoare. Acesta a acceptat încântat.

Succesul a fost evident de la început și astfel a lăsat postul de chelneriță. Banii erau frumoși, iar sexul pe care-l oferea era râvnit de cei mai avuți clienți ai localului. Primul dintre ei a fost un deputat tânăr și drăguț. L-a dus într-una din camerele de sus, iar câștigul l-a împărțit pe din două cu Bibanul. N-a fost o experiență tocmai plăcută și se temea să nu fie frigidă, de când cu violul. A primit, totuși, o sumă consistentă și promisiunea că se vor mai revedea. Mona i-a propus ca data viitoare să se întâlnească la căsuța ei. Era mai intim și mai profitabil.

De atunci a cunoscut mulți și a învățat multe. Niciodată nu s-a gândit că va ajunge prostituată, ba chiar avusese dispreț față de ele. Se mira și ea cât de mult s-a schimbat. Râdea rar și cădea adesea pe gânduri, în schimb era o bună ascultătoare, ceea ce era o calitate apreciată de clienți.

Leti nu avea nimic împotrivă, vizavi de noua ocupație a prietenei sale. A avertizat-o doar să fie mai atentă. Și ea mai venea cu câte un iubăreț, ca să se distreze, dar nu ținea să păstreze vreunul mai mult timp. Fiecare avea cheia ei de la dormitor și nu intrau la cealaltă fără să-și ceară voie.Au trecut doi ani de când s-au mutat în casă nouă, iar Leti a ajuns bucătăreasă șefă. Petrecea mult timp în bucătăria restaurantului și în ziua liberă gătea acasă. Parcă era obsedată de rețete noi, complicate și cu atât mai apreciate.

Și Mona făcea progrese. Avea clientelă selectă, chiar și un senator în vârstă. Alteori venea deputatul cel drăguț. Cert este că amândoi se îmbătau și se lăudau apoi cu calitățile lor. Senatorul declama că ar trebui să fie președinte, dar că „prostimea” nu știe să voteze. Deputatul priza droguri și se plângea că nu e înțeles de nimeni, nici măcar de soție.

Uneori îi trezea cu greu dimineața și îi revedea la televizor cum dormeau în timpul ședințelor parlamentare. Atunci mai râdea și ea, gândind: „Doamne, ce fel de oameni au ajuns să facă legi în țara asta!”

Pe Tony l-a văzut de mai multe ori la Perla, dar s-au evitat reciproc. Era prudentă, fiindcă nu putea să se confrunte cu el. Nu în felul acesta și nu în acel loc. Într-o noapte l-a văzut la o masă pe tatăl lui, procurorul Ivănescu. Era în toane bune și cam cherchelit, dar singur. Când a venit rândul ei, Mona a început un dans lasciv, provocator. A învățat multe în timpul care a trecut, inclusiv cum să simuleze un amor adânc. Se apropia tot mai des de masa lui, mângâindu-l în treacăt și îmbătându-l cu parfumul ei. Nu avea cum să o cunoască și asta îi dădea curajul să meargă mai departe.

El avea la vreo 50 de ani și se știa că-i fugeau ochii după fete. Nu a fost prins niciodată, fiindcă se temea de nevasta geloasă, dar nu prea atrăgătoare. Precaută și orgolioasă, ea l-a avertizat din timp că dacă o să calce strâmb va divorța și-l va lăsa pe drumuri, căci banii veniseră din partea ei, la fel ca și funcția lui.

Mona cunoștea toate aceste intrigi și tocmai de aceea a insistat să-l corupă în acea noapte, iar la urmă a reușit. L-a atras în dormitorul ei și i-a oferit câteva ore intense. Aproape de dimineață, Ivănescu a plecat căutând în gând un alibi pentru când va ajunge acasă. Nu putea să-și imagineze că era în zadar. Totul fusese filmat cu o cameră ascunsă.

Era vineri, într-o zi toridă de vară târzie. Doamna Ivănescu a venit pe la ora 14 la restaurantul Perla, localul preferat al multor parveniți. Voia să pună la punct ultimele detalii pentru petrecerea prilejuită de nunta de argint. Pentru asta trebuia să discute cu Bibanul și cu Leti, pentru stabilirea meniului și a numărului de persoane.

Printre altele, a comandat cârnați din carne de porc nestresați, crescuți în Suedia, sarmale, fructe de mare și un tort imens, personalizat. Leti a asigurat-o că totul va fi perfect și, la plecare, i-a dat un plic ce-l lăsase cineva pentru ea. Înăuntru era o casetă pe care era invitată s-o vizioneze.

Mona era acasă și trecea prin emoții mari. Știa că ia parte la un joc foarte periculos. Ar fi trebuit să se odihnească, căci trebuia să intre în tură la noapte, dar nu avea stare.

Pe măsură ce se apropia seara, se adunau și norii negri pe cer. Vântul a început să bată cu putere, obligând-o să închidă geamurile. A lăsat deschisă doar ușa de la terasă. Ploaia a început cu picături mari, urmate de boabe de gheață, precum niște alune. Deși era doar ora 21, se întunecase bine. S-a dus la dulap să se îmbrace, când a auzit un zgomot venind dinspre terasă. Când s-a întors, nu și-a putut reține țipătul. Era Tony, care escaladase etajul profitând apoi de ușa deschisă. Din buzunarul sacolului a scos o casetă video și i s-a adresat rânjind:

– Mare târfă ai ajuns! Credeai că așa o să te răzbuni? Tu crezi că eu sunt prost? Ia te uite ce-am găsit umblând prin lucrurile mamei! Bine că nu a văzut-o nimeni, înafară de mine, of course! Care va să zică… l-ai vrăjit pe babacu’ și ai crezut că o să-i faci să se despartă, iar eu voi ajunge un băiat cu o familie destrămată, după un scandal de infidelitate… Nu prea îți umblă mintea, fătucă. Trebuia să mă omori, dacă aveai boașe! Altfel nu scapi de mine. Oricum, trebuia să te mai vizitez în timpul care s-a scurs de când te-am făcut femeie. Poate vei fi mai înflăcărată de data asta, așa cum ai fost cu bătrânu’. Prima oară ai fost cam rece. Ce zici, târfă, te dezbraci de bunăvoie sau îți mai dau o lecție?

Monei îi pierise graiul, îi era frică, dar se căznea să nu o arate. A zâmbit forțat și a reușit să vorbească în cele din urmă. I-a spus că face ce vrea el, însă, voia doar două minute la baie, după care va fi a lui. Precaut, Tony aruncă o privire la toaletă, să se asigure că n-are pe unde să scape. În acest timp, Mona șterpeli o banană din fructiera de pe măsuță.

A primit acordul să intre în baie și după ce a împins ușa, a decojit cu grijă o parte a bananei, scoțându-i miezul. Mâinile îi fremătau, căci trebuia să se miște repede, fără să trezească suspiciuni. Avea două lame în fața oglinzii. Le-a tăiat în mai multe bucăți și le-a strecurat în coaja fructului. A mai adăugat puțin șampon și și-a introdus inovația în vagin, având grijă ca lamele să rămână bine așezate înăuntrul cojilor de banană.

Trebuia să iasă, fiindcă Tony dădea semne de nerăbdare. S-a apropiat supusă de pat și l-a rugat să fie blând cu ea. Firește că el a făcut contrariul. S-a năpustit ca un armăsar și a penetrat-o brutal. A mișcat rapid de câteva ori, până când și-a dat seama că ceva nu este în regulă. Nu mai avea erecție și simțea o usturime groaznică. Și-a cercetat penisul și când l-a văzut măcelărit și plin de sânge a scos un urlet deznădăjduit. Se ținea de mădular, încercând să oprească hemoragia abundentă și țipând la fată să sune după salvare.

Mona era ridicată în picioare și-l privea hipnotizată cum se tăvălea gemând. Îngrozit de moarte, bărbatul implora după ajutor, din ce în ce mai vlăguit, pe măsură ce sângele se scurgea din el. Degeaba: fata stătea împietrită.

Așa a găsit-o Leti, când a venit acasă. Era liberă peste noapte și urma să gătească dimineață pentru familia Ivănescu. S-a îngrozit când a văzut scena. Tony era mort, înfășurat pe jumătate în cearceaful îmbibat în sânge. S-a apropiat de prietena ei și a scuturat-o zdravăn, punându-i întrebări repetate. A așezat-o pe scaun, a stropit-o cu apă rece și cu greu a readus-o la realitate.

După incredibila mărturisire, Leti a ținut să o examineze pentru a vedea dacă nu are și ea leziuni. Norocul a fost de partea ei, dar ce era de făcut în continuare? Aveau un cadavru în casă și nu era al oricui. Mona ar fi fost acuzată de crimă și nici prietena ei n-ar fi scăpat basma curată.

Leti a simțit că se impune câte un pahar de vodcă. Trebuiau să treacă peste șoc și să gândească bine cum să acționeze în continuare. După încă un pahar și o bună bucată de timp, tot olteanca a venit cu soluția:

– Draga mea, trebuie să scăpăm de mort. Nu putem să-l îngropăm undeva pentru că, mai devreme sau mai târziu, tot va fi găsit. Se va face legătura și o vom încurca amândouă. El trebuie să dispară efectiv, fără nicio urmă. Am să te ajut, dar… tu trebuie să fii tare și să mă asculți. Crede-mă… nu avem încotro! O să fie o muncă macabră și foarte scârboasă, dar, dacă suntem unite, vom reuși. Am văzut că a venit cu mașina lui și a parcat-o ceva mai încolo. Tu ai să-i conduci autoturismul până la o parcare din celălalt capăt al Bucureștiului, dar pe străzi laterale. Eu am să merg după tine, te iau și trecem pe la Perla. Am să aduc un flex și niște vase mari. Haide, că avem o grămadă de treabă! Bine că plouă și nu prea e lume pe străzi.

La început, Mona nu și-a dat seama ce va urma și o asculta ca un robot, făcând totul automat. Pe la ora două, după miezul nopții, erau din nou acasă. Au coborât cadavrul în bucătărie și atunci a înțeles oșeanca ce urma să facă. S-a îngrozit și a trebuit să mai de peste cap câteva pahare de tărie. Trebuia să fie la fel de puternică precum prietena ei, doar era în propriul interes.

Au pornit flexul și au trecut la porționarea corpului. Afară era o ploaie zgomotoasă, iar casa era destul de departe de celelalte. Nu era pericol să fie auzite. Sângele se închegase și foloseau o folie imensă ce acoperea toată partea inferioară a bucătăriei.

Fiecare os a fost secționat la dimensiunile celor de porc și le-au curățat de carne cu un cuțit electric. Apoi le-au pus într-o oală mare la fiert. Capul l-au ras, i-au tăiat urechile și le-au aruncat, de asemenea, în oală. Între timp, au dat toată carnea, zgârciurile și măruntaiele, prin mașina de tocat. Au condimentat-o precum carnea de cârnați și au introdus-o în mațe de oaie.

După ce au fiert ciolanele, le-au stors bine de măduvă și capul l-au despicat, scoțându-i creierul. Oasele le-au introdus în cuptorul încălzit și le-au uscat bine. Mai greu a fost cu mațele, pe care au trebuit să le taie în bucăți și să le dea drumul în canalizare. În oala în care s-au fiert bucățile, au adăugat zarzavaturi și au făcut o ciorbă.

Când totul a fost gata, Leti a băgat oasele într-un sac menajer și a plecat la atelierul unui prieten. Era ora opt și tocmai se deschidea. L-a rugat să o lase să folosească ciocanul pneumatic, pe care știa să-l mânuiască din prestări anterioare, și, profitând de intimitate, nu i-a fost greu să piseze oasele bine uscate, rezultând o făină proteică. Tocmai bună pentru o vecină ce ținea găini.

Până s-a reîntors Leti, Mona a curățat lună bucătăria și dormitorul. Pe la ora zece se deschidea restaurantul și Leti trebuia să înceapă a găti pentru petrecere. A dat un telefon prin care anunța că întârzie puțin, fiindcă a gătit o parte din meniu acasă. Pe la 11 era la Perla. Ciorba era fierbinte, iar cârnații arătau excelent.

carnati-de-casa

De la 13 începeau să vină invitații. Printre ei, cunoștințe mai vechi: senatorul și deputatul, clienții Monei. Familia Ivănescu era îngrijorată că nu aveau nicio veste de la Tony, tocmai azi, la nunta lor de argint. Poate că s-a încurcat iar cu vreo pițipoancă și a fugărit-o până la munte sau la mare, și-au zis ei. Dar ciorba era bună și cârnații nemaipomeniți!

A doua zi s-a găsit mașina lui Tony, abandonată. Ancheta deschisă a avut-o printre suspecți și pe Mona. Au interogat-o și au făcut o percheziție la casa cu trandafiri. Au găsit chiar urme din ADN-ul dispărutului, dar fata se justifica prin faptul că uneori, când o vizita, se bărbierea și se mai tăia, fiind băut. Dosarul dispariției lui Tony este încă nesoluționat.

29 thoughts on “Sex, crimă și gastronomie (II): Replica

  1. De-a dreptul horror această poveste, Petru.
    Cu atâtea amănunte dezvăluite, cu siguranţă se va soluţiona şi dosarul lui Tony. 🙂

  2. ma asteptam la o trecere mai treptata de la vicitima a unui viol la o psihopata dispusa sa riste totul pentru razbunare, respectiv la o atitudine mai dominanta cu clientii ei, dar schimbarile suferite de Mona erau de asteptat. Excelenta povestea.🙂 astept urmatorul material de acest gen.

    1. Din fericire, Mona nu a crezut de cuviință că toți bărbații trebuie să plătească, fiindcă toți ar gândi la fel. Ea s-a concentrat doar asupra celui vinovat, știind că monștrii de genul lui Tony se pot găsi uneori și între cele de sexul frumos.
      Mulțumesc mult pentru vizită și apreciere!🙂

  3. 😯 Nu-mi era deloc la inimă Tony ăsta, dreptu-i, dar nici nu mă pot bucura în voie de cum a îndestulat el masa, măi Petru… Continuarea asta mi-a amintit de Tică-i fiert în mămăligă…🙄
    Dar, lăsând la o parte cârcotelile, trebuie să mă plec totuși în fața crimei perfecte…😉

    1. Eheeei… dacă aveam și noi un „Colombo” veritabil, sunt sigur că adevărul ieșea la iveală, dar nu-s convins că un astfel de om nu ar fi închis ochii la o astfel de răzbunare.🙄

  4. Groaznica intamplare! O nenorocire care a adus cu ea una si mai mare. Asa se strica vietile unor oameni, de la niste fapte necugetate…
    Cu adevarat viata bate filmul! Nici in filme nu am intalnit ceva mai ingrozitor!

    1. Se spune că cea mai mare dovadă de tărie este iertarea. Din păcate, nu mulți oameni sunt atât de puternici încât să ierte lucrurile, mai mult sau mai puțin, teribile care li s-au făcut. De aici se ajunge la o escaladare a violenței, mai ales că oamenii care ajung în funcții mari sau au arme la dispoziție, sunt de cele mai multe ori slabi mânați de răzbunare sau slabi de caracter.

      1. Aşa este, ai mare dreptate. Dar sunt şi fapte care cu greu pot fi iertate. Iar vinovaţii merită o lecţie. Tony asta merita: să fie făcut de râs în ceea ce îl durea pe el mai tare… Dar să ajungi cârnaţi…. Brrrr!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s