Bancuri de elită

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Început de an școlar, într-un liceu din America. Diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki, din Japonia. Începe ora.
DIRIGINTA: – Să vedem cine știe cel mai mult din istoria Americii. Cine a zis: „Libertate sau moarte!”?
Tăcere de mormânt în clasă.
SUZUKI ridică mâna: – Patrick Henry, 1775, Philadelphia.
DIRIGINTA: – Bravo Suzuki! Și cine a zis: „Țara e poporul, de aceea poporul nu poate să moară”?
SUZUKI: – Abraham Lincoln, 1863, Washington.
DIRIGINTA se uită peste clasă: – Mi-e rușine pentru voi! Suzuki vine din Japonia și știe mai multe despre America decât voi!
O VOCE DIN SPATE: – Pupă-mă-n cur, japonez împuțit!
DIRIGINTA: – Cine a spus porcăria asta?
SUZUKI se ridică și zice: – Generalul McArthur, 1942, la Guadalcanal, și Leee Iacocca, 1982, la ședința acționarilor Chrysler.
ALTĂ VOCE: – Îmi vine să vomit!
DIRIGINTA strigă: – Cine a fost nemernicul?
SUZUKI: – George Bush Sr. către prim-ministrul japonez Tanaka, în timpul unui dineu de lucru, Tokio, 1991.
UN ELEV zice: – Să mi-o sugi!
DIRIGINTA (crizată): – De ajuns! Cine a fost impertinentul?
SUZUKI: – Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997, Washington, Casa Albă, Biroul Oval.
ALT ELEV: – Suzuki e un rahat mare!
SUZUKI: – Valentino Rossi, 2002, Brazilia, Superbike GP
Diriginta leșină. În clasă – haos total. Se deschide ușa și intră furios directorul, care spune:
– O adunătură de idioți mai mari ca voi n-am văzut în viața mea!
SUZUKI: – Traian Băsescu către Parlamentul României, după suspendarea din funcție, 18 aprilie 2007.
.
* O blondă ajunge la Miss Word printre primele trei locuri. La întrebarea de departajare primește următorul enunț: „Numiți 3 piese de William Shakespeare”. La care blonda spune:
– 10, 15 și 20 cm.
Prezentatorul concursului, derutat, îi spune că acestea nu sunt nume de piese de teatru, ci mărimi. Blonda, foarte destinsă, îl lămurește:
– 10 la mine înseamnă „Mult zgomot pentru nimic”
– 15 înseamnă „Cum vă place”, iar…
– 20 înseamnă „Visul unei nopți de vară”…
.
* Un tip firav stătea într-un bar, cu o bere în față. Apare un șmecher, îi dă două palme, îi ia berea și o dă pe gât. Ăsta firav începe să plângă, să se tăvălească pe jos.
– Ce ai, mă? Plângi pentru o bere, așa bărbat ești tu?
– Cum să nu plâng? De dimineață m-a părăsit nevasta, mi-a golit contul din bancă și mi-a luat tot din casă. După-amiază îmi pierd slujba, încerc să mă arunc în fața trenului, dar o ia pe altă linie, încerc să mă spânzur și se rupe funia, încerc să mă împușc și se blochează pistolul. Cu ultimii bani, îmi cumpăr o bere, torn otravă în ea și vii tu și o bei…
.
* – Bulă, cine vă ajută pe voi cel mai mult?
– Bunicul!
– Cum așa, la vârsta lui?
– Face des febră și-l mutăm dintr-o cameră în alta să încălzim apartamentul!
.
* Vine soțul într-un suflet acasă și-i spune soției:
– Dragă, peste jumătate de oră o să avem oaspeți, șeful meu o să vină la noi.
– Tu ai înnebunit? Acum nu avem în casă nimic cu ce să-l primim.
– Nu-i nimic, improvizează ceva, e foarte important, mâine o să hotărască pe cine să avanseze.
– Dar noi avem doar ciorba ta și niște orez.
– Uite cum facem. Când el vine am să-i spun că gătești orez cu friptură. Iar noi la început o să mâncăm ciorba. După asta strică o farfurie și începe să faci un pic de isterie… eu te întreb ce s-a întâmplat, iar tu îmi strigi că ai scăpat friptura și ai fost nevoită să o arunci. După asta o să mâncăm doar orezul.
S-au înțeles ei astfel și vine șeful. Soțul îl servește cu ciorbă și strigă la soție:
– Iubito, ce se aude cu orezul nostru și friptura?
La bucătărie se aude zgomot de farfurii sparte și câteva cuvinte „frumușele” ale soției. Soțul:
– Ce s-a întâmplat iubito? Să nu-mi spui că ai scăpat friptura.
Din bucătărie răzbate un glas plângăreț:
– Nuuu, orezul!!!
.
* – Dacă mă gândesc la poziția dvs., înseamnă că sunteți o persoană inteligentă…
– Domnule avocat, dacă n-aș fi sub jurământ, v-aș face același compliment…
.
* – Dom’ doctor, de câte ori îmi scot sutienul, mi se ridică sânii și mi se întăresc sfârcurile.
– Ia să vedem!
Femeia scoate bluza, apoi sutienul și sânii, zvac!
– Fantastic, se minună doctorul
– E grav, domnule doctor?
– Grav nu e, dar e molipsitor.
.
* Medicul iese transpirat din sala de operații. Se întâlnește cu un alt medic, care îl întreabă ce s-a întâmplat. La care acesta răspunde:
– Am avut o operație foarte grea. Pacientul, un polițist, nu prezenta activitate cerebrală. I-am deschis cutia craniană și nu îmi venea să cred ochilor. Era goală. Doar un fir de ață. Timp de 4 ore m-am gândit dacă să tai ața sau nu. Până la urmă, am tăiat-o. Și ce crezi că s-a întâmplat?
– Ce s-a întâmplat?
– I-au căzut urechile.