Am fost expulzat din vis, într-o realitate dulce-amăruie,
Amaru-i pregnant, dulceața o caut și nu e;
Mi-e trupul schilod și drept cârji folosesc două raze de soare,
Falsific pelinul, iar buruiana o substitui c-o floare;
Din geamătul norilor cu șfichiuiri de unde orbitoare,
Pot s-aud cor de simfonii și să simt artificii cerebrale.
Realitatea e un aluat, iar eu sunt maestru bucătar,
Pot să îmi coc un vis sau să imi fierb un prea cumplit coșmar;
Am învățat să-mi plămădesc destinul ce mi-a fost confiscat,
Peste hotarele-mplinirilor să nu mai fiu expatriat.
Advertisements
Foarte interesantă viziune… tradusă prin formule originale și surprinzătoare, deși combinația ”cor de simfonii” mi se pare tautologică. Parcă ar fi mai bine doar una din două…
Mă bucură aprecierea și, de asemenea, critica sinceră! Rămân, totuși, în accentuarea ideii pe care vreau s-o transmit, tocmai pentru că vreau să fie clară. Chiar dacă seamănă cu un refren, sau poate tocmai asta-mi era vrerea. Mulțumesc efervescent!
Foarte frumos. Imi place metafora cu razele de soare in loc de carje si cea cu expatriatul. Keep on!
Recunoștință fierbinte pentru aprecierea ta! Să ai un sfârșit de săptămână sublim! 🙂
Frumoasă surpriză, Petru!! 🙂
Mulțumesc mult pentru apreciere! 🙂
Eu admir talentul tau de poet, ai reusit sa ne incanti cu o descriere inaltatoare a destinului!O seara minunata iti doresc!
Complimentele tale mă copleșesc și mă fac să roșesc de plăcere! Să-ți fie ziua luminată și îmbucurătoare, dragă Gabi! 🙂
Frumoasă-i surpriza ce ne-ai rezervat, interesant cuvântul ce ni te-a purtat pe aripi de vers, pe-adiere de vânt, pe pașii din gând, pe idei în cuvânt!
Frumoase sunt și cuvintele tele, pentru care îți sunt pe deplin recunoscător!
🙂