Te chem să vii prin roua dimineții,
Să ne iubim cu râvna tinereții
Și-n timp ce-o nouă zi se înfiripă,
Să te sărut în fiecare clipă.
.
Te chem să vii ziua-n amiază-mare,
Să ne scăldăm în razele de soare
Și istoviți de-al astrului cuptor,
Să ne-aruncăm în apă de izvor.
.
Te chem să vii când ziua se sfârșește
Și soarele, roșind, ne părăsește
Lăsând în urmă umbre de lumină
Și liniștea că mâine-o să revină.
.
Te chem să vii-ntr-o noapte înstelată,
Ca o cometă de mult așteptată,
Cu tainică lumină mă-nfășoară,
Cu ochii tăi de stele mă-nfioară.
.
Te chem mereu, dar simt că e-n zadar,
De dorul ce mă arde n-ai habar,
Trăim în universuri paralele,
Cu slabe șanse să ieșim din ele.
Măi, Petru, măi….ce faci cu dorul meu, huh?
Îmi place nuanţa chemării tale înfăşurată în aceeaşi simplitate tulburătoare. Imaginile sunt dintr-un colţ în celălalt, încât privirea ţi se perindă odată cu cuvintele şi trăirea mocnind.
N-am vrut să atentez la dorul tău personal, dar dacă l-am răscolit nițel, să-mi fie cu iertare! Că și al meu e neastâmpărat și umblă de colo, căutând să-și ostoiască setea.
Eh, Petru! Nu era ceva de rău, din contră. O scriere cu acte în regulă trebuie să trezească o ,,trăire”, iar poezia ta a reuşit. Dacă dorul e umblăreţ nu poţi decât să-l urmezi.
Zâmbesc!
O chemare ce nu ar trebui să rămână fără răspuns. Dar..
„Dar”-ul ăsta dacă n-ar fi, poate că și dorul s-ar mai stinge. Dar…
Salut , Petru !
Cine nu cere, n-are cum primi
Iar daca tu chemarea ai pornit-o
Cu siguranta, un suflet bun se va gasi
Sa-ti raspunda chemarii ce-ai facut-o ! 🙂
” Te chem” sa vezi ceva frumos
Chiar daca fotbalul nu-ti place
Iar de-i sonorul mult prea zgomotos
Asa-i la fotbal, n-ai ce-i face !!! 🙂 🙂 🙂
O zi fara ploaie ! 🙂
Aliosa.
Eu sunt bucuros că mi-ai răspuns tu la chemare, până ajunge și la urechile vizate sau la ochii visați! Și din nou n-ai venit cu mâna goală, ci ai adus niște imagini palpitante cu echipa de fotbal cea mai bună și mai iubită, din România. Mersi mult pentru amabilitate și sper să ne aducă în continuare multe motive de mândrie națională! 🙂
Cand ai scris poezia? ASa cum spuneam in postarea anterioara, manuiesti limba romana cu maiestrie! Si la fel ritmul si rimele! :*
Poezia e mai veche și am preluat-o de pe weblog.ro, blogul pe care l-am pierdut. Noroc că era trecută și pe hârtie. Mulțumesc mult pentru aprecieri! 🙂
Imi place foarte mult!
…poate va avea si un raspuns dulcea chemare ! 🙂
Voi fi numai ochi și urechi! 🙂
Multă sensibilitate, multă trăire, frumos scrisă, emoţionantă, şi dacă cea chemată ar citi, sunt sigură că ar răspunde !
Totuşi… şterge lacrima deznădejdii de pe final şi-n loc de ” Cu slabe şanse să ieşim din ele” îţi propun o rază de optimism: “Dar eu aştept ca să ieşim din ele”.
Petru, scrii minunat !
Dacă aș modifica finalul, ar însemna să-mi schimb concepția, ori nu am niciun motiv să cred într-un final fericit. De două decenii!
Daca nu s-a intamplat pana acum nu e un motiv sa crezi ca nu se va intampla. Vorba aia, o data si… bine! 😉 Ai grija, gandurile tale devin realitate. Si atunci de unde sa se intample? Mai lasa usa deschisa putin… n-o inchide cu mana/gandul tau. Speranta moare ultima!
Poate că am unele prejudecăți, generate de experiențele avute. Dar mă lupt cu ele și caut, pe cât pot, să fiu deschis la orice semn care mi-ar putea potoli dorul. 🙂
Tocmai aici este ideea ! Problema ta nu mi se pare deloc o piedică în calea înţelepciunii şi a caracterului frumos. Totul păleşte când este vorba de iubire. Şi iubirea nu se izbeşte de “amănunte”. Insist să schimbi versul ca un prim pas spre o concepţie realistă şi dacă nu-l schimbi considerând că poate fi un amestec în “drepturile de autor#, măcar încearcă să-mi dai dreptate.
Sa nu schmbe poezia. Sa scrie alta cu final optimist! 🙂
Dreptate ți-am dat de la început, dar versul nu-l schimb, fiindcă așa am simțit în momentul în care am scris poezia, iar când voi avea o stare de spirit diferită, voi scrie alte strofe, cu o altă viziune a iubirii. Să-mi fie cu iertăciune!
Foarte frumos! Mi-a placut, emotie, traire!…
E bine ca ai putut prelua de acolo!
O zi minunata Petru! 🙂
Mulțumesc frumos pentru aprecieri, dragă prietenă! Poeziile le-am recuperat, dar am pierdut o bună parte din proză. 😦
O zi însorită îți doresc, Ileana! 🙂
Bine ca e dorul tau, de ar fi si al meu asaaa, ar fi vai de inimioara mea ! :)))
Să fii fericită, că iubești și ești iubită, dragă July! 🙂
De unde ai scos-o pe-asta, Petruuuu ? :)))
Să-i spunem intuiția… masculină!
Foarte frumoase versuri, Petru!
Recunoștință profundă pentru vizită și compliment, prietenă dragă!
Nu ai pentru ce, meriti!
Frumoase versuri…îmi place să le citesc şi pe aici. 🙂
Aprecierea ta e ca un atestat de calitate pentru mine, Loredana! 🙂
Mă înclin! 🙂
Să aveţi o zi frumoasă!
Mă alătur şi eu comentariului July-ei. 🙂 Dorul e mai bine să-l citesc la…alţii. 🙂
Și eu sunt de aceeași părere, dar nu pot să schimb nimic. 🙄
Superb poemul, Petru! Sensibil, emoţionant, romantic, se simte o uşoară undă de tristeţe, dar tocmai asta îi dă un farmec aparte! Felicitări!
O seară minunată îţi doresc, Petru şi numai bucurii! 🙂
Mulțumesc efervescent pentru caracterizarea făcută, dragă prietenă! Mă bucur că ți-a plăcut felul în care mi-am expus trăirile, chiar dacă nu-s din cele mai benefice inimii.
Să-ți fie ziua încântătoare, Ștefania! 🙂
Frumoasa poezie, ferice de cea cui o dedici. Daca versurile au fost scrise mai demult, poate ar fi bine sa vezi daca mai sunt paralele cele doua universuri. Nimic nu este vesnic. S-ar putea sa ai o fericita surpriza. O seara minunata!
Săru-mâna pentru apreciere și mulțumesc pentru sfatul pragmatic. Să știi că verific, din când în când, dacă există o cale de teleportare între cele două universuri. Cine știe… ?
Să ai o zi superbă, dragă Crina! 🙂
Prin simplitatea formei de exprimare a sentimentelor profunde,sinceritatea si dorinta unei iubiri romantice , ai gasit drumul cel mai scurt si dar cel mai rapid si fascinant in acelasi timp de a ajunge la sufletul cititorului!Aplauze din partea mea pentru o poezie asa de frumoasa!O seara superba iti doresc!
Ca de obicei, cuvintele tale nu pot decât să mă bucure și pentru asta îți mulțumesc din toată inima! Să fii iubită și fericită, draga mea prietenă! 🙂
Frumoasă chemare… cu siguranță cineva o aude 🙂
Să o audă cine trebuie și ar fi frumos să-i și răspundă. Pozitiv! 🙂
Ce versuri, ce chemare!
Sper din suflet sa aiba si un ecou si la randul tau sa fii chemat!
Eu ti-am spus de multe ori ca scrii frumos, nu mai repet,fiindca parerea e aceeasi.
Iti spun doar ca te citesc mereu cu mare drag si astept sa fiu invitata la o lansare de carte cat de curand…
Zile calde si senine, cu muza in ferestra inimii, iti doresc!
Îți sunt recunoscătoare mereu pentru vizitele și aprecierile tale, dragă prietenă! Ambiția mea cea mai mare este să public o carte, pentru a lăsa ceva în urma mea și aș fi fericit să te am aproape la fericita lansare. Să-mi ajute Dumnezeu și să se întâmple cât mai repede!
O seară blândă și înstelată îți doresc! 🙂
Doamne-ajuta sa fie asa! Sa se intample intr-o vacanta si sa pot sa vin, ca am s-o fac cu mare, mare drag! Si o sa fiu mandra ca eu cunsoc demult scriitorul! 🙂
🙂
Foarte frumos poemul 🙂 sunteti un romantic 🙂
Sunt convins că sunt inspirat de prieteni ca tine! 🙂
Vreti sa rosesc….dar e talentul sigur la mijloc 🙂
Orice talent are nevoie de un impuls, iar acesta nu poate veni decât din jurul său. Pentru mine, blogul e jumătatea vieții mele.
Mi-a placut poezia ! Si eu sper intr-un final fericit, chiar daca tu nu prea crezi in el ! Uite chiar ieri am citit in presa norvegiana un articol despre o doamna din Germania care refuzase o relatie de lunga durata cu un baiat din Norvegia acum 39 de ani, insa acum se razgandise si il contactase si stabilise sa revina la el pt a reinnoda relatia desfacuta in mod precipitat mai devreme cand fusese mai imatura, avand doar 22 de ani pe atunci.
Mă bucură părerea ta și găsesc interesantă povestea de dragoste cu final întârziat. Fiecare dintre noi are ceva de povestit în acest sens, dar la fel ca o partidă de șah (scuză-mi analogia, firească pentru mine), variantele sunt extrem de multe și motivate pentru fiecare. Eu nu am găsit încă varianta câștigătoare.