Întâlnire nepotrivită: O planetă în compensație

Se făceau exact doi ani de la trecerea în neființă a Dianei, iar Relu a socotit că e cazul să înfrunte realitatea. Nu mai fusese la pescuit de atunci, ba în primele săptămâni nici din casă nu a ieșit. Zăcuse pe pat, nemâncat de zile întregi, cu barba nerasă și cu gândurile pierdute în trecut. Își amintea iar și iar scena incredibilă a tragediei prin care a trecut în acea noapte blestemată. A plâns atunci ca un copil, strângând trupul inert și desfigurat al celei mai iubite ființe. Ar fi vrut să caute un vinovat, dar în cele din urmă se învinuia pe sine. Dacă nu ar fi pierdut vremea cu nenorocita de lansetă, poate că Diana nu ar fi insistat atât să vadă chipul extraterestrului. Sau ar fi murit amândoi și măcar n-ar fi rămas singur, cu conștiința încărcată și inima frântă.

Dimineța târziu, a găsit tăria să ia în spinare trupul țeapăn și să-l ducă în mijlocul civilizației. Nu a simțit nicio oboseală și nici nu a băgat de seamă când a ajuns în centrul localității. Lumea se uita la el și se minuna, până la oprit un agent de poliție. A urmat un interogatoriu la care a răspuns monosilabic, cu privirea fixată într-un punct nedefinit. Era considerat suspect, însă autopsia care s-a impus a arătat că fata murise în urma unui stop cardiac, deși nu avusese probleme cu inima. Cu toții erau intrigați de expresia oribilă a decedatei, dar întrebările puse rămâneau fără răspuns.

Șeful de la servici al lui Relu a înțeles că trecea printr-un moment greu și i-a făcut singur o cerere de concediu fără salariu, până când timpul va mai estompa din durere. A avut noroc și cu o familie din vecini, care l-au căutat aproape zilnic, aducându-i mâncare și încurajându-l să mănânce și să-și reia viața. Diana putea trăi prin amintirile sale și de aceea trebuia să fie tare, pentru ea. Gavrilă era pădurar și vânător totodată, iar Florica, nevasta lui, gătea foarte bine carnea pe care o aducea bărbatul. Cu astfel de delicatesuri și mirosuri ademenitoare au reușit noii lui prieteni să-l corupă și să-l readucă la viață. Mai aveau un băiat, Bogdănel, de 12 ani, un mic geniu în ale calculatoarelor, care venea și el adesea pe la Relu, atras de misterul din spatele tăcerii lui.

Apoi a cunoscut-o pe Olga, o femeie văduvă și cu o fetiță de 9 ani. Bărbatul îi murise într-un accident de mașină, ea fiind la volan, iar Carmen – copila ei – a rămas paralizată într-un scaun cu rotile. Și Olga avea mustrări de conștiință, învinuindu-se mereu pentru această tragedie, deși raportul poliției spunea că celălalt șofer nu-i acordase prioritate. Femeia tot credea că trebuia să conducă preventiv. Era profesoară de geografie și nu-și dăduse fata la școală, în ciuda insistențelor celor de la protecția copilului. Știa că între copiii normali, Carmen ar fi fost privită ca o ciudățenie, iar pentru ca să o dea la o școală specială ar fi însemnat să o vadă doar în vacanțe. Astfel că mama ei îi devenise învățător și apoi profesor la toate materiile. Și făcea treabă bună. Relu și Olga s-au împrietenit și apoi au descoperit că se iubesc. Și Carmen îl trata cu dragostea unei fiice care ducea lipsă de tată, iar bărbatului îi creștea inima de bucurie.

Cam așa stăteau lucrurile la împlinirea a doi ani de la evenimentele povestite în capitolul precedent. Relu a ținut ca această comemorare să o facă singur, chiar în locul în care s-a petrecut tragedia și pe care nu-l mai vizitase de atunci. Noaptea era la fel de înstelată, dar privirea bărbatului stăruia asupra brățarei oferite de extraterestru Dianei și care îi rămase lui. Era ca o părticică din sora lui iubită și prin contactul direct cu acel talisman, simțea atingerea Dianei. Degeaba se mișca uneori câte o lansetă, căci Relu nu-i dădea atenție. Dar uimirea lui a fost nemărginită când beculețele minuscule de pe brățară au început să se lumineze în diferite culori. Ce ar fi putut să însemne asta? Nu cumva…?!

A ridicat imediat privirea, ațintind-o spre cer. Nu a durat mai mult de câteva secunde și ochii au descoperit obiectul luminat ce-i era atât de cunoscut. Era naveta lui Eiua, care a aterizat în același loc ca acum doi ani. Ușa s-a dat la o parte și din ea a coborât aceea ființă blestemată. Relu nu s-a mișcat din loc, așteptând să vadă până unde poate merge nesimțirea extraterestrului care i-a provocat atâta durere, chiar dacă a fost involuntară. Eiua s-a apropiat în stilu-i caracteristic: pășind încet și precaut. Ajuns în apropierea pământeanului, vocea lui blândă se făcu auzită din nou:

– Salutare, Relu!… Am venit să-mi cer iertare.

Relu se ridică și el în picioare, căutând cuvintele cele mai potrivite din noianul de acuzații ce-i dospeau în minte. Găsi puterea să se exprime, totuși, civilizat:

– Iertare?! Mai ai acest tupeu să vii și să-mi amintești de crima groaznică pe care a-i făcut-o? Sunt lucruri care nu se pot ierta, străinule! Noi, pământenii, ne iubim rudele și prietenii, iar de multe ori ne sacrificăm pentru ei. Aceste sentimente le-ai studiat tu? Le-ai înțeles cumva?

Eiua a așteptat tăcut până când pământeanul a obosit și i-a lăsat posibilitatea să răspundă. În casca lui neagră se reflecta lumina lunii, iar pe umeri purta o capă la fel de neagră. Zise:

– Crede-mă că te înțeleg și îți dau dreptate. Am încălcat una din cele mai importante directive și am fost sancționat de șeful meu. Voi fi retras din această activitate și trimis pe planeta natală. Nu am vrut să plec până nu te mai văd o dată și să-ți fac o ofertă.

– O ofertă? Poți să mi-o dai înapoi pe Diana? E singura cale prin care m-ai putea recompensa.

– Din păcate nu pot, dar te rog să te gândești bine la propunerea mea. Știu că ești un iubitor al naturii și te doare să vezi cum semenii tăi o alterează prin acțiunile lor necugetate. Noi nu avem voie să intervenim în nicio civilizație, chiar dacă vedem că se autodistruge. În schimb îți propun o alternativă.

– Ce vrei să spui?, se arătă Relu interesat.

– Ce ai zice dacă te-aș duce pe o planetă minunată, virgină, fără civilizație, dar cu un potențial enorm. Poți să admiri acolo peisaje nemaintâlnit de frumoase, o floră și o faună diversă, de neimaginat pentru un pământean. Acesta ar fi mica mea compensație pentru răul făcut. O planetă numai pentru tine și prietenii tăi.

Tăcerea se așternu mai multă vreme, în timp ce Relu se gândea. Era o ofertă care, dacă o accepta, i-ar fi schimbat total viața și de aceea nu putea să-i dea curs fără să cugete bine. Eiua știa și el asta și de aceea adăugă:

– Nu trebuie să-mi răspunzi pe loc. Înțeleg că e un pas uriaș și ai nevoie de timp. Eu voi reveni exact după trei rotații ale planetei voastre. Dacă vei accepta, voi fi bucuros să vă iau și să vă duc la nava-mamă, cu care vom pleca spre noua voastră lume.

Apoi, fără să mai aștepte vreun răspuns, extraterestrul se întoarse și se urcă în navetă. În curând dispăru în întunericul cerului, lăsându-l pe Relu plin de sentimente contradictorii și puternice. N-a mai așteptat dimineața, ci și-a strâns repede sculele și a pornit spre casă. Prima oprire a făcut-o la familia lui Gavrilă, pe care i-a trezit din somn. Trebuia să se destăinuie cuiva, prea multe s-au acumulat în el și nu mai putea să le țină închise. Era prima oară când vorbea cu cineva despre extraterestru și își dădea seama de riscuri și de aceea a căutat să fie cât mai convingător, fără a exagera prin patos. Le-a arătat brățara și le-a explicat tot ce s-a întâmplat cu Diana.

Gavrilă și Florica păreau îngrijorați de sănătatea lui mentală, dar Relu nu s-a dat bătut. De cum s-au ivit zorile, i-a dus la locul aterizării navetei și le-a arătat urmele proaspete de pe iarbă. Chiar și pașii lui Eiua se puteau distinge foarte clar, până aproape de Someș. Prietenii lui au început să-l creadă, iar Relu a respirat mai ușurat. Mai trebuiau să vorbească și cu Olguța, dar cu ea a fost ceva mai ușor, fiind deja trei contra unu, iar ea avea mare încredere în omul pe care-l iubea. Copiii au fost cei mai încrezători și au devenit chiar entuziasmați de posibilitatea unei călătorii în spațiu. Doar că decizia de a părăsi Pământul nu era ușor de luat, așa că a durat o zi întreagă până au calculat avantajele și dezavantajele unui pas atât de riscant. În cele din urmă, au votat în favoarea curajului și a neprevăzutului. A doua zi s-a dat startul pregătirilor.

Nu puteau lua multe cu ei, dar nici nu era înțelept să meargă în necunoscut fără dotărie strict necesare unei vieți noi și primejdioase, probabil. Gavrilă a împachetat două puști de vânătoare, un geamantan cu cartușe, cuțite, lanterne, baterii și alte scule trebuincioase unui pădurar. Bogdănel și Carmen și-au pus câte un laptop, DVD-uri, CD-uri, aplicații diferite și jocuri, în speranța că le vor putea folosi. Florica și-a pregătit mașina de cusut și materiale rezistente, fiind și o pasionată croitoreasă. Olga a ținut să-și ia cât mai multe cărți și manuale, iar Relu și-a împachetat undițele și a făcut aprovizionarea cu conserve, slănină, apă, pălincă și alte produse de consum. Portbagajul mașinii era încărcat, în seara când au pornit la locul de întâlnire. E drept că Gavrilă și Florica nu erau convinși 100% că va veni vreun extraterestru, dar nu voiau să-și supere prietenul.

La ora stabilită, brățara a prins viață și luminile ei i-a emoționat peste măsură. Naveta a aterizat și Eiua le-a făcut semn să urce în aparat. Încărcați cu bagaje, au pășit într-un spațiu luminat puternic și s-au așezat pe niște suporturi laterale. Relu a vrut să o urce pe Carmen cu tot cu cărucior, dar Eiua i-a spus că nu este necesar, așa că a luat-o în brațe, așezând-o lângă mama ei. Alături, și-au aranjat geamantanele. Ușa se închise surd, iar ei simțiră cum se desprind de Pământ. Privind în afară, vedeau cum luminile de la sol se depărtează și dispar de tot. Cu toții aveau fluturi în stomac, realizând că s-ar putea să nu-și mai vadă niciodată planeta natală. Și o undă de regret li se strecură în suflet.

646x404

46 thoughts on “Întâlnire nepotrivită: O planetă în compensație

    1. BUNA jULY Imi cer scuze ca scriu aici, insa nu te mai gasesc, vad poza, dau clic si imi arata cont sters, nu stiu ce se intampla. scuze Petru pentr indrazneala mea de a scrie aici, insa nu pot scrie lui July si nu stiu de ce.
      O noapte linisitta!🙂

  1. Ei, asa mai merge! Sa stii ca nici eu n-as fi zis “nu” in fata unei oferte de genul celei primite de Relu. Am eu asa un filing care-mi spune ca de acum inainte Relu nu va mai avea dezamagiri….Astept sa vad ce zice filingul tau….:)
    A fost o incantare si lectura acestui episod, motiv pentru care il astept cu nesat si pe urmatorul!
    E vreme de scris, asa ca sa ai spor! Eu scriu planificari si-am obosit, dar am noroc cu voi, fiindca vin in vizita si ma simt foarte bine in spatiile voastre virtuale !
    Weekend cu bucurii iti doresc,Petru!

    1. Acceptarea unei astfel de călătorii, cu un necunoscut venit din alt sistem solar și un risc atât de mare, e dovada unor caractere temerare, de care au dat dovadă și alți pământeni, în descoperirea propriei planete.
      Săru-mâna pentru timpul acordat lecturii și mult spor în planificări, pentru a-ți rămâne timp și pentru pasiunile în care excelezi!🙂

  2. Petrut, tu-mi pui rabdarea la-ncercare. Pe cand credeam ca descopar si eu ce face extraterestul cu bietii pamanteni ( nu m-as fi dus cu el nici de ma picai cu ceara) tu te opresti din povestit. Eu sunt convinsa ca Relu si prietenii lui il vor determina pe Eiua sa-i aduca inapoi. Extraterestul tau este destul de uman; are sentimente, regrete…… deci ii va aduce pe Paman de care, cel putin Gavrila si Florica, se simt legati. Si Olguta, cred ca din cat a studiat ea in domeniul Geografiei, tot pe a terrei o va prefera. Deci…… maine citesc volumul III????🙂🙂🙂

    1. Povestirea are un început și o continuare, dar mărturisesc că încă nu m-am gândit la un final concret. Cred că totul va depinde de reacția cititorilor după ce ajung în mijlocul acțiunii și facem cunoștință cu toate personajele. Aș vrea să pot scrie în fiecare zi un capitol, dar durează până-mi așez ideile și, în plus, urmează competiția SuperBlog 2014, la care m-am înscris și care cere ceva muncă. Dar am să deschid o categorie separată, numai pentru această povestire.
      Îți mulțumesc din inimă, dragă Crina!🙂

  3. Si eu as fi plecat. In fond, ce vazusem si traisem pe Pamant fusese deja “fumat”. De ce sa nu vad si sa cunosc si alta lume…ca o fi mai buna sau mai rea…pana n-ajung acolo n-am cum sa stiu. Asa ca…abia astept continuarea. Eu sunt, oricum, optimista!🙂

    1. Știu că tu ești o cutezătoare care nu pregetă să se aventureze mereu pe tărâmuri noi și fascinante. Dar, deocamdată, până facem cunoștință cu vreun extraterestru amabil, mai avem de văzut multe minunății ale Terrei. Cu tot optimismul care ne caracterizează pe cei care o fac sau jinduiesc s-o facă!🙂

    1. Fiecare din noi se gândește, mai mult sau mai puțin conștient, să publice povestirile pe care le scrie. Dar până acolo e cale lungă și deocamdată mă bucur enorm de cititorii pe care-i am pe blog.
      Revenind și eu la subiect: pentru mine doar plecarea într-o țară precum Canada, ar echivala cu găsirea altei planete!🙂

  4. Talentul tau multiplu de povestitor este foarte bine evidentiat in povestirea” O planeta in compensatie”Stapanirea limbii,inventivitatea, arta de a crea personaje, imaginatie vizuala si originalitatea ta da o nota unica pentru SF-ul care n-ai prezentat! Eu astept cu nerabdare”calatoria “grupului intr-o lume necunoscuta!Un weekend minunat iti doresc!

    1. Aprecierile tale măgulitoare mă fac să roșesc… Pentru mine e o mare plăcere să scriu și să fiu citit și cred că sunt mulți ca mine, doar că nu toți au răbdarea necesară.
      Să-ți fie duminica plină de bucurii, draga mea prietenă!🙂

  5. Buna dimineata, Petru ! 🙂
    ROZMARIN floare aleasa
    pusa pe cap la mireasa
    face tenul mai frumos
    si barbatul dragastos !!! 🙂 🙂 🙂
    O duminica frumoasa in compania lui
    Andre Rieu & Mirusia !🙂

    Aliosa.

    1. Bună să-ți fie inima și imaculat cugetul, dragă prietene! Îți mulțumesc pentru minunatul cadou muzical și sper ca urările mele de bine să-ți răsplătească generozitatea.
      Să ne fie ziua o oază de vitalitate, Alioșa!🙂

  6. Interesantă propunerea extraterestrului. Tare curioasă sunt să văd unde-i duce şi ce se mai întâmplă.
    Ai o zi senină, Petru şi numai bucurii!🙂

  7. Am intrat pas,, pas sa vad daca este gata un nou episod…
    Si cum nu-i, iti las un gand frumos si plec spre alte zari virtuale de care mi-e dor!
    O duminica frumoasa sa ai, Petru!

    1. Regret că episoadele nu curg precum un râu nesecat, dar aș vrea să cred că subiectul îți va rămâne mereu în amintire, pentru a-l completa cu capitolele ce vor urma pe parcurs. Invoc doar puțintică răbdare, domniță dragă și neasemuită gospodină!🙂

  8. Ma consolez cu ideea ca nu sunt singura nerabdatoare…succesulpe confirma asta si astept cuminte! Intre timp mai fac niste lectii, fiindca guvernul e ocupat cu campania electorala, nicidecum cu rezolvarea situatiei manualelor pentru scolari, asa ca eu m-am transformat intr-o roboitica facatoare de fise!🙂

    1. Chiar dacă n-ar fi campanie electorală, guvernul tot nu și-ar face datoria. Miniștrii au fost mereu ocupați cu afaceri necurate, nu degeaba sunt puși sub acuzare, 9 dintre ei. Așa că, spor la treabă!🙂

  9. A trebuit sa astept pana luni sa citesc acest episod. Mai bine in liniste si cu timp suficient. Si eu m-as fi dus pe o planeta frumoasa si necunoscuta, fara niciun regret, cata vreme am alaturi pe cei mai buni prieteni. Pentru mine nu conteaza unde ma duc, daca sunt cu cineva drag alaturi! Pot sa si stau pe loc, in aceleasi conditii.🙂
    Astept continuarea, fara sa-mi pierd rabdarea. Pana va scrie Petru al treilea episod, eu voi gasi de zece ori pe-atatea posibile continuari. :))

    1. Îți mulțumesc pentru înțelegere și sper să nu lungesc prea mult așteptarea. Mai alesc că urmează competiția SuperBlog, care îmi ia mult din timp.
      S-auzim numai de bine, dragă prietenă!🙂

  10. salut, petru!

    mai intarziat, acum am descoperit aceasta mica gema. si m-a pus un pic pe ganduri… abordata dintr-o perspectiva psihologica, e fascinant cum de multe ori preferam perspectiva unei lumi necunoscute zbaterii in lumea noastra. nu sunt vreun expert, dar cred ca e mai mult decat pur spirit de Aventura la mijloc. “elogiul nebuniei” pare a fi un subtitlu potrivit, (cel putin in aceasta faza a povestirii), Erasmus nu cred sa se supere.🙂

    1. Faptul ca parasim lumea terestra in imaginatie, cred ca se datoreaza usurintei cu care ne putem exprima astfel mai bine parerile despre societatea in care traim. De ce Isus s-a exprimat prin parabole? Pentru ca omul poate descrie astfel mai bine trairile interioare, ceea ce simte. Nu poti descrie exact cum simti tu iubirea, libertatea, prietenia etc. Dar unii pot descrie in povestiri, pilde, parabole si noi toti ne bazam pe imaginatia lor ca sa ne descriem trairile sufletesti. Cuvintele nu pot reda sentimentele, dar o povestire plina de imaginatie, da. E un paradox, sper ca sunt bine inteleasa. Si povestirea se bazeaza pe cuvinte, dar ea ocoleste subiectul, tocmai ca sa ne invaluie sufletul si astfel sufletul sa perceapa esenta, inexprimabilul.

  11. Sunt flatat de complimentul tău și sper să nu fi dezamăgit pe parcurs, fiindcă povestirea capătă un alt sens, chiar dacă pornește de la o simplă povestire fantastică. Finalul ei nu este încă gândit, dar sper ca inspirația să-mi fie pe măsura aștepărilor.🙂

    1. nici vorba de dezamagire. povestea e frumoasa, asa cum e, pasionanta. doar mi-am permis sa arat cu degetul din tastatura un posibil punct de cotitura, un moment in care raul s-ar fi putut abate pe alte meleaguri, complet diferite.

      mi-ar placea ffff mult sa vad undeva, sau sa particip (atunci cand imi voi ascuti suficient cuvintele) la scrierea unei povesti de catre mai multi autori, care sa aibe libertate aproape totala. spun aproape pentru ca fiecare mi-as dori sa plece de la ceva din povestea anterioara. sa fie mai multe capitol, astfel ca fiecare sa revina la “pupitru”, fara o ordine anume

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s