De la cutie, la tablou

Pot să spun că am crescut alături de televizor și grație lui am învățat multe. Amândoi ne-am făcut deodată apariția pe strada noastră și de cum l-am văzut, nu am mai vrut să trăiesc fără el. Aveam doar trei ani, și familia care și-a permis să-și cumpere o astfel de minunăție, era de invidiat. În casa lor veneau mulți curioși să vadă cutia magică, iar eu mă strecuram printre ei. Nu înțelegeam mare lucru, dar eram vrăjit de oamenii și animalele care se perindau pe ecranul alb-negru, adesea cu purici mari și întreruperi neprevăzute. Mereu trebuia să vină mama după mine, fiindcă gazdei îi era milă să mă trimită acasă, văzând cât de vrăjit eram de aparatul lor.

La internatul școlii, televizorul „Cosmos” era principala atracție a serii pentru fiecare dintre noi și pedeapsa cea mai mare era interzicerea vizionării filmelor de seară. Preferam pedepsele corporale sau tunsul la zero, numai să putem vedea serialele „Sfântul”, „Răzbunătorii”, „Baronul” sau filmele western cu John Wayne. Adesea, mă strecuram din dormitor și mă ascundeam în sala televizorului, stând mai bine de o oră printre scaune, lipit cu burta de gresia rece. Doar ca să văd câteva frânturi din film și apoi să jubilez în fața colegilor. Iată, mai jos, cum arăta televizorul școlii, la ale cărui programe jinduiam în fiecare seară.

cosmos01asdasda

Primul televizor color l-am luat în anul 1994 și a trebuit să-mi vând mașina ca să-mi ajungă banii. Dar eram fericit, chiar dacă nu prindeam decât câteva canale. Visul mi se împlinise și credeam că am atins perfecțiunea în acest domeniu: doar aveam telecomandă și schimbam posturile stând comod în fotoliu. Spre marea mea satisfacție, am văzut că tehnologia evoluează în ritm galopant și, din cutia magică pe care o admiram până acum, am ajuns să ne fascineze niște aparate subțiri, asemănătoare tablourilor. Imaginile de pe „micile” ecrane au devenit tot mai mari și mai clare, rivalizând cu marele ecran.

monline_1

Astăzi, televizoarele de diferite diagonale și cu performanțe de neimaginat până acum ne sunt oferite de magazinul MarketOnline.ro, la cele mai tentante reduceri. Cine s-ar fi gândit vreodată că vom ajunge să vorbim la televizor, prin Skype, cu rudele și prietenii plecați în alte țări? Și asta datorită posibilității conectării micului ecran la Internet, după care poți controla totul doar cu telecomanda. Iar imaginille unui televizor SMART 3D sunt atât de vii, încât ai impresia că poți să atingi persoana cu care vorbești. Sau că faci parte din scenariul unui film care se derulează. De curând, eu mi-am ales acest televizor și parcă simt cum trăiesc deja în viitor.

eh5000-1

Aceasta e istoria, foarte pe scurt, a televizorului de până acum. Stau și-mi închipui cu ce minuni ne mai poate surprinde, pentru că nimic nu m-ar mai mira. Poate vom simți în curând mirosul unei pajiști cu flori, pe care o vom vedea pe ecranul din fața noastră. N-ar fi mare lucru!

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Advertisements

43 thoughts on “De la cutie, la tablou

  1. Heheee, ce de amintiri… am avut unul mic, sport, alb negru, apoi Elcrom, apoi… nu mai ştiu cum îl chema dar săracul, avea nevoie de 20 de minute ca să se aprindă 😀 😀 Tare l-am iubit 😀

  2. hei,
    şi noi îi vizitam pe cei cu televizor înainte de a-l avea pe al nostru. Apoi, când era emisiunea de Varietăţi se umplea casa noastră de vecini. Aşa socializam, nu cu FB. Frumoase timpuri.

    1. Chiar că erau timpuri frumoase, pe care ni le amintim mereu cu plăcere. Poate că la fel vor face și copiii de astăzi, când vor povesti, peste ani, ce deosebiri mari sunt între televizoarele de astăzi și cele din viitor.

  3. Şi eu am avut televizor alb-negru când eram în copilărie, şi aşa îl mai chinuiam pe tata să-mi citească, şi-l deranjam cu tot felul de întrebări încât niciun film nu-i mai tihnea. Frumoase vremuri pe care aş vrea să le mai retrăiesc. Tare bine era în fumul ţigării tatei,să-i privesc mâinile mari, puternice, să mănânc bomboane cu duiumul şi să-l ascult citindu-mi…

    1. Ai avut privilegiul să te uiți la propriul televizor, încă din copilărie, ceea ce arată că ești tânără. Și chiar dacă timpurile nu-s chiar atât de îndepărtate, ai nostalgia dulce a primului televizor, cu atmosera care predomina în timpul vizionării. Cu atât mai minunate, cu cât știm că sunt irepetabile.

  4. Oooo…… ce vremuri, frumoase dealtfel. Televizorul zilelor noastre este extrem de inteligent, pacat ca programele ce se transmit nu se ridica la valoarea lui. O seara frumoasa Petru!

    1. Eu sunt mulțumit și în ziua de azi, având în vedere că sunt pasionat de filme și mi-s abonat la mai multe canale de acest gen.
      O zi desăvârșită îți doresc, Marius! 🙂

  5. Succes in competitia SuperBlog 2014 !!! 🙂 🙂 🙂

    Emil din Dealul Feleacului, mere sa-l viziteze pe Gheo, in America.

    Gheo il plimba, il omeneste si, cand sa se intoarca Ion in Romania, ii
    zice: “Ma, Emile, ma…ramai tu aice, ma. Unde meri inapoi, in saracia
    ceea? Aice om fi amandoi, ne-om gasi doua fete faine…”. D’apoi Ion nu si
    nu, ca doara nu-si lasa el Clujul drag pentru un pumn de dolari.

    Dupa o vreme, Gheo primeste o scrisoare de la Emil, pe foaia din plic
    aflandu-se desenate trei oi si-un bou pe spate, cu toate picioarele-n sus.

    Amu se scarpina Gheo in cap: “Tulai, ca Emil aista e si analfabet…da’ ce-o
    vrut numa’ oare sa zica?!”

    Se tot uita, se tot uita, mai intreaba printre romani…nimeni nu-l
    desluseste. Intr-un bun ceas, cineva ii spune: “Mai, Gheo, asa lucru
    complicat numa’ Rabi din New York a sti sa-ti dezlege, ca el o fost plecat
    din Romania, ma!”

    Ajunge Gheo si la rabi…rabi se uita la scrisoare…apoi zice: “Gheo, daca
    nu stiu toata povestea, nu pot sa te luminez”.

    Gheo ii tot povesteste ce si cum a fost, apoi rabi brusc se inveseleste
    si-i spune: “A, pai atunci e limpede, zice asa: “oi, oi, oi…ce bou am
    fost ca m-am intors!””

    O seara faina ! 🙂
    Hai ROMANIA !!! 🙂 🙂 🙂
    Aliosa.

      1. Buna dimineata, Petru !
        Multumesc pentru urare ! 🙂
        Ziua-mi este vesela si datorita faptului ca ROMANIA a castigat meciul de fotbal
        desfasurat in deplasare cu FINLANDA !!! 🙂 🙂 🙂
        O zi vesela si tie, prietene ! 🙂
        Aliosa.

      2. Victoria naționalei de fotbal, chiar e un motiv întemeiat de bucurie pentru toți românii. Să fie cu repetiții până la calificarea mult dorită și demult așteptată! 🙂

  6. Cred ca toti ne-am uitat la televizor alb negru. Faptul ca ne adunam cate un jumatate de sat la o casa unde era televizor facea ca entuziasmul sa fie la el acasa. Acum fiecare are televizorul lui si desi sunt atat de sofisticate nu mai trezesc acelasi interes. O seara buna Petru!

    1. Apariția televizorului ne-a fascinat pe mulți dintre noi și ne-a marcat puternic copilăria. Astăzi, sunt mai multe gadgeturi care ne acaparează timpul și atenția, dar o combinare în utilizarea lor ne poate aduce multe satisfacții.
      O zi rodnică îți doresc, Dana! 🙂

  7. Eu am pastrat televizorul alb negru Diamant,poate vor fii curiose nepoatele mele sa vada cum a fost candva!Ne-ai prezentat niste amintir foarte placute care am trait fiecare! Noapte buna iti doresc!

    1. Ultimul televizor alb-negru a fost și pentru mine tot un Diamant, care m-a ținut mai bine de un deceniu. Mă bucur că ți-am stârnit amintiri frumoase și îți doresc o zi plină de satisfacții, draga mea prietenă! 🙂

  8. Eu mi-am deschis ochii uitandu-ma la desene animate la un televizor color. Bunica avea televizor alb negru si o rugam deseori sa ma lase sa-l colorez. Mult succes!

    1. Te-ai descurcat de când erai mică. Pe la noi se puneau două folii colorate în fața ecranului, dar mie nu-mi plăcea efectul.
      Mulțumesc pentru comentariu și urare, Alina! 🙂

  9. Și eu, ca și Potecuța, am avut un Elcrom, când am ajuns la perioada color…ăla alb negru era unul micuț, țin minte, foarte micuț. Era interesant. Dar nu mai știu marca. Oricum, eram ffff mică, de-asta nu mai țin minte.

    1. Cel mai mic televizor alb-negru pe care-l știu eu, era „Sport”, cu o antenă ca de radio cu tranzistori. Cel mai mare, parcă era „Național”, că de-abia îl puteau căra doi oameni zdraveni.

  10. Țin minte că eram singurii de pe toată ulița care aveam televizor (alb negru) și câteodată se defecta, iar tatăl meu îi punea un bec în spate ca să funcționeze :))) Când era fotbal toți vecinii erau în casă la noi și strigau goool de tremurau pereții :)) Personal nu am televizor în casă pentru că nu mi-a plăcut niciodată :))

    1. Probabil că te afectează amintirile din copilărie. Cred că era mai bine să nu fi fost printre privilegiații soartei și astfel prindeai o dragoste față de televizor. Ca și cei mai mulți dintre copii, de altfel.

  11. Eu si acum pastraz primul mei televizor din copilaria mea. Nu vreau sa ma despart de el. Doamne cat ma pedepsea mama din cauza lui. O zi buna!

    1. Și eu am fost pedepsit deseori de părinți, când umblam la televizor sau voiam să mă uit pe o vreme grea, cu fulgere și tunete.
      O zi pe placul sufletului tău, îți doresc, Corina! 🙂

  12. Frumoasa tema. De la cutie la tablou nici nu a fost prea lung drumul. Parca acum eram copil si-l imploram pa tata sa ne cumpere televizor ca sa nu mai mergem la caminul cultural din sat unde era singurul televizor. Sigur ca pentru tata erau alte prioritati asa ca am avut televizor mult mai tarziu. Acum amintirile sunt frumoasa si ma fac sa zambesc. O zi buna!

    1. Mulțumesc mult pentru frumoasa completare, aducătoare de amintiri minunate și dragi tuturor. E, într-adevăr, o temă foarte populară, iar subiectul e în plină ascensiune. O zi desăvârșită îți doresc, Aurelia! 🙂

  13. Amintiri, amintiri, amintiri……….. ce frumos a fost! Ma consideram “destept” pentru ca le vorbeam copiilor, din satul bunicilor, ce este un televizor si le starneam curiozitati. Indiferent de culori ( alb si negru sunt tot culori) televizorul a fost un mijloc de informare si cunoastere. Succes si o seara buna!

    1. Deduc că ai fost favorizat, din moment ce le dădeai lecții celorlalți copii! 🙂 Și astăzi se pot învăța multe de la televizor, dacă apăsăm pe butoanele care trebuie. 😉
      O zi minunată, îți doresc!

  14. pentru mine, televizorul, a fost si este indispensabil. Sigur nu este de trecut cu vederea evolutia lui. Prezentarea ta imi place si mi-a trezit amintiri frumoase. O zi cu mult soare!

    1. Parcă am fi într-un gând, dragă Aurelia. Și eu sunt dependent de televizor, dar numai în partea lui cinematografică și de știri imparțiale. Să-ți dea Dumnezeu numai satisfacții, de la TV sau din realitate! 🙂

  15. Frumos subiect, cred ca toti avem amintiri si sentimente vizavi de televizor. Nu stiu cum ar fi viata fara el. Succes la concurs.

    1. Subiectul a fost propus de sponsorul Marketonline și trebuie să recunosc că ne-a trezit multora frumoase nostalgii, dar și interes pentru achiziții moderne.
      Mulțumesc frumos pentru comentariu și urare, Costin! 🙂

  16. Frumoase amintiri ne-ai evocat aici, draga Petru. Ce fascinati mai eram, in anii copilariei, de cutiile din lemn, mari si greoaie, cu imagini alb-negru destul de spalacite. Dar cata incantare era cand reuseam sa vedem emisiunile sau filmele preferate. Putine, dar bune. Azi ne plictisim butonand la zeci de canale, dar cu greu mai gasim ceva interesant, care sa ne bucure sufletul ca atunci.
    Iti doresc o zi frumoasa si vesela! 🙂

    1. Azi am scăpat de cutiile grele și avem un gen de tablouri fermecate. Poate că mâine vor fi niște oglinzi subțiri pe care le vom activa cu gândul și vor încorpora în ele tot ce folosim astăzi separat (telefoane, calculatoare etc.).
      O zi ruptă din Paradis, îți doresc, Alex! 🙂

  17. Televizorul este prezent in fiece casa fie ea si saracacioasa. Este o piesa de mobilier care nu lipseste nimanui dar si o sursa de informare de care te desparti cu greu. Evolutia lui in decursul anilor este spectaculoasa si nu cred ca se va opri. Este interesant cum un televizor foarte performat din zilele noastre este la indemana oricui pentru a-l achizitiona, iar in primii ani a aparitiei lui, cutiile acele grele cu ecran alb negru……..noi copiii, acelor timpuri, ne convingeam greu parintii sa ne cumpere unul. Sigur nici prezentarea ta de aici nu este una oarecare. Ai cuprins cam tot ce se putea si te felicit pentru asta. O zi faina sa ai!

    1. Bună dimineața, Crina, și o zi și mai bună îți doresc să ai!
      Pe vremuri nu prea aveam de ales la ce să ne uităm și, pe lângă televizor, mai trebuia să ne instalăm și o antenă, făcută de un meseriaș bun, că altfel vedeam mai mult purici! 🙂 Acum, avem o sută de canale și tot ne plângem de calitatea proastă a multora din ele. Mulțumesc frumos pentru apreciere, dragă prietenă! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s