Tolba cu bancuri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Un tip vine la doctor cu un copil de șase luni și spune:
– D-le doctor, copilul meu are șase luni și încă n-a deschis ochii.
– După părerea mea tu trebuie să fii ăla care trebuie să deschidă ochii. Copilul este chinez!
.
* O femeie apreciază compania unui bărbat, mai ales dacă acel bărbat este proprietarul companiei.
.
* – De ce s-a inventat ciocolata albă?
– Pentru ca să se murdărească și copii negri la gură!
.
* Ghiță era plecat la muncă în Italia, de trei ani. Se gândește el să vină acasă, să-și revadă părinții de la țară. Ajunge el în curte, o găsește pe maică-sa hrănind găinile și o salută:
– Ceau mama!
Maică-sa îi răspunde:
– N-au nimic, le dau de mâncare…
.
* Cum să angajați omul potrivit la locul potrivit:
Se iau circa 100 cărămizi fără nicio aranjare prealabilă, se pun într-o cameră închisă, având doar o singură fereastră.
Sunt trimiși 2-3 candidați în cameră și se închide ușa. Sunt lăsați acolo singuri, timp de 6 ore, apoi se analizează situația.
– Dacă au numărat cărămizile, sunt buni la departamentul Contabilitate.
– Dacă le renumără, la Audit.
– Dacă au făcut un haos total (cărămizi peste tot), Inginerie.
– Dacă au aranjat cărămizile într-o ordine stranie, Planificare.
– Dacă aruncă unul în altul cu cărămizi, Operații.
– Dacă dorm, Recepție.
– Dacă au spart cărămizile în bucăți, Tehnologia Informației.
– Dacă stau de pomană, Resurse Umane.
– Dacă se jură că au încercat diferite combinații, deși nicio cărămidă nu a fost mutată din loc, Vânzări.
– Dacă au plecat deja acasă pentru ziua respectivă, Marketing.
– Dacă se uită pe fereastră, Planificare Strategică.
– Și ultimii, dar nu cei din urmă: Dacă stau de vorbă unul cu altul, dar cărămizile nu au fost atinse: Felicitați-i și puneți-i în TOP Management.
.
* Doi ardeleni intră într-un bar. Ion îl întreabă pe Vasile:
– No, mă, ce ești așa de supărat?
– Apăi abia aștept să ajung acasă și să rup chiloții muierii.
– D-apăi ce ai, mă, cu chiloții femeii?
– Apăi, mă, așa mă strâng că de-abia pot mere cu ei pă stradă…
.
* Maria culege cireșe, cocoțată în pom, vine Ion și îi ia scara:
– Ei, Mărie, ia acuma să-mi zici tu cu ce te dai tu jos?
Mărie, roșind:
– Ei, mă Ioane, cu Deo-Intim!
.
* Vine unul la confesor. Intră în cabină și nu zice nimic. Popa, nedumerit, își drege vocea încercând să-i atragă atenția omului. Ăsta nimic. După un timp, bate popa de 3 ori în peretele despărțitor, la care bețivul răspunde:
– N-are rost să bați, nici eu nu am hârtie.
.
* Nu știu ce naiba se întâmplă în țara asta. Școlărițele se îmbracă ca niște prostituate și prostituatele ca niște școlărițe. Nici nu știi ce să iei cu tine, bani sau bomboane?!
.
* Dacă ești pe autostradă și femeia care conduce mașina din fața ta pornește ștergătoarele deși nu plouă, înseamnă un singur lucru: o să schimbe banda de mers.
.
* Un ospătar se afla într-o clinică, pe masa de operație. La un moment dat trece pe lângă el un doctor pe care-l cunoștea din local.
– D-le doctor, zice el, vă rog să mă ajutați.
– Îmi pare rău, răspunde doctorul, dar nu este masa mea.
.
* – Iubito, dormi?
– Încă nu…
– Atunci… fă bine și întoarce-te spre mine!…
– Nu mă întorc, ai mâncat ceapă!
– Da, dar tu ai mâncat fasole…

Advertisements

Prosperitate virtuală

Am case, dar n-am teren
Pe care să le aștern,
Și atuncea m-am decis
Să le zic case de vis.
.
Aș iubi, dar n-am pe cine,
Fierbe dragostea în mine
Și găsesc că-i potrivit
S-o dau primului venit.
.
Nu am aripi ca să zbor,
Dar plutesc în gând, ușor,
Căutând neabătut,
Tot ce merită văzut.
.
Aș trăi o veșnicie,
Punând timpul în robie,
Dar sufletul mi-ar fi rece,
Nesimțind cum clipa trece.
.
Vă invit în visul meu,
Să fiți fericiți mereu,
Fără griji de viitor
Sau prezent aleator.

Scrisoare de susținere

A mai trecut o competiție SuperBlog și pot spune din nou că sunt finalist. De altfel, nici nu concep să încep un concurs și să abandonez pe parcurs, indiferent că evoluția mea e bună sau mai puțin satisfăcătoare. Iar faptul că de fiecare dată am mers până la capăt, chiar dacă nu m-am clasat printre premianți, dovedește determinarea mea.

Perioada în care s-a desfășurat această competiție maraton a coincis, în bună parte, cu campania electorală și alegerile prezidențiale din țara noastră. Dar acum, când acestea au trecut, pot să spun că susțin fără rezerve un alt candidat, într-o altfel de campanie, pentru care scriu această scrisoare de adeziune. E vorba de SuperBlog, candidatul pentru care am postat până acum circa 80 de articole și care sunt sigur că merită titlul de cel mai mare și mai îndrăgit concurs de advertoriale din România. Dacă nu ar fi fost așa, nici nu aș fi participat și nu mi-aș fi exprimat dorința de a deveni un partener media, prin acest aceste rânduri.

votatiProfit de ocazie pentru a le mulțumi din nou organizatorilor și sponsorilor fiindcă mi-au oferit prilejul de a-mi încerca fantezia și a cunoaște alți bloggeri talentați, pe care-i admir și sper, la rândul meu, să ajung un blogger partener. Nu am ascuns niciodată faptul că-mi place să primesc note, ca pe vremea școlii, iar așteptarea lor este un sentiment plăcut. E adevărat că uneori sunt dezamăgit, dar alteori mă bucură o notă mare, prin care aproape că uit toate dezamăgirile anterioare. Mulțumesc, de asemenea, pentru că am cunoscut astfel sponsori și produse de calitate, prin intermediul cărora mi-am îmbunătățit viața, atât eu, cât și o parte din prietenii care mi-au vizitat blogul.

O competiție tocmai se încheie și deja ne gândim la cea care va urma. Ne analizăm erorile, facem un bilanț și ne propunem să fim mai buni. Sunt sigur că și organizatorii au în vedere să fie mai profesioniști, mai corecți cu concurenții, mai darnici cu premiile. De aceea am încredere în SuperBlog și votez cu el pentru anul care vine. Și pentru a fi mai convingător în campania mea, vin cu o ghicitoare și două epigrame.

GHICITOARE FACILĂ

Cine-adună laolaltă

Bloggeri mari, din țara toată,

Și nu are omolog?

Ați ghicit, e SuperBlog!

.

PROVOCARE

La SuperBlog, vă pot spune,

Întrecerea e pe bune

De-ai talent, perseverență

Și curaj… pentru prezență.

.

EMOȚII DE CONCURENT

An de an, de două ori,

Concursul ne dă fiori

Și-așteptăm cu-nfrigurare

Note de departajare.

VOTAȚI PENTRU SUPERBLOG 2015!

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014.

Femeile preferă barbații mai grași

Cele mai multe femei preferă un bărbat mai gras în locul unuia musculos. Motivul este uimitor

Chiar dacă pare surprinzător, 3 din 4 femei ar prefera ca partener stabil un bărbat mai plinuț în locul unuia musculos, cu corpul perfect.

barbat-pufos

Studiul a fost realizat pe femei din Marea Britanie, înainte de lansarea pe DVD a unui film, „Bad Neighbours”, în care apar doi protagoniști: unul gras și altul musculos.

Desigur, studiul se bazează pe declarațiile femeilor și nu înseamnă că dacă ele aleg un partener mai gras, nu se vor uita după un bărbat cu corpul bine tonifiat și nu vor avea fantezii cu el. Dar, în viața reală, femeile nu vor de fapt un iubit cu trupul perfect.

Sexologul Tracey Cox spune că femeile se simt stânjenite în intimitate dacă au un partener musculos, bine făcut. Asta le va scoate în evidență defectele fizice, le va face să se simtă prost.

În cadrul studiului, 74% dintre femei au recunoscut acest lucru. Totodată, ele se tem că partenerii sportivi și atrăgători nu vor fi mulțumiți de înfățișarea lor, nu le vor aprecia corpul, pentru că ele nu arată perfect.

Presiunea la care sunt supuse femeile ca să fie slabe și să arate bine este oricum foarte mare și uneori ajung să aibă o imagine deformată, greșită, despre frumusețe. Iar atunci când sunt stresate din cauza greutății lor, femeile încep să aibă probleme cu viața sexuală.

Michael Alvear, autorul unei cărți despre problemele de sexualitate, spune că 50% dintre femei au declarat că de multe ori au refuzat să facă sex, deși au avut chef, din cauză că se simțeau grase. Alteori, ele acceptă să facă sex cu lumina stinsă sau îmbrăcate, pentru ca partenerul lor să nu le vadă grase. În timp, din cauza acestor obsesii, va dispărea și apetitul sexual.

Alvear spune că femeile ar trebui să învețe de la bărbați cum să fie mulțumite de propriul lor corp: aceștia se uită de obicei în oglindă la părțile corpului care arată bine, nu la cele care nu corespund standardelor.

Sursa: Daily Mail

Picături de farmec

Farmecul unei domnițe se degajă din vârful unghiilor și până în creștetul capului. Chiar de la cele zece picături din oja Farmec, pe care le alege pentru a-și personaliza manichiura, câte una pentru fiecare unghiuță. Deși sunt bărbat, știu că nu este ușor să găsești lacul potrivit dintre atâtea texturi sau culori și tocmai de aceea am rămas mereu fascinat de inspirația femeilor care reușesc să facă din unghiile lor, adevărate bijuterii.F3 grup_2661_2667

Atunci când o femeie știe câte sticluțe cu ojă are, înseamnă că nu are destule. Pentru că nu poate anticipa niciodată ce culoare și din care nuanță o să aibă nevoie la un moment dat. Din fericire, acum ele au la îndemână noua și diverificata gamă de lacuri Farmec Collection 2014, colecția toamnă-iarnă, cu ajutorul căreia pot să facă față oricăror provocări. Și încercările sunt mari, deoarece a alege lacul potrivit este o artă și o știință, totodată, ținând cont de factorii care trebuie luați în calcul.

În primul rând se are în vedere nuanța tenului, apoi perioada zilei, culoarea ochilor, a rujului folosit, culoarea îmbrăcăminții sale, dar și a partenerului ei – în cazul când iese cu cineva -, tipul de activitate sau de petrecere în care se va etala. De asemenea, contează și caracterul femeii: unele preferă să iasă în evidență printr-o culoare mai intensă, cum ar fi roșufarmec, pe când cele mai timide optează pentru o nuanță cât mai „cuminte”. Oja se poate asorta chiar și cu accesoriile din dotare, cum ar fi poșeta, geanta sau animalul de companie.

Combinațiile pot fi infinite și Farmec vă invită pe toate doamnele să profitați de latura întunecată cu Enjoy Your Dark Side, de beneficiile produselor Your Highness, Honey, I’m Home, Go Get Them sau Girl, dar și să întâmpinați sărbătorile folosind Santa’s Here, It’s Freezing Out There și Tree’s Rock.

După cum vedeți, gama de lacuri Farmec este foarte variată și poate satisface toate exigențele, oricât de fanteziste ar fi ele. Unghiile sunt o oglindă a modului în care ne îngrijim trupul și cum ne-am format caracterul. Doar privind pentru câteva secunde felul în care sunt ele îngrijite, ne putem face o părere despre persoana în cauză. Iar asta poate cântări foarte mult în relațiile pe care vrem să le inițiem.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Planeta Paradis: Iarnă și planuri

Dar iarna a venit dintr-o dată, iar halanii nu au mai fost de văzut. Ningea cu fulgi mari ca niște petale albe ce se depuneau în straturi dese și pufoase. Vântul se juca uneori și rearanja după placul lui zăpada imaculată, dându-le mari bătăi de cap oamenilor. Însă neajunsurile erau trecătoare, iar bucuria iernii de pe Paradis era molipsitoare pentru toți. Bogdănel și Carmen făceau oameni de zăpadă uriași cu care spuneau că-i țin la respect pe potențialii intruși. Apoi se dădeau cu săniile pe un derdeluș din apropiere, până venea Guță după ei, să-i cheme la masă sau la culcare.

Florica și Olguța erau la fel de ocupate ca în timpul verii. Prima cosea și croia haine din orice, iar a doua, după ce termina cu dereticatul, făcea decorațiuni pentru bradul de Crăciun, ajutată de inventivitatea fiicei sale neobosite. Bineînțeles că și pe această planetă se găseau astfel de pomi pentru împodobit, iar ele voiau neapărat să păstreze spiritul sărbătorilor de iarnă, chiar dacă erau departe de Pământ. Cămara era plină cu cărnuri afumate din pește, porc sălbatic, pasăre. De asemenea, Relu și Gavrilă au găsit niște fructe asemănătoare cu strugurii, pe care le-au stors și au pus la fermentat mustul obținut. Vinul rezultat era tare bun și suficient până la primăvară, dacă-l raționalizau.

Bărbații vânau mai rar, dar admirau cu nostalgie depărtările cu ajutorul binoclului. Cavanele dispăruseră din peisaj, cine știe unde, iar peste podișul albit erau stăpâni capanii sălbatici, în căutarea prăzii. Pădurea era parcă și mai întunecată, mai amenințătoare. Departe, departe se vedea muntele halanilor, de unde, uneori, puteau vedea un fir de fum înălțându-se spre cer, semn că acolo exista un anumit tip de civilizație. În astfel de momente ar fi vrut ca iarna să se scurgă repede, pentru a le elibera drumurile și a le satisface curiozitățile.

În serile lungi își făceau planuri mari pentru primăvară-vară și fiecare dintre ei avea o idee măreață. De pildă, Florica era hotărâtă să-și facă o grădină și să încerce semințele pe care le-a adus de pe Pământ. Adică de porumb, grâu și legume, cum ar fi roșii, castraveți, fasole… Auzind acestea, Gavrilă și-a pus în cap să construiască o moară, pe malul râului, pentru a măcina eventuala recoltă de cereale. Relu, care fusese electrician de meserie, credea că va putea construi un generator de curent, rezolvând astfel o mare problemă pe care o aveau de când au sosit aici. Pentru asta aveau, însă, nevoie de niște materiale și spera că le va găsi la halani.

Bogdănel avea un secret pe care nu l-a destăinuit decât lui Carmen, cu care șușotea adesea în fața șemineului. Făcea calcule, măsura ceva imaginar și rămânea adesea gânditor, cu privirea pierdută. Văzând că nu-l pot convinge să se descarce, l-au lăsat cu toții în pace. După presupusul An Nou, perioada de așteptare a devenit mai grea și fiecare consulta tot mai des calendarul improvizat de Olguța. Oare cât mai aveau de așteptat până vor vedea din nou pământul încolțit de iarbă verde? Cât va dura până vor merge din nou la vânătoare în pădure? Poate că în capcanele lor au căzut animale și au înghețat acolo, dar pentru ei era periculos să se aventureze în acele locuri. Probabil că nici halanii nu mai vin în aceste condiții.

Astfel se gândeau pământenii, în timp ce făceau cărări prin zăpadă, dădeau fân și apă cavanelor, crăpau lemne pentru foc sau pur și simplu scrutau zările. O veste foarte bună a dezmorțit atmosfera și le-a dat un motiv pentru o mică sărbătoare. Olguța era însărcinată în luna a treia, după spusele ei! La aflarea veștii, Relu a fost cel mai încântat și tot atât de felicitat ca partenera lui de viață. Foarte fericiți erau cu toții, iar Carmen se bucura mult că va avea un frate sau o soră. Gavrilă și Florica vor fi nași, că nu se putea altfel, iar Bogdănel avea emoții ca și cum ar fi făcut parte din aceeași familie. La urma urmei, chiar erau ca o singură familie.

Și-am strâns bancuri după bancuri…

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Soția unui senator se plânge unui doctor:
– Nu mai știu ce să fac cu soțul meu, doctore. Vorbește în somn.
– Da, este un lucru neplăcut.
– Neplăcut? Puțin spus. Zilele trecute râdea de el tot Senatul…
.
* – Trebuie să mergem în Italia, îi spune Gheorghe lui Ion.
– De ce, mă Gheorghe?
– Păi acolo servești micul dejun, după care faci sex toată dimineața. La prânz, o masă bogată, câteva sticle cu vin și iar sex toată după-amiaza, apoi o cină ușoară, cu șampanie și toate cele și iar sex toată noaptea.
– Bă, ești nebun, e beton, de unde știi tu toate astea?
– Mi-a spus soră-mea!
.
* Un polițist la examenul de avansare în grad. Examinatorul îi spune subiectul:
– Spune numele a trei savanți germani!
Polițistul: – Einstein!
Examinatorul: – Foarte bine!
Polițistul face o pauză îndelungată, iar examinatorul, pierzându-și răbdarea, încearcă să-l grăbească:
– Ai spus unul, foarte bine, mai ai doi. Hai că nu e greu!
Polițistul, prinzând curaj:
– Einstein, Zweistein, Dreistein!
.
* La ușa unui senator bate cineva:
– Cine sunteți? De la D.N.A.?
– Nu, Martorii lui Iehova.
– În ce proces?
.
* Ora de biologie:
– Bulă, întreabă d-na profesoară, ce conțin celulele?
– Infractori, doamna profesoară, infractori!
.
* O tipă suferea de nevroză și tot timpul își rodea unghiile, făcându-le să arate, hai să spunem inestetic. Prietena ei, văzând acest lucru, îi spune:
– Trebuie să te ocupi de yoga. Este eficientă și ajută la ameliorarea stresului.
Două luni mai târziu se întâlnesc și văzând că tipa are unghiile lungi și îngrijite, îi spune:
– Judecând după unghiile tale superbe, yoga te-a ajutat!
– Bineînțeles. Acum îmi rod unghiile de la picioare!
.
* Limita băutului decent: Bea până ți se pare frumoasă, dar încă nu vrei să o ceri de nevastă…
.
* Unui avion i s-a defectat un motor. Pilotul anunță pasagerii să-și pună centurile de siguranță, deoarece urmează o aterizare forțată. După acest anunț, stewardessa merge în cabina piloților:
– Toți pasagerii au luat loc și și-au legat centurile de siguranță, doar avocatul își împarte cărțile de vizită.
.
* Un om își duce crocodilul într-un bar și-l întreabă pe barman:
– Serviți și avocați?
– Bineînțeles.
– Atunci o bere pentru mine și un avocat pentru crocodilul meu.
.
* O râmă, către prietenul ei:
– Dacă nu te împaci cu mine, mă arunc în fața unei găini…
.
* Înțelepciunea rabinului.
Într-o mică așezare evreiască se stinge din viață prostituata locului și lasă moștenire toți banii ei pentru repararea sinagogii.
Enoriașii, în majoritate, nu vor să primească moștenirea. Vezi Doamne, „nu-i cuviincios să primească banii unei curve”.
Discuții și discuții, până ce hotărăsc să se ducă la Rabin.
Rabinul hotărăște că e voie să primească banii.
– Dar bine, Rabi, de ce, că doar știi bine cu ce s-a ocupat la viața ei…
– Păi, spune rabinul, banii aceia, în fond, sunt tot banii voștri. Nu?
.
* I: – Cum se definește un evreu degenerat?
R: – Unul căruia îi plac mai mult femeile… decât banii.
.
* Fiul lui Bulă:
– Tată, mi-e frig!
Bulă:
– Du-te în colț, că-s 90 de grade!
.
* O căsnicie fericită este atunci când o jumătate sforăie, iar cealaltă jumătate nu aude.
.
* – De ce a greșit Ponta imnul?
– Intenționat, să nu fie acuzat de plagiat!

Fără texte la volan

Cu Rică la volan nu mai călătoresc, până nu-i vine mintea la cap. Zilele trecute a fost ultima dată când am acceptat să urc în mașină cu el pe post de conducător auto și mi-am dat seama cât de riscant este. Nici nu am făcut zece kilometri și a primit un mesaj pe mobil, pe care l-a citit în timp ce conducea cu viteza maximă permisă de lege. Mi-am zis că o fi ceva urgent, dar când a început să tasteze răspunsul, mi-am exprimat îngrijorarea:

– Da’ nu e periculos să scrii SMS-uri în timp ce conduci?

– Fii liniștit, m-a asigurat el zâmbind. Totul e sub control și atenția mea e optim distribuită, în funcție de necesități. Am șoferia la degetul mic și n-am avut încă niciun accident, deși conduc de două decenii.

În timp ce îmi vorbea, scria și conducea cu aceeași viteză, iar asta m-a iritat și mai tare.

– Doar nu-i fi tu un Superman, măi Rică! Poate că ai avut noroc până acum, dar trebuie să știi că în luna iunie a acestui an, sub sloganul „Test me, I’m driving”, Toyota a organizat un experiment edificator în cadrul campaniei „Don`t Text an Drive!”. La el au luat parte doi șoferi cunoscuți și de tine: Roxana Ciuhulescu și Dani Oțil. Jurnaliștii care au asistat la aceste teste, au putut constata cât de mult îți poate distrage atenția un telefon mobil la care citești și scrii SMS-uri. Oricâtă încredere ai avea în tine, tot om ești și tu, iar un eventual obstacol care îți poate apărea în cale, e un examen pe care ai putea să-l pici dacă nu ești pe deplin concentrat la drum.

Rică nu mi-a mai zis nimic, ci doar a bombănit ceva și apoi a închis telefonul. Se vedea că nu i-a plăcut pledoaria mea penlogo_Toyota_mictru siguranță și viață. Nu sunt un om fricos, dar nici inconștient nu-mi place să fiu. A conduce o mașină implică o mare responsabilitate, prin potențialele pericole care-ți pot solicita la maxim atenția și îndemânarea. E bine să fii pregătit mereu pentru orice, iar o ocupație în plus te poate afecta, contribuind decisiv la o mare tragedie. S-au văzut cazuri în care șoferi cu mare experiență și sute de mii de kilometri parcurși, au avut accidente grave pentru că au folosit telefoanele în timp ce conduceau.

Toyota dovedește că are grijă de conducătorii auto, nu numai prin mașinile sigure pe care le fabrică, ci și prin acest experiment menit să tragă un semnal de alarmă: „Nu scrieți când conduceți!” Fiecare șofer nesăbuit crede că lui nu i se poate întâmpla ceea ce a văzut sau auzit că au pățit alții. Până în momentul când cade și pe el nenorocirea, iar apoi își pune întrebarea tardivă: de ce tocmai mie?! Dar e prea târziu și fără rost răspunsul.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Tracul meu

Sunt o fire foarte emotivă, de când mă știu, dar nu cred că-i întotdeauna un defect. Emoțiile sunt benefice omului și asta e cea mai mare diferență dintre noi și inteligența artificială a roboților din ce în ce mai performanți. Ele fac parte din caracterul nostru și ne influențează în deciziile pe care le luăm zi de zi. Fie că e iubire, ură, gelozie, prietenie sau teamă, sentimentele ne pot fi de folos sau dimpotrivă, ar putea să ne facă mult rău dacă nu suntem capabili să le gestionăm cum se cuvine. Iar pentru asta e nevoie a ști cum să le trăim și să le expunem, fără a le acumula în noi, făcând din ele o bombă cu explozie incontrolabilă.

Carpe diem! Aș putea parafraza cu îndemnul „Trăiește-ți sentimentul!” Când îl simți, dă-i drumul și exprimă-l în felul tău celor din jur. Dacă e negativ, devine mai ușor de suportat atunci când îl împărtășești, iar dacă-i pozitiv, intensitatea lui sporește cu cât îl faci cunoscut mai multor persoane. Nu lăsa emoțiile să te roadă pe dinăuntru, oricare ar fi acestea, și nu te teme să le scoți la suprafață.

De mic copil aveam mari probleme în a vorbi în fața unui public. Când am fost distribuit într-o piesă de teatru, învățătorul a observat cu stupoare că nu puteam lega câteva cuvinte, deși le învățasem cu temeinicie. Nici poeziile nu aveam capacitatea de a le recita, când vedeam atâția ochi ațintiți asupra mea. Simțeam și mai simt un trac exagerat de mare, o frică de mulțimea care m-ar putea judeca și eticheta într-un mod neplăcut. M-am întrebat adesea ce aș putea să fac pentru a scăpa de această teamă. Sunt convins, însă, că răspunsul e la îndemână și n-am nevoie de un psiholog, ci doar de terapia comunității. Iar platforma de socializare Komunomo îmi confirmă această convingere. Să combat frica prin exerciții cât mai dese și mai profunde. La început o să mă bâlbîiesc, o să mă înroșesc și o să provoc zâmbete celor care mă vor asculta. Dar voi persevera să mă adresez oamenilor, până când comunicarea de acest fel va deveni o rutină pentru mine. Iar rutina nu-ți mai dă emoții.

Sunt sigur că și voi aveți temerile voastre, emoții care vă afectează viața și pe care ați vrea să le folosiți într-un mod constructiv. Nu o să reușiți dacă le înlănțuiți în suflet, fiindcă ele nu dispar, ci rămân mereu acolo, rozându-vă pe dinăuntru. Ieșiți în comunitate și eliberați-vă! Nu vă fie frică de frică! Ea vă domină doar pentru că o hrăniți mereu. La început o să aveți emoții mari și va dura puțin până veți ști să vă descătușați. Cu timpul o să descoperiți calea comunicării și a dezrobirii. Omul e o ființă socială și sociabilă, care are nevoie să fie înconjurat mereu de alți semeni. În fața calculatorului ne simțim apărați de eșecul vreunei relații sau al unui dialog, iar această concepție nu ne ascute simțurile, ci le atrofiază. Dați-i sufletului și minții ocazia să se călească în lupta cu frica sau cu izolarea. Doar așa veți fi liber cu adevărat, iar emoțiile voastre se vor contopi cu ale celorlalți oameni.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014