Planeta Paradis: Halanii

În plină toamnă, zilele erau și pe aici din ce în ce mai mici și soarele tot mai zgârcit în intensitate. Cabana era aproape gata și fiecare cameră avea în dotare câte un șemineu, în afara bucătăriei, unde era o sobă de gătit făcută din pământ ars. Mai aveau de lucru la mobilier și la grajdul cavanelor, dar erau foarte mulțumiți de progresele făcute. Nici n-ar fi bănuit câtă energie era în fiecare din ei, că-i bărbat femeie sau copil și câtă putere de muncă dovedeau zi de zi, fără să se plângă vreodată. Acum, că aveau unde să doarmă și să se încălzească la iarnă, se punea accentul pe vânătoare și provizii de tot felul.

Pentru asta, Gavrilă, Relu, iar uneori și Bogdănel, se avântau tot mai adânc în pădurea deasă și populată de cele mai diverse creaturi. Văzuseră ei un fel de porc sălbatic a cărui greutate putea să ajungă chiar și la 300 de kilograme. Din nefericire, patrupedele umblau în grup și se apărau cu înverșunare de orice potențial atacator. În plus, aveau trei colți: doi de-o parte și de alta a râtului, și încă unul mai lung și ascuțit, care-i răsărea de sub frunte. Cei mai maturi aveau corpul acoperit de un păr lung și des, prin care nici glonțul puștii nu putea produce răni mortale.

Soluția găsită de vânătorii noștri erau gropile săpate în pământ și acoperite de crengi și vegetație, pe care le vizitau adesea în căutarea prăzii. În acea zi senină, au pornit cei doi bărbați și jumătate într-o astfel de incursiune, având la ei o pușcă, două săbii din colții șarpelui, funii și un arc cu săgeți. În prima capcană nu au găsit nimic, dar norocul le-a surâs în cea de-a doua, unde era un porc mare, tocmai bun de afumat pentru anotimpul rece. Animalul era tăcut, până în momentul când i-a văzut. A început imediat să urle ca turbat și să se zbată în groapa adâncă de trei metri. Trebuiau să acționeze imediat, până nu revine turma să-l caute sau se adună alte jivine flămânde. Relu a coborât cu ajutorul unei funii prinse de Gavrilă și l-a străpuns mortal cu sabia, chiar în zona gâtului. În două minute, porcul și-a dat duhul și a urmat ridicarea lui din capcană. Leșul avea peste 200 de kilograme, dar bărbații erau obișnuiți cu ridicatul și căratul greutăților.

După ce l-au legat bine pe o targă improvizată și se pregăteau să-l tragă înspre casă, le-a fost dat să audă, nu departe de ei, urletele unor capani dezlănțuiți asupra unei prăzi bogate, după toate probabilitățile. Indicat ar fi fost ca vânătorii să o ia la goană, lăsând vânatul acolo, dar un sunet care aducea a țipăt omenesc i-a făcut să tresară. Se putea ca niște ființe umane să fie atacate?! Era o întrebare la care trebuiau să găsească răspunsul imediat, cu orice risc. Cu mâinile pe arme, au pornit în pas alert către locul de unde se auzea hărmălaia. La puțin timp au ajuns pe malul unui râu, unde le-a fost dat să vadă o scenă dramatică.

Doi omuleți de circa un metru și jumătate erau atacați de o haită de opt capani mari și fioroși. Fiecare din cele două ființe era lipită cu spatele de câte un arbore și se apăra cu câte un cuțit. În același timp se avertizau, strigând unul spre altul, când un nou capan ataca dintr-o poziție favorabilă. Nu era timp de pierdut, amândoi fiind deja răniți și sângerând abundent. Gavrilă a tras de două ori și doi capani s-au prăbușit la pământ, iar Relu și Bogdănel au atacat alți doi cu săbiile. Ceilalți capani au luat-o la fugă, speriați de focurile armei și întorsătura pe care a luat-o lupta. Chiar și omuleții priveau cu teamă către cei trei pământeni și țineau în continuare cuțitele pregătite.

Cu greu au reușit să se facă înțeleși și să le arate că vor să-i ajute, și numai după ce Gavrilă a pus deoparte pușca ce-i înspăimânta cel mai tare, iar Relu și Bogdănel au renunțat la săbii. Unul era rănit grav la un picior, iar celălalt avea o rană urâtă la mână. Relu și Gavrilă au făcut câte un pansament din cămășile lor, căci răniții nu aveau ca îmbrăcăminte decât un șorț în jurul mijlocului și o bentiță lată la cap, de culoare verde. Cel rănit la picior a leșinat în scurt timp, iar celălalt arăta mereu, când spre el, când spre celălalt, spunând același cuvânt: „Halan!”.

Bogdănel a dat o fugă după targă și a reușit să rostogolească porcul de pe ea. În locul lui l-au urcat pe omulețul leșinat și cu toții au pornit spre cabană. Nici celălalt rănit nu mai avea putere, așa că, după un timp, l-au așezat lângă colegul lui. Din fericire, drumul nu le-a rezervat surprize neplăcute și au ajuns cu bine acasă, unde Florica și Olguța i-au luat în primire pe cei doi, spălându-le rănile și pansându-i mai bine. Apoi le-au oferit câte un pat, pentru odihnă, dar cel rănit la mâna a preferat să se culce pe jos, refuzând și mâncarea.

Pământenii treceau printr-o uimire nedisimulată și nu se puteau opri din a-i cerceta pe necunoscuți. Când i-au găsit în mijlocul pădurii, aveau culoarea pielii verde, dar acum și-au schimbat-o, asortându-se cu nuanțele dormitorului, precum niște cameleoni. Urechile le erau mari și extinse în sus, iar părul lung și negru, ca abanosul. Aceștia să fie oare oamenii din umbră, stăpânii cavanelor și locuitorii pădurii, pe care-i simțeau mereu prin preajmă? Ce fel de ființe erau și câți or mai fi?

Relu bănuia că se numesc halani, după cuvântul pe care l-a auzit de mai multe ori de la cel rănit la mână. Adunați într-o încăpere, au dezbătut cu toții acest subiect, până seara târziu, fiind nerăbdători ca a doua zi să intre din nou în contact cu oamenii-cameleon.

14 thoughts on “Planeta Paradis: Halanii

  1. Foarta frumoasa fantezie stiintifco-fantastica. Banuiesc ca au putut sa omoare porcul cu sabia, deoarece era facuta din dintii unui sarpe. Caci altfel, cu pusca, nu puteau face rani mortale acestui animal. Sau asa ma lasa imaginatia sa ma gandesc.

  2. Uite ca planeta e si locuita🙂 Se pare ca se copiaza in alte forme si dimensiuni vietuitoarele pamantului si chiar si anotimpurile… Eu dac-ar fi sa aleg o alta planeta m-as asigura ca aleg ceva gen California ori Florida… 🙂
    Interesanta evolutia actiunii… asteptam continuarea🙂

    1. Probabil că extratereștrii n-au sesizat prezența halanilor, datorită capacității lor de camuflare, sau au avut motive să omită acest „amănunt”, atunci când i-au debarcat pe pământeni. Și ai dreptate: avem locuri de Paradis și pe Pământ!🙂 Să sperăm că vor dăinui suficient de mult!

    1. Depinde și de oameni. Cei care au scopul de a acapara și supune, așa cum au făcut conchistadorii spanioli, nu iartă și nu ajută ființele pe care le cred mai inferioare. Să-ți fie ziua minunată, dragă prietenă!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s