Tracul meu

Sunt o fire foarte emotivă, de când mă știu, dar nu cred că-i întotdeauna un defect. Emoțiile sunt benefice omului și asta e cea mai mare diferență dintre noi și inteligența artificială a roboților din ce în ce mai performanți. Ele fac parte din caracterul nostru și ne influențează în deciziile pe care le luăm zi de zi. Fie că e iubire, ură, gelozie, prietenie sau teamă, sentimentele ne pot fi de folos sau dimpotrivă, ar putea să ne facă mult rău dacă nu suntem capabili să le gestionăm cum se cuvine. Iar pentru asta e nevoie a ști cum să le trăim și să le expunem, fără a le acumula în noi, făcând din ele o bombă cu explozie incontrolabilă.

Carpe diem! Aș putea parafraza cu îndemnul „Trăiește-ți sentimentul!” Când îl simți, dă-i drumul și exprimă-l în felul tău celor din jur. Dacă e negativ, devine mai ușor de suportat atunci când îl împărtășești, iar dacă-i pozitiv, intensitatea lui sporește cu cât îl faci cunoscut mai multor persoane. Nu lăsa emoțiile să te roadă pe dinăuntru, oricare ar fi acestea, și nu te teme să le scoți la suprafață.

De mic copil aveam mari probleme în a vorbi în fața unui public. Când am fost distribuit într-o piesă de teatru, învățătorul a observat cu stupoare că nu puteam lega câteva cuvinte, deși le învățasem cu temeinicie. Nici poeziile nu aveam capacitatea de a le recita, când vedeam atâția ochi ațintiți asupra mea. Simțeam și mai simt un trac exagerat de mare, o frică de mulțimea care m-ar putea judeca și eticheta într-un mod neplăcut. M-am întrebat adesea ce aș putea să fac pentru a scăpa de această teamă. Sunt convins, însă, că răspunsul e la îndemână și n-am nevoie de un psiholog, ci doar de terapia comunității. Iar platforma de socializare Komunomo îmi confirmă această convingere. Să combat frica prin exerciții cât mai dese și mai profunde. La început o să mă bâlbîiesc, o să mă înroșesc și o să provoc zâmbete celor care mă vor asculta. Dar voi persevera să mă adresez oamenilor, până când comunicarea de acest fel va deveni o rutină pentru mine. Iar rutina nu-ți mai dă emoții.

Sunt sigur că și voi aveți temerile voastre, emoții care vă afectează viața și pe care ați vrea să le folosiți într-un mod constructiv. Nu o să reușiți dacă le înlănțuiți în suflet, fiindcă ele nu dispar, ci rămân mereu acolo, rozându-vă pe dinăuntru. Ieșiți în comunitate și eliberați-vă! Nu vă fie frică de frică! Ea vă domină doar pentru că o hrăniți mereu. La început o să aveți emoții mari și va dura puțin până veți ști să vă descătușați. Cu timpul o să descoperiți calea comunicării și a dezrobirii. Omul e o ființă socială și sociabilă, care are nevoie să fie înconjurat mereu de alți semeni. În fața calculatorului ne simțim apărați de eșecul vreunei relații sau al unui dialog, iar această concepție nu ne ascute simțurile, ci le atrofiază. Dați-i sufletului și minții ocazia să se călească în lupta cu frica sau cu izolarea. Doar așa veți fi liber cu adevărat, iar emoțiile voastre se vor contopi cu ale celorlalți oameni.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

30 thoughts on “Tracul meu

  1. Si eu am fost timida, iar acum m-am obisnuit sa fiu mai departe de oameni. Vorba aia, ce semeni, aia culegi. Am ajuns in acest oras unde nu prea am prieteni, unde ma cunosc foarte putini. Sotul nu are si el decat extrem de putine rude. Cine se aseamana, se aduna, nu?🙂 Nu, nu vreau sa spun ca am putine rude. Acum sunt mai degajata cand comunic cu ceilalti, dar au trecut cam multi ani…😀 Multi ani n-am avut servicii decat sporadice, de scurta durata.

    1. E bine dacă folosești timpul trecut, înseamnă că nu mai ești timidă și te felicit că ai reușit să-ți învingi temerile! Sper să izbândesc și eu, că-i mai bine mai târziu decât niciodată.🙂

  2. Depinde de noi ca sa ne placa… Facem ca sa ne placa. Nu stau intr-un oras deosebit de frumos, dar oricand as gasi ceva sa-mi placa: un cer interesant, gradini cu flori abia iesite sau nu, zone unde sa fac poze, fac miscare si ma simt bine, caci nu pot face miscare in interior, ma plictisesc repede. Mi-ar conveni sa combin miscarea cu alta activitate, sa fac excursii in natura, sa fiu impreuna cu cineva cand fac miscare. Miscarea produce o stare de bine in organism.

  3. M-ai făcut să-mi amintesc de emoţiile terible din primii ani de şcoală, când aveam la serbări aşa un trac… deşi mă pregăteam tare bine. Cu vremea mi-a trecut şi am învăţat să răzbesc cu multă îndrăzneală. Desigur, nu mereu reuşesc…
    Weekend frumos, dragă Petru!🙂

    1. E bine că ți-a trecut și sunt convins că numai prin exerciții repetate ai reușit. Sper să mă lecuiesc și eu, iar când voi mai citi poezii la Cenaclul Literar să o fac cu mult tupeu!😉
      S-auzim numai de bine, Alex!🙂

  4. Eu nu-s timid si nici n-am “TRAC”
    Dar stii , de ce ?
    Ca-s adevarat urmas de DAC
    Si fac ce-mi place !!! 🙂 🙂 🙂
    Daca nu ai reusit sa ajungi la BUCURESTI
    la lansarea cartii ” ANOTIMPURILE ”
    scrisa de doamna invatatoare
    AURORA GEORGESCU,
    iti postez videoclipul publicat de dl.Dumitru Dragon :

    Weekend placut ! 🙂
    Aliosa.

    1. Mă bucur că nu ești emotiv, dar cred că asta ai învățat-o pe parcurs, datorită mediului în care ai trăit, iar armata te-a ajutat foarte mult.
      Mulțumesc intens pentru clipul dăruit, pe care-l voi revedea mereu cu plăcere!🙂
      De la mine, pentru tine, toate gândurile bune, Alioșa!🙂

  5. Daca sunt implicata intr-un conflict in special cu persoane de care depind intr-un fel sau altul (parinti, sefi, colegi, elevi,) am o emotivitate exagerata care se manifesta prin tremuratul puternic al vocii, al mainilor, cresterea pulsului si al batailor inimii. Ma stapanesc greu si incerc sa nu intru in polemici.

  6. Ma manifest prin transpiratie puternica a mainilor, ma intimiteaza oameni necunoscuti si sunt timida. Sper sa depasesc cu trecerea anilor.

  7. frica este oricum o emotie de baza. frica de multi ochi atintiti asupra ta vine din asa zis-ul “creier reptilian”, este mostenirea genetica si da, vine din acele timpuri indepartate. pe atunci, multi ochi atintiti asupra ta insemna ca devii mai mult ca sigur prada (fugi sau lupta). si asta a ramas adanc de tot in constiinta si genetica umana. in vremurile noastre doar s-a transformat putin, nu mai esti victima in sensul de “cina” vreunei fiare, ci victima sociala (acum teama este de etichetare, de prezenta neadecvata, si e perceputa ca ne-fiinta, deci tot o moarte, una sociala). asa ca modul de manifestare este acelasi: mainile transpira, respiratia accelereaza, creste tensiunea, corpul se pregateste de lupta. vestea buna este ca se trateaza prin exercitiu🙂

    1. Mă bucură că tratamentul e la îndemâna fiecăruia dintre noi și poate fi eficient dacă ni-l administrăm în dozele optime. Mulțumesc pentru sprijin și încurajare, pentru că acestea sunt indispensabile atunci când trebuie să faci un pas în mijlocul sau chiar în fața comunității.🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s