Planeta Paradis: Invitația

Primăvara a venit la fel de brusc precum a făcut-o și iarna. Topirea stratului gros de zăpadă a provocat creșterea masivă a volumului de apă și inundarea completă a câmpiei din jurul pământenilor. Podișul lor a devenit o insulă de pe care ar fi putut pleca doar cu o barcă, până la intrarea în pădure. Asta i-a dat de gândit lui Relu, care a adăugat pe lista lucrurilor de făcut și o ambarcațiune. Pe de altă parte, ieșirea din matcă a râului și revărsarea deltei peste pășune era un fenomen benefic, prin care pământul se îmbogățea cu mâlul gras purtat de ape și depus apoi sub formă de îngrășământ.

Dar soarele revenise cu puteri proaspete și, cu ajutorul lui, oamenii n-au stat izolați mai mult de zece zile. Pe măsură ce solul se usca, înaintau și ei către obiectivele propuse pentru a-și pune în aplicare proiectele. Relu, Gavrilă și Bogdănel aveau de construit o moară pe malul râului, iar pentru asta trebuiau să folosească din nou drujba, căreia îi făcuseră o reparație capitală în anotimpul rece. Florica era nerăbdătoare să vadă dacă semințele ei vor fi bine primite de pământul acestei planete, iar Olguța și Carmen se bucurau să o ajute.

O astfel de efervescență caracteriza mica noastră comunitate când două ambarcațiuni ușoare, ce semănau cu niște canoe, au poposit aproape de locul unde lucrau bărbații. Pe pământ au coborât patru omuleți, din care unul arăta foarte bătrân și respectat. Era cel mai mic de statură, avea o barbă lungă și albă, la fel ca părul ce era prins cu o bentiță roșie. Pășea încet, sprijinit de un baston sculptat și aurit în capătul de sus, urmat îndeaproape de un halan cu o bentiță verde și apoi de alți doi, pe care pământenii i-au recunoscut cu bucurie: Hita și Șivu.

Relu, Gavrilă și tânărul Bogdănel s-au grăbit să le iasă în întâmpinare. Bătrânul avea privirea iscoditoare și era atent la toate detaliile din jur, dar mai ales la înfățișarea celor trei bărbați străini. I-a privit insistent și apoi i-a salutat prin gestul lor obișnuit și cunoscut deja de pământeni. Doar că a trebuit să depună un mic efort pentru a ajunge cu mâna până la umărul lui Relu și al lui Gavrilă. În schimb s-a luminat la față, văzându-l pe Bogdănel, care era mai apropiat de dimensiunile lui. Au urmat prezentările și primul schimb de cuvinte, cu ajutorul numeroaselor gesturi, mai mult sau mai puțin inspirate și înțelese.

Micul bătrân era de fapt Marele Șef al halanilor, pe nume Cali, iar cel care-l însoțea purta numele de Ucu și avea calitatea de comandant al vânătorilor. Se vedea pe el că-i abil și ager, atât în mișcări cât și la minte, iar chipul îi era mereu zâmbitor. Ajutați de Șivu și Hita, conversația lor a reușit să fie înțeleasă în cea mai mare parte, spre marea ușurare a celor două părți. Pământenii i-au invitat apoi pe oaspeți în gospodăria lor, aceștia acceptând imediat. Precum Hita, Cali a fost, la rândul lui, foarte afectat de vederea cornului fosforescent al șarpelui Zalu, în fața căruia s-a închinat rostindu-i de câteva ori numele. Exemplul lui a fost urmat și de ceilalți trei halani. Apoi a venit rândul ca fetele să se prezinte, însă Marele Șef nu părea să fie interesat de cunoașterea lor. Relu avea vaga impresie că în societatea halanilor, femeile nu erau tratate de la egal la egal.

Cali a ținut să vadă îndeaproape toate dotările străinilor, dar mai ales armele lor, despre care auzise cât de periculoase sunt. Florica și Carmen i-au invitat la masă, însă au fost refuzate politicos, dar hotărât. Discuția a culminat cu invitația de a merge în vizită la reședința halanilor. Deși a venit pe neașteptate, Gavrilă, Relu și Bogdănel erau încântați de această călătorie. Doar Florica și Olguța luau în calcul pericolele unei astfel de incursiuni, în mijlocul unor ființe pe care nu le cunoșteau aproape deloc. Și în plus, halanii făcuseră invitația numai bărbaților, ceea ce era de neconceput. După îndelungi negocieri, s-a ajuns la un compromis: vor merge cu toții, dacă ambarcațiunile vor fi destul de încăpătoare.

Plecarea trebuia să aibă loc a doua zi dimineață, pentru a ajunge la destinație înainte de întunecare. Peste noapte, oaspeții au primit o cameră și au mâncat doar din ce și-au adus cu ei. De la pământeni au gustat doar din vin, dar se pare că nu era pe placul lor. De cum s-a luminat de ziuă, au plecat spre ambarcațiuni, luând cu ei doar puțină mâncare și armele. Bineînțeles că au avut grijă să dea drumul cavanelor, lăsându-le în grija lui Guță. La îmbarcare, în fiecare canoe au fost repartizați câte doi halani și trei pământeni, iar Relu și Gavrilă au primit câte un fel de pagaie, pentru a vâsli. Erau grei și drumul se anunța lung.

Advertisements

12 thoughts on “Planeta Paradis: Invitația

  1. Cine stie ce primejdii ii mai asteapta in Paradis pe pamantenii nostri! Nu prea-mi miroase mie a…sarmale si cozonac. 🙂 Presimt ceva cam naspa in vizita lor la halani…Cu toate primejdiile din jurul lor, eu am incredere in romanasii mei si sunt totusi…optimista. Oricum ar fi, astept cu sufletul la gura continuarea. Mult succes mai departe, draga prietene si o saptamana cat mai frumoasa tuturor!

    1. Necazurile pot veni de oriunde, chiar dacă stai acasă și ieși numai când e absolut necesar. Mai bine-i să le înfrunți cu curaj și să știi cu ce fel de ființe te învecinezi. S-ar putea ca presimțirile tale să fie întemeiate, dar vizita trebuia făcută!
      Eu presimt că vei avea zile plăcute, așa cum îți doresc eu, Ileana! 🙂

  2. Eu abia astept sa vad ce ti-a zamislit imaginatia despre civilizatia halanilor! Asta e incercarea cea grea, caci in ce priveste pamantenii, nu am cum sa-i salvez, totul este in puterea ta sa le aduci pericole, sa ii scapi teferi sau sa ii pui la grele incercari. Pana nu demult ma atasam de personajele din filme, mai ales, si “suspinam” la fiecare hop. Acum incerc sa ma detasez. Ca pot. 🙂

    1. Sper ca imaginația să-mi fie pe măsura așteptărilor tale, dar povestirea să aibă și o tentă de credibilitate, totodată. Vorba aia: fantastic, fantastic, dar să fie o fantezie logică! 😉

  3. Prin multe peripeţii şi experienţe trec protagoniştii poveştii tale, Petru! Abia aştept să văd ce se mai întâmplă.
    O zi minunată îţi doresc, Petru şi numai bucurii! 🙂

  4. Cred ca Marele Sef nu s-a luminat la fata cand l-a privit pe Bogdanel pentru ca erau cam de aceeasi inaltime, ci, avand ocazia de a-i vedea ochii mai bine, a putut sa citeasca in ei sinceritate si prietenie. 🙂

    1. E o dovadă că nu pot să citesc întotdeauna gândurile personajelor, chiar dacă eu le-am dat viață. Iar asta cred că nu e deloc un lucru rău, ci dimpotrivă, ar fi bine să mă surpindă prin comentariile de genul celui pe care l-ai făcut tu. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s