Specialiștii americani au decis că sarmalele sunt produse tradiționale românești, prezentându-le într-un documentar preluat de către CNN, printre 12 feluri tradiționale de Sărbători din întreaga lume.
Paternitatea sarmalelor este disputată de câteva țări precum: Ungaria, Turcia, Polonia, Croația, Bosnia, România. Mai mult, în interiorul României, sașii și maghiarii spun că au făcut sarmale înainte de români. Dar americanii au decis că sarmalele sunt produse tradiționale românești. Le-au inclus pe o listă restrânsă a „celor mai tradiționale mâncăruri de Sărbători”, într-un documentar prezentat de portalul „Travel and leisure”, care oferă informații de călătorie și de petrecere a timpului liber pretutindeni pe glob (preluat de CNN). Sarmalele românești au fost prezentate alături de alte 12 feluri tradiționale de Sărbători din întreaga lume.
Încă din Epoca de Piatră
Oamenii din epoca de piatră au inventat, odată cu oala de lut, și o serie de alte modalități de preparare a mâncărurilor, inclusiv a cărnii. Deci inventarea oalei în care se fierbea carnea a fost primul pas către diversificarea felurilor de mâncare. Așa cum arată unele picturi rupestre foarte vechi, oamenii își înveleau bucățile de carne în diferite frunze comestibile. Astfel, se poate spune că primele sarmale ar fi fost inventate de oamenii primitivi. Cum arătau acele sarmale, ce fel de carne se punea în ele, nu avem de unde să știm pentru că nu există astfel de date. Dar istoria sarmalei este extrem de veche, existând dovezi că în mod sigur oamenii din perioada Epocii de Gheață cunoșteau tehnica înfășurării cărnii mărunțite în frunze. Aceasta înseamnă că sarmaua există de cel puțin 15.000 de ani.
Cum s-a păstrat acest obicei culinar
Așa cum arată mai multe studii, nici nu era nevoie de o transmitere a tradiției învelirii cărnii tocate în frunze, deoarece oamenii au reinventat sarmaua și în culturi izolate din diferite triburi din Jungla Amazonului și Papua Noua Guinee. În triburi formate din copii alungați din unele triburi amazoniene, care nu știau cum se prepară mâncarea, s-a dovedit că aceștia au reinventat-o. Din acest motiv, ipoteza conform căreia indienii ar fi preluat o tradiție foarte veche a gătitului sarmalelor nu are susținere reală. Dimpotrivă, s-a dovedit că, în India veche, cu 2.000 de ani înainte de Hristos, sarmalele au apărut chiar în triburi foarte izolate din junglă. De la aceste triburi se zice că ar fi preluat persanii sarmaua, care ar fi ajuns mai târziu în Europa prin Orientul apropiat.
Originea sarmalelor – motiv de dispută în Europa
Atât grecii, cât și albanezii, bulgarii și, nu în ultimul rând, croații și turcii cred că ei sunt inventatorii sarmalei. Denumirea de sarma, comună pentru români și croați, este asemănătoare cu „sarmi” în bulgară și „sarmalaki” în greacă. Aceasta nu spune însă nimic despre identitatea celor care au preluat primii acest deliciu culinar sau dacă au fost reinventate în zona balcanică de un popor anume. Mai mult de atât, sarmalele croate diferă de cele bulgărești aproape la fel cum diferă sarmalele oltenești de cele moldovenești. Mulți cercetători nu exclud deloc ipoteza conform căreia sarmalele balcanice din sud ar avea o altă origine decât cele românești, care ar fi reinventate pe teritoriul țării noastre. În sprijinul acestei ipoteze vine și faptul că românii stau cel mai bine la capitolul creativitate din tot sud-estul Europei. Alegerea sarmalei ca mâncare națională poate fi astfel o idee justă, deși avem de-a face cu un preparat culinar prezent și la vecinii noștri din Balcani.
SARMALE BULGĂREȘTI
Bulgarii au și ei sarmalele lor, pe care le prepară nu doar cu carne de porc, de vită sau amestec, ci și cu carne de miel, capră, cu amestecuri de cârnați, cu carne de rață sau de gâscă. Acestea se condimentează cu sare, piper și plante aromatice, apoi se rulează în foi de varză (dulce sau murată), sfeclă, ștevie sau frunză de viță-de-vie.
SARMALE GRECEȘTI
Se prepară sarmale obișnuite cu carne și orez, în foi de viță, și se pun în straturi, așezând între ele orez amestecat cu unt și parmezan. Se toarnă deasupra iaurt și se presară bucățele de unt și roșii tăiate cubulețe și se coc în cuptor. Se servesc calde cu sos avgolemono (un sos de ou cu zeamă de lămâie).
SARMALE TURCEȘTI
Se prepară ca și cele românești, dar numai din carne de miel sau berbec, iar în compoziție se adaugă stafide.
Sursa: Revista Felicia
racoltapetru6 
E interesantă istoria sarmalelor. Bine că sarmalele plac la mai multe popoare.
Acuma cine le-o inventat, doar Dumnezeu ştie adevărul pur!
Ai o zi minunată, Petru şi numai bucurii! 🙂
Că bine zici: nu prea contează cine le-a inventat, mai important e cine le mănâncă!
Zile frumoase îți doresc în continuare, Ștefania! 🙂
Ete, na, cui îi pasă cine le-a inventat. Cred că fiecare popor a adus câte ceva din ceea ce-l defineşte. Până la urmă împortant este, pe lângă condimente şi alea alea (nu contează naţia), cât suflet pui când le prepari… şi fireşte că depinde şi cine le mănâncă. Unii pot strâmba din nas… iar alţii să-şi lingă degetele. Io prefer sarmalele cu păsat şi zău dacă-mi pasă de-s invenţie românească sau nu 🙂
Nu sunt mare consumator de sarmale, dar îmi place să gust de fiecare dată când le simt mirosul îmbietor și sunt gătite în alt fel, decât cum sunt obișnuit. Printre preferințe, sunt cele cu ciuperci și cu condimente din belșug. 🙂
Proiectul meu de diploma in casnicie a avut ca tema ” Sarmalele altfel gatite decat la
” mama” (comparatia se facea cu soacra-mea) – asa ca ma declar o sarmalelista priceputa. Te invit pe tine Petrut si pe prietenii tai la cate o portie generoasa de sarmalute cu mamaliguta si smantana. Sa ai un an deosebit!
Sarmalelor cu mămăliguță le-am prins gustul doar de câțiva ani, când am pus-o pe mama să experimenteze. S-a uitat cam chiorâș la mine, fiindcă pe la noi se mâncau doar cu pâine sau… goale. Accept invitația ta și abia aștept să văd câtă dragoste pui în „piroștile” tale!
Sarmale, sarmale, eu m-am ales acum cu pofta de sarmale.
Pofta se poate ostoi în ultimă instanță prin niște sarmale cumpărate la caserolă și puse la foc. Pentru cei prea ocupați cu serviciul.
Drumul vestitelor sarmale. Binecuvântată fie Buna mea care m-a învățat să le fac! O zi edenică, Petru. Astăzi ți-am urat asta de trei ori, o să fie mai abitir ca alte dăți.
Sarmalele au o sumedenie de denumiri, în funcție de regiune. Pe la tine cred că li se mai zice și „boace” sau „pumni”, la noi se mai cheamă și „piroște” (din ungurește), iar în alte locuri li se spune „purcei”. Oricum, tot varză umplută e.
Sunt convins că urările tale îmi vor fi de mare ajutor, drept pentru care-ți mulțămesc intens! Weekend superb îți doresc!
La noi li se mai spune ”boboloz”….
Ei vezi? Pe asta n-o știam! 🙂
La noi nu se face distincția între sarmale și găluște. Bătrânele le spun găluște, gospodinele zilelor noastre le spun sarmale. Nu am auzit de boace și pumni..hm, poate în alte sate. Rușinică să-mi fie, nu știu! Bine, că sunt bune!
Week-end frumos și ție, dragă Petru!
Musai de trecut în Istoria asta a Sarmalelor Oala de pe aragaz! 🙄 Cu Ea am întâmpinat Anul Nou, Ea era gata-gata să mă facă să ratez miezul nopții… 😆
… dar încă-mi plac sarmalele… 😉
Pe aici, prin Maramureș, oala cu sarmale e nelipsită de pe foc în seara de Crăciun, împrumutându-i aroma caracteristică, alături de cârnații și coastele afumate care sfârâie în tigaie. De Anul Nou se face piftia și alți cârnați cu coaste. 🙂
Nici nu s-a golit oala cu sarmale la noi și, citindu-te, parcă iar aș pune una pe foc 🙂
sarmalele turcesti se fac in foi de sfecla! is foarte bune! eu stiam ca obiceiul de a gati sarmale il avem de la balcanici! de altfel, avand in vedere ca ei au fost pe meleagurile noastre suficient incat sa imprumutam obiceiuri culinare, nu este nimic atipic! doar ca, romanul in perversitatea lui latina, a adaptat retetele turcesti si grecesti, facandu.si reteta originala! oricum., originalitatea este data, de fapt, de dragostea gospodinei atunci cand gateste!
Chiar că eu n-am văzut niciodată sarmale în foi de sfeclă și tare aș vrea să le gust odată, mai ales că spui cât îs de bune! Iar dacă se pune carne de miel sau berbec, plus stafide, e ceva cu totul nou și incitant pentru mine.
nu aveau stafide! aveau bulgur! is picante si deseori de post!
Nu poate sa lipseasca din meniul sarbatorilor de iarna sarmalele cel putin pe la noi trebuie pui un ciolan afumat un pic e delicios.Eu zic ca avem mare noroc ca a fost inventat, tare mult imi place!O seara minunata iti doresc!
Prin Ardeal se pun afumături de tot felul, alături de sarmale. Pe lângă ciolan, se mai înghesuie cârnați și slănină, iar condimentele și dragostea sunt la loc de cinste. Numai stomac sănătos să fie! 😉
Un sfârșit de săptămână mirific îți doresc, dragă Gabi! 🙂
Petru, draga ,
Sarmale turcesti,
sarmale romanesti,
de stii sa le gatesti
mananci ca-n povesti ! 🙂
Anul care tocmai a sosit ,
sa-ti fie mai bun ca cel care-a trecut ,
sanatatea sa nu-ti lipseasca,
dragostea sa te-nsoteasca,
iubirea sa-ti dea tarcoale,
chiar de la o fata mare ! 🙂
Epigrame tu sa scrii
chiar si multe poezii
ca talent tu ai cu carul
iara Domnul ti-a dat harul !! 🙂 🙂
La Multi Ani cu sanatate,
sa-ti de bunul Dumnezeu
iara de la mine frate,
mult noroc spor la toate !!! 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
😦 😦 😦
” Desteptarea” fratioare
si citeste PLUGUSORUL
cat suntem in sarbatoare
c-apoi, ne gandim la ” chioru” ! 🙂
” Aho, aho, copii şi fraţi
Sărăciţi sau mai bogaţi
Ce-aţi sperat să trăiţi bine
Aburiţi ştiţi voi de cine,
Şi aţi pus speranţei lacăt
Şi schimbării pân’ la capăt.
Aţi rămas în zece ani
Fără pensii, fără bani
Fără drepturi, fără glas
Şi cred că v-a mai rămas
Dreptul de-a privi senini
Moartea caprei din vecini.
Ia mai sculaţi măi feciori ,
Nu trăiţi de două ori
Că n-aveţi decât o viaţă
Şi-i subţire ca o aţă.
Treceţi la strigat urări
şi la îndreptat spinări!
Hăăi hăi hăi !!
C-a venit la voi Traian
Pui de lele beţivan
Zece ani v-a jecmănit,
a furat şi-a hăhăit
Şi-a umplut de bani căruţa
Şi pe-a lui şi-a lui Lenuţa
Şi acuma ciao bambina
El cu banii voi cu vina
El cu conturi în Canare,
Voi cu burta în spinare
El cu fete aranjate,
Voi cu buzele umflate.
Ia mai sculaţi măi feciori
Nu trăiţi de două ori
Că n-aveţi decât o viaţă
Şi-i subţire ca o aţă.
Treceţi la strigat urări
şi la îndreptat spinări!
Hăăi hăi hăi !!
Mai veni acum mai an
Să vă mintă, un cârlan
V-a promis şi el de toate
şi schimbare şi dreptate
Şi-aţi primit, pe drept cuvânt
Doar minciuni şi vorbe-n vânt
C-a bătut cu Hunor palma
Şi i-a dat păduri de-a valma
Şi –a mai dat cui a promis
Mine şi gaze de şist
Şi-a făcut din vaci orez
să ia bani de la chinez .
Ia mai sculaţi măi feciori
Nu trăiţi de două ori
Că n-aveţi decât o viaţă
Şi-i subţire ca o aţă.
Treceţi la strigat urări
şi la îndreptat spinări!
Hăăi hăi hăi !!
Şi-a mai komm zuruck de-o lună
Omul mut cu fapta bună
Nu colindă, nu urează,
el doar şchlaf şi meditează.
Până să deschidă gura
Moare calul, arde şura!
Şi-uite-aşa v-aţi procopsit
Cu un alt „cel mai iubit”
Şi-o să ia-nainte hora
Klauss, „Prinţ de Diaspora”
Cetăţean din două ţări
Şi condus de peste mări.
Ia mai sculaţi măi feciori
Nu trăiţi de două ori
Că n-aveţi decât o viaţă
Şi-i subţire ca o aţă.
Treceţi la strigat urări
şi la îndreptat spinări!
Hăăi hăi hăi !!
Eu de spus v-aş mai tot spune
Şi mai rele şi mai bune
V-aş vrăji din vraja mării
V-aş ura-n cuiul cătării
Să vă fie casa casă
S-aveţi ce pune pe masă
Să vă fie ţara dragă
Şi familia întreagă,
Să aveţi locuri de muncă
Şi din cer să plouă şuncă
Să plezniţi de sănătate
Şi s-aveţi belşug în toate!
Ia mai mânaţi măi feciori
Să se-audă până-n nori
Poate-aude şi Mesia
Cum trăim în România
Că prin ţară pe la noi
Toţi şi-o tot iau înapoi.
Care cum ne fură votul
Îşi ia ţara, îşi ia potul.
Cum e unul preşedinte,
cum ne fură şi ne minte.
Cum e unul la putere
Cum îl vezi făcând avere.
Ţară de parlamentari
De piraţi şi de corsari
Oameni fără de onoare
Hoţi, pungaşi la drumul mare.
Toţi cu cinstea tăvălită
Şi cu ochii după mită.
Ia mai sculaţi măi feciori
Nu trăiţi de două ori
Că n-aveţi decât o viaţă
Şi-i subţire ca o aţă.
Treceţi la strigat urări
şi la îndreptat spinări!
Hăăi hăi hăi !!
Şi mai cânt aho măi fraţi,
În război nu vă băgaţi
În Ucraina nu intraţi,
Că vă frigeţi şi urlaţi.
Şi nu vă scapă nici scuţu
Nici Angela şi nici mutu.
Ăsta nu e pentru voi,
Amărâţi plini de nevoi,
Asta-i joacă pentru boşi,
Plini de bani şi mincinoşi
Împăraţi din patru zări
Cruzi cumpărători de ţări.
Ia mai sculaţi măi feciori
Nu trăiţi de două ori
Că n-aveţi decât o viaţă
Şi-i subţire ca o aţă.
Treceţi la strigat urări
şi la îndreptat spinări!
Hăăi hăi hăi !!
Puneţi mână şi munciţi
Nu căscaţi gura la fritzi
N’aşteptaţi investitori
Îngeraşi şi ursători
Nici dracu nu investeşte
Dacă omul nu munceşte!
Nu mai credeţi în reclame
Şi baze americane
N-o să vin’americanul
Să vă apere Loganul
Şi n-o să se scoale tata
Să vă doteze armata.
Ia mai sculaţi măi feciori
Nu trăiţi de două ori
Că n-aveţi decât o viaţă
Şi-i subţire ca o aţă.
Treceţi la strigat urări
şi la îndreptat spinări!
Hăăi hăi hăi!!
Eu aici mă cam opresc,
Că nu vreau să plictisesc.
Nu vă spun să trăiţi bine
Că nu este după mine
Voi români, veţi stabili
Cum trăiţi şi cum va fi
Nu vă mai lăsaţi prostiţi
Nici furaţi, nici ameţiţi
Luaţi-vă viaţa-n mâini
Nu mai duceţi vieţi de câini
Nu mai aşteptaţi pomeni
Nu suntem oligofreni!
Ia mai sculaţi măi feciori
Nu trăiţi de două ori
Că n-aveţi decât o viaţă
Şi-i subţire ca o aţă.
Treceţi la strigat urări
şi la îndreptat spinări!
Hăăi hăi hăi !! ”
Sursa: YahooMail de la nea Emil ! 🙂
Nu stiu cine-i AUTORUL
dar , gandeste ca si mine
caci acuza si umorul
sunt la mare inaltime ! 🙂
La Anu’ si La Multi Ani !!! 🙂 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
Bună dimineața și îți mulțumesc călduros pentru urări & Plugușor, dragul meu prieten. De la ora 6.00 sunt „pe baricade”, dar se cuvine să-mi întrețin și „musafirii” (nepoata și bărbatul ei) cu o conversație mai consistentă, având în vedere că mâine se întorc în Austria. Apoi voi rămâne doar cu prietenii virtuali de pe blog.
Zile frumoase și evervescente în continuare, dragă Sandule! 🙂
Se pare ca denumirea vine din limba turca, care era o limba “comuna” tuturor popoarelor din Balcani. La noi, traditional, se numeau altfel, asa cum au aratat, anterior, unii comentatori. Dar teritoriul balcanilor era locuit de traci romanizati, adica de vlahi, deci e posibil ca, intr-adevar, sarmalele sa fie o creatie romaneasca. Oricum, important e sa le mancam, nu sa ne laudam cu crearea lor. 🙂 🙂
Pe lângă recunoașterea internațională a inventării lor, cred că e foarte interesantă și marea diversitate în care sunt preparate sarmalele pe teritoriul țării noastre, la care și-au adus contribuția multe alte popoare. Turcii, ungurii, sârbii ar fi doar câteva dintre ele.
Foarte importante în lista de bucate pentru sărbători şi evenimente fericite. O petrecere fără sarmale, parcă nu are farmec. Mie îmi plac şi cele de post, cu ciuperci sau stafide şi chiar cu miez de nucă. Dar cele de la Crăciun snt cele mai gustoase!
Să avem parte de ele cu veselie şi în Noul An, dragă Petru! 🙂
Fiecare zonă a țării are rețeta ei aparte pentru sarmale, cu savoarea și adepții ei. Toate sunt delicioase dacă pui bunătăți în ele și le faci cu pasiune și dragoste. De asemenea, ca să le putem aprecia mereu, e bine să nu abuzăm cu consumul lor.
S-auzim numai de bine, în Noul An, dragă Alex! 🙂
Si mie imi plac sarmalele dar nu stiu sa le gatesc si nu am gustat decat de 3 feluri pana acuma, cu mici variatii,
-cu carne de porc sau chiar de pui in foi de vita si cu smantana din care am mancat si calde si reci, in functie de anotimp, plus fie goale adica fara paine, fie cu mamaliguta alaturi de ele, -reci grecesti doar cu orez in foi de vita si cu gust mai acrisor de lamaie, care se servesc fara garnitura mai mult ca un aperitiv, si
-calde cu carne de porc in foi de varza plus cu afumatura si pe saturate, ca fel chiar principal, servite fie cu mamaliga sau cu paine.
Tocmai citeam pe un blog despre niste sarmale traditionale vietnameze cu orez impachetate ff expert, chiar asa legate ca un cadou, in niste foi de bambus, plus care sunt traditionale si la ei de Anul Nou, si sunt de 2 feluri, in functie de felul de orez, plus au si o legenda oarecum patriotica si anti-colonialista asociata inventarii lor, aparent de catre un fiu cel mai mic si mai modest al unui rege, care a reusit totusi sa impresioneze pe toti utilizand in mod creativ maiestrit ingrediente simple si ieftine din popor si a iesit el castigator al tronului, nu fratii mai mari care se chinuisera cu altfel de alimente aparent mai scumpe de lux de import ! Da, desigur ca exista probabil mancaruri impachetate in frunze la multe popoare !
Cunosc multe persoane care, deși au o slăbiciune mare pentru sarmale, nu se pricep a le face. Un prieten de-al meu s-a ambiționat într-un an și a încercat să-și satisfacă singur pofta. Umplutura i-a ieșit, dar când a trecut la împachetatul în varză, a fost nevoit să le lege cu ață, ca să nu se împrăștie. După un timp și mai multe încercări, a ajuns să-și facă propriile sarmale, apreciate de alți burlaci și nu numai.
Sarmalele grecești nu le-am încercat încă.
Mi-a placut istorioara asta sarmaloasa 🙂 si mai ales locul pe care il ocupa “ale noastre” in top! Adevarul ca in familia noastra, sarbatori fara sarmale nu exista, chiar daca bucatareasa zace de fiere de fiecare data, asa cum s-a intamplat si in iarna asta dupa taiatul porcului…Am hotarat clar, la sfarsitul lunii ianuarie, operatia! Sa-mi tineti pumnii!
Îmi pare rău pentru suferința ta și îți doresc mult curaj și succes la operație! Eu îți voi fi alături cu sufletul și cu pumnii strânși, bineînțeles! Să ne ții la curent, dragă prietenă!